ICCJ. Posibilitatea de a ataca hotărârea penală cu apel. Decizia penală nr. 107/2015
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 107/2015
Dosar nr. 1794/1/2015
Şedinţa publică de la 14 septembrie 2015
Asupra cererii de apel de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 254/A din 10 septembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 2022/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuenta Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva sentinței penale nr. 176/F din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel Bucureşti, secția a II-a penală, hotărârea fiind definitivă.
Împotriva acestei decizii a formulat apel revizuenta Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor la data de 8 mai 2015, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, sub nr. 1794/1/2015.
Examinând cererea de apel cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit prin norme imperative un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice. Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În conformitate cu textul art. 408 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
În prezenta cauză, completul de 5 judecători, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu apelul declarat de revizuienta Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva deciziei penale nr. 254/A din 10 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală în Dosarul nr. 2022/2/2014 prin care a fost respins ca inadmisibil apelul declarant de petentă împotriva sentinţei penale nr. 176/F din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală. Prin această din urmă sentinţă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva sentinţei penale nr. 889 din 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, hotărâre definitivă.
Instanţa constată că în cauză a fost exercitată calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri penale definitive, pronunţată, la rândul său, tot în procedura apelului, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Se observă că decizia penală nr. 254/A din 10 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, în Dosarul nr. 2022/2/2014 vizează o sentinţă definitivă, nesusceptibilă a fi reformată prin recurgerea la vreuna din căile de atac prevăzute de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva deciziei penale nr. 254/A din 10 septembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, în Dosarul nr. 2022/2/2014.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva deciziei penale nr. 254/A din 10 septembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2022/2/2014.
Obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2015.
← ICCJ. Decizia 236/2013. Abuz în serviciu contra intereselor... | ICCJ. Decizia penală nr. 194/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
---|