Sustragerea de sub sechestru (art. 244 C.p.). Sentința nr. 161/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 161/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 8007/176/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ Nr. 161/2015
Ședința publică de la 03.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. D. M.
GREFIER: E. R. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria A. I. – este reprezentat de procuror C. A. I..
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpata P. C. M. trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de sustragerea de sub sechestru prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24.03.2015, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei, încheierea făcând parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
P. rechizitoriul nr. 3989/P/2012 emis la data de 26.09.2014 P. de pe lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpata P. C. M.. pentru săvârșirea infracțiunii de sustragerea de sub sechestru prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
În actul de sesizare se arată, în esență, în fapt, că inculpata P. C. M., în calitate de custode, a înstrăinat și a înlocuit bunurile sechestrate prin procesul – verbal din data de 12.07.2011 de către executorul judecătoresc B. T. în dosarul execuțional nr. 219/2011, prin care a fost pus în executare silită biletul la ordin ., în valoare de 11.847,88 de lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea ., procesul–verbal din data de 19.07.2013 privind actele premergătoare efectuate, declarațiile reprezentantului persoanei vătămate B. I. P. G., declarațiile martorului B. B. V. B., evidența . cu privire la facturile neîncasate de la . SRL, încheierea nr. 232/Î/2011 a Judecătoriei A. I. de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin emis de . SRL, contract de executare silită nr. 152/08.03.2011, cerere de scoatere la licitație publică a bunurilor sechestrate de la . SRL, procesul–verbal de sechestru din 12.07.2011 întocmit de executorul judecătoresc, procesul– verbal de constatare întocmit la data de 06.03.2012 de către executorul judecătoresc, istoricul . SRL, extrase ORC cu privire la situația actuală a . SRL și . SRL, adresa nr. 114/24.06.2014 a ., raportul de închidere a procedurii insolvenței întocmit de . la data de 24.03.2014, procesele–verbale de investigații cu privire la inculpata P. C. M., dovezi de citare a inculpatei P. C. M., procesele–verbale de verificare a inculpatei P. C. M. în registrul de naștere și în evidențele Administrației Naționale a Penitenciarelor, fișe de evidență ale inculpatei P. C. M..Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 30.01.2014 sub dosar nr._ .
P. încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Inculpata, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, motiv pentru care având în vedere că aceasta nu și-a manifestat expres poziția cu privire la contestarea sau nu a probelor administrate în cursul urmăririi penale, s-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești în cauză.
În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la administrarea următoarelor mijloace de probă: declarația martorului B. B. V. B. (f. 133) și înscrisuri.
În cauză persoana vătămată . s-a constituit parte civilă cu suma de 58.534,84 lei.
La dosarul cauzei s-a depus fișa de cazier judiciar a inculpatei P. C. M. (f. 111).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
1.Situația de fapt:
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța constată că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității.
Astfel din coroborarea mijlocelor de proba administrate în cauză, respectiv: - plângerea formulată de .; proces – verbal din data de 19.07.2013 privind actele premergătoare efectuate; declarațiile reprezentantului persoanei vătămate B. I. P. G.; declarațiile martorului B. B. V. B. (f. 20 dup, f. 133 ds. inst.); evidența . cu privire la facturile neîncasate de la . SRL; încheierea nr. 232/Î/2011 a Judecătoriei A. I. de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin emis de . SRL; contract de executare silită nr. 152/08.03.2011; cerere de scoatere la licitație publică a bunurilor sechestrate de la . SRL; proces – verbal de sechestru din 12.07.2011 întocmit de executorul judecătoresc; proces – verbal de constatare întocmit la data de 06.03.2012 de către executorul judecătoresc; istoricul . SRL; extrase ORC cu privire la situația actuală a . SRL și . SRL; adresa nr. 114/24.06.2014 a .; raportul de închidere a procedurii insolvenței întocmit de . la data de 24.03.2014; procese – verbale de investigații cu privire la inculpata P. C. M., rezultă că în cursul anului 2010, . SRL, administrată de inculpata P. C. M., a cumpărat de la . mărfuri în valoare de 19.999,02 lei, conform facturilor emise la data de 23.06.2010, în valoare de 5407,36 de lei, la data de 30.06.2010, în valoare de 11.619,16 lei, și la data de 09.07.2010, în valoare de 1972,50 de lei. Din totatul valorilor facturilor, inculpata P. C. M. a achitat suma de 8.151,14 lei, pentru diferența de 11.847,88 de lei, la data de 18.01.2011, emițând un bilet la ordin scadent la 19.01.2011.
