ICCJ. Decizia nr. 83/2015. Penal

Decizii penale ICCJ 2015

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 83/A/2015

Dosar nr. 1573/33/2014

Şedinţa publică de la data de 11 martie 2015

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 879/2014 din 23 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 822/33/2014, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis apelul declarat de către inculpatul-condamnat F.J. împotriva sentinţei penale nr. 908 din 13 iunie 2006 a Judecătoriei Bistriţa, menţinută prin decizia penală nr. 55/A din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistriţa Năsăud şi a deciziei penale nr. 518/R din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, pe care le-a desfiinţat în latura penală şi rejudecând, a încetat procesul penal pornit împotriva condamnatului F.J. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1984 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., conform art. 16 lit. f) C. proc. pen. şi a înlăturat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru această faptă ca efect al intervenirii prescripţiei.

A înlăturat din hotărârile judecătoreşti disp. art. 33 lit. a) privind concursul real de infracţiuni, constatând că în prezent condamnatul mai are de executat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (4) vechiul C. pen.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a reţinut că prin sentinţa penală nr. 908 din 13 iunie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 3162/2005 a Judecătoriei Bistriţa, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor săvârşite de inculpat din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. şi de emitere a unui CEC fără a avea disponibil suficient prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul F.J., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În barza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost comise în concurs real motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilită pentru infracţiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen.

S-a constatat că infracţiunile ce fac obiectul prezentului dosar sunt în concurs real cu infracţiunile rutiere pentru care prin sentinţa penală nr. 187/2003 a Judecătoriei Dej, inculpatul a fost condamnat la trei pedepse de câte 1 an închisoare fiecare şi în privinţa cărora s-a constatat graţierea pedepsei conform Legii nr. 543/2002.

S-a constatat că paguba pricinuită părţii vătămate SC I. SA cu sediul în Bistriţa, D.C., judeţul Bistriţa-Năsăud şi SC C.P.C. Rodna, cu sediul în comuna Rodna, str. I., judeţul Bistriţa-Năsăud, a fost recuperată prin plată.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile SC P.P. SRL Şieu Măgheruş, cu sediul în Şieu-Măgheruş, str. P., judeţul Bistriţa-Năsăud suma de 14.346,39 RON, iar părţii civile SC A.D.L.C. SRL, cu sediul în Bistriţa, str. S., judeţul Bistriţa-Năsăud, suma de 2.183,88 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 RON cu titlu cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa, inculpatul F.J. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), săvârşită in următoarele împrejurări:

Printr-o procură autentificată la data de 27 august 1999, inculpatul a fost împuternicit de către numita D.O. să administreze patrimoniul SC F. SRL Bistriţa. Documentul nu a fost ulterior înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului, administrator al societăţii figurând tot numita D.O.

Ca urmare a acestei împuterniciri, inculpatul a început în cursul anului 2000 să desfăşoare activitate comercială cu această societate, activitate constând în intermedieri de diverse bunuri. În cursul anului 2001 a deschis şi un cont bancar la SC Banca E. SA - Sucursala Bistriţa, ocazie cu care i s-a eliberat un carnet cu file CEC, depunându-şi şi specimen de semnătură la societatea bancară în cauză.

Ulterior, în perioada-septembrie - octombrie 2002 acesta a emis, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fără a avea acoperirea necesară, 4 file CEC în favoarea unor societăţi comerciale după cum urmează:

1. La data de 27 septembrie 2002, inculpatul a încheiat cu reprezentanţii SC A.D.L.C. SRL Bistriţa un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect produse petroliere în care s-a specificat că plata contravalorii produselor achiziţionate se va face în două zile de la data facturării cu filă CEC sau ordin de plată. Cu ocazia încheierii contractului, inculpatul a lăsat o filă CEC în alb pe care a semnat-o şi ştampilat-o în prealabil, aceasta urmând a fi completată ulterior de către societate cu totalul sumelor cu care inculpatul ar fi rămas restant în ipoteza în care nu ar fi achitat contravaloarea facturilor prin ordine de plată. Inculpatul a dat asigurări că în momentul introducerii filei CEC în bancă va exista disponibil bănesc în contul societăţii pe care o administra.

