ICCJ. Decizia nr. 83/2015. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 83/2015
Dosar nr. 379/57/2014
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2015
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:
Prin decizia nr. 662/A/2014 din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea Ş.R.M. împotriva deciziei penale nr. 148/A/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pronunţată în Dosarul nr. 20331/120/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia.
A fost obligată contestatoarea să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, prin contestaţia la executare formulată, condamnata Ş.R.M. a contestat decizia penală nr. 148/A/2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală în Dosarul nr. 20331/120/2009, rămasă definitivă prin decizia nr. 2369 din 12 iulie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin decizia atacată s-a dispus confiscarea sumei de 19.909,1 lei reprezentând creditul pe care l-a achiziţionat şi pentru care partea civilă B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeş Piteşti nu s-a constituit parte civilă.
Nelămurirea la executare invocată de contestatoare constă în aceea că prin decizia penală nr. 148/A/2012, la fila 24, s-a constatat că măsura confiscării nu este legală, situaţie care a fost omisă a fi trecută în minuta hotărârii şi în dispozitiv.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 597, 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen.
Examinând decizia penală nr. 148/A/2012 pronunţată în Dosarul penal nr. 20331/120/2009, curtea de apel a constatat că prin aceasta au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpaţii Ş. (fostă B.) R.M., S.D.B.S., I.D. şi M.V.T. împotriva sentinţei penale nr. 82 din 21 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 20331/120/2009 şi au fost extinse efectele apelului asupra inculpatului P.I.
A fost desfiinţată sentinţa penală apelată sub aspectul laturii penale vizând nereţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. pentru inculpata Ş. (fostă B.) R.M., încadrarea juridică a faptelor de înşelăciune reţinute în sarcina inculpaţilor Ş. (fostă B.) R.M. şi P.I., greşita reţinere a pedepsei complementare şi accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpaţii Ş. şi P., şi sub aspectul laturii civile a cauzei privitor la toţi inculpaţii şi rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina inculpaţilor Ş. şi P. din art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.
S-a înlăturat pedeapsa accesorie şi complementară prev. de art. 64 lit. c) C. pen. aplicată inculpaţilor Ş. şi P.
I. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei Ş. (fostă B.) R.M., de 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. în elementele componente.
S-au reţinut în favoarea inculpatei Ş. dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi în consecinţă a fost condamnată inculpata:
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a Ii-a, lit. b) C.pen.
În baza art. 33, 34, 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei Ş. (fostă B.) R.M. în cea mai grea dintre ele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a Ii-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din 17 iulie 2006 până la 18 decembrie 2007.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de părţile civile Casa de Economii şi Consemnaţiuni - Sucursala Târgovişte şi R.B. SA - Sucursala Dâmboviţa.
În temeiul dispoziţiilor art. 346 comb. cu art. 14-15 C. proc. pen. au fost obligaţi:
- inculpaţii Ş. (fostă B.) R.M., P.I., S.D.B.S., în solidar, la plata sumelor de 1.099,12 lei şi 3.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu dobânda legală aferentă către partea civilă SC A. SA (care, ca efect al asigurării, s-a subrogat în drepturile părţilor civile B.C.I.T. - Sucursala Ploieşti şi B.C.I.T. SA - Sucursala Ploieşti - Agenţia Metro Ploieşti);
- inculpaţii Ş. (fostă B.) R.M., M.V.T. şi I.D. în solidar la plata sumei de 109.500 de lei, cu dobânda legală aferentă către B.T. SA Cluj - sucursala Bucur Obor Bucureşti - agenţia Pipera;
- inculpaţii Ş. (fostă B.) R.M. şi P.I., în solidar, la 10.954,24 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu dobânda legală aferentă către partea civilă B.P. SA - Sucursala Dâmboviţa;
- inculpaţii Ş. (fostă B.) R.M. şi P.I., în solidar la 1.874,51 lei cu dobânda legală aferentă către partea civilă SC A. SA Bucureşti, care, ca efect al asigurării a intervenit în proces pentru B.C.R. - Sucursala Dâmboviţa;
- inculpaţii Ş. (fostă B.) R.M. şi S.D.B.S., în solidar, la 9.000 lei, cu dobânda legală aferentă, către partea civilă B.P. SA - Sucursala Prahova;
Au fost menţinute celelalte prevederi ale sentinţei apelate.
Celelalte prevederi ale sentinţei penale atacate vizau, printre altele şi confiscarea de la inculpaţii P.I. şi B.R.M. a câte 19.909,1 lei reprezentând creditul achiziţionat de inculpaţi pentru care nu s-a constituit B.R.D.G.S.G. parte civilă.
