Mărturia mincinoasă (art.273 NCP). Sentința nr. 185/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Comentarii

0

Sentința nr. 185/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 17904/211/2014

ROMANIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

DOSAR PENAL NR._

SENTINȚA PENALĂ NR. 185/2015

Ședința publică din 13.02.2015

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR: M. G. M.

GREFIER: R. E. P.

P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. este reprezentat prin procuror: A. L.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul C. I. C. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.273 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul participanților la procesul penal au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.01.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de o perioadă mai îndelungată în vederea deliberării a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 30.01.2015, 06.02.2015, iar apoi pentru azi, 13.02.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra pezentei cauze penale, reține că:

Inculpatul C. I. C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.122/P/11.08.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.273 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, reținându-se în sarcina inculpatului că în data de 24 februarie 2009, audiat fiind în calitate de martor la Judecătoria Cluj-N. – Secția civilă, pe fondul soluționării dosarului civil nr._/2008, (având ca obiect soluționarea plângerii contravenționale înaintată de petentul B. R. I. în contradictoriu cu IPJ Cluj, privind procesul-verbal de contravenție . nr._/02.10.2008), a dat o declarație mincinoasă, cu privire la împrejurări esențiale pentru justa soluționare a acestui proces civil, respectiv a susținut că nu-i aparține semnătura depusă pe procesul-verbal de constatare a contravenției la rubrica martor asistent, deci că nu a semnat acest înscris, ci doar că a prezentat actul de identitate organului constatator, după comiterea contravenției de către B. R. I., precum și faptul că nu a văzut nimic referitor la fapta consemnată în procesul-verbal, pentru a forma judecătorului convingerea asupra caracterului fals al înscrisului contestat și în consecință, pentru a obține anularea acestuia.

Inculpatul nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, susținând că nu a semnat în calitate de martor asistent nici un proces verbal de contravenție întocmit pe numele martorului B. R. I. la data de 02.10.2008 și că declarația pe care a dat-o în dosarul civil nr._/2008 al Judecătoriei Cluj-N. ar fi fost sinceră, conformă cu adevărul.

În cauză, au fost administrate în cursul urmăririi penale următoarele probe: rezoluția nr.1042/P/2008 (f.9-11); copii după actele relevante din dosarul 1042/P/2008 în care a fost cercetat făptuitorul M. P. S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 și 289 din Codul penal din 1968 (abuz în serviciu și fals intelectual), respectiv declarația numitului B. R. I., copia de pe procesul verbal de contravenție ., nr._ întocmit de IPJ Cluj și anulat, copia de pe procesul verbal de contravenție ., nr._ întocmit de IPJ Cluj, dovada . nr._, copie de pe sentința civilă nr.2493/24.02.2009 a Judecătoriei Cluj-N., copie de pe decizia civilă nr.2370/25.11.2009 a Tribunalului Cluj, declarația persoanei vătămate B. R. I., declarațiile martorului U. G. A. și făptuitorului M. P. S. (f.12-25); copie pentru conformitate după declarația din litigiu dată de inculpat în calitate de martor (f.41); raportul de constatare tehnico-științifică grafică(f.66-75); declarațiile martorilor B. R. I., U. G. A. și M. P. S. (f.76, 83, 85, 87,90,101,107) și declarațiile inculpatului (f.80, 97,116).

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele probe: declarația inculpatului (f 18-19), declarațiile martorilor U. G. A., M. P. S. și B. R. I. (f.27-28, 29-30 și 31-32) și copie de pe fișa de cazier judiciar a inculpatului (f 8).

