Vătămarea corporală (art.194 NCP). Sentința nr. 120/2015. Judecătoria BĂLCEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 120/2015 pronunțată de Judecătoria BĂLCEŞTI la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 1236/185/2014
Dosar nr._ art.194 alin.1 lit.c NCP
Operator de date cu caracter personal 4126
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂLCEȘTI, JUDEȚUL V.
Sentința penală nr.120
Ședința publică din 13 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - A. D., judecător
Grefier - I. A.
Ministerul Public este reprezentat de C. D. I., prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă judecătoria Bălcești
Pe rol se află pronunțarea asupra procesului penal privind pe inculpatul V. F., având domiciliul în ., județul V., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.194 alin.1 lit.c NCP, partea vătămată (civilă) P. V., cu același domiciliu, părțile civile S. M. ,,C. N.” din municipiul D. și S. C. Județean de Urgență C..
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 iunie 2015, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp spre a delibera, a dispus amânarea pronunțării la 01 iulie 2015, ora 1500, iar mai apoi la 08 iulie 2015 și 13 iulie 2015, ora 1500.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin rechizitoriul înregistrat la 30.06.2014, parchetul de circumscripție a trimis în judecată pe inculpatul V. F., din ., județul V., față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală reglementată de art.194 alin.1 lit.c NCP, persoană vătămată (parte civilă) fiind P. V., din aceeași localitate.
În motivare s-a învederat că, în ziua de 17.08.2013, în jurul orei 1400, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi privind linia de hotar, inculpatul a aruncat cu o scândură desprinsă din gardul ce-i separă gospodăria de cea aparținând părții vătămate P. V., cu care a lovit-o pe aceasta în zona gurii.
Pornind de îndată spre fiica U. M. D., gestionară la un magazin din zonă, pentru a o ruga să cheme ambulanță, persoana vătămată s-a întâlnit pe drum cu martorii V. N. și D. I., care au observat-o plină de sânge și că ținea în mână doi dinți, spunându-le că a lovit-o inculpatul cu o scândură.
Anunțate prin serviciul de urgență 112, organele de poliție s-au deplasat la fața locului și au identificat în curtea locuinței persoanei vătămate, în apropierea gardului despărțitor, trei scânduri de gard și mai multe bucăți de azbociment.
În aceeași zi, persoana vătămată a fost transportată cu ambulanța la spitalul din D., pentru ca apoi să ajungă la cel de urgență din municipiul C., unde a primit asistență medicală de specialitate.
Prin raportul de constatare medico-legală din 06.09.2013, întocmit de serviciul teritorial, s-a stabilit că acesta prezenta la momentul examinării leziuni faciale, având avulsionați dinții 41,42, 31 și fracturați pe cei de la poziția 43, 44, 45, ulterior extrași, pentru vindecarea traumatismelor suferite recomandându-i-se aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale.
S-a menționat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în justificare arătând că și persoana vătămată dăduse anterior în acesta cu o prăjină, violență pentru care nu a formulat însă plângere penală.
Din punct de vedere al încadrării juridice s-a opinat că acțiunea inculpatului de a agresa partea vătămată și a-i cauza un prejudiciu estetic grav și permanent, în sensul creării unei dizarmonii substanțiale a fizionomiei și împiedicării funcționării normale a danturii, imposibil de remediat în totalitate printr-o lucrare de protezare, așadar fără posibilitatea de vindecare naturală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.194 alin.1 lit.c NCP.
Ca mijloace de probă s-au avut în vedere procesul-verbal de sesizare din oficiu, plângerea prealabilă, declarațiile inculpatului, părții vătămate și ale martorilor audiați, procesul-verbal de semnalare a evenimentului prin sistemul național unic al apelurilor de urgență și raportul de constatare medico-legală.
Pe latură subsidiară s-a precizat că persoana vătămată și-a manifestat voința de reparare a pagubei încercate prin activitatea ilicită a inculpatului în cadrul procesului, pretinzând să fie despăgubită cu suma de 7.000 lei, reprezentând costul operațiunilor stomatologice necesare reparării danturii distruse.
În manieră identică, S. ,,C. N.” din municipiul D. și S. C. de Urgență C. au comunicat în scris că se constituie părți civile pentru recuperarea cheltuielilor cu serviciile medicale prestate în favoarea acesteia pe durata internării.
