Distrugerea (art.253 NCP). Sentința nr. 17/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 5101/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 17
Ședința publică de la 29.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M.
Grefier: Nițeanu A. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Câmpina – a fost reprezentat de procuror D. M. C.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul E. N. B. și pe partea civilă S.C. FENIKSS S. S.R.L. prin administrator K. G., având ca obiect - distrugerea (art. 253 NCp).
Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 22.01.2015, fiind consemnate în acea încheiere de ședință, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29.01.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis la data de 12.09.2014 sub nr. 3227/P/2013 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul E. N.-B., fiul lui V. și A., născut la data de 04.05.1986 în M., jud. Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 30.08.2013, în jurul orelor 2230, a lovit cu un scaun două aparate de jocuri mecanice aparținând . din Băicoi, distrugându-le și cauzând un prejudiciu de 4.329,98 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 11.11.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: în ziua de 30.08.2013, în jurul orelor 1900, inculpatul E. N.-B. s-a dus la localul aparținând . din Băicoi, pentru a se juca la aparatele cu jocuri electronice. În jurul orelor 2230, acesta, fiind nemulțumit de faptul că a pierdut o sumă mare de bani, a luat un scaun și a lovit doua aparate de jocuri mecanice, spărgându-le ecranul, după care a plecat acasă. Fapta a fost înregistrată de camerele de supraveghere ale localului. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în cursul urmăririi penale, însă nu a ajuns la o înțelegere cu persoana vătămată în ceea ce privește achitarea prejudiciului suferit de aceasta.
Situația de fapt reținută rezultă cu certitudine din mijlocele de probă administrate în faza urmăririi penale: plângerea persoanei vătămate (f. 6-8), proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 9-10), planșe fotografice (f. 11-16), declarația persoanei vătămate (f. 17), declarațiile inculpatului (f. 19, 32, 34, 37-38), declarațiile martorilor (f. 20-23), procese-verbale (f. 18, 24) și suport optic înregistrare video (f. 25), coroborate cu declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată (f. 22-23).
Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, la termenul de judecată din 09.12.2014, inculpatul a declarat că solicită aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 Cpp, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, are cunoștință de probele administrate pe parcursul urmăririi penale, pe care și le însușește, solicitând judecarea sa în baza acestora, conform dispozițiilor legale care reglementează judecarea în cazul recunoașterii învinuirii, regretând comiterea faptei. Totodată, inculpatul a precizat că este de acord cu achitarea prejudiciului creat, cu precizarea că nu-l poate achita decât în mai multe tranșe (f. 22-23).
În cursul urmăririi penale, persoana vătămată ., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului, solicitând obligarea acestuia la despăgubiri civile în cuantum de 4329 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de distrugere (f. 17 d.u.p.).
La termenul de judecată din data de 22.01.2015, inculpatul a depus la dosarul cauzei dovada achitării sumei de 50 lei către partea civilă, în contul prejudiciului cauzat acesteia (f. 26).
Potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în MOf Partea I, nr. 510 din 24.07.2009, cu modificările și completările ulterioare, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 NCp, “în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării. Aplicarea interpretării legii penale mai favorabile presupune operațiuni de verificare a dispozițiilor ambelor legi pentru fiecare instituție în parte și o comparare finală, o evaluare și o alegere a uneia din cele două legi ca fiind mai favorabilă. Însă, totodată, potrivit deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, urmează a se aprecia că legea penală mai favorabilă pentru inculpate este vechea reglementare penală, nu în raport de cuantumul pedepsei, ci în raport de modalitatea de executare a acesteia, întrucât prevederile vechiului cod penal relative la suspendarea condiționată a executării instituie condiții de aplicare mai puțin restrictive decât art. 91 și următoarele din NCp.
Așa fiind, în baza art. 386 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 5 NCp, urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 NCp, în infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 al. 1 C.p. 1969.
În drept: fapta inculpatului E. N.-B., care în noaptea de 30.08.2013, în jurul orelor 2230, a lovit cu un scaun două aparate de jocuri mecanice aparținând . din Băicoi, distrugându-le și cauzând un prejudiciu de 4.329,98 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 al. 1 C.p. 1969.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului penal anterior, reduse cu o treime conform art. 396 al. 10 rap. la art. 375 NCpp, iar conform art. 72 Cp, va avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de norma penală incriminatoare, natura și gravitatea rezultatului produs, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 28 de ani, este absolvent de studii profesionale, de profesie tehnician auto, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și a recunoscut comiterea faptei, considerente în raport de care va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum dozat corespunzător realizării scopului educativ - preventiv al pedepsei.
În raport de cele reținute, instanța urmează a aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
Ca urmare a aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, instanța, conf. art. 71 Cod penal1969, va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal 1969 (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în temeiul art. 71 și art. 64 Cod penal 1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului care, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Astfel, în cauza Hirst contra Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din primul protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza I – lit. c din Codul penal1969 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal 1969.
Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune și, în consecință, în temeiul art. 71 Cod penal 1969 și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a dat dovadă de sinceritate în cele două faze ale procesului penal, instanța apreciază că sunt suficiente temeiuri pentru ca scopul educativ - preventiv al pedepsei să poată fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare calculat conform art. 82 Cod penal 1969.
Ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale, instanța, conform art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda și executarea pedepsei accesorii, atrăgând totodată inculpatului atenția asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere, în realizarea principiului disponibilității, declarația inculpatului, dată în fața instanței, ca răspuns la declarația de constituire ca parte civilă, precum și faptul că acesta a achitat parte din prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii (50 lei, cu chitanța de la fila 26), în baza art. 25, 397 C.p.p. rap. la art. 1357 Cod civil, inculpatul urmează a fi obligat să plătească părții civile . suma de 3.829,98 lei despăgubiri civile, reprezentând diferența dintre contravaloarea bunurilor distruse și partea deja achitată din prejudiciu.
Ca urmare a condamnării, în temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpatul urmează a fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu va rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 5 NCp, dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 NCp, în infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 al. 1 C.p. 1969.
În temeiul art. 217 al. 1 C.p. 1969, cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p., condamnă pe inculpatul E. N. B., fiul lui V. și A., născut la data de 04.05.1986 în M., jud. Prahova, domiciliat în Băicoi ., ., ., CNP_, cetățean român, studii profesionale, tehnician auto, fără obligații militare, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
Cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.1969.
Conform art. 81 Cod penal 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal 1969 – 2 ani și 3 luni.
Cu aplic. art. 71 alin. 5 Cod penal 1969.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal 1969.
În baza art. 25, 397 C.p.p. rap. la art. 1357 Cod civil, obligă inculpatul să plătească părții civile . suma de 3.829,98 lei despăgubiri civile.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p., obligă inculpatul să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției prin decontare de către Serviciul contabilitate al Tribunalului Prahova.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. Nițeanu A. M.
Red. PM/JV/2 ex./13.02.2015
| ← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Sentința nr.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... → |
|---|