Biletul la ordin ., în valoare de 11.847,88 de lei, emis de către inculpata P. C. M. în beneficiul ., a fost refuzat la plată pentru motivul lipsei totale de disponibil în contul trăgătorului.
La data de 31.01.2011, Judecătoria A. I., la cererea ., a dispus, prin încheierea nr. 232/Î/2011 din data de 31.01.2011, învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin . emis la data de 18.01.2011 de către . SRL pentru suma de 11.847,88 de lei.
. a încheiat contractul de executare silită nr. 152/08.03.2011 cu Biroul executorului judecătoresc B. T. din A. I., care a demarat procedura de executare silită a debitorului . SRL.
În data de 12.07.2011, executorul judecătoresc B. T., însoțit de reprezentantul ., B. I. P. G., s-a deplasat la sediul . SRL, unde s-au întâlnit cu inculpata, arătându-i acesteia că vor pune în executare silită biletul la ordin ., în valoare de 11.847,88 de lei. Inculpata a comunicat executorului judecătoresc și reprezentantului . că nu se opune executării silite, arătând că se obligă să plătească săptămânal suma de 300 de lei până la stingerea debitului.
La solicitarea reprezentantului ., executorul judecătoresc a instituit sechestrul asigurător asupra următoarelor bunuri identificate la sediul societății: 700 de saci (între 13 – 15 kg. fiecare) care conțineau textile – îmbrăcăminte calitatea I; 150 de saci (între 15 – 18 kg. fiecare) care conțineau textile – îmbrăcăminte calitatea a II-a; 70 de baxuri a câte 10 – 12 perechi de încălțăminte. Bunurile identificate au fost evaluate de către părți la suma de 43.700 de lei, astfel: 50 de lei cu TVA pentru fiecare sac cu textile – îmbrăcăminte calitatea I, 30 de lei cu TVA pentru fiecare sac cu textile – îmbrăcăminte calitatea a II-a, 60 de lei cu TVA pentru fiecare bax cu încălțăminte.
Bunurile sechestrate au fost predate de către executorul judecătoresc B. T. în custodia inculpatei, urmând a fi valorificate prin procedura licitației publice la cererea creditorului. Procesul – verbal de sechestru a fost semnat și de către inculpată în calitate de custode și de reprezentant al debitorului . SRL.
Întrucât . SRL nu a achitat datoria față de persoana vătămată ., în ciuda repetatelor solicitări adresate inculpatei, creditorul a solicitat în data de 12.08.2011 scoaterea la licitație publică, de către executorul judecătoresc, a bunurilor sechestrate de la debitorul . SRL.
La începutul lunii martie 2012, B. I. P. G., reprezentantul persoanei vătămate ., s-a deplasat la sediul . SRL pentru a discuta cu inculpata despre achitarea datoriei, fiind însoțit de către martorul B. B. V. B.. Cu această ocazie, în prezența inculpatei, B. I. P. G. a constatat că lipsesc o parte din sacii care conțineau bunurile sechestrate, iar unii saci care trebuiau să conțină haine sechestrate la data de 12.07.2011, conțineau alte produse, luate de pe rafturile magazinelor întrucât aveau aplicate etichete cu preț, semn că marfa fusese înlocuită.
În data de 06.03.2012, executorul judecătoresc B. T., însoțit de reprezentantul ., B. I. P. G., s-a deplasat la sediul . SRL, pentru a verifica situația bunurilor sechestrate în prezența inculpatei P. C. M., constatându-se că lipseau o mare parte din bunuri, astfel: 550 de saci (între 13 – 15 kg. fiecare) care conțineau îmbrăcăminte calitatea I; 150 de saci (între 15 – 18 kg. fiecare) care conțineau îmbrăcăminte calitatea a II-a; 70 de baxuri cu încălțăminte.