Ca referințe particulare s-a specificat că inculpatul are o vârstă relativ tânără și un grad mediu de școlarizare, absolvind 10 clase, dar și statul de familist, muncește în construcții și nu figurează cu antecedente penale, pe parcursul anchetei a manifestat o atitudine sinceră și cooperantă, rezidând în confirmarea actelor de violențelor fizică, pe care l-a explicat prin avansarea scuzei provocării.
În plan evolutiv s-a enunțat că urmărirea penală a debutat prin ordonanța emisă la 01.03.2014, pentru ca prin dispoziția identică din 04.03.2014 să se continue această fază față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii cercetate, acțiunea penală necesară tragerii la răspundere punându-se în mișcare la 19.03.2014. De asemenea, i s-au adus la cunoștință calitățile atribuite, drepturile de care beneficiază și obligațiile procesuale incumbate. De altfel, întreaga urmărire penală s-a derulat în conformitate cu normele și principiile care garantează descoperirea adevărului, conținând probatorii complete și suficiente pentru justa soluționare a cauzei.
Subsecvent, în etapa nepublică și, la acea dată încă necontradictorie, a camerei preliminare, consacrată de art.342-348 din NCPP, în termenul planificat de 25 de zile, împlinit la 04.08.2014, inculpatul a remis notele de la fila 11 dosar prin care a ridicat excepția neregularității actului de sesizare cu argumentația că fapta imputată nu a fost descrisă în detaliu, prin evidențierea actelor materiale componente, a împrejurărilor și mijloacelor uzitate la comitere și, mai ales, prin reliefarea situației premisă, după cum nu s-au analizat probele de vinovăție strânse, explicațiile și apărările oferite de acesta.
Pe de altă parte, nu s-a reținut în favoare circumstanța atenuantă a provocării și fapta a primit o calificare total greșită, în contradicție cu concluzionările raportului de constatare medico-legală, optica majoritară a doctrinei și jurisprudenței în definirea noțiunii de sluțire ori infirmitate, în final, prin trimitere la timpul de îngrijiri medicale de care persoana vătămată a avut nevoie pentru recuperarea sănătății, considerând ca incidente statuările art.193 alin.2 NCP, referitoare la infracțiunea simplă de lovire sau alte violențe.
Prin încheierea din 12.09.2015, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul a respins ca neîntemeiate criticile aduse, unele chiar excedente limitelor acestui ciclu, validând integral legalitatea sesizării, a administrării probelor și îndeplinirii actelor de urmărire penală, cu consecința începerii judecății.
La termenul de dezbatere fixat la 28.01.2015, când cauza s-a găsit în stadiu de soluționare, după expunerea rezumativă a rechizitoriului, interpelată fiind prin prisma art.374 alin.3 NCPP, partea civilă și-a rectificat verbal, prin apărător ales, precum și în scris, pretențiile afirmate introductiv, în sensul majorării acestora la 30.000 lei, din care 10.000 lei viza contravaloarea prejudiciul material încercat și diferența de 20.000 lei echivalentul celui de natură morală.
Tot atunci, inculpatul a declarat în mod expres că nu înțelege să se prevaleze de procedura simplificată, care ar fi însemnat reducerea plafoanelor de pedeapsă cu 1/3, dorind ca judecată să aibă loc potrivit regulilor obișnuite pentru a demonstra starea de provocare în care s-a aflat cu depozițiile unor martori neascultați în cursul cercetărilor penale, în ilustrarea conduitei bune afișate în familie și comunitate propunând dovada cu înscrisuri. De asemenea, a învederat că dezaprobă în totalitate probele testimoniale anterior abținute.
De remarcat că, în justificarea despăgubirilor solicitate, partea civilă a avansat aceleași mijloace doveditoare.
Prin prisma pozițiilor exprimate de părți și ca efect al încuviințării probatoriilor suplimentare, considerate pertinente, concludente și utile, cercetarea judecătorească s-a desfășurat în ordinea prefigurată de art.376 alin.3 NCPP, declarațiile celor reaudiați atașându-se la filele 44-46, 62-67, 81-84 dosar, celelalte înscrisuri, precum certificate de stare civilă, caracterizări, un bilet de ieșire din spital, adeverință medicală, chitanțe și bonuri fiscale, bilete de transport, regăsindu-se la filele 56-61, 74-80 dosar.
