Abandonul de familie. Art.378 NCP. Sentința nr. 64/2015. Judecătoria BĂLCEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 64/2015 pronunțată de Judecătoria BĂLCEŞTI la data de 01-04-2015
Dosar nr._ art.378 NCP
Operator de date cu caracter personal 4126
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂLCEȘTI, JUDEȚUL V.
Sentința penală nr.64
Ședința publică din 01 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - A. D., judecător
Grefier - I. A.
Ministerul Public este reprezentat de C. D. I., prim- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești
Pe rol este pronunțarea procesului penal privind pe inculpatul H. C. S., domiciliat în . Râului, județul V., trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului local pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art.378 alin.1 lit.c NCP, și persoana vătămată (parte civilă) minoră H. G. E., în asistența ocrotitorului său legal, V. E., din ., județul V..
Prezența părților, susținerile și dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 martie 2015, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la 25 martie 2015, iar mai apoi la 01 aprilie 2015, ora 1500.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 28.04.2014, parchetul de arondisment a trimis în judecată pe inculpatul H. C. S., domiciliat în . Râului, județul V., pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, varianta reglementată de art.378 alin.1 lit.c C.pen., persoană vătămată fiind minorul H. G. E., din ., județul V..
În motivarea actului de sesizare s-a învederat că prin sentința civilă nr.8499 din 08.09.2011 a Judecătoriei Râmnicu V., devenită definitivă prin decizia civilă nr. 136 din 14.09.2012 a Tribunalului V., inculpatul a fost obligat să achite pentru minorul sus numit o pensie de întreținere în sumă de 167 lei pe lună, începând cu data introducerii cererii.
Cu toate că desfășoară activități aducătoare de venituri, după cum rezultă și din adresele nr.7048 din 09.04.2013 și_ din 05.11.2013 ale Serviciului Fiscal din orașul Băbeni, precum și din declarațiile date de mama și unchiul minorului, V. E. și V. M., acesta nu și-a îndeplinit până în prezent obligația revenită în sarcină.
Cu prilejul ascultării, inculpatul a recunoscut neefectuarea vreunei plăți cu titlu de pensie de întreținere, cu justificarea că întreprinderea derulată nu realizează profit, iar fosta soție nu-i permite să aibă legături personale cu minorul.
În plan substanțial s-a menționat că fapta inculpatului de a nu achita începând cu luna septembrie 2012, pensia de întreținere lunară de 167 lei, la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească în favoarea copilului său minor, întrunește exigențele laturii obiective a infracțiunii de abandon de familie, forma prevăzută de art.378 alin. 1 lit.c NCP.
Din punct de vedere subiectiv, inculpatul a săvârșit fapta cu rea-credință, având în vedere că obține câștiguri dintr-o anumită îndeletnicire, din care putea să-i trimită minorului cel puțin o mică sumă, oricât de insuficiente ar fi fost aceste venituri pentru executarea întocmai a obligației incumbate.
Pe de altă parte, poziția adoptată de inculpat reprezintă totodată o modalitate de constrângere a fostei soții la facilitarea relaționării cu minorul.
Ca mijloace de probă s-au enumerat plângerea prealabilă, declarațiile părților și ale martorilor ascultați, decizia civilă nr.137 din 14.09.2012 a Tribunalului V. și adrese emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă V., Agenția Finanțelor Publice a orașului Băbeni și Oficiul Registrului Comerțului.
În caracterizarea persoanei inculpatului s-a relevat că acesta are o vârstă tânără și studii profesionale, figurează ca divorțat, nu este încadrat în muncă cu contract, dar lucrează ca persoană autorizată, se află la prima abatere de natură penală și a afișat pe parcursul anchetei o conduită cooperantă, dar total nesinceră.
În punctarea principalelor momente care au marcat urmărirea penală s-a arătat că aceasta a debutat prin rezoluția din 18.03.2013, confirmată tot atunci de procurorul de supraveghere, pentru ca prin ordonanțele din 10.03.2014, determinat de . noilor norme de drept penal, să se dispună schimbarea încadrării juridice și, mai apoi, la 11.03.2014, punerea în mișcare a acțiunii penale.
