ICCJ. Decizia nr. 287/2016. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 287/2016
Dosar nr. 4354/1/2015
Şedinţa publică din 2 martie 2016
Asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 30/F din 21 martie 2012 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. 230/112/2008, în temeiul dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I. (fost T.) P.D., domiciliat în Beclean, jud. Bistriţa Năsăud, pentru:
- comiterea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părţii vătămate L.M.E., la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;
- comiterea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părţii vătămate K.I.M., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;
- comiterea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. în dauna părţii vătămate D.I.G., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
S-a constatat că infracţiunile săvârşite sunt în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., în baza dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare şi în conformitate cu art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen., referitoare la pedepsele accesorii.
În temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lite C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.P.D. a sumei de 25.000 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, sumă de care acesta a beneficiat în urma exploatării părţii vătămate L.M.E.
În baza dispoziţiilor art. 14, 346 C. proc. pen. s-a constatat că părţile vătămate L.M.E., K.I.M. şi D.I.G. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A fost condamnat inculpatul C.O.C., domiciliat în Beclean, jud. Bistriţa Năsăud, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părţii vătămate C.A.S., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lita-b C. pen., referitoare la pedepsele accesorii.
În temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.O.C. a sumei de 800 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, sumă de care acesta a beneficiat în urma exploatării vătămate C.A.S.
În baza dispoziţiilor art. 14, 346 C. proc. pen. s-a constatat că partea vătămată C.A.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpaţii I.P.D. şi C.O.C., avocat R.S., onorariu în cuantum de 300 lei (câte 150 lei pentru fiecare inculpat), ce s-a suportat din fondurile M.J.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii I.P.D. şi C.O.C. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de câte 1.600 lei fiecare (sumă din care câte 1.000 lei pentru urmărirea penală), cheltuieli ce includ şi onorariul pentru apărătorul din oficiu.
În baza probelor administrate în cauză s-a apreciat că fapta inculpatului I.P.D. de a transporta şi caza pe L.M.E. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe o durată de aproximativ 9 luni de zile şi însuşirea sumelor de bani obţinute de această parte vătămată martoră a întrunit elementele constitutive a infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.
Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului I.P.D. de a transporta şi caza pe partea vătămată constituită martor K.I.M. în scopul exploatării ei prin practicarea prostituţiei, după ce anterior aceasta fusese recrutată prin fraudă în acelaşi scop cu promisiunea unui loc de muncă în străinătate a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi 2 lita din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. C. pen.
De asemenea, s-a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat de a o primi şi transporta pe partea vătămată constituită martoră D.I.G. sub pretextul găsirii unui loc de muncă în străinătate în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei a întrunit în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.
Fapta inculpatului C.O.C. de a recruta pe partea vătămată martoră C.A.S. în perioada cât aceasta era minoră şi de a-i asigura transportul în Spania, în scopul exploatării ei prin practicarea prostituţiei, a întrunit în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii I.P.D. şi C.O.C.
Inculpatul I.P.D. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., faptele nefiind comise de acesta, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii, nefâcându-se dovada că a constrâns victimele, care au plecat benevol în Spania, să practice prostituţia.
Inculpatul a solicitat, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Inculpatul C.O.C. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 19/A din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondate, ambele apeluri formulate în cauză.
A reţinut, în esenţă, că probele administrate au dovedit săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpaţilor, care au avut un mod identic de operare în sensul că în toate cazurile persoanelor vătămate li se promitea sprijin pentru găsirea unor locuri de muncă oneste în Spania, alte persoane se ocupau de transportul acestora, după care victimele erau plasate în cluburi în vederea practicării prostituţiei.
Referitor la pedepsele aplicate, s-a apreciat că acestea sunt just individualizate, reflectând gradul de pericol social concret al faptelor comise.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii C.O.C. şi I. (fost T.) P.D.
Inculpatul C.O.C. a solicitat admiterea recursului şi achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., argumentând că fapta nu există, iar în subsidiar să se constate că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind intenţia. Tot cu caracter subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei.
În drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 14 C. proc. pen.
Inculpatul I.P.D. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 230/112/2008 a fost admis recursul declarat de inculpatul C.O.C. împotriva Deciziei penale nr. 19/A din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
A fost casată în parte decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 30/F din 21 martie 2012 a Tribunalului Bistriţa - Năsăud, secţia penală, şi, rejudecând:
A fost redusă de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului C.O.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H. (fost T.) P.D. împotriva aceleaşi decizii.
Recurentul inculpat I. (fost T.) P.D. a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul M.J.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.O.C., în sumă de 50 lei, s-a dispus a se plăti din fondul M.J.
În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul C.O.C., Înalta Curte a constatat că solicitării de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. îi corespunde cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. (grava eroare de fapt), însă aceasta nu este întemeiată.
Înalta Curte a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă şi menţinută în apel, în baza probelor administrate, care au dovedit atât existenţa faptei săvârşite de inculpat, cât şi întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii.
Partea vătămată C.A.S. a arătat (fila 92 şi urm. dos.urm.penală) că i-a solicitat inculpatului Ciubotar sprijinul de a lucra în aceeaşi modalitate cu sora ei (damă de companie în club), anterior ca partea vătămată să împlinească 18 ani, inculpatul afirmând că „va merge cu G. (Ş.G., fostă N.) în acelaşi loc din Spania, după ce va împlini 18 ani, pentru a lucra ca şi „damă de companie". Cel care a sprijinit-o în obţinerea actelor necesare şi i-a finanţat plecarea în Spania a fost inculpatul Ciobotar, aflând doar în Spania a aflat că trebuie să se prostitueze, făcând acest lucru pentru că nu avea altă alternativă. în acelaşi sens este şi declaraţia sorei victimei, martora C.A. (fila 77 şi urm., 184 dos.urm.pen), aceasta arătând că inculpatul C.C. a convins-o şi pe sora ei „să producă pentru el, prostituând-o şi pe ea" şi că în iunie 2004 a aflat că sora ei, S., a fost trimisă în Spania de către C.C. La fel, martora D.S.V. (fila 213 şi urm.) a arătat că a găsit-o pe C.A.S. într-un club de noapte din Arganda al cărui patron se numea F., că avea numele de scenă „A." şi i-a spus că a fost trimisă la acel club de C.C. căruia ar fi trebuit să-i trimită 1.000 euro „din prostituţie".
În declaraţia dată la urmărirea penală de către Ş.G. (poreclită C.) a confirmat că în prima jumătate a anului 2004 în Clubul M.P. din Spania a sosit din România, sora lui C.A., pe nume C.A.S., zisă A. „ajutată de C.C., pe atunci prieteni". Martora a arătat expres că toate fetele venite în club în modalitatea arătată au practicat prostituţia. Martora L.M.E. (fila 301 şi urm.) a confirmat momentul şi locul sosirii în Spania a numitei A. din Rodna (C.A.S.), care i-a spus că are un prieten pe nume C. din Beclean, „care a trimis-o în Spania la G.C. pentru a se prostitua".
Deşi partea vătămată C.A.S. a revenit asupra declaraţiei sale din cursul urmăririi penale, Curtea a arătat că declaraţia dată în instanţă este nesinceră cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei ca urmare a contradicţiilor evidente existente în conţinutul ei (afirmaţia că nu o cunoaşte pe martora Andronic, deşi a afirmat apoi că împreună cu aceasta s-a deplasat pentru a trimite bani inculpatului Ciubotar prin intermediul lui T.A., negarea practicării prostituţiei în ciuda declaraţiilor consistente şi multiple în acest sens a celorlalţi martori), existând presupunerea că asupra acesteia s-au făcut presiuni de felul celor la care a fost supusă şi sora ei, martora C.A. pentru a-şi schimba depoziţiile (fila 196 şi urm., fila 199 şi 200 dos. urm. pen).
Aceeaşi martoră C.A.S., audiată de prima instanţă, a arătat cum a trimis inculpatului C.O.C. suma de 800 euro dobândită din practicarea prostituţiei.
În consecinţă, ambele instanţe au apreciat, în mod corect, că fapta inculpatului C.O.C. de a o recruta pe partea vătămată C.A.S. în perioada când aceasta era minoră şi de a-i asigura transportul în Spania, în scopul exploatării ei prin practicarea prostituţiei, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.
Înalta Curte a apreciat, însă, ca întemeiată critica formulată de acelaşi inculpat privind individualizarea pedepsei aplicate (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Pedeapsa trebuie să reflecte gradul concret de pericol social al faptei comise şi, pentru asigurarea scopului preventiv şi educativ, trebuie să existe o proporţionalitate între acest grad de pericol, consecinţe şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Înalta Curte a reţinut că inculpatul C.O.C. nu are antecedente penale, a săvârşit o singură infracţiune, câştigul obţinut a fost redus, comparativ cu situaţia celuilalt inculpat, care a săvârşit trei infracţiuni, a obţinut venituri substanţiale din practicarea prostituţiei de către părţile vătămate, ori aceste diferenţe trebuie să se reflecte şi în cuantumul pedepselor aplicate, care nu pot fi sensibil egale câtă vreme faptele şi consecinţele sunt diferite.
În consecinţă, sub acest aspect, recursul inculpatului a fost apreciat întemeiat, motiv pentru care s-a procedat la reducerea pedepsei aplicate până la cuantumul de 3 ani închisoare, mult mai în măsură să asigure scopul preventiv şi educativ al pedepsei.
În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul I.P.D., Înalta Curte a reţinut că acesta este, în întregime, nefondat.
S-a arătat că solicitarea de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost comisă de inculpat), ce poate fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu este susţinută de probele dosarului, care dovedesc pe deplin participarea şi implicarea inculpatului în traficul de persoane şi minori.
