ICCJ. Decizia nr. 109/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 109/2013
Dosar nr. 1779/1/2013
Şedinţa publică din 13 mai 2013
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 martie 2013, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva Încheierii penale nr. 49 din 25 februarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 981/1/2013.
În cererea scrisă a contestaţiei de la filele 1-6 din dosar, contestatoarea nu a invocat niciunul dintre temeiurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. În conţinutul cererii scrise, a precizat că reiterează toate excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, în perioada 2007-2013, fără a le indica expres.
Prin Încheierea nr. 49 din 25 februarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 981/1/2013 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva Încheierii nr. 16 din 28 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 8064/1/2012.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 304/2004.
Împotriva acestei încheieri petenta a formulat contestaţie în anulare.
Înalta Curte, completul de 5 judecători, deliberând asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată în termeni generali, apreciază că se impune cu precădere să analizeze admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
În mod constant Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţii date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii, cum este cazul de faţă. Contestatoarea trebuie să justifice un interes, care în cauză nu există, interesul acesteia nefiind actual în condiţiile respingerii ca inadmisibile a căii de atac promovate.
Soluţia se înscrie astfel într-o logică firească, pentru că, altfel sesizarea Curţii Constituţionale ar fi de prisos întrucât, aceasta ar constata, la rândul său, neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate şi ar respinge excepţia ca inadmisibilă, fără a mai proceda la verificarea temeiniciei acesteia.
Examinând cererea de contestaţie în anulare în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor, în şedinţa publică din 13 mai 2013.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
În cuprinsul cererii sale scrise, aflată la filele 1-6 din dosar, contestatoarea nu a invocat expres motivul pe care se sprijină contestaţia, iar susţinerile din conţinutul acesteia nu pot fi calificate şi încadrate în niciuna dintre dispoziţiile art. 386 C. proc. pen. De asemenea, în sprijinul contestaţiei nu au fost invocate sau depuse dovezi, astfel cum prevede textul de lege.
Totodată, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că hotărârea atacată, deşi este definitivă, aşa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la literele a-e din acelaşi text.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunţată în cadrul procedurii de soluţionare a unei plângeri, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Aşa fiind, contestaţia în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac şi nu sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva Încheierii penale nr. 49 din 25 februarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 981/1/2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale constatând ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate invocate de contestatoare.
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva Încheierii penale nr. 49 din Camera de Consiliu de la 25 februarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 981/1/2013.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 255/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 110/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