De asemenea, inculpatului i s-au adus la cunoștință învinuirea, prerogativele și garanțiile conferite de lege, finalizarea acestei etape având loc la data de 11.04.2014, cu sublinierea că actele de urmărire penală s-au întreprins cu respectarea prevederilor în materie și s-au administrat toate probele necesare stabilirii existenței faptei, nefiind identificate cauze care să înlăture răspunderea penală.
În procedura premergătoare, nepublică și pe atunci necontradictorie a camerei preliminare, instituită de art.342-348 din NCPP, inculpatul nu și-a exprimat în scris opinia asupra legalității sesizării, producerii probelor și efectuării actelor de urmărire penală, situație în care, prin încheierea pronunțată la 11.06.2014, în concordanță cu art.346 alin.2 NCPP, ca efect al ratificării integrale a acestora, să se decidă începerea judecății.
În faza ulterioară a judecății, la termenul secund organizat la 05.11.2014, după expunerea succintă a acuzației și a drepturilor de care beneficiază, interpelat în acest scop, inculpatul, prezent personal, a învederat în manieră expresă și fără echivoc, în asistența apărătorului său ales, că nu-și recunoaște vinovăția și dorește ca soluționarea cauzei să se înfăptuiască după regulile normale și nu simplificat, care ar fi presupus o reducere a limitelor pedepsei închisorii și amenzii alternative în dozele stipulate.
Tot atunci, persoana vătămată minoră, cu acordul ocrotitorului legal, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a înțeles să-și valorifice pretențiile pecuniare în cadrul procesului prin constituire de parte civilă, solicitând să fie despăgubită de inculpat cu suma de 6.000 lei, semnificând contravaloarea prejudiciul încercat pentru suferințele psihice provocate.
Mai trebuie adăugat că părțile nu au contestat probele anterior efectuate și nu s-au împotrivit la audiere, declarațiile luate acestora regăsindu-se la filele 22, 23 dosar, iar în completarea materialului de cercetare judecătorească au uzat de înscrisuri, dar și de depoziții de martori, la care persoana vătămată minoră (parte civilă) a renunțat pe parcursul dezbaterilor, inculpatul restrângându-și numai ultima dovadă, dată fiind imposibilitatea producerii în întregime și neoptării pentru înlocuirea martorilor aflați în situații de imobilizare.
În concret, acesta a depus succesiv, în copie sau original, hotărâri judecătorești privitoare la pensia de întreținere datorată pentru un alt copil minor, cu adeverința de poprire aferent întocmită, caracterizări și o adeverință cu veniturile anuale estimative, la ascultarea singurului martor rămas trecându-se în ședința din 17.12.2014 (filele 13, 20, 21, 28, 29, 38, 30, 38, 39 dosar).
Din examinarea corelată a ansamblului probator, instanța reține că prin sentința civilă nr.8499 din 08.11.2011 a Judecătoriei Râmnicu V., confirmată în apel de Tribunalul V. cu decizia civilă nr.136 din 14.09.2012, inculpatul a fost obligat să contribuie la întreținerea minorului rezultat din căsătoria încheiată cu numita V. E. la 06.09.1998 și desfăcută prin hotărârea pronunțată, cu o pensie în cuantum de 167 lei pe lună, începând de la momentul înregistrării cererii, respectiv 12.05.2011, și până la majoratul acestui copil sau alte dispozițiuni.
În pofida prestării unor activități autorizate de confecționare și comercializare hamuri și harnașamente, cu un venit net evaluat la circa 800 lei pe lună, a încadrării în muncă pe durată determinată la o societate comercială din domeniul construcțiilor, neafectării sănătății și lipsei oricăror datorii sau sarcini de factură similară prioritare, inculpatul nu s-a conformat statuărilor de plată a ratelor de pensie de întreținere fixate prin hotărâre, necontribuind cel puțin în natură ori sporadic la creșterea, educarea și îngrijirea fiului minor, conduită adoptată de altfel și față de un alt copil născut dintr-o relație neoficială precedentă și pentru care a trebuit să se recurgă la executarea silită a debitului prin poprirea terțului angajator.