Astfel, în intervalul 30 septembrie-26 noiembrie 2002, au fost întocmite 6 facturi fiscale pentru diverse cantităţi de combustibil ce au fost livrate inculpatului, insă acesta a achitat doar contravaloarea primei facturi emise.

Ca urmare, la data de 25 noiembrie 2002, SC A.D.L. SRL a completat fila CEC seria XX 4003 primită de la inculpat, cu suma de 25.838.800 RON (4.000.000 RON reprezentând avans marfă) şi s-a luat apoi legătura cu inculpatul. Acesta s-a deplasat la sediul SC A.D.L. SRL, ocazie cu care i s-a pus în vedere să achite contravaloarea produselor ce-i fuseseră livrate, în caz contrar urmând ca fila CEC să fie introdusă în bancă spre decontare.

F.J. i-a asigurat că o să încerce să plătească în câteva ore însă nu s-a mai întors, astfel că societatea a introdus în aceeaşi zi, respectiv în 27 noiembrie 2002, fila CEC în bancă, aceasta fiind refuzată la plată în data de 29 noiembrie 2002 pe motivul lipsei disponibilului în cont, trăgător în interdicţie bancară.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 31.838.800 RON.

2. În perioada de 09 septembrie 2002 – 16 septembrie 2002, inculpatul a achiziţionat de la SC P.P. SRL Şieu-Măgheruş mărfuri constând în deşeuri de lemn şi cherestea în valoare totală de 165.296,742 RON. Pentru această sumă, la data de 30 octombrie 2002 inculpatul a emis fila CEC seria XX 4004. În concret acesta a semnat şi ştampilat fila CEC după care a remis-o numitei B.L. (contabil şef la SC P.P. SRL), care a fost de acord să o completeze cu celelalte date necesare. Inculpatul a convenit totodată cu numita B.L. ca scadenţa să fie în aceeaşi zi, respectiv la 30 octombrie 2002 şi a dat asigurări că are disponibilul bancar necesar pentru îndeplinirea obligaţiilor de plată. Fila CEC a fost introdusă în bancă în aceeaşi zi spre decontare, însă a fost refuzată la plată în 01 noiembrie 2002 pe motivul lipsei disponibilului în cont.

Ulterior, societatea prejudiciată a încercat în vederea stingerii obligaţiei de plată efectuarea unei compensări între firme prin predarea de către inculpat a unui teren. Acesta din urmă nu a făcut însă demersuri pentru predarea terenului. La data de 07 noiembrie 2002, printr-un angajament scris dat în prezenţa reprezentanţilor SC P.P. SRL, incuIpatul a recunoscut că a remis fila CEC deşi ştia ca nu are disponibil bănesc.

Pe parcursul cercetărilor SC P.P. SRL a recuperat de la inculpat mărfuri în valoare de 5.950.000 RON, astfel că s-a mai constituit parte civilă în cauză cu suma de 159.346.742 RON, precum şi cu suma de 24.117.139 RON reprezentând dobânda legală.

3. La data de 10 octombrie 2002, inculpatul s-a deplasat la sediul SC I. SA Bistriţa unde a prezentat o comandă scrisă pentru o cantitate de 176 metri cablu. Pentru achitarea contravalorii mărfii ce i-a fost livrată în aceeaşi zi, fiind întocmită factura fiscală în valoare de 14.468.763 RON, inculpatul a emis fila CEC scria XX 4005 pe care a semnat-o, a ştampilat-o şi a completat-o personal cu toate datele menţionând inclusiv scadenţa ce urma să fie la 22 decembrie 2002. Inculpatul a stabilit data scadenţei de comun acord cu reprezentanţii societăţii. Fiind întrebat dacă va avea disponibil bănesc la 22 octombrie 2002, acesta a răspuns afirmativ.