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține în fapt că martorii U. G. A. și M. P. S. au declarat că în data de 2 octombrie 2008, după ora 22.00, respectiv după ce au intrat în tura de noapte, s-au deplasat în zona Tetarom II, respectiv pe .-N., zonă în care în fiecare zi de joi se organizau curse ilegale de mașini și acolo li s-au confirmat suspiciunile cu privire la desfășurarea de curse ilegale cu mașini, fiind adunate în zonă multe persoane, atât participanți, cât și spectatori, că observând prezența patrulei mobile de poliție în zonă, o parte din tinerii prezenți s-au manifestat sfidător la adresa polițiștilor și unul dintre ei, în speță B. R. I., a efectuat cu mașina pe care o conducea în momentul respectiv, un viraj neregulamentar trecând peste linia continuă ce delimita sensurile de mers. Polițiștii U. G. A. și M. P. S. au susținut de asemenea că mașina numitului B. R. I. era dotată cu dispozitive de iluminare neomologate. Pentru aceste motive, martorul M. P. S. a întocmit procesul-verbal de contravenție cu . nr._ din 02.10.2008, reținând în sarcina contravenientului B. R. I. atât contravenția prevăzută de art.108, lit.d, alin.9 din OUG nr.195/2002 cât și contravenția prevăzută de art.101, alin.1, pct.10 din OUG nr.195/2002 (f 43 din dos.UP). Procesul-verbal de contravenție sus menționat nu este semnat de contravenient, însă la rubrica martor asistent poartă datele inculpatului din prezenta cauză și o semnătură. Martorii U. G. A. și M. P. S. au declarat deopotrivă că procesul-verbal a fost completat de către martorul polițist M. P. S. în prezența contravenientului și a martorului asistent C. I. C., sub presiunea grupului de persoane care se adunase în zonă pentru a participa la cursele ilegale de mașini, dar că după ce s-a întocmit primul proces-verbal (. nr._/2008), pe care contravenientul a refuzat să-l semneze, însă care a fost semnat de către C. I. C. în calitate de martor asistent, martorul U. G. A. a atras atenția martorului M. P. S. că a completat în mod greșit cuantumul amenzii care fusese recent modificat, motiv pentru care martorul M. P. S. a anulat primul proces verbal de contravenție întocmit și a întocmit un al doilea proces-verbal de contravenție (cu . nr._/2008) în cuprincul căruia a reținut în sarcina aceluiași contravenient, aceleași contravenții. Al doilea proces verbal de contravenție încheiat nu este semnat de contravenient, însă la rubrica martor asistent poartă datele inculpatului din prezenta cauză și o semnătură (f 42 din dos.UP). Cei doi martori au susținut că persoana sancționată contravențional, numitul B. R. I., deși a fost prezentă în momentul întocmirii ambelor procese verbale (conform martorului M. P. S.) sau doar în momentul întocmirii celui dintâi (după cum își amintește martorul U. G. A.), a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție, susținând că-l va contesta întrucât are destui prieteni care vor depune mărturie în favoarea sa. Refuzul contravenientului de a semna procesul-verbal de contravenție a determinat agentul constatator să găsească un martor asistent dintre persoanele prezente la fața locului, pentru a asista la procedură și pentru a semna actele întocmite, în această calitate. Acest martor a fost inculpatul din prezenta cauză și el a semnat ambele procese-verbale de contravenție din discuție în calitate de martor asistent, așa cum au declarat martorii U. G. A. și M. P. S..

Contravenientul B. R. I. a contestat procesul-verbal de contravenție cu . și nr._/02.10.2008 la Judecătoria Cluj-N., instanță care, prin sentința civilă nr.2493/2009 din data de 24.02.2009 (pronunțată în dosarul cu nr._/211/2008), a respins plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată. Această sentință civilă a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.2370/25.11.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, după judecarea recursului.

La data de 24.02.2009, cu ocazia soluționării dosarului civil nr._/2008 al Judecătoriei Cluj-N., (având ca obiect plângerea contravențională formulată de contravenientul B. R. I., în contradictoriu cu IPJ Cluj, privind procesul verbal de contravenție . nr._/02.10.2008), inculpatul din prezenta cauză, C. I. C., a dat o declarație în calitate de martor la Judecătoria Cluj-N. – Secția civilă în care a susținut în mod necorespunzător adevărului că semnătura depusă pe procesul-verbal de constatare a contravenției la rubrica martor asistent nu-i aparține, ci că el doar a prezentat actul său de identitate organului constatator după comiterea contravenției de către B. R. I., precum și faptul că nu a văzut nimic referitor la fapta consemnată în procesul-verbal.

