ICCJ. Decizia penală nr. 194/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 194/2012
Dosar nr. 4143/1/2011
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2012
Asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 128 din 7 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 2655/1/2012 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei penale nr. 86 din 5 martie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 453/1/2012.
Împotriva acestei decizii, contestatorul B.I. a formulat din nou contestaţie în anulare, solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Înalta Curte constată că cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei penale nr. 128 din 7 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 2655/1/2012 este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală menţionată a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei penale nr. 86 din 5 martie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 453/1/2012.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul procesului penal.
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în C. proc. pen., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual penale, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
În raport cu dispoziţiile art. 392 din C. proc. pen., deciziile pronunţate în contestaţie în anulare de o instanţă de recurs nu pot fi supuse unei alte căi extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, întrucât sunt definitive.
Din dispoziţiile C. proc. pen. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una priveşte existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit dispoziţiilor art. 392 din C. proc. pen., deciziile pronunţate în contestaţie în anulare sunt definitive, legea neprevăzând posibilitatea atacării acestora cu vreuna din căile ordinare de atac (apel sau recurs) ori cu o nouă cale extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
În prezenta cauză, decizia penală nr. 128 din 7 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 2655/1/2012 a dobândit caracter definitiv şi, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei penale nr. 128 din 7 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 2655/1/2012.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei penale nr. 128 din 7 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 2655/1/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Posibilitatea de a ataca hotărârea penală cu apel.... | ICCJ. Decizia nr. 29/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