Instanţa de fond a dispus confiscarea acestor sume ca urmare a faptului că în perioada 8 martie 2005 - 19 mai 2006 au solicitat şi obţinut împrumuturi de la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeş Piteşti - Sucursala Târgovişte, inculpaţii B. (Ş.) R.M., P.I., precum şi D.D.D., U.M.D., C.V., P.P., I.V., B.N., B.S.C., I.A.M., A.M. şi B.R.C.
Astfel, prin contractul de credit din 13 mai 2005 inculpata B.R.M. a dobândit cu titlu de împrumut suma de 2.000 euro; prin contractul de credit din 13 mai 2005 inculpatul P.I. a primit, cu acelaşi titlu, suma de 2.000 euro; prin contractele de credit din 12 septembrie 2005 şi din 8 martie 2006 împrumutătorii D.D.D. şi P.P. au primit sumele de câte 7.000 lei; prin contractul de credit 4 mai 2006 U.M.D. a dobândit, ca împrumut, suma de 18.000 lei; prin contractul de credit din 10 mai 2006 C.V. a primit, în acelaşi condiţii, suma de 15.000 lei; prin contractul de credit din 24 mai 2005 societatea bancară a împrumutat pe A.M. cu suma de 11.003 lei; prin contractul de credit din 17 mai 2006 B.R.C. a primit împrumutul solicitat de 25.000 lei; prin contractul de credit din 2 mai 2006 I.V. a dobândit, ca persoană împrumutată, suma de 13.000 lei; prin contractul de credit din 21 aprilie 2006 B.N. a primit, cu titlu de împrumut, suma de 12.000 lei; prin contractul de credit din 4 aprilie 2006 B.S.C. a dobândit, în aceleaşi condiţii, suma de 14.000 lei, iar I.A.M. suma de 25.000 lei.
La întocmirea dosarelor de către persoanele împrumutate s-au folosit copii false ale unor documente certificate ca fiind conforme cu originalul, iar pentru B.R.C., I.V., B.N. şi B.D.C. s-a uzat de adeverinţe de salariu pentru societăţi comerciale cu sediul în municipiul Constanta: SC P.P. SRL Constanţa şi SC P.I. SRL Constanta.
Pentru prejudiciul cauzat societăţii bancare, concretizând sumele de 4.000 euro şi respectiv 127.703 lei, aceasta nu s-a constituit parte civilă, cu adresa din 19 februarie 2007 comunicându-se instanţei că B.R.D.G.S.G. - Grup Piteşti a încheiat poliţă de asigurare cu A. Târgovişte, în baza căreia a fost despăgubită (societatea de asigurare neintervenind în procesul penal dedus judecăţii pentru exercitarea acţiunii civile).
În dispozitivul deciziei atacate cu contestaţie în anulare s-a menţinut această dispoziţie a instanţei de fond.
Totuşi, în motivarea deciziei, judecătorul a arătat, referitor la partea vătămată B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeş Piteşti, că aceasta nu s-a constituit parte civilă deoarece a fost despăgubită de A. Târgovişte, în baza poliţei de asigurare. Societatea de Asigurare nu a intervenit în procesul penal cu acţiune în regres. A mai arătat şi că a analizat în acest context oportunitatea confiscării de la inculpaţi a sumelor de bani cu care a fost păgubită partea vătămată. A concluzionat că această măsură nu este însă legală raportat la împrejurările cauzei deoarece B.R.D. a renunţat la pretenţii ca efect al recuperării prejudiciului de la un terţ-asigurător. Acesta are posibilitatea legală să-şi recupereze sumele plătite atât în procesul penal cât şi pe care separată. Faptul că societatea de asigurare nu a intervenit în procesul penal nu constituie un argument a concluziona că banii obţinuţi ilicit nu servesc la despăgubire, în sensul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.
Curtea de Apel, analizând contestaţia la executare, a constatat că dispozitivul deciziei atacate este corect din perspectiva disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. 1969, condamnata beneficiind pe nedrept de folosul faptelor săvârşite, iar dispozitivul este cel care se execută.
Faptul că judecătorul, în motivarea deciziei în mod greşit a invocat considerente care contrazic dispozitivul, nu anulează dispoziţia de executare, cu atât mai mult cu cât condamnata, având şi calea de atac a recursului, nu a invocat ca motiv de recurs cele invocate în decizia contestată, recursul a fost respins iar dispoziţia de confiscare este legală.
Împotriva deciziei nr. 662/A/2014 din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie Ş. (fostă B.) R.M., motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.