La scadenţă fila CEC a fost introdusă în bancă pentru decontare, însă a fost refuzată la plată în 24 decembrie 2002 pe motivul lipsei disponibilului bănesc.

Ca urmare, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.468,763 RON.

4. La data de 05 octombrie 2002, inculpatul s-a deplasat la SC C.M.P.C. SRL Rodna de unde a achiziţionat conform facturii fiscale din 5 octombrie 2002 cantitatea de 15 mc cherestea răşinoasă în valoare de 35.700.000 RON. La aceeaşi dată a remis firmei furnizoare fila CEC seria XX 4002 pe care a completat-o cu toate datele, a semnat-o şi a ştampilat-o, convenind cu administratorul societăţii, respectiv cu numitul C.l. ca scadenţa să fie la 05 noiembrie 2002. Inculpatul l-a asigurat, totodată, pe acesta că va avea suficient disponibil în momentul introducerii filei CEC în bancă spre decontare.

Cu două zile înainte de scadenţă C.l. a luat legătura telefonic cu inculpatul şi l-a întrebat dacă poate să introducă fila CEC în bancă. Acesta i-a solicitat să mai aştepte 2 zile, începând de la data scadenţei şi abia apoi să folosească fila CEC, deoarece până atunci va avea disponibil bănesc.

Ca urmare, numitul C.l. a depus fila CEC la Banca C.R. - Agenţia R. la data de 04 noiembrie 2002, astfel încât aceasta să ajungă până în 07 noiembrie 2002 (data indicată de inculpat) la SC Banca E. SA (Banca trăgătorului). La 07 noiembrie 2002, fila CEC a fost însă refuzată la plata pe motivul lipsei disponibilului în cont - trăgător în interdicţie bancară.

SC C.M. SRL Rodna s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.700.000 RON.

În cauză a fost efectuată o constatare tehnico-ştiinţifică grafică prin care s-a concluzionat că semnăturile de la poziţia trăgătorului existente pe cele 4 file CEC au fost efectuate de inculpat, scrisul ce completează rubrica filelor CEC emis în favoarea părţilor vătămate SC I. SA Bistriţa, şi SC C.M.P. SRL Rodna a fost executat tot de către inculpat în timp ce scrisul ce completează, rubricatura filelor CEC seria XX 4003 şi XX 4004 a fost executat de către alt scriptor.

De menţionat este că din adresa din 07 mai 2003 emisă de Banca E. SA - Sucursala Bistriţa, rezultă că SC F. SRL s-a aflat în interdicţie bancară cu filele CEC emise de către inculpat. Fila CEC care a generat interdicţia a fost cea cu seria XX 4005 emisă în favoarea SC I. SA Bistriţa.

Din adresa din 01 martie 2004 a aceleiaşi instituţii, rezultă că în perioada 01 septembrie 2002 – 30 noiembrie 2002, SC T. SRL a avut în contul deschis la Banca E. Bistriţa un rulaj de 53.009.532 RON.

SC I. SA prin scriptul depus la dosar a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 14.468.763 ROL, reprezentând valoare produse livrate şi neachitate, precum şi actualizarea acestei sume la zi cu rata inflaţiei începând cu data de 24 octombrie 2002.

Ulterior, SC I. SA Bistriţa, prin reprezentanţii săi legali, respectiv prin adresa din 10 octombrie 2005, a încunoştiinţat instanţa despre faptul că renunţă la judecată, dat fiind faptul că suma de bani solicitat le-a fost în totalitate achitată.

Partea civilă SC C.M.P.C. SRL prin adresa din 27 septembrie 2005 a arătat că înţeleg să renunţe la acţiunea civilă, întrucât a rămas fără obiect, suma de bani pretinsă fiind plătită în totalitate.

SC P.P. SA Şieu-Măgheruş, prin scriptul depus la dosar a învederat instanţei faptul că înţelege să se mai constituie parte civilă în cauză cu suma de 14,346,39 RON.