Pasivitatea manifestată a condus astfel la acumularea unei importante datorii, a cărei valoare se ridica la data trimiterii în judecată la aproape 6.000 lei, majorată până la finalul dezbaterilor cu circa 1.800 lei.
În accepțiunea art.378 alin.1lit.c C.pen., neplata cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere judecătorește stabilite, reprezintă infracțiunea de abandon de familie și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
În speță, omisiunea inculpatului de a-și îndeplini în termenul prescris obligația de a participa la cheltuielile de creștere și educare a minorului H. G. E., actualmente în vârstă de 16 ani, elev în clasa a X-a la un liceu din localitatea Bălcești, cu o pensie lunară fixă de 167 lei, după cum s-a statornicit prin sentința civilă nr.8499 din 08.11.2011 a Judecătoriei Râmnicu V., devenită definitivă și irevocabilă, și de care a avut deplină cunoștință, punând în primejdie întreținerea acestui copil, efect negativ pe care l-a prefigurat fără îndoială și, dacă nu l-a scontat, cu certitudine că l-a acceptat ca și eventualitate de producere, materializează, în plan obiectiv și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii stipulate de textul de lege sus reprodus.
Reaua-credință a inculpatului transpare cu elocvență nu numai din posibilitatea de onorare îndatoririi revenite, dacă se au în vedere câștigurile financiare realizate de-a lungul vremii, meseria exercitată în mod obișnuit și activitățile prestate ocazional, relevate de caracterizarea întocmită de primăria de domiciliu și restul înscrisurilor, ci și din argumentele exhibate pe parcursul anchetei penale, când a refuzat cu fermitate să achite pensia incumbată cât timp fosta soție îl împiedică în vizitarea minorului și în purtarea de discuții telefonice cu acesta și, mai mult, îi aduce diverse amenințări prin intermediul unor terțe persoane.
Cu ocazia judecății, deși a revenit asupra acestei motivații, inculpatul a avansat o altă nemulțumire, și anume a neînscrierii minorului la o unitate liceală din Râmnicu V., ipoteză în care a susținut că și-ar fi executat obligația.
Împrejurarea că inculpatul mai are un copil în întreținere rămâne ineficientă în condițiile în care probele au demonstrat că nici în favoarea acestuia nu a prestat ratele lunare impuse prin hotărâre judecătorească, pentru recuperarea debitului, în perioada în care figura ca angajat, demarându-se procedura execuțională.
Nesemnificativ în context apare și aspectul că inculpatul nu deține imobile tip terenuri și locuință în proprietate, acesta gospodărind cu părinții, ambii pensionari.
Neconcordantă chiar cu declarația dată de inculpat, relatarea martorului H. M., tată, că acesta l-ar fi vizitat pe minor în luna decembrie 2012 și i-ar fi înmânat celuilalt părinte 600 lei și niște păsări, nu are cum să fie valorificată, primul vorbind strict de suma de 50 lei, insuficientă pentru a considera obligația îndeplinită.
Având în vedere absența oricăror cauze sau împrejurări exoneratorii, în virtutea principiului inevitabilității și indispensabilității, inculpatul va trebui să răspundă și să suporte, în scopul constrângerii și reeducării implicite, tratamentul punitiv instituit, în modalitatea evocată.
La alegerea și dimensionarea pedepsei atribuibile se va ține cont de gradul de pericol concret a infracțiunii atribuite în sarcină, ilustrată în special de circumstanțele premisă și de conjunctură în care s-a comis, scopul urmărit, nivelul datoriei strânse și inexistența oricărui efort și încercări de lichidare sau cel puțin de reducere a acesteia pe traseul derulării procesului.
În al doilea rând, nu vor fi ignorate nici vârsta tânără, nivelul mediu de instruire și pregătire profesională a inculpatului, comportamentul normal și adecvat în familie și comunitate, caracterul primar al abaterii penale, atitudinea cooperantă de care a dat dovadă în raporturile cu autoritățile judiciare și nesinceritatea cu consecvență afișată pe tot traseul procesului.