Invitat cu adresă să-și exteriorizeze punctul de vedere, în concordanță cu art.20 alin.1 C.proc.pen., Serviciul de Ambulanță Județean V. a răspuns prin scriptul de la fila 36 dosar, prin care a informat că nu are pretenții civile, primul ajutor medical și transportul persoanei vătămate la unitatea spitalicească cea mai apropiată asigurându-se cu titlu gratuit de către Serviciul Mobil de Urgență Reanimare și Descarcerare.
În sfârșit, la înfățișarea ultim organizată la 24.06.2015, inculpatul, prin apărător ales, a reiterat solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală stipulată de art.181 alin.1 VCP, cu aplicarea art.73 lit.b VCP sau, în subsidiar, de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.2 VCP, cu aceeași circumstanță atenuantă a provocării.
Din examinarea conjugată a materialului probator, instanța reține că, în ziua de 17.08.2013, în jurul orei 1400, pe fondul unor relații de vecinătate de mai multă vreme tensionate, între părți, sprijinite sau nu de unii dintre membri familiilor, a izbucnit o nouă ceartă, ocazie cu care și-au adus din propriile gospodării, peste gard, tot felul de reproșuri, ofense și acuze, inclusiv privitor la amplasamentul acestuia, problemă care generase în realitate litigiu.
La un moment dat, inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată în regiunea gurii cu o scândură desprinsă din această împrejmuire, provocându-i un traumatism maxilo -facial, cu avulsiunea dinților 31, 41, 42 de pe arcada inferioară și fracturarea corono-radiculară a celor succesori pe aceeași punte, lateral dreapta, purtând numerele 43, 44 și 45, supuși extracției în procedurile recuperatorii oferite de S. C. Județean de Urgență C., pe perioada de internare, care s-a întins începând din 20.08.2013 și până la 26.08.2013.
Premergător, în ziua conflictului, persoana vătămată a primit îngrijiri medicale de urgență la S. ,,C. N.” din municipiul D., unitate la care a ajuns cu ambulanța de la stația teritorială aparținând serviciului mobil de reanimare și descarcerare, trimisă imediat la domiciliul acesteia ca urmare a apelului înregistrat la 112.
Pentru vindecarea completă a leziunilor traumatice suferite, persoanei vătămate i s-au prescris în jur de 25 de zile de tratament medicamentos, după externare având o evoluție favorabilă, fără complicații care să determine spitalizarea ori alte intervenții medicale, aceasta confruntându-se doar cu anumite dificultăți de vorbire și masticație, nereușit a fi eliminate printr-o lucrare stomatologică din cauza precarității mijloacelor financiare.
Confirmată strictamente de depoziția martorului V. A., care ridică îndreptățite suspiciuni de părtinire, nesinceritate prin prisma raporturilor de dușmănie cu persoana vătămată și a contradicției clare cu declarațiile martorilor V. N. și S. M., versiunea stării de provocare avansată de inculpat rămâne lipsită de credibilitate și, deci, cu neputință de validat și eficientizat juridic.
Astfel, dacă primul a negat cu tărie observarea directă a unor semne de violență pe spatele inculpatului, când a venit în curtea gospodăriei persoanei vătămate, alarmat de țipetele disperate ale soției P. M., secundul a afirmat că nu a părăsit deloc locuința de peste drum a martorului V. A., unde efectua mici reparații la acoperiș, contrazicând practic ipoteza că a remarcat același lucru în contextul descris de apărare.
Mai mult, conjunctura indicată de inculpat, adică la poarta propriei gospodării, unde se oprise agentul de poliție și se strânseseră și alți vecini, nici nu coincide cu cea relatată de martorul V. A., respectiv în localul administrat de fiul său, în care acesta ar fi povestit cum s-a petrecut evenimentul, arătând celor prezenți dungile lăsate pe corp de prăjina pretins întrebuințată de persoana vătămată la agresiune, ceea ce nu face decât să consolideze teza neverosimilității.