SC A.D.L.C. SRL Bistriţa, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă prin reprezentanţii săi dar, în cursul urmăririi penale, a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 2.183,88 RON.

Inculpatul, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă, dar se impune a fi menţionat faptul că acesta a avut cunoştinţă despre proces solicitând, la un moment dat, amânarea judecării cauzei pentru angajare de avocat, ceea ce a şi făcut ulterior acestui moment.

Apreciind materialul probator administrat, respectiv actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, precum şi declaraţiile martorilor audiaţi în faza de judecată: B.I.A., B.L., B.E.C., P.T. , L.D., C.I., instanţa reţine, în fapt următoarele:

Ulterior, în perioada septembrie - octombrie 2002 acesta a emis, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fără a avea acoperirea necesară, 4 file CEC în favoarea unor societăţi comerciale după cum urmează:

5. La data de 27 septembrie 2002, inculpatul a încheiat cu reprezentanţii SC A.D.L.C. SRL Bistriţa un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect produse petroliere în care s-a specificat că plata contravalorii produselor achiziţionate se va face în două zile de la data facturării cu filă CEC sau ordin de plată. Cu ocazia încheierii contractului inculpatul a lăsat o filă CEC în alb pe care a semnat-o şi stampilat-o în prealabil, aceasta urmând a fi completată ulterior de către societate cu totalul sumelor cu care inculpatul ar fi rămas restant în ipoteza în care nu ar fi achitat contravaloarea facturilor prin ordine de plată. Inculpatul a dat asigurări că în momentul introducerii filei CEC în bancă va exista disponibil bănesc în contul societăţii pe care o administra.

Astfel, în intervalul 30 septembrie – 26 noiembrie 2002, au fost întocmite 6 facturi fiscale pentru diverse cantităţi de combustibil ce au fost livrate inculpatului, însă acesta a achitat doar contravaloarea primei facturi emise.

Ca urmare, la data de 25 noiembrie 2002, SC A.D.L. SRL a completat fila CEC scria XX 4003 primită de la inculpat, cu suma de 25.838.800 RON (4.000.000 ROL reprezentând avans marfă) şi s-a luat apoi legătura cu inculpatul. Acesta s-a deplasat la sediul SC A.D.L. SRL, ocazie cu care i s-a pus în vedere să achite contravaloarea produselor ce-i fuseseră livrate, în caz contrar urmând ca fila CEC să fie Introdusă în bancă spre decontare.

F.J. i-a asigurat că o să încerce să plătească în câteva ore, însă nu s-a mai întors, astfel că societatea a introdus în aceeaşi zi, respectiv în 27 noeimbrie 2002, fila CEC în bancă, aceasta fiind refuzată la plată în data de 29 noiembrie 2002 pe motivul lipsei disponibilului în cont, trăgător în interdicţie bancară.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 31.838.800 RON.

6. În perioada de 09 septembrie 2002 – 16 septembrie 2002, inculpatul a achiziţionat de la SC P.P. SRL Şieu-Măgheruş mărfuri constând în deşeuri de lemn şi cherestea în valoare totală de 165.296.742 RON. Pentru această sumă, la data de 30 octombrie 2002 inculpatul a emis fila CEC seria XX 4004. În concret acesta a semnat şi ştampilat fila CEC după care a remis-o numitei B.L. (contabil şef la SC T.P. SRL), care a fost de acord să o completeze cu celelalte date necesare. Inculpatul a convenit totodată cu numita B.L. ca scadenţa să fie în aceeaşi zi, respectiv la 30 octombrie 2002 şi a dat asigurări că are disponibilul bancar necesar pentru îndeplinirea obligaţiilor de plată. Fila CEC a fost introdusă în bancă în aceeaşi zi spre decontare, însă a fost refuzată la plată în 01 noiembrie 2002 pe motivul lipsei disponibilului în cont.