Executorul judecătoresc B. T. a întocmit un proces – verbal în care a consemnat lipsurile constatate, precum și afirmațiile inculpatei P. C. M., care a arătat următoarele: 550 de saci care conțineau îmbrăcăminte calitatea I au fost înstrăinați către . SRL, care a expus-o în vederea vânzării în magazinele sale; 150 de saci care conțineau îmbrăcăminte calitatea a II-a și 70 de saci care conțineau încălțăminte a fost preluată de . SRL pentru a fi valorificată. Din procesul – verbal întocmit de executorul judecătoresc reiese faptul că aspectele declarate de către inculpata P. C. M. au fost confirmate de către P. A., soțul inculpatei. De asemenea, în procesul – verbal se consemnează faptul că inculpata P. A. a afirmat că marfa încă există, urmând a fi pusă la dispoziția creditorului.
. SRL este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A. sub nr. J_, având CUI_, fiind reprezentată de numitele E. A. A. și P. C. M. în calitate de asociați, administrator fiind desemnată numita P. C. M. începând cu data de 22.03.2011, societate cu obiect principal de activitate - lucrări de instalații electrice.
Și după aceste evenimente, reprezentantul persoanei vătămate . a continuat să o contacteze de inculpata P. C. M. pentru ca aceasta să achite datoria de 11.847,88 de lei, fiind amânat de fiecare dată.
Reprezentantul persoanei vătămate B. I. P. G., audiat fiind a arătat că în data de 12.07.2011, executorul judecătoresc B. T. s-a deplasat la sediul . SRL, unde se afla inculpata P. C. M., arătându-i acesteia că vor pune în executare silită biletul la ordin ., în valoare de 11.847,88 de lei; executorul judecătoresc a instituit sechestrul asigurător asupra a 700 de saci (între 13 – 15 kg. fiecare) care conțineau îmbrăcăminte calitatea I; a 150 de saci (între 15 – 18 kg. fiecare) care conțineau textile – îmbrăcăminte calitatea a II-a; a 70 de baxuri a câte 10 – 12 perechi de încălțăminte; bunurile sechestrate au fost predate de către executorul judecătoresc B. T. în custodia inculpatei P. C. M.; procesul – verbal de sechestru a fost semnat și de către inculpata P. C. M. în calitate de custode și de reprezentant al debitorului . SRL; la începutul lunii martie 2012, s-a deplasat la sediul . SRL pentru a discuta cu inculpata P. C. M. despre achitarea datoriei, fiind însoțit de către martorul B. B. V. B., constatând că lipsesc o parte din sacii care conțineau bunurile sechestrate, iar unii saci care trebuiau să conțină haine sechestrate la data de 12.07.2011, conțineau alte produse, luate de pe rafturile magazinelor întrucât aveau aplicate etichete cu preț, semn că marfa fusese înlocuită; în data de 06.03.2012, executorul judecătoresc B. T. s-a deplasat la sediul . SRL, pentru a verifica situația bunurilor sechestrate în prezența inculpatei P. C. M., constatându-se că lipseau o mare parte din bunuri, și anume 550 de saci (între 13 – 15 kg. fiecare) care conțineau îmbrăcăminte calitatea I, 150 de saci (între 15 – 18 kg. fiecare) care conțineau îmbrăcăminte calitatea a II-a și 70 de baxuri cu încălțăminte; executorul judecătoresc B. T. a întocmit un proces – verbal în care a consemnat lipsurile constatate, precum și afirmațiile inculpatei P. C. M., care a arătat că 550 de saci care conțineau îmbrăcăminte calitatea I au fost înstrăinați către . SRL, care a expus-o în vederea vânzării în magazinele sale, că 150 de saci care conțineau îmbrăcăminte calitatea a II-a și 70 de saci care conțineau încălțăminte a fost preluată de . SRL pentru a fi valorificată; după aceste evenimente a continuat să o contacteze de inculpata P. C. M. pentru ca aceasta să achite datoria de 11.847,88 de lei, fiind amânat de fiecare dată.