De notat că depozițiile testimoniale, toate cu caracter mediat, nu au relevat nici alte aspecte și împrejurări corelative care să permită decelarea, stabilirea cu exactitate a felului de succedare a disputei, fiecare dintre părți lansând o variantă diferită pentru a-și justifica ori diminua până la inexistență manifestările comportamentale mai puțin corecte și adecvate.
Potrivit art.194 alin.1 lit.c NCP, care reproduce într-o oarecare măsură art.182 alin.2 VCP, prin înlocuirea numai a termenului de definire a rezultatului socialmente periculos, lovirea ori orice acte de violență prin care s-a pricinuit un prejudiciu estetic grav și permanent reprezintă infracțiunea de vătămare corporală și se sancționează cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Dezvoltând subiectul, în accepțiunea textului normativ secund menționat, fapta prin care s-a produs sluțirea victimei, consecință cu aceleași caracteristici cumulative, se circumscrie infracțiunii de vătămare corporală gravă, pedepsindu-se cu închisoarea în limite aproximativ identice, și anume de la 2 la 10 ani.
Totodată, în consacrarea precedentă din art.182 alin.1 VCP, fapta de vătămare corporală presupune pricinuirea integrității corporale sau sănătății unei persoane dacă pentru vindecare aceasta a avut nevoie de cel mult 60 de zile, fără a coborî sub 21 de zile, tratamentul punitiv concretizându-se în aceeași sancțiune, în doză mai redusă, de la 6 luni la 5 ani.
În speță, înscrisurile exhibate în faza de urmărire penală au ilustrat că persoana vătămată a fost diagnosticată la momentul internării în S. C. de Urgență din municipiul C. cu un traumatism maxilo-facial, caracterizat prin fracturarea a trei dinți și avulsia a tot atâția de pe arcada inferioară, precum și o plagă suprainfectată la buza superioară, în cadrul terapiei instituite pe durata internării primii fiind înlăturați.
Prin raportul constatator încheiat, serviciul medico-legal competent a stabilit că leziunile traumatice prezentate de aceasta la examinare s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, în condițiile reflectate de anchetă, au necesitat pentru vindecare circa 25 de zile de îngrijiri medicale, nu i-au primejduit viața și nu au lăsat-o cu infirmități, invalidități post-traumatice permanente.
Mai mult, în completarea ulterior transmisă, și-a menținut cu fermitate punctele de vedere emanate, cu argumentația că edentația parțială, caracterizată prin pierderea a șase dinți, nu echivalează sluțirii, prejudiciul soldat, deopotrivă estetic și funcțional, temporar și parțial, putând fi remediat printr-o lucrare de protezare.
Interpretarea medico-legală dată, nu singulară în domeniu, contravine doctrinei și practicii judiciare preponderente și constante, în conformitate cu care sluțirea ca și consecință alternativă a faptei incriminate de art.182 alin.2 VCP, trebuie identificată în contextul probelor administrate, asimilându-se acesteia orice vătămare prin care s-a creat o dizarmonie substanțială a fizionomiei victimei, un prejudiciu estetic însemnat și ireversibil, imposibil de vindecat pe cale naturală.
De altfel, învestită cu un recurs în interesul legii, Curtea Supremă de Justiție a statuat în motivarea soluției de respingere prin decizia nr.2 din 28.10.2002 că sluțirea la care face referire printre altele art.182 alin.2 VCP se impune a fi determinată atât în raport de semnificația cunoscută a înțelesului acesteia, ca mutilare, schilodire, aspect fizic hidos, pocit, urât, respingător, desfigurare, cât și de echivalența prin comparare cu celelalte urmări enumerate de norma incriminatoare.
Or, pierderea post-traumatică a șase dinți, poziționați frontal, fixați în alveolele maxilarului inferior, semnifică o modificare esențială a fizionomiei, înfățișării inițiale a gurii, conferind persoanei vătămate o imagine certamente repulsivă și dezagreabilă, cu efecte negative inclusiv asupra funcției fiziologice de masticație.