Ulterior societatea prejudiciată a încercat în vederea stingerii obligaţiei de plată efectuarea unei compensări între firme prin predarea de către inculpat a unui teren. Acesta din urmă nu a făcut însă demersuri pentru, predarea terenului. La data de 07 noiembrie 2002, printr-un angajament scris dat în prezenţa reprezentanţilor SC P.P. SRL, inculpatul a recunoscut că a remis fila CEC deşi ştia că nu are disponibil bănesc.

7. La data de 10 octombrie 2002, inculpatul s-a deplasat la sediul SC I. SA Bistriţa unde a prezentat o comandă scrisă pentru, o cantitate de 176 metri cablu. Pentru achitarea contravalorii mărfii ce i-a fost livrată în aceeaşi zi, fiind întocmită factura fiscală în valoare de 14.468.763 RON, inculpatul a emis fila CEC seria XX 4005 pe care a semnat-o, a ştampilat-o şi a completat-o personal cu toate datele menţionând inclusiv scadenţa ce urma să fie la 22 decembrie 2002. Inculpatul a stabilit data scadenţei de comun acord cu reprezentanţii societăţii. Fiind întrebat dacă va avea disponibil bănesc la 22 octombrie 2002, acesta a răspuns afirmativ.

La scadenţă fila CEC a fost introdusă în bancă pentru decontare, însă a fost refuzată la plată în 24 decembrie 2002 pe motivul lipsei disponibilului bănesc.

Ca urmare partea vătămată s-a constituit parte civilă in cauză cu suma de 14.468.763 RON.

8. La data de 05 octombrie 2002, inculpatul s-a deplasat la SC C.M.P.C. SRL Rodna de unde a achiziţionat conform facturii fiscale din 5 octombrie 2002 cantitatea de 15 mc cherestea răşinoasă în valoare de 35.700.000 RON. La aceeaşi dată a remis firmei furnizoare fila CEC seria XX 4002 pe care a completat-o cu toate datele, a semnat-o şi a ştampilat-o, convenind cu administratorul societăţii, respectiv cu numitul C.l. ca scadenţa să fie la 05 noiembrie 2002. Inculpatul l-a asigurat, totodată, pe acesta că va avea suficient disponibil în momentul introducerii filei CEC în bancă spre decontare.

Cu două zile înainte de scadenţă C.I. a luat legătura telefonic cu inculpatul şi l-a întrebat dacă poate să introducă fila CEC în bancă. Acesta i-a solicitat să mai aştepte 2 zile, începând de la data scadenţei şi abia apoi să folosească fila CEC, deoarece până atunci va avea disponibil bănesc.

Ca urmare, numitul C.l. a depus fila CEC la Banca C.R. - Agenţia R. la data de 04 noiembrie 2002, astfel încât aceasta să ajungă până în 07 noiembrie 2002 (data indicată de inculpat) la SC Banca E. SA (Banca trăgătorului). La 07 noiembrie 2002, fila CEC a fost însă refuzată la plată pe motivul lipsei disponibilului în cont - trăgător în interdicţie bancară.

SC C.M. SRL Rodna s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.700.000 RON.

În cauză a fost efectuată o constatare tehnico-ştiinţifică grafică prin care s-a concluzionat că semnăturile de la poziţia trăgătorului existente pe cele 4 file CEC au fost efectuate de inculpat, scrisul ce completează rubrica filelor CEC emis în favoarea părţilor vătămate SC I. SA Bistriţa, şi SC C.M.P. SRL Rodna a fost executat tot de către inculpat în timp ce scrisul ce completează rubricatura filelor CEC seria XX 4003 şi XX 4004 a fost executat de către alt scriptor.

Raportat la această stare de fapt, în baza art. 334 C. proc. pen.ă instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor săvârşite de inculpat din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. şi de emitere a unui CEC fără a avea disponibil suficient prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La adoptarea acestor soluţii instanţa a avut in vedere decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, potrivit căreia fapta de emitere a unui CEC asupra unei instituţii de credit ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, dacă, s-a produs o pagubă posesorului CBC-ului constituie infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., iar dacă beneficiarul CEC-ului are cunoştinţă în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras fapta constituie infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1994.