Din considerentele sentinței civile sus menționate rezultă că instanța de judecată a apreciat că procesul-verbal de contravenție cu . și nr._/02.10.2008, prin care numitul B. R. I. a fost sancționat în temeiul art.108, lit.d, alin.9 din OUG nr.195/2002 și art.101, alin.1, pct.10 din OUG nr.195/2002 (pentru încălcarea marcajului cu linie continuă și pentru montarea la autovehicul a unor dispozitive de iluminare neomologate), a fost legal întocmit, în conformitate cu art. 16 și 17 din OG 2/2001 și că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată. Din aceeași sentință rezultă că fapta reținută și sancționată se consumă prin natura sa instantaneu și se constată prin propriile simțuri ale agentului constatator, care este obiectiv, neinteresat în cauză și desemnat tocmai pentru constatarea încălcărilor la regimul circulației rutiere. Instanța de judecată a subliniat în considerentele sentinței valoarea de probă a procesului-verbal de contravenție și a înlăturat susținerile contravenientului contestator și ale martorului C. I. C., conform cărora martorul, inculpat în prezenta cauză, nu ar fi semnat procesul-verbal analizat, în calitate de martor asistent, instanța reținând că semnătura de pe înscrisul contestat aparține martorului C. I. C., prin simpla comparare a semnăturii depuse pe procesul-verbal criticat cu semnătura executată de martor pe declarația dată la instanță. La dosarul cauzei s-a depus, în copie pentru conformitate cu originalul, declarația dată de numitul C. I. C., în calitate de martor (f 41), existând într-adevăr o mare asemănare de execuție între cele două semnături (f 42, 43).

Deși inculpatul C. I. C. a susținut în tot cursul procesului penal că nu a semnat în calitate de martor asistent nici un proces-verbal de constatare a contravenției pe .-N., în zona Tetarom, la data de 02.10.2008 și că este conformă cu realitatea declarația pe care a dat-o în calitate de martor la Judecătoria Cluj-N. în dosarul civil nr._/2008 al Judecătoriei Cluj-N., (având ca obiect plângerea contravențională formulată de contravenientul B. R. I., în contradictoriu cu IPJ Cluj, privind procesul verbal de contravenție . nr._/02.10.2008), declarație în care inculpatul a susținut în esență același lucru, respectiv că nu a semnat vreun proces-verbal de contravenție în calitate de martor asistent, instanța a reținut caracterul mincinos al declarației date de către inculpat în calitate de martor în dosarul civil sus menționat întrucât probele administrate în cauză probează dimpotrivă faptul că inculpatul C. I. C. a semnat în calitate de martor asistent procesul verbal de contravenție . nr._/02.10.2008 întocmit de IPJ în sarcina contravenientului B. R. I..

Starea de fapt reținută de instanță și caracterul mincinos al declarației date de inculpat în calitate de martor în dosarul civil sus menționat reiese astfel în primul rând din chiar considerentele sentinței civile nr.2493/2009 din data de 24.02.2009 a Judecătoriei Cluj-N., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2370/25.11.2009 a Tribunalului Cluj, în care s-a reținut că inculpatul C. I. C. a semnat în calitate de martor asistent procesul verbal de contravenție . nr._/02.10.2008 întocmit de IPJ în sarcina contravenientului B. R. I. (f 17-18), dar și din declarațiile martorilor U. G. A. și M. P. S. care au declarat de fiecare dată când au fost audiați că inculpatul C. I. C. a semnat în calitate de martor asistent ambele procese-verbale de contravenție întocmite în sarcina contravenientului B. R. I. în data de 02.10.2008 (f 22, 23, 76, 87-89, 90-92 și 27-28, 29-30). Aceste probe se coroborează și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/2013 întocmit de către Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Cluj (f.66-75) care atestă faptul că semnătura depusă la poziția martor asistent pe procesul-verbal . nr._ din 02.10.2008 a fost executată de către inculpatul C. I. C., iar semnătura depusă la poziția martor asistent pe copia procesului-verbal . nr._ din 02.10.2008 probabil reproduce semnătura numitului C. I. C.. Această din urmă concluzie a fost formulată de către expertul criminalist, pornind de la prezumția că documentul examinat reprezintă o copie fidelă a celui original întrucât pentru efectuarea expertizei a fost folosit exemplarul 3 al procesul-verbal cu . nr._/2008 pus, în original, la dispoziția organelor de poliție de către martorul B. R. I., exemplarul 1 neputând fi găsit (f.102)