Astfel, sub aspectul activităţii ce se desfăşura în clubul "P.L." unde, pe rând, au fost aduse victimele, martora Ş.G. (fila 365 şi urm. dos.urm.pen.) a arătat că la scurt timp de la sosirea sa în club a înţeles că acolo se practica prostituţia şi că acest lucru îl făceau toate fetele care erau acolo.
Apoi, cu privire la modul în care victimele au ajuns în acel club, martora R.M.E. (fostă L.) care a confirmat prezenţa victimei L.M.E. în clubul de noapte din Tarancon unde a fost şi ea dusă pentru a se prostitua, a arătat în declaraţia dată în instanţă că victima i-a comunicat că a fost forţată să vină în club şi să practice prostituţia, că a vrut să plece, dar nu a fost lăsată de către „F." (adică inculpatul H.). Martorul Ş.D. (fila 144 şi urm. dos.urm.pen.) a declarat că a aflat chiar de la inculpatul I. că ar fi suportat toate cheltuielile legate de paşaport pentru susnumita victimă.
Martora M.N.M. (fila 343 dos.urm. pen. şi fila 602 dosar instanţă), sora victimei K.I.M. care a fost racolată de T.A. şi transportată la club de inculpatul I., a menţionat că susnumita a fost „păcălită" să plece în Spania la lucru, pentru ca, apoi, să fie obligată să practice prostituţia, că personal a sunat-o pe sora sa după aproximativ o săptămână şi i-a comunicat că este obligată să practice prostituţia, cerându-i să-i spună mamei „să facă ceva pentru a o scoate din acel club". în acelaşi sens este şi declaraţia martorei M.M., mama părţii vătămate K.I.M. (fila 352 dos. urm. pen. şi fila 604 dos. instanţă) care a declarat că după revenirea în ţară a părţii vătămate în august 2006, i-a povestit despre împrejurările în care a ajuns în Spania, ştiind că merge la cules de struguri, iar apoi a fost nevoită să se prostitueze pentru câteva zile, reuşind să fugă din club cu ajutorul unui bărbat pe nume M.
S-a motivat că şi celelalte probe administrate în cauză dovedesc comiterea infracţiunilor de către inculpatul Ilovan, care a realizat din exploatarea victimei L.M. suma de 25.000 euro.
Gravitatea sporită a faptelor, numărul victimelor traficate, sumele obţinute sunt tot atâtea elemente care au determinat instanţa să aprecieze că nici solicitarea subsidiară a inculpatului, de reducere a pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondată.
La data de 2 decembrie 2015, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 4354/1/2015, contestaţia la executare formulată de contestatorul I.P.D. împotriva Deciziei penale nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 230/112/2008.
În motivarea scrisă a cererii sale contestatorul a susţinut că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 51 din data de 5 decembrie 2013, emis de Tribunalul Bistriţa Năsăud este nul de drept, întrucât la pronunţarea Deciziei nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, Înalta Curte nu a luat în considerare Decizia în interesul Legii nr. 49 din 13 noiembrie 2007 şi nici art. 4 din protocolul nr. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fapt care ar fi condus la aplicarea unei singure pedepse ca şi infracţiune continuată şi nu la trei pedepse diferite.
În drept şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
I. Asupra excepţiei invocate de reprezentantul Ministerului Public privind necompetenţei Înaltei Curţi de a soluţiona cauza de faţă;
Solicitarea procurorului de a trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bistriţa Năsăud, pe considerentul că acesta este instanţa care a pus în executare şi a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 51/2012, nu poate fi primită.
Alin. (2) al art. 598 C. proc. pen., stabileşte că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. 1 sau alin. 6,iar în cazul prevăzut la alin. 1 lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Contestatorul I.P.D. prin cererea sa a invocat cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. „ când se invocă vreo nelămurire la hotărârea care se execută, iar hotărârea care se execută este Decizia penală nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 230/112/2008, motiv pentru care competenţa aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
II. Analizănd contestaţia la executare formulată de contestatorul I.P.D. împotriva Deciziei penale nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 230/112/2008, atât conform susţinerilor orale ale apărătorului din oficiu al acesteia cât şi în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptata împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invoca amnistia, prescripţia, graţierea sau orice alta cauza de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare reprezintă procedeul jurisdicţional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive .
În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. „când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare", împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.
Analizând cererea de contestaţie la executare formulată de condamnatul I.P.D., Înalta Curte constată că, în realitate, acesta solicită o schimbarea de încadrare juridică din trei infracţiuni de trafic de persoane într-o infracţiune continuată de trafic de persoane, cu toate consecinţele juridice ce decurg de aici, ceea ce nu este posibil în calea unei contestaţii le executare.
Pe calea contestaţie le executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie legalitate şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executare şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
Pentru considerentele expuse, contestaţia la executare formulată de contestatorul I.P.D. împotriva Deciziei penale nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 230/112/2008, va fi respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul I.P.D. împotriva Deciziei penale nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 230/112/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 martie 2016
| ← ICCJ. Decizia nr. 196/2016. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 32/2016. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