Ascunderea, atenuarea sau chiar înlăturarea ulterioară, printr-o lucrare protetică a prejudiciului morfologic, fiziologic ori estetic nu prezintă importanța câtă vreme se situează în afara infracțiunii, după consumarea acesteia, iar redarea tuturor însușirilor anatomice și funcționale native prin diverse proceduri ori tehnici artificiale, oricât de performante sau avansate ar fi devenit, apare cu neputință, dintele intrând în categoria organelor neregenerabile.
În al doilea rând se cunoaște că o lucrare dentară reușește să repare prejudiciul estetic numai temporar și nu definitiv, dacă se ține seama de fiabilitatea de câțiva ani a acesteia, cu mențiunea că în cazul particular al persoanei vătămate, executarea unei asemenea operațiuni nu avusese loc nici până la închiderea dezbaterilor.
Sintetizând, acțiunea inculpatului de a lovi persoana vătămată cu o scândură la nivelul gurii a pricinuit acesteia leziuni traumatice vindecabile după aproximativ 25 de zile de tratament medical și pierderea a șase dinți, adică un prejudiciu estetic, grav și permanent în terminologia normei penale în vigoare ori o sluțire a celei anterioare, consecință nefavorabilă pe care deși nu a anticipat-o, a acceptat-o ca eventualitate de materializare.
Prin prisma considerentelor etalate în precedent și, ținând seama de regimul de aplicare și executare a pedepselor, în ansamblu mult mai avantajos sub legea veche, și conținutul art.5 alin.1 NCP, în interpretarea pe deplin clarificată de decizia nr.265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale, instanța urmează a dispune, în baza art.386 alin.1 NCPP, schimbarea încadrării juridice a faptei ce formează obiectul rechizitoriului din infracțiunea de vătămare corporală reglementată de art.194 alin.1 lit.c NCP în cea de vătămare corporală gravă stipulată de art.182 alin.2 VCP și respingerea cererii conexe a inculpatului relativ la infracțiunea mai ușoară edictată de art.181 alin.1 VCP.
Legat de răspundere, față de inoperabilitatea oricăror factori exoneratori care să afecteze incidența principiilor inevitabilității și indispensabilității, acesta va trebui să suporte în ideea constrângerii și reeducării, restructurării personalității, adoptării unei conduite normale, corespunzătoare în viața socială, prin respectarea normelor juridice în vigoare și a preceptelor morale, tratamentul sancționator statornicit.
La proporționalizarea pedepsei retributive se va da eficacitate, în primul rând, periculozității reale, concrete a infracțiunii, desprinsă îndeobște din modul, mijloacele și împrejurările de comitere, mobilul și caracterul accidental al acesteia, raporturile de vecinătate și situația conflictuală persistentă, de dușmănie în care inculpatul se află cu persoana vătămată, repercusiunile generate în plan patrimonial și pasivitatea afișată în acoperirea cel puțin parțială din punct de vedere material.
Nu vor fi ignorate nici trăsăturile de ordin personal ale inculpatului, ca vârsta tânără, gradul mediu de instruire educațională și pregătire profesională, absolvent de 10 clase, statutul civil și familia organizată din care provine, copii minori față de care are obligația de întreținere, modul onest de câștigare a resurselor de trai cotidiene prin prestarea de activități lucrative în domeniul construcțiilor, comportamentul normal în general manifestat, lipsa antecedentelor penale sau cu o conotație frauduloasă, ilicită, atitudinea cooperantă în relația cu organele judiciare prin onorarea cu promptitudine a fiecărei invitații lansate, sinceritatea afișată, prin recunoașterea agresiunii, și regretul acestei abateri, exprimat cu prilejul audierii și în cuvântul de final.
Din perspectiva criteriilor de individualizare mai sus enumerate, cele privitoare la conduita socială și judiciară incluse în rândul circumstanțelor atenuante indicate de art.74 alin.1 lit.a, c VCP și, luând în calcul și dispozițiile penale comune, mai bine zis a celor inserate în art.76 alin.1 lit.d VCP, care obligă la coborârea sub limita minimă specială, instanța se va orienta spre aplicarea pedepsei închisorii de un an, apreciată ca menită să permită asigurarea unei represiuni adecvate, restabilirea ordinii de drept, îndreptarea, disciplinarea imediată a inculpatului, formarea unei noi concepții despre valorile sociale lezate, dar mai ales să prevină reiterarea acestor acțiuni reprobabile pe viitor.
Raportat la natura și cuantumul sancțiunii acordate, referințele pozitive de care se bucură inculpatul, îndeobște a absenței stării de recidivă, și la singularitatea faptei săvârșite, cu siguranță că dezideratul specificat se va putea înfăptui doar prin lăsarea acestuia în libertate, așa încât, prin prisma exigențelor art.81 alin.1 VCP, urmează a se dispune suspendarea condiționată pe perioada termenului de încercare de 3 ani, calculat după directivele art.82 VCP.
Totodată, pentru stimularea corijării individuale voluntare în tot acest interval de timp, se va atrage atenția asupra iminenței revocării beneficiului atribuit în caz de nesocotire a prevederilor art.83 VCP.
În ideea accentuării represiunii și ca efect al condamnării intervenite, în temeiul art.71 VCP, nuanțat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr.74 din 05.10.2007, vor fi prohibite ca pedeapsă accesorie, începând din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea sau stingerea în alt fel a executării pedepsei principale, drepturile politice enunțate de art.64 lit.a teza a II-a și art.64 lit.b C.pen., ca dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a ocupa o funcție care implică exercițiul unei autorități de stat, interdicții determinate în acord cu principiul proporționalității și parametrii evocați de alin.3.
Corelativ, măsura suspendării condiționată luată în privința pedepsei principale va opera în mod automat și în direcția pedepsei secundare, evident, pe aceeași durată, potrivit explicitărilor din art.71 alin.5 VCP.
În problema pretențiilor de despăgubire afirmate subsidiar, după cum transpare din art.1349 alin.1 C.civ., orice persoană are obligația să respecte regulile de conduită pe care legea sau, dimpotrivă, obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin propriile acțiuni ori inacțiuni, drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane.
În consonanță cu art.1357 C.civ., acela care cu vinovăție a comis o faptă ilicită prin care s-a cauzat altuia un prejudiciu, are îndatorirea reparării în integralitate, de principiu, în natură, după cum se desprinde cu claritate din art.1386, prin restabilirea situației anterioare, sau, în ipoteza imposibilității ori dacă persoana păgubită nu apare interesată, prin echivalent bănesc.
Textul normativ secund specificat instituie răspunderea delictuală pentru fapta proprie, a cărei angajare presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții, și anume existența unei pagube și a unei fapte ilicite, legătura de interdependență între aceste elemente și vinovăția autorului sau celor care au comis-o, indiferent de forma îmbrăcată, intenție sau culpă, chiar și a celei mai ușoare.
Subsumat acestui tip de răspundere, art.313 din Legea nr.95/2006, republicată, precizează că persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane au obligația să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală oferită de unitățile sanitare, respectiv spitale și servicii de ambulanță.
Probele administrate în cauză au denotat cu elocvență că inculpatul a săvârșit o agresiune fizică, care îndreptată împotriva integrității corporale a persoanei vătămate, ca atribut esențial și drept fundamental, constituie nu numai infracțiune, ci și o faptă ilicit-culpabilă.
Sub aspect patrimonial, acțiunea inculpatului a pricinuit neîndoios părții civile, victimei, ca persoană împotriva căreia s-a exercitat, un anumit prejudiciu, având în vedere prețul lucrării de protezare dentară practicat actualmente, plata terților care au substituit-o în treburile gospodărești și la muncile agricole de sezon pe perioada celor 25 de zile de recuperare a sănătății, taxele medico-legale percepute, durerile fizice și suferințele psihice acuzate.
Detaliind aserțiunea, în contextul remunerației medii a zilei de muncă obișnuite de 50 lei, relevată de depozițiile martorilor ascultați, costului operației stomatologice de înlocuire a danturii deteriorate de 700 lei și tariful de examinare medico-legală în sumă de 38 lei, ilustrate cu chitanța eliberată de serviciul de specialitate și devizul estimativ obținut de la un cabinet particular, paguba de factură materială încercată de această parte civilă se ridică strict la 1.988 lei, așadar cu mult sub întinderea invocată, restul înscrisurilor de atestare a cumpărării de medicamente neputând primi eficiență probatorie din cauza ilizibilității ori a destinației produselor, excedente tratamentului de vindecare a violențelor.