Declarațiile acestuia se coroborează întocmai cu cele ale martorului B. B. V. B. (f. 20 dup, f. 133 ds. inst.) care, de asemenea, a arătat că împreună cu B. I. P. G. s-au deplasat la sediul . SRL unde acesta a verificat doi saci cu bunuri de la . SRL, observând că articolele de îmbrăcăminte aveau aplicate etichete cu prețul exprimat în lei, iar B. I. P. G. i-a comunicat inculpatei că lipsesc bunuri din cele puse sub sechestru.
Din adresa nr. 114/24.06.2014 a ., lichidator judiciar al debitoarei . SRL, rezultă faptul că din documentele aflate la dispoziție s-a stabilit că debitoarea nu mai avea bunuri în patrimoniu, disponibilități bănești sau creanțe de recuperat, la momentul deschiderii procedurii simplificate a insolvenței. De asemenea, din raportul de închidere a procedurii insolvenței întocmit la data de 24.03.2014 de către ., lichidator judiciar al debitoarei . SRL, rezultă faptul că din documentele aflate la dispoziție s-a stabilit că debitoarea nu avea bunuri în patrimoniu la momentul deschiderii procedurii simplificate a insolvenței.
În prezent, atât . SRL, cât și . SRL figurează ca fiind radiate din Registrul Comerțului.
Ca atare, din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpata P. C. M. a săvârșit infracțiunea de sustragere de sub sechestru, având în vedere declarațiile reprezentantului persoanei vătămate B. I. P. G., ale martorului B. B. V. B., mențiunile procesului – verbal de sechestru din data de 12.07.2011 și mențiunile din procesul – verbal din data de 06.03.2011, din care reiese că inculpata P. C. M., în calitate de custode, a scos bunurile de sub sechestrul legat aplicat atât prin înstrăinarea bunurilor sechestrate, cât și prin înlocuirea bunurilor sechestrate.
2.Încadrarea juridică:
Faptele inculpatei P. C. M., care, în calitate de custode, a înstrăinat și a înlocuit bunurile sechestrate prin procesul – verbal din data de 12.07.2011 de către executorul judecătoresc B. T. în dosarul execuțional nr. 219/2011, prin care a fost pus în executare silită biletul la ordin ., în valoare de 11.847,88 de lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere de sub sechestru, prev. și ped. de art. 244 alin. 1 și alin. 2 Cod penal anterior.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă scoaterea bunurilor de sub sechestrul legal aplicat atât prin înstrăinarea bunurilor sechestrate, cât și prin înlocuirea acestora.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la respectarea sechestrului legal aplicat.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, inculpata având reprezentarea fapelor sale, cunoscând că asupra bunurilor înstrăinate și înlocuite a fost instituit sechestru legal, și a urmărit producerea rezultatului.
Fapta a fost săvârșită în forma agravată prevăzută de alin. 2 al articolului 244 Cod penal anterior, întrucât inculpata deținea calitatea de custode.
Legea penală mai favorabilă:
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. 1 și alin. 2 Cod penal anterior.
Aceeași infracțiune are corespondent în art. 261 alin. 1 și alin. 2 Noul cod penal.
În compararea celor două texte de lege mai sus enunțate, instanța ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 C.pen. privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, și apreciind așa cum se va arăta în secțiunea următoare, mai potrivită și în concordanță cu criteriile privitoare la faptă și persoana inculpatei o modalitate de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată din Codul penal anterior, va aplica dispozițiile din legea penală anterioară în ansamblul lor, motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
3.Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 C.pen. din 1968, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatei prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere calitatea acesteia de custode, modalitatea și mijloacele de săvârșire a faptei-inculpata prin modul în care a conceput săvârșirea acesteia demonstrează că nu este o persoană versată în câmpul infracțional totul fiind gândit la nivel pueril și pentru scurt timp astfel că nu a avut reprezentarea urmărilor sale, iar reacțiile sale se situează la nivelul unei persoane infantile ce preferă să fugă nu numai de răspundere ci inclusiv de a oferi explicații fără să aibă puterea asumării răspunderii pentru faptele săvârșite, precum și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatei- nu s-a prezentat nici în fața organelor de urmărire penală, nici în fața instanței de judecată pentru a fi audiată, cetățean român, vârsta de 35 ani, studii medii, iar din fișa de cazier judiciar a acesteia (f. 111 ds. inst.), deși, reiese că nu a mai suferit în trecut condamnări, figurează cu o amendă administrativă pentru infracțiuni privind evaziunea fiscală din Lg. nr. 241/2005, motiv pentru care apreciază că nu se impune reținerea în favoarea acesteia a vreunei circumstanțe atenuante legale sau judiciare.
