ICCJ. Decizia nr. 904/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 904/2015
Dosar nr. 385/59/2015
Şedinţa publică din 22 iunie 2015
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56/PI din 9 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 385/59/2015 s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul M.G.M., aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, prin contestaţia la executare înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 385/59/2015, condamnatul M.G.M. a contestat cuantumul pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În motivarea contestaţiei, condamnatul a susţinut că nu i s-a aplicat corect legea penală mai favorabilă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi că i-a fost agravată situaţia în propria cale de atac. Astfel, condamnatul a arătat că prin sentinţa penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, care era sancţionată cu închisoare de la 5 la 20 ani; că a declarat apel împotriva hotărârii, fiind nemulţumit de cuantumul pedepsei şi că admiţându-i apelul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a redus pedeapsa la 4 ani închisoare reţinând încadrarea juridică din noul C. pen., respectiv art. 367 alin. (1) cu limite de pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare. Condamnatul a învederat că în considerentele sentinţei penale nr. 814 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş (fila 1008) s-a menţionat că pedeapsa aplicată nu va depăşi cu mult minimul special prevăzut de lege, aspect care nu a ar fi fost avut în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în propriul apel aplicându-i o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de art. 367 alin. (1) din noul C. pen.
Analizând contestaţia formulată de condamnat prin prisma dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., instanţa a constatat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face atunci „când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei". Prin contestaţie la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă şi intrată în puterea lucrului judecat. în prezenta contestaţie la executare condamnatul critică modul de aplicare a legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că i s-ar fi agravat situaţia în propria cale de atac prin modalitatea de individualizare a pedepsei, aspect care nu poate fi repus în discuţie în această procedură, nefiind o cale de atac.
Pată de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 597 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul M.G.M., aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei penale a Curţii de Apel Timişoara a formulat contestaţie condamnatul M.G.M. solicitând reducerea pedepsei închisorii spre rninirnul special prevăzut de lege.
Contestaţia este nefondată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face şi în cazul în care se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive,, prin care s-a soluţionat cauza în fond şi s-a pronunţat o soluţie de condamnare.
Pentru ca o cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei să poată forma caz de contestaţie la executare este necesar să se ivească în cursul executării pedepsei, deci o împrejurare ce nu poate fi avută în vedere la pronunţarea hotărârii de condamnare.
De asemenea, aplicabilitatea prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. este limitată la situaţiile când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, intervine o lege care nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea sau o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa.
În cauză, în cursul judecăţii, instanţa de apel - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a aplicat condamnatului M.G.M. legea penală mai favorabilă - art. 5 C. pen., astfel că i-a redus pedeapsa stabilită de instanţa de fond - Curtea de Apel Târgu Mureş pentru comiterea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Prin.urmare, cauza de micşorare a pedepsei a operat în cursul judecăţii iar o nouă reducere a pedepsei prin aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare nu mai poate avea loc în cursul executării pedepsei, fiind inadmisibilă.
Ca atare, critica condamnatului M.G.M. referitoare la modalitatea de stabilire a pedepsei în apel, prin aplicarea legii penale mai favorabile nu poate fi analizată pentru că s-ar pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive de condamnare, ceea ce nu se poate realiza pe calea contestaţiei la executare întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 597 şi urm. C. proc. pen., contestaţia formulată de condamnatul M.G.M. împotriva sentinţei penale nr. 56/PI din 9 aprilie 2015 a Curţii de Apel Timişoara va fi respinsă ca nefondată, iar în temeiul dispoziţiilor art. 275 pct. 4 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul M.G.M. împotriva sentinţei penale nr. 56/PI din 9 aprilie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată. în şedinţă publică, azi 22 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 784/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 926/2015. Penal → |
|---|