Din perspectiva criteriilor de individualizare sus enunțate, instanța se va orienta spre aplicarea pedepsei închisorii de 10 luni, cuantum menit să permită reinstalarea ordinii de drept, schimbarea mentalității despre valorile sociale proteguite de normele penale, conștientizarea semnificației și nevoii imperioase de respectare a acestora și, pe cale de consecință, prevenirea comiterii de noi fapte cu conotație identică.
Față de întinderea pedepsei principale a închisorii, situată sub pragul de 3 ani, singularitatea infracțiunii săvârșite și celelalte elemente care particularizează pozitiv persoana inculpatului, dar și acordul dat, instanța va dispune suspendarea acesteia sub supraveghere, pe perioada minimă de 2 ani, în conformitate cu art.92 alin.1 NCP, cu începere de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pe intervalul astfel fixat, inculpatul va trebui să se supună întocmai măsurilor enumerate de art. 93 alin.1 lit.a, b, c, d și e NCP și să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în valoare de 60 zile, potrivit art.93 alin.3 NCP, la două dintre unitățile administrative din zonă, înscrise pe lista comunicată de serviciul teritorial de probațiune, recte Primăria comunei Galicea și Primăria orașului Băbeni, executarea efectivă a supravegherii urmând a se desfășura conform condițiilor inserate în art.57 din Legea nr.253/2013, republicată.
Pentru stimularea îndreptării și adecvarea comportamentului, subsidiar, în baza art.91 alin.4 NCP, inculpatul va fi atenționat asupra riscului iminent de desființare a beneficiului suspendării în cazul încălcării măsurilor impuse ori a neexecutării cu rea-credință a îndatoririlor de muncă incumbate pe durata termenului de supraveghere și comiterii de alte infracțiuni.
Referitor la pretențiile civile conex formulate, întrucât infracțiunea ce formează obiectul judecății intră în categoria celor de pericol, și nu de daună, de rezultat, așadar nesusceptibilă de cauzarea unor prejudicii materiale ori morale, care să fundamenteze indemnizarea, acordarea de despăgubiri pecuniare, respingerea acestora se impune cu prisosință, pensia restantă însăși neputând fi obținută decât prin executare voluntară sau, în cazul achiziționării de bunuri, indiscutabil cu importanță economică, pe calea urmării silite, consecință pe care inculpatul cu siguranță o are în atenție și va căuta să o eludeze.
Având în vedere culpa infracțională și procesuală denotată, în baza art.274 alin. 1 NCPP, inculpatul va fi obligat în final la cheltuieli judiciare efectuate față de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.378 alin.1 lit.c C.pen.;
Condamnă inculpatul H. C. S., fiul lui M. și A., născut la data de 07.10.1975, în localitatea Galicea, județul V., cu domiciliul în aceeași localitate, satul Râului, cetățean român, studii 10 clase, persoană fizică autorizată, divorțat, cu doi copii minori, fără antecedente penale, CNP-_, la 10 luni închisoare.
În baza art.91 alin.1 C.pen.;
Suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art.92 C.pen.
În baza art.93 alin.1 C.pen.;
Obligă inculpatul să respecte pe durata termenului indicat următoarele măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d)să comunice schimbarea locului de muncă;
e)să comunice informații, documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În baza art.94 alin.1 C.pen.;
Pe durata termenului datele de la art.93 alin.1 lit.c-e se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V..
În baza art.93 alin.2 C.pen.;
Impune inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art.93 alin.3 C.pen.;
Pe durata termenului de supraveghere inculpatul va presta 60 de zile lucrătoare de muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria comunei Galicea, județul V. ori la Primăria orașului Băbeni, județul V., în condițiile art.57 din Legea nr.253/2013;
În baza art.91 alin.4 C.pen.;
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.96 C.pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art.274 alin.1 C.proc.pen.;
Respinge cererea de despăgubiri morale formulată de către partea civilă minoră H. G. Edih, domiciliată în ., județul V., cu încuviințarea ocrotitorului legal V. E., ca nefondată.
În baza art.397 alin.1 C.proc.pen.;
Obligă inculpatul 400 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2015, la sediul Judecătoriei Bălcești, județul V..
Președinte,
Grefier,
Tehnored.A.D.
5ex./04.05.2015
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 55/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 35/2015.... → |
|---|