Martorul B. R. I. a relatat o stare de fapt diferită de cea descrisă de către martorii M. P. S. și U. G. A. și confirmată de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, acesta susținând că în data de 02.10.2008 un echipaj de poliție i-a întocmit procesul-verbal de contravenție cu nr._ pe care a refuzat să-l semneze, că la fața locului se aflau prezente mai multe persoane, dar că printre acestea în mod cert nu se afla și inculpatul C. I. C. întrucât după întocmirea procesului verbal de contravenție, martorul ar fi observat mașina inculpatului îndreptându-se spre . în care martorul părăsea locul faptei, îndreptându-se spre domiciliul său și că nu a participat la întocmirea celui de-al doilea proces-verbal cu nr._/2008, care i-a fost trimis prin poștă după câteva săptămâni, act pe care l-a contestat la instanța de judecată (f.102,108 și 31-32). Instanța reține așadar pe de o parte că declarația acestui martor este contrazisă de toate celelalte probe administrate în cauză și enumerate mai sus, care dovedesc faptul că inculpatul C. I. C. nu doar că s-a aflat la fața locului, ci a și semnat procesele-verbale de contravenție întocmite pe numele martorului B. R. I., susținerile martorului fiind parțial infirmate chiar de inculpatul care a arătat în declarația dată în fața instanței că martorul B. R. I. tocmai se pregătea să plece de la locul faptei în momentul sosirii inculpatului, dar că a mai rămas câteva minute în care cei doi au purtat o scurtă discuție în care inculpatul a aflat de la martor că acesta din urmă a avut ceva probleme cu poliția (f 18-19). Pe de altă parte, instanța reține că, susținând că n-a fost prezent la întocmirea celui de-al doilea proces-verbal de contravenție (cu nr._/2008), care i-a fost trimis prin poștă după câteva săptămâni, martorul B. R. I. nu are cum să cunoască dacă inculpatul C. I. C. a fost de față și a semnat procesul verbal de contravenție din litigiu. Pentru aceste considerente, instanța apreciază că declarația martorului B. R. I. este nesinceră și o va înlătura.

În plus, instanța reține că nu exista nici o rațiune pentru care agentul constatator care a întocmit procesul vrebal de contravenție să falsifice semnătura martorului asistent întrucât art.19, alin.3 din OG nr.2/2001 permite încheierea procesului-verbal de contravenție chiar și în lipsa unui martor, situație în care agentul constatator nu trebuie decât să precizeze motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Instanța reține de altfel că acțiunea din conținutul laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă se poate realiza și dacă, deși nu face afirmații mincinoase, martorul nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, or în cauză, inculpatul a recunoscut în fața instanței că deși avea cunoștință despre existența a două procese verbale de contravenție întocmite cu aceeași ocazie în sarcina martorului B. R. I., dintre care pe unul apărea mențiunea „anulat” și deși instanța civilă în fața căreia a dat declarație nu i-a arătat care dintre cele două procese-verbale de contravenție constituie obiectul plângerii, inculpatul nu a făcut nici o referire la existența ambelor procese verbale de contravenție cu toate că inculpatul susține că pe ambele procese verbale apărea înscris în dreptul numelui său la rubrica martorului asistent o semnătură ce nu-i aparținea.

Inculpatul s-a apărat, invocând caracterul neesențial al împrejurