ICCJ. Decizia nr. 330/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr.330/2011
Dosar nr.10057/1/2011
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1972 din 20 noiembrie 2009 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.I. împotriva Rezoluţiei nr. 70/P/2008 din 29 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. nr. 70/P/2008 din 29 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale în cauza privind „plângerea penală” şi „sesizarea” formulate de col. rez. D.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 228 alin. (1) şi (2), art. 289 alin. (1), art. 291, art. 169 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul militar şef al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 49/VIII-1/2009 din 22 iunie 2009.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva Rezoluţiei nr. 70/P/2008 din 29 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 1972 din 20 noiembrie 2009 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii care să conducă la angajarea răspunderii penale a vreunei persoane.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul D.I. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar (filele 2- 3), admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, admiterea plângerii, infirmarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi reluarea cercetărilor pentru stabilirea cadrului procesual, identificarea făptuitorilor, completarea probatoriului şi soluţionarea temeinică, a sesizării penale.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin plângerea penală formulată la data de 25 martie 2008, petentul D.I. a solicitat să se stabilească împrejurările în care înscrisul intitulat „proces-verbal al Consiliului de Judecată” a fost modificat ilegal pentru a fi transmis Curţii de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 4855/2/2006, „felul în care am fost trecut abuziv în serviciul de fosta conducere a S.I.E.”.
Petentul a susţinut că „alterarea realităţii celor discutate şi consemnate atunci s-a făcut cu scopul de a-mi înlătura posibilităţile de apărare în faţa instanţei şi de a împiedicaînfăptuirea justiţiei”.
La data de 8 mai 2008 petentul D.I. a formulat „sesizare” prin care solicită „să stabiliţi împrejurările în care a avut loc transmiterea abuzivă a unor documente în forma respectivă către Curtea de Apel Bucureşti care judecă Dosarul nr. 4855/2/2006, felul în care am fost trecut abuziv în serviciu de fosta conducere a S.I.E.”.
A solicitat a se efectua cercetări pentru stabilirea împrejurărilor, participaţiei şi a vinovăţiei.
În cadrul actelor premergătoare începerii urmăririi penales-a procedat la solicitarea de relaţii de la S.I.E. (f. 22-26), a fost ridicată o copie a procesului-verbal al Consiliului de Judecată - desecretizat, aflat la Dosarul nr. 4855/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti (fila 41-55), s-a efectuat compararea acesteia cu exemplarul procesului-verbal aflat în arhiva S.I.E. (f.67) şi au fost audiaţi ofiţerii indicaţi de col. rez. D.I. (f. 57-66), din conţinutul acestora rezultând următoarele:
Referitor la aspectele de la pct. 1:
- 1.1. În procesul-verbal al Consiliului de Judecată înregistrat la nr. 2/S-27/0261563 din 31 octombrie 2005, aflat în arhiva S.I.E. s-au consemnat complet, cu exactitate dezbaterile ce au avut loc în şedinţa din 28 octombrie 2005 (vezi declaraţiile martorilor - f.57-66).
- 1.2. Exemplarul procesului-verbal înregistrat în arhiva S.I.E. la nr. 2/S-27/0261563 din 31 octombrie 2005 este unul şi acelaşi cu cel întocmit la 28 octombrie 2005, fără a conţine modificări ori completări (vezi declaraţiile aceloraşi martori).
- 1.3. Exemplarul procesului-verbal al Consiliului de Judecată, aflat în Dosar nr. 4855/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, este o copie fidelă a exemplarului procesului-verbal aflat în arhiva S.I.E., singurele deosebiri existente între acestea fiind rezultat al operaţiunii de desecretizare, la care a fost supusă copia înaintată instanţei de judecată (vezi declaraţiile martorilor şi procesul-verbal întocmit de procurorul militar – f. 67).
Referitor la aspectele de la pct. 2:
- 2.1.Desecretizarea exemplarului procesului-verbal al Consiliului de Judecată din 28 octombrie 2005, înregistrat la nr. 2/S-27/0261563 din 31 octombrie 2005 şi a celor 4 anexe, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
- 2.2.Cu ocazia înaintării către instanţa de judecată a documentelor desecretizate - solicitate de aceasta, nu s-a produs descontopirea „irevocabilă” a col. rez. D.I., ca ofiţer de informaţii.
- 2.3.Ofiţerii S.I.E. nu au provocat cu respectiva ocazie niciun „incident de securitate”, având în vedere că acţiunea de declasificare nu a fost contrară reglementărilor de securitate, iar informaţiile transmise nu au fost accesate de persoane neautorizate. Referitor la aspectele de la pct. 2.1 - 2.3, a se vedea documentarul de la f. 22-26.
- 2.4.Chiar în situaţia în care s-ar fi confirmat susţinerile reclamantului, referitoare la „divulgarea secretului” (situaţie exclusă de probele administrate în cauză) este de observat că în speţă nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 169 alin. (1) C. pen. sub aspectul laturii obiective - în lipsa existenţei „cerinţei esenţiale”, respectiv că fapta de divulgare a datelor invocate, să fie de natură a pune în pericol siguranţa statului.
Declasificarea documentului transmis instanţei de judecată s-a făcut de către instituţia emitentă şi care, pe cale de consecinţă, era abilitată a face acest lucru, operaţiunea încadrându-se în condiţiile impuse de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 182/2002, art. 20 şi art. 23 din HG nr. 585/2002.
Cu privire la procesul-verbal al Consiliului de Judecată din data de 28 octombrie 2005 aflat în arhiva S.I.E., s-a reţinut că acesta corespunde cu cel înaintat instanţei de judecată existând identitatea de formă şi conţinut - excepţie făcând nenominalizările prin haşurare făcute în vederea declasificării.
"Incidentul” invocat de petent în sprijinul criticii referitoare la pretinsa obligaţie de "abţinere” a procurorului militar semnatar al rezoluţiei, nu face dovada existenţei vreuneia dintre cauzele de incompatibilitate prevăzute de art. 49 C. proc. pen.
Pe de altă parte, pe parcursul efectuării actelor premergătoare, petentul a avut posibilitatea legală a recuzării procurorului, lucru pe care însă nu l-a făcut.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentului împotriva Rezoluţiei nr. 70/P/2008 din 29 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul D.I. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.I. împotriva sentinţei nr. 1972 din 20 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5938/1/2009.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 329/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 331/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