Pe cale de consecinţă instanţa a condamnat pe inculpatul F.J. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare, faptă săvârşită în data de 07 noiembrie 2002 în dauna SC P.P. SRL. La încadrarea juridică a faptei instanţa a avut un vedere cuprinsul angajamentului scris şi dat în prezenţa reprezentanţilor SC P.P. SRL Ia data de 07 noiembrie 2002 când, inculpatul a recunoscut că a remis fila CEC deşi ştia că nu are disponibil bănesc. De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul în data de 30 octombrie 2002 a învederat reprezentaţilor firmei mai sus menţionate că are disponibilul necesar pentru îndeplinirea obligaţiilor de plată şi că scadenţa poate să fie ziua de 30 octombrie 2002 dată la care, de altfel, inculpatul a şi preluat marfa achiziţionată.

De asemenea, instanţa a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de emitere a unui CEC fără a avea disponibil suficient prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare, fapte săvârşite în dauna părţilor vătămate SC D.L.C. SRL Bistriţa, SC I. SA Bistriţa şi SC C.M.P.C. SRL Rodna. La încadrarea juridică instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul a relatat reprezentanţilor firmelor respective că până la data stabilită ca scadentă urmează a alimenta corespunzător conturile bancare deţinute.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul F.J. prin care a solicitat achitarea sa, lipsind latura subiectivă a infracţiunilor, respectiv intenţia de a înşela părţile civile, iar în subsidiar a se schimba încadrarea juridică în privinţa celor două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. şi infracţiunea la legea cecului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/34, iar în al treilea rând cere aplicarea unei pedepse sub minimul special şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.

A solicitat Tribunalului a avea în vedere că prejudiciile cauzate părţilor civile au fost recuperate integral.

Prin decizia penală nr. 55 din 17 aprilie 2007 Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis apelul inculpatului F.J., împotriva sentinţei penale nr. 908 din 13 iunie 2006, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul penal nr. 3162/2005, pe care a desfiinţat-o în parte în latura penală şi latura civilă şi rejudecând în aceste limite;

În temeiul disp. art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind, conform disp. art. 86² C. pen., un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul disp. art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 86⁴ C. pen.

Conf. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen.

S-a constatat recuperarea integral a prejudiciului către părţii civile SC P.P. SRL Ş.M. şi partea civilă SC A.D.L.C. SRL Bistriţa.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Cheltuielile judiciare în apel, au rămas în sarcina starului.

Împotriva deciziei Tribunalului Bistriţa-Năsăud a promovat recurs inculpatul F.J. solicitând prin apărătorul din oficiu P.R.M., casarea hotărârii atacate şi rejudecând dosarul a se dispune achitarea sa de sub învinuirile aduse în baza art. 10 lit. d) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. lipsind intenţia de a înşela părţile vătămate, deci latura subiectivă a faptelor, inculpatul necunoscând că se afla în interdicţie bancară, filele CEC fiind predate păgubiţilor cu titlu de garanţie.

Cu ocazia recursului, nici inculpatul şi nici avocatul acestuia nu au invocat prescripţia răspunderii penale.

S-au arătat că în speţă sunt incidente în privinţa recurentului, respectiv la încadrarea juridică a faptelor dispoziţiile art. 215 alin. (1), (4) C. pen. şi nu doar alin. (4) al art. 215 C. pen.

Prin decizia penală nr. 518 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj s-a respins ca nefondat recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 55 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele:

Instanţele de fond şi de apel au reţinut în mod corect că în baza unei procuri autentificate din data de 27 august 1999 inculpatul F.J. a fost împuternicit de către numita D.O. să administreze patrimoniul SC F. SRL Bistriţa, împuternicire care nu a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului unde administrator al societăţii figura tot numita D.O.

În baza acestei împuterniciri inculpatul a început în cursul anului 2000 să desfăşoare activităţi comerciale în această societate activităţi constând în intermedieri de vânzare cu diverse bunuri, sens în care în cursul anului 2001 a deschis un cont bancar la SC Banca E. SA Sucursala Bistriţa, ocazie cu care i s-a eliberat un carnet cu file CEC, depunând şi specimen de semnătură la societatea bancară.

Ulterior în perioada septembrie - octombrie 2002 inculpatul a emis în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale fără a avea acoperirea necesară un nr. de 4 file CEC în favoarea unor societăţi comerciale cu care a desfăşurat operaţiuni de comerţ.

Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a emis cele patru, file CEC având cunoştinţă că pentru valorificarea acestora nu există provizia sau acoperirea necesară, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen.

Întrucât pe parcursul soluţionării apelului inculpatul a achitat întregul prejudiciu cauzat părţilor civile care au comunicat instanţei de apel că nu mai au pretenţii faţă de inculpat, instanţa de apel în mod corect a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza şi fără executarea pedepsei, sens în care în baza art. 86¹ C. pen., a dispus ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilindu-se în baza disp. art. 86³ C. pen., obligaţiile pe care trebuie să le îndeplinească inculpatul pe parcursul executării pedepsei.

Având în vedere că inculpatul nu şi-a motivat în scris recursul şi nici nu s-a prezentat la instanţă, pentru a-l susţine, deşi i s-au acordat mai multe termene de judecată în acest sens şi că din oficiu nu au fost constatate motive de nelegalitate a hotărârilor penale atacate, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 55 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, a fost respins ca nefiind întemeiat.

Împotriva acestei hotărâri a Curţii de Apel contestatorul a formulat la 25 iunie 2014 contestaţie în anulare, prin care a solicitat desfiinţarea deciziei penale nr. 518 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj şi în rejudecare să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la infracţiunea prev de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Prin decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014 Curtea de Apel a admis în principiu contestaţia în anulare apreciind, că a fost declarată în termen potrivit art. 428 alin. (2) C. proc. pen. şi se sprijină pe temeiul prevederilor art. 426 lit. b) C. proc. pen.

S-a arătat că, dispoziţiile legii de procedură penală au eficienţă numai faţă de actele procesuale sau procedurale îndeplinite în intervalul dintre intrarea şi ieşirea din vigoare a acestor dispoziţii, odată cu legea care Ie conţine sau în mod separat.

Curtea a reţinut că, în caz de succesiune a legilor de procedură, actele procesuale şi procedurale efectuate în orice proces penal în timpul legii abrogate îşi păstrează valoarea, iar cele care vor interveni ulterior, vor fi îndeplinite potrivit noii legi, potrivit regulii tempus regii actum. De aceea, contestaţia fiind formulată la 25 iunie 2014, după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., regulile de derulare a procesului penal, fiind de imediată aplicare, calea de atac este introdusă în termen, conform art. 428 alin. (2) C. proc. pen.

S-a precizat că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 426 lit. b) C. proc. pen., respectiv inculpatul F.J. a fost condamnat şi pentru infracţiunea la legea cecului, deşi existau probe la dosar cu privire la o cauză de încetare a procesului penal - prescripţia răspunderii penale, la data soluţionării procesului în recurs la 12 septembrie 2007.

Din actele dosarului, a rezultat că infracţiunea la legea cecului a fost comisă în 7 noiembrie 2002 în dauna părţii vătămate SC C.M. SRL Rodna.

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 Legea nr. 59/1934 termenul de prescripţie este de 3 ani conform art. 122 lit. e) C. pen. şi se socoteşte de la data săvârşirii infracţiunii, respectiv 7 noiembrie 2002.

Potrivit art. 124 C. pen. în speţă este operantă prescripţia specială care prevede că „înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă o dată.

