CSJ. Decizia nr. 310/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 310
Dosar nr. 430/2003
Şedinţa publică din 6 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 122/P/2002 al Parchetului Naţional Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, inculpatul G.M.I.G. a fost trimis în judecată pentru:
- infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000;
- infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 78/2000;
- infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că inculpatul, în calitate de împuternicit al S.C. P.C. S.R.L. Baia Mare, însărcinat cu procedura de lichidare administrativă a Cooperativei de Credit Banca Populară Familia Bucureşti, a pretins în perioada 12 septembrie – 6 noiembrie 2002, în mod repetat, de la martorii T.H.N. şi T.R.I., suma de 150.000.000 lei, pe care a şi primit-o la 6 noiembrie 2002, în Bucureşti, pentru a elibera actul intitulat „Acord”, înregistrat la sediul de lichidare sub nr. de ieşire 1104/6 noiembrie 2002, prin care se confirma că T.H.N. nu este debitorul băncii.
Actul menţionat a fost întocmit cu scopul de a aduce inculpatului foloase necuvenite în sumă de 150.000.000 lei.
În noiembrie 2002, după constatarea infracţiunii flagrante de luare de mită şi pentru a ascunde săvârşirea acesteia, inculpatul a dispus martorei C.M. să întocmească în fals chitanţa seria BALQ nr. 8699971/2002.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest, măsura arestării preventive fiind dispusă de procuror prin mandatul nr. 15/2002.
Sesizat cu soluţionarea cauzei penale, Tribunalul Bucureşti, secţia penală, a dispus, periodic, prelungirea măsurii arestării preventive, cu câte 30 zile.
Prin încheierea pronunţată la data de 19 septembrie 2003, în dosarul nr. 6115/2002 al acestei instanţe, măsura arestării preventive a fost prelungită, cu 30 zile, până la 31 octombrie 2003, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs.
La termenul de judecată a recursului, din 26 septembrie 2003, recurentul-inculpat a formulat cerere de recuzare a întregii Curţi de Apel Bucureşti, invocând ca motiv faptul că se află în arest preventiv de 9 luni, precum şi nerespectarea dreptului la apărare.
Prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 52 C. proc. pen., a dispus înaintarea dosarului Curţii Supreme de Justiţie.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 93 pronunţată la data de 26 septembrie 2003 în dosarul nr. 4285/2003, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a magistraţilor Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (5) C. proc. pen., atunci când recuzarea priveşte întreaga instanţă, cererea trebuie să cuprindă indicarea corectă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător.
Or, în speţă, prin cererea formulată, petentul nu a îndeplinit condiţia menţionată.
Împotriva acestei din urmă încheieri, petentul a declarat recurs, fără a invoca în scris critici susceptibile a fi considerate motive de casare, în sensul dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen.
La termenul de judecată a recursului, recurentul a reiterat motivele cererii de recuzare.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Pentru a înlătura orice dubiu privitor la imparţialitatea judecătorului, legea procesuală penală a pus la dispoziţia părţii interesate posibilitatea de a solicita îndepărtarea unuia sau mai multor judecători de la soluţionarea unei cauze penale, formulând o cerere de recuzare.
Cum însă un mijloc de păstrare neştirbită a prestigiului justiţiei nu se poate transforma într-o procedură administrativă, la îndemâna părţii, de trecere a unei cauze penale de la un complet la un alt complet de judecată sau de la o instanţă la o altă instanţă egală în grad, cu înfrângerea dispoziţiilor procesuale privind competenţa şi cu consecinţa tergiversării soluţionării cauzei, prin art. 51 C. proc. pen., cu referire la art. art. 46-48 din acelaşi cod au fost determinate limitativ motivele de recuzare.
Aşadar, recuzarea, potrivit art. 51 alin. (2) C. proc. pen., se formulează oral sau în scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate care constituie motivul recuzării.
Ca atare, apare ca inadmisibilă, pentru motivele arătate, orice cerere de recuzare formulată cu neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de textul legal menţionat.
Pe de altă parte, este exclusă posibilitatea examinării, într-o astfel de cerere, a criticilor privind eventuale erori de judecată sau încălcare a drepturilor procesuale ce fac obiectul controlului judecătoresc în cadrul soluţionării căilor de atac exercitate în condiţiile legii de partea nemulţumită.
În cauză, inculpatul a formulat o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, fără a indica nici unul din motivele prevăzute în Codul de procedură penală.
Prin urmare, în temeiul textelor legale menţionate, în mod legal cererea informă formulată de petent a fost respinsă de secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul G.M.I.G. împotriva încheierii nr. 93 din 26 septembrie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 4285/2003, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 31/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 312/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
