ICCJ. Decizia nr. 196/2016. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 196/2016
Dosar nr. 648/35/2015
Şedinţa publică din 15 februarie 2016
Înalta Curte,
Asupra contestaţiei formulate în cauză constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 123/P.I. din 4 decembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 107 raportat la art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015 în Dosar nr. 3352/2003 de către autorităţile judiciare din Italia - Procuratura Republicii din Milano - Italia, privind persoana solicitată P.D., domiciliat în Bistriţa, jud. Bistriţa - Năsăud.
În baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura arestării provizorii dispusă faţă de persoana solicitată prin Încheierea penală nr. 39/IP/ din 23 noiembrie 2015 şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate, dacă nu este arestată sau reţinută în altă cauză.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la data de 23 noiembrie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat fixarea de urgenţă a unui termen de judecată în vederea arestării provizorii a persoanei solicitate P.D. cu privire la care a fost transmisă semnalarea în Sistem Informatic Schengen în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia.
Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de identificare şi ascultare din 22 noiembrie 2015 (fila 6) şi ordonanţa din 22 noiembrie 2015 (fila 5) emisă în Dosarul nr. 3450 din 11 febriarie 2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus reţinerea numitului P.D. pe o durată de 24 de ore, de la 22 noiembrie 2015 ora 23.50 la 23 noiembrie 2015 ora 23.50.
Prin Încheierea penală nr. 39/IP din 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate P.D. pe o durată de 15 zile, de la 23 noiembrie 2015 la 07 decembrie 2015, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată P.D. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin ordonanţa din data de 22 noiembrie 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 3450/N/5/2015, de la 22 noiembrie 2015 ora 23.50 la23 noiembrie 2015 ora 23.50.
În baza art. 101 alin. (7) Legea nr. 302/2004, în vederea continuării procedurii, s-a amânat judecarea cauzei şi s-a fixat termen la data de 03 decembrie 2015, ora 9:00 pentru prezentarea de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a mandatului european de arestare însoţit de traducerea în limba română.
La data de 2 decembrie 2015, prin serviciul registratură s-a depus la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia privind persoana solicitată P.D. şi traducerea acestuia in limba română.
Curtea de Apel a adus la cunoştinţa persoanei solicitate existenţa şi conţinutul mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene împotriva sa, persoana solicitată arătând că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare italiene şi a procedat la audierea acesteia conform articolului 103 alineatul 7 din Legea nr. 302/2004, consemnând poziţia acestuia faţă de existenţa motivului de refuz (fila 71).
Examinând cererea formulată, prima instanţă a reţinut că pe numele persoanei solicitate P.D. s-a emis mandatul european de arestare preventivă de către autorităţile judiciare italiene, Procuratura Republicii din Milano la data de 23 noiembrie 2015 în Dosar nr. 3352/2013, în vederea executării pedepsei de 7 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 4115/1999 Reg. Gen. emisă de Tribunalul din Milano, Italia, în data de 15 martie 2002, irevocabilă în data de 01 octombrie 2002.
S-a reţinut că P.D., împreună cu alţi complici, au favorizat intrarea clandestină în Italia a unor cetăţene românce cu promisiunea de locuri de muncă oneste, pentru ca apoi să le impună acestora activitatea de prostituţie cu scopul de a exploata veniturile realizate;
În cadrul acestui plan infracţional, persoanele erau sechestrate şi ţinută sub strânsă supraveghere şi cu această ocazie şi violate, totul contra voinţei lor şi sub grave ameninţări cu moartea. Până în data de 6 mai 1999 când numita T.G.F., cetăţeană româncă, a reuşit să fugă, a denunţat faptele la Carabinierii din Garbagnate Milanese. Aceştia, ajunşi la locul indicat, au găsit doi dintre complici şi o victimă, respectiv o mică agendă şi un paşaport contrafăcut.
Identificarea numitului P.D. a avut loc prin recunoaşterea fotografică făcută posibilă de o precedentă identificare a acestuia, la data de 07 martie 1999, efectuată de o patrulă a Chesturii din Padova.
Procesul s-a desfăşurat în lipsă, cu condamnatul în contumacie, fugar şi apărat din oficiu cu respectarea tuturor garanţiilor inculpatului prevăzute de legea Republicii Italiene.
S-a reţinut că faptele comise constituie infracţiunile de sechestru de persoane în formă agravată prev. de art. 81 alin. (2), art. 110, art. 605, art. 61 nr. 2 C. pen. italian; tentativă la instigare la prostituţie prev. de art. 56, 110, 81 alin. (2) C. pen., art. 3, art. 5, art. 8 şi 4 nr. 1, art. 7 din Legea nr. 75/1998; favorizarea intrării şi a şederii clandestine pe teritoriul italian a unor cetăţene străine prev. de art. 110, 81 alin. (2) C. pen., art. 12 alin. (1), (3) şi (5) din Decretul legislativ nr. 286/1998; instigare la prostituţie prev. de art. 81 alin. (2) C. pen., art. 3, nr. 5, 8 şi 4 nr. 1 şi 7 din Legea nr. 75/1998 şi falsificare de documente oficiale prev. de art. 110, 482, 477 C. pen. italian.
Curtea de apel a constatat că infractiunile de înlesnirea intrării şi a şederii ilegale şi falsificarea de documente de trafic se regăsesc în categoria celor 32 de infracţiuni care dau loc la predare şi în consecinţă nu se impune verificarea dublei incriminări.
Raportat la infracţiunile de instigare la practicarea prostituţiei şi sechestru de persoane, s-a constatat că acestea au corespondent în legea penală română în art. 213 C. pen. privind proxenetismul şi art. 205 C. pen. privind lipsirea de libertate în mod ilegal.
Curtea de apel a constatat că este competentă, potrivit articolului 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară în materie penală, să procedeze la soluţionarea cauzei având ca obiect executarea mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare italiene pe numele persoanei solicitate P.D.
în şedinţa publică din 4 decembrie 2015, persoana solicitată a arătat instanţei că refuză să fie predat către autorităţile judiciare italiene, în vederea executării pedepsei de 7 ani şi 5 luni închisoare întrucât executarea acesteia s-a prescris, aspect consemnat în declaraţia acestuia aflată la fila 102 în dosar. A mai arătat că întrucât are Dosarul penal nr. 6348/112/2015 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, nu doreşte să fie predat autorităţilor judiciare italiene pentru a-şi putea formula apărarea în acesta.
Potrivit art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când, conform legislaţiei române răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul ori executarea pedepsei s-au prescris dacă faptele ar fi căzut în competenta autorităţilor române.
Potrivit art. 162 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., termenele de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică este de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol termenele prevăzute în alin. l se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitiva
Or, relativ la pedeapsa de 7 ani şi 5 luni închisoare la care a fost condamnată persoana solicitată P.D. prin sentinţa penală nr. 4115/1999 Reg. Gen. emisă de Tribunalul din Milano, Italia, în data de 15 martie 2002, irevocabilă în data de 01 octombrie 2002, s-a constatat că a intervenit prescripţia executării pedepsei în data de 1 martie 2015.
Aşadar s-a constatat că potrivit legislaţiei penale române, executarea pedepsei aplicate persoanei solicitate P.D. s-a prescris şi văzând că acest aspect poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare reglementat de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată, precum şi împrejurarea că persoana solicitată este cercetată în dosarul penal nr. 6348/112/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, Curtea de apel, în baza art. 107 raportat la art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015 în Dosar nr. 3352/2003 de către autorităţile judiciare din Italia - Procuratura Republicii din Milano - Italia, privind persoana solicitată P.D.
Faţă de împrejurarea că s-a respins cererea de executare a mandatului european de executare,' s-a reţinut că măsura arestării provizorii nu se mai justifică, motiv pentru care, în baza art. 242 alinii C. proc. pen., a revocat măsura arestării provizorii dispusă faţă de persoana solicitată prin Încheierea penală nt. 39/IP/ din 23 noiembrie 2015 şi a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate, dacă nu este arestată sau reţinută în altă cauză.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi persoana solicitată P.D.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar constată că, urmare solicitării de informaţii de la Ministerul Justiţiei, au fost înaintate la dosar mai multe înscrisuri.
Astfel, aşa cum rezultă din conţinutul actelor de la filele 174, 175, emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano, ordinul de executare emis la 17 aprilie 2003 şi mandatul european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015 în baza sentinţei penale nr. 4115/1999/RG nr 4137/1999 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Milano la data de 15 martie 2002, privind pe persoana solicitată P.D. au fost revocate la data de 1 februarie 2016.
În acelaşi sens, Curtea de Apel Oradea a comunicat adresa B.S.R., conform căreia alerta introdusă pe numele persoanei solicitate a fost ştearsă, întrucât autorităţile judiciare din Italia au retras mandatul european emis pe numele persoanei solicitate P.I.D.
Potrivit art. 1031 alin. l litb din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013, atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, judecătorul, sesizat potrivit art. 101 sau 102, prin sentinţă definitivă, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, şi dispune revocarea măsurii preventive luate faţă de persoana solicitată.
Prin raportare la dispoziţiile legale menţionate, instanţa de control judiciar constată că în cauză autorităţile judiciare italiene care au emis mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate P.I.D. la data de 23 noiembrie 2015 au dispus revocarea acestuia la data de 1 februarie 2016.
Pentru aceste considerente, urmează a se admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de persoana solicitată P.I.D. împotriva sentinţei penale nr. 123/P.I. din 4 decembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va fi desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând, se va lua act de revocarea mandatului european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015 în baza sentinţei penale nr. 4115/1999/RG nr 4137/1999 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Milano la data de 15 martie 2002, privind persoana solicitată P.D., domiciliat în Bistriţa, jud. Bistriţa - Năsăud.
Se- va menţine dispoziţiaprivind-revocarea măsurii arestării-provizorii dispusă faţă" de persoana solicitată P.D. prin Încheierea penală nr. 39/IP din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de persoana solicitată P.I.D. împotriva sentinţei penale nr. 123/P.I. din 4 decembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând: Ia act de revocarea mandatului european de arestare emis. la data de 23 noiembrie 2015 în baza sentinţei penale nr. 4115/1999/RG, nr 4137/1999 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Milano la data de 15 martie 2002, privind persoana solicitată P.D., domiciliat în Bistriţa, jud. Bistriţa - Năsăud.
Menţine dispoziţia privind revocarea măsurii arestării provizorii dispusă faţă de persoana solicitată P.D. prin încheierea penală nr. 39/TP din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 34/2016. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 287/2016. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