Gravitatea deosebită a traumatismului maxilo-facial îndurat, durata de internare spitalicească, care a însemnat pentru partea civilă plasarea într-un mediu nefamilial, privarea de activitățile sale firești, cotidiene și întâmpinarea a numeroase dificultăți în alimentație și comunicare, disconfortul intens resimțit vreme îndelungată, neestompat în integralitate până la momentul de față, permanentizarea și vizibilitatea accentuată a defectului, imposibil de mascat prin alte mijloace nestomatologice, costisitoare și mai puțin facile, vârsta, contribuția la declanșarea și derularea evenimentului, rezonanța în comunitate și comentariile purtate pe marginea acestuia, reprezintă suficiente date ce converg spre concluzia înregistrării și a unui prejudiciu moral, pentru care se impune compensarea pecuniară cu suma de 12.000 lei.
În lumina argumentelor preexpuse, instanța urmează să îndatoreze inculpatul la plata daunelor dimensionate, susceptibile să asigure repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită reținută în sarcină sau, în altă exprimare, repunerea în situația anterioară, cât și obținerea de partea civilă nominalizată a unei satisfacții echitabile și rezonabile pentru dreptul subiectiv încălcat, totodată împlinindu-se funcția preventiv-educativă a răspunderii civile.
În raport de reglementările incidente, inculpatul va fi obligat să despăgubească și părțile civile S. C. Județean de Urgență din C. și S. ,,C. N.” din D. pentru serviciile de asistență medicală prestate în favoarea persoanei vătămate agresate fizic, care ajung la cea dintâi la 1.347,37 lei, iar la a doua la 124,61 lei, plus accesoriile legale cuvenite.
Având în vedere culpa procesuală care transpare din maniera de rezolvare, în baza art.191 și 193 NCPP, inculpatul va trebui finalmente să ramburseze cheltuielile judiciare avansate de stat și partea vătămată (civilă), victimă a infracțiunii, cumulând la aceasta onorariul avocațial și transportul auto.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.386 alin.1 NCPP;
Schimbă încadrarea juridică a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 194 alin.1 lit.c NCP pentru care inculpatul V. F., cu domiciliul în ., județul V., a fost trimis în judecată de P. de pe lângă Judecătoria Bălcești prin rechizitoriul întocmit la 26.06.2014, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 VCP.
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.194 alin.1 lit.c NCP în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 VCP.
În baza art.182 alin.2 VCP cu aplicarea art.74 lit.a,c și 76 lit.d VCP coroborat cu art.5 alin.1 NCP;
Condamnă inculpatul sus numit, fiul lui A. și Nicolița, născut la data de 12.04.1979, în orașul O., județul C. S., cetățean român, studii 10 clase, muncitor în construcții, căsătorit, cu doi copii minori, fără antecedente penale, CNP -_, la un an închisoare.
În baza art.71 alin.1 VCP;
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a, și art.64 alin.1 lit.b VCP, începând cu rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale a închisorii sau intervenirea altor cauze de stingere a acesteia.
În baza art.81-82 VCP;
Suspendă condiționat executarea pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 VCP, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În baza art.71 alin.5 VCP;
Suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.19, 25 și 397 NCPP raportat la art.1.357 NCCiv;
Obligă inculpatul la 1.988 lei despăgubiri materiale și 12.000 lei daune morale față de partea civilă P. V., domiciliată din ., județul V..
În baza art.19, 25 și 397 NCPP raportat la art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, republicată;
Obligă inculpatul să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în municipiul C., ., suma de 1.347,37 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate, actualizată în funcție de indicele de inflație.
Obligă același inculpat să plătească părții civile S. M. ,,C. N.”, cu sediul în municipiul D., ..2, județul V., suma de 124,61 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate, precum și dobânda legală aferentă de la momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
În baza art.274 alin.1 NCPP;
Obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art.276 alin.1 NCPP;
Obligă inculpatul să plătească persoanei vătămate (parte civilă) P. V. cheltuieli judiciare în sumă de 1.742 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 iulie 2015, la sediul Judecătoriei Bălcești, județul V..
Președinte,
Grefier,
Tehnored.A.D.
8ex./23..08.2015
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.).... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 123/2015.... → |
|---|