În consecință, raportat la criteriile mai sus arătate, va condamna inculpata la o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, și anume, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru prev. și ped. de art. 244 alin. 1 și alin. 2 Cod penal anterior, pedeapsă de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpată a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C.pen.din 1968. P. urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatei pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește dreptul de a alege, prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. din 1968 având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși, urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpată, aceasta nu este nedemnă să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, instanța nu va interzice inculpatei, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) d) și e) C.pen. din 1968, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de genul celei săvârșite, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. c României).
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța având în vedere argumentele prezentate în paragrafele anterioare, referitoare la conduita și persoana inculpatei, apreciază că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru aceasta și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 C.pen. din 1968, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen. din 1968.
Față de aceasta, în baza art. 71 alin. (5) C.pen. din 1968 va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța are în vedere dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1968 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.
În continuare, potrivit art. 359 C.pr.pen. anterior va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni până la expirarea termenului de încercare stabilit.
4.Asupra laturii civile din cauză:
În soluționarea acțiunii civile din prezenta cauză, instanța constată că . s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, menținându-și această poziție procesuală și în fața instanței de judecată, în contradictoriu cu inculpata, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 58.534, 84 lei, suma de 11.847,88 de lei – valoarea facturilor neachitate și 46.686,96 de lei – valoarea penalităților de întârziere.
Or, având în vedere natura și obiectul infracțiunii deduse judecății, respectiv sustragere de sub sechestru, care face parte atât în Codul penal anterior, cât și în Noul cod penal din capitolul intitulat- ”Infracțiuni contra autorității”, prin incriminarea acesteia s-a urmărit protejarea conceptului de autoritate prin asigurarea respectării sechestrului legal aplicat asupra unui bun, ca formă de manifestare a autorității de stat, nefiind susceptibilă de a produce un prejudiciu unei anumite persoane determinate.
Față de aceasta, instanța constată că în cazul infracțiunii de sustragere de sub sechestru paguba nu poate sta la baza pretențiilor la despăgubiri formulate în fața instanței penale. În privința despăgubirilor civile, titularul dreptului, în speță partea civilă . deține deja un titlu executoriu, așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, care poate fi pus în executare, iar pe această cale nu s-ar mai putea obține încă un titlu executoriu- respectiv o hotărâre judecătorească care să o oblige pe inculpată la plata pretențiilor civile solicitate.
Ca atare, în baza art. 397 alin. 1, art. 19 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen., va respinge acțiunea civilă exercitată de ., în contradictoriu cu inculpata, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 58.534, 84 lei, ca inadmisibilă.
5.Cu privire la cheltuielile judiciare din cursul procesului penal:
Potrivit art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligat inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală; suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată în faza de judecată-avocat T. S., în cuantum de 200 lei (conform delegației nr. 246/26.01.2015-f. 124 ds. inst.) se va avansa din Fondurile Ministerului de Justiție și rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. condamnă pe inculpata P. C. M. (fostă E., fiica lui C. și V., născută la data de 26.06.1979 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I., . B, ., ., CNP_), la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru prev. și ped. de art. 244 alin. 1 și alin. 2 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 din Noul cod penal.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. anterior atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni până la expirarea termenului de încercare stabilit.
În baza art. 397 alin. 1, art. 19 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen., respinge acțiunea civilă exercitată de ., în contradictoriu cu inculpata, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 58.534, 84 lei, ca inadmisibilă.
În baza art. 272, art. 274 alin. 1 C.pr.pen., obligă inculpata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală; suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată în faza de judecată-avocat T. S., în cuantum de 200 lei (conform delegației nr. 246/26.01.2015-f. 124 ds. inst.) se va avansa din Fondurile Ministerului de Justiție și rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. D. M. E. R. T.
Red.BDM/Tehn.ERT/5ex/07.07.2015
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Sentința nr. 160/2015.... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Sentința nr. 206/2015.... → |
|---|