Prioritar, Înalta Curte va analiza admisibilitatea căii de atac în raport cu dispoziţiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen., care prevăd că hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
Se observă că Ş. (fostă B.) R.M. a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei nr. 148/A/2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Mia, secţia penală, în Dosarul nr. 20331/120/2009, susţinând că există o nelămurire cu privire la această hotărâre, în sensul că în considerente s-a precizat că măsura confiscării sumei de 19.909,1 lei nu este legală, dar în minută şi în dispozitiv s-a omis a se trece această dispoziţie.
Decizia nr. 148/A/2012 din 05 decembrie 2012 a fost pronunţată potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală anterior, iar împotriva acestei hotărâri a formulat recurs condamnata Ş. (fostă B.) R.M., respins ca nefondat prin decizia nr. 2369 din 12 iulie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de cele expuse şi în condiţiile în care dispoziţiile Codului de procedură penală anterior prevedeau posibilitatea atacării hotărârii cu privire la care s-a ivit nelămurirea cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se constată că este admisibilă calea de atac exercitată de contestatoarea Ş. (fostă B.) R.M.
Analizând contestaţia declarată, atât potrivit susţinerilor orale ale inculpatei, cât şi în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare este o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanţa fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal şi nu modul de soluţionare a cauzei.
Practic, prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării şi totodată exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
Normele procedurale mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.
Contestatoarea Ş. (fostă B.) R.M. a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. susţinând că există o nelămurire cu privire la decizia nr. 148/A/2012 din 05 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în sensul că în considerente s-a reţinut că măsura confiscării nu este legală, dar în minută şi în dispozitiv s-a omis înlăturarea confiscării dispuse de Tribunalul Alba.
Înalta Curte observă că, în considerentele hotărârii contestate, la fila 24, s-a reţinut că partea vătămată B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeş Piteşti nu s-a constituit parte civilă deoarece a fost despăgubită de A. Târgovişte, în baza poliţei de asigurare, iar societatea de asigurare nu a intervenit în procesul penal cu acţiune în regres. Astfel, analizând oportunitatea confiscării de la inculpaţi a sumelor de bani cu care a fost păgubită partea vătămată, curtea de apel a reţinut că măsura nu este legală raportat la împrejurările cauzei deoarece B.R.D. a renunţat la pretenţii ca efect al recuperării prejudiciului de la un terţ-asigurător, iar faptul că societatea de asigurare nu a intervenit în procesul penal nu constituie un argument a concluziona că banii obţinuţi ilicit nu servesc la despăgubire, în sensul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. Cu toate acestea, se constată că în minută şi în dispozitiv au fost menţinute celelalte prevederi ale sentinţei apelate, printre care şi cea referitoarea la confiscarea de la inculpaţii P.I. şi Ş. (fostă B.) R.M. a câte 19909,1 lei reprezentând creditul achiziţionat de inculpaţi pentru care B.R.D.G.S.G. nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, printre alţii, şi condamnata Ş. (fostă B.) R.M., recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2369 din 12 iulie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând hotărârea prin care a fost respins recursul, se observă că nu a fost invocată existenţa vreunei contradicţii între considerente şi dispozitiv cu privire la măsura confiscării, deşi condamnata a fost asistată de apărător desemnat din oficiu, astfel încât decizia instanţei de apel nu a fost modificată.
Înalta Curte reţine că aceste aspecte trebuiau şi puteau fi invocate ca motive de recurs împotriva hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. anterior, în vigoare la 05 decembrie 2012 (data pronunţării deciziei nr. 148/A/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia), statuând că hotărârile sunt supuse casării când motivarea soluţiei contrazice dispozitivul sau acesta nu se înţelege.
Omisiunea contestatoarei de a invoca un caz de casare expres prevăzut de lege, care nu putea fi luat în considerare de instanţă din oficiu, nu poate fi suplinită pe calea contestaţiei la executare, nelămurirea la care se face referire fiind, în esenţă, o problemă de judecată ce se impunea a fi dezlegată de instanţa de control judiciar.
De altfel, pe calea contestaţiei la executare nu se poate ajunge la o nouă judecată asupra fondului cauzei, care se putea realiza doar prin exerciţiul căii ordinare de atac a recursului, aşa cum am arătat mai sus.
În ceea ce priveşte dispozitivul deciziei penale nr. 148/A/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia se observă că acesta este lămuritor în sensul în care cuprinde toate dispoziţiile cerute de lege şi aplicabile cauzei, este lipsit de echivoc şi poate fi pus în executare.
Faţă de aceste considerente înalta Curte, în temeiul art. 425 alin. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de inculpata Ş. (fostă B.) R.M. împotriva deciziei penale nr. 662/A/2014 din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de inculpata Ş. (fostă B.) R.M. împotriva deciziei penale nr. 662/A/2014 din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 74/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 94/2015. Penal. Contestaţia la executare... → |
|---|
