ICCJ. Decizia nr. 34/2016. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 34/2016
Dosar nr. 822/39/2015
Şedinţa publică de la data de 14 ianuarie 2016
Asupra contestaţiilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 68 din 13 noiembrie 2015 Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori au fost respinse contestaţiile formulate de contestatorii F.S. şi F.O. împotriva somaţiilor emise la data de 6 octombrie 2015 de către Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 192/39/2015, ca inadmisibile, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că prin contestaţiile la executare adresate acestei instanţe şi înregistrate la data de 22 octombrie 2015 sub nr. 822/39/2015, numiţii F.O. şi F.S. au contestat somaţiile emise la data de 6 octombrie 2015 de către Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 192/39/2015, motivând că, potrivit art. 20 alin. (8) C. civ., o acţiune penală în civil este scutită de taxă judiciară de timbru şi că acţiunea penală în care au folosit acte false este lovită de nulitate şi solicitând ca judecarea cauzei să se facă potrivit legii civile conform art. 600 alin. (3) C. proc. pen.
Examinând contestaţiile, prima instanţă a reţinut că, prin somaţiile din 6 octombrie 2015 emise de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 192/39/2015, li s-a pus în vedere celor doi contestatori să achite câte 130 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, aşa cum au fost obligaţi prin Decizia penală nr. 1328 din 30 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi prin Sentinţa penală nr. 32 din 13 mai 2015 a Curţii de Apel Suceava.
Astfel, prima instanţă a apreciat că, cheltuielile de procedură datorate statului nu pot fi confundate nici cu despăgubirile civile, care includ cheltuielile judiciare făcute de părţi, şi nici cu amenda judiciară, că dispoziţiile Codului de procedură penală prevăd posibilitatea formulării contestaţiei la executare împotriva dispoziţiilor civile, potrivit art. 600, şi amenzii judiciare, conform art. 601, iar dispoziţiile civile nu includ cheltuielile judiciare către stat, care izvorăsc din culpa procesuală a părţii, a cărei sesizare a fost respinsă. Ca atare, s-a constatat că, atâta timp cât legea procesual penală, care este de strictă reglementare, nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, contestaţiile la executare sunt inadmisibile, în cauză nefiind incidente niciunul dintre cazurile de contestaţie prevăzute la art. 598, 600 sau 601 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri contestatorii au formulat contestaţie, solicitând, potrivit memoriilor depuse la dosar, admiterea căii de atac întrucât, în dosarul în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 4045/1993 a Judecătoriei Rădăuţi, nu au avut nicio calitate şi nu au deţinut nicio parcelă funciară şi invocând, ca temei de drept, dispoziţiile art. 600 alin. (3) C. proc. pen.
Examinând contestaţiile formulate, în raport de criticile aduse şi actele dosarului, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petenţii au contestat somaţiile din 6 octombrie 2015 emise de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 192/39/2015 prin care li s-a pus în vedere să achite câte 130 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, aşa cum au fost obligaţi prin Decizia penală nr. 1328 din 30 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi prin Sentinţa penală nr. 32 din 13 mai 2015 a Curţii de Apel Suceava.
Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a respins ca inadmisibile, contestaţiile petenţilor având în vedere că sumele datorate cu titlu de cheltuieli judiciare nu reprezintă nici despăgubiri civile, care includ cheltuielile judiciare făcute de părţi şi care pot fi contestate potrivit dispoziţiilor art. 600 C. proc. pen., şi nici amendă judiciară, care poate fi contestată conform art. 601 din acelaşi cod, ci, ele rezultă din culpa procesuală a părţii a cărei cerere a fost respinsă, aşa cum rezultă atât din Sentinţa nr. 32 din 13 mai 2015 a Curţii de Apel Suceava prin care s-au respins contestaţiile petenţilor, iar aceştia au fost obligaţi la plata sumei de câte 30 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cât şi din Decizia penală nr. 1328 din 30 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-au respins, ca nefondate, contestaţiile petenţilor formulate împotriva hotărârii primei instanţe, concomitent cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat în suma de câte 100 RON.
Mai mult decât atât, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de contestatori nu se încadrează nici în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., întrucât, aşa cum s-a arătat anterior fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părţii, iar nu un incident de executare ce ar necesita intervenţia organelor jurisdicţionale şi care să facă aplicabile aceste dispoziţii legale.
În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la Sentinţa civilă nr. 4045/1993 a Judecătoriei Rădăuţi, Înalta Curte arată că nu se poate reevalua situaţia de fapt reţinută într-o cauză civilă prin intermediul unei contestaţii la executare.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate contestaţiile formulate de contestatorii F.S. şi F.O. împotriva Sentinţei nr. 68 din 13 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, având în vedere că aceştia sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 C. proc. pen., îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii F.S. şi F.O. împotriva Sentinţei nr. 68 din 13 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 130 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 225/2016. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 196/2016. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