Astfel, potrivit actelor dosarului, infracţiunea fiind săvârşită la 7 noiembrie 2002, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la 7 mai 2007, condiţii în care la data soluţionării cauzei în recurs la 12 septembrie 2007, Curtea de Apel trebuia să înceteze procesul penal cu privire la această faptă (infracţiuni la legea cecului).

În concluziile scrise ataşate dosarului, contcstatorul apelant a solicitat ca şi în privinţa infracţiunii de înşelăciune. Curtea să dispună încetarea procesului penal conform art. 74 alin. (2) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni administrative care să se înregistreze în cazierul judiciar, întrucât a reparat integral prejudiciile cauzate părţilor civile, încă de la 17 aprilie 2007, când a fost soluţionat dosarul în apel, în faţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Curtea a reţinut că art, 74 C. pen. nu era în vigoare, nici la data comiterii faptelor şi nici la data parcurgerii căilor de atac ordinare de către inculpat, fiind introdus în C. pen. prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010.

În prezent Legea nr. 202/2010 nu este în vigoare, fiind adoptat la 1 februarie 2014, Noul C. pen., iar textul art. 74¹ din vechiul C. pen. a fost reluat de art. 75 lit. d), care nu este însă aplicabil în speţă, acesta reglementând „acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată", fiind vorba astfel de procese în curs de judecată şi nu de speţe definitiv soluţionate sub imperiul vechiului C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 879 din 23 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a formulat apel contestatorul F.J., solicitând desfiinţarea acesteia, arătând în motivare că instanţa în mod greşit i-a respins contestaţia, întrucât nu a ţinut cont la rejudecarea cauzei de succesiunea de legi penale în vigoare de la data săvârşirii infracţiunii şi până la zi, încălcând astfel prevederile art. 6 parag. 3 din C.E.D.O. privind accesul la justiţie şi la un proces echitabil.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, sub nr. 1573/33/2014.

Prin decizia nr. 49/A din 13 ianuarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, analizând memoriul scris al condamnatului şi având în vedere manifestarea sa de poziţie exprimată personal în faţa instanţei, a constatat că acesta a înţeles să atace cu apel decizia penală nr. 879/A/2014 a Curţii de Apel Cluj, în mod greşit fiind înregistrată cauza ca şi contestaţie în anulare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 49/A din 13 ianuarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a investit instanţa supremă cu judecarea apelului formulat de F.J. astfel încât, instanţa, nu poate, în acest cadru procesual, să decline competenţa cu privire la capătul de cerere formulat ca şi contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 879 din 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, cum a solicitat apelantul, instanţa fiind limitată la obiectul cu care a fost investită prin hotărârea de declinare a competenţei.

În plus, personal, în şedinţa publică din 8 octombrie 2014, petentul a susţinut că a înţeles să formuleze apel împotriva deciziei penale nr. 879/A pronunţată de Curtea de Apel Cluj, iar instanţa în mod eronat a înregistrat cauza drept contestaţie în anulare. În acest punct de analiză, Înalta Curte reţine că, potrivit principiului disponibilităţii, apelantul prin manifestarea sa de voinţă, determină cadrul procesual în care se valorifică pretenţiile sale.

Cu privire la apelul formulat de F.J. se constată acesta a declarat apel împotriva unei hotărâri pronunţate, în apel, de cate Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, hotărâre care conform C. proc. pen. este definitivă. Legislaţia penală nu prevede posibilitatea declarării unei căi ordinare de atac împotriva unei decizii definitive. Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind, liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordine de drept. în plus, sesizarea nu poate fi evaluată ca o cale extraordinară de atac faţă de hotărârea atacată în prezenta cauză.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul F.J. împotriva deciziei penale nr. 879 din 23 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. 822/33/2014.

Va obliga apelantul contestator la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul F.J. împotriva deciziei penale nr. 879 din 23 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 822/33/2014.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 9/2015. Penal. Contestaţia la executare...		ICCJ. Decizia nr. 479/2015. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 83/2015. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 83/2015. Penal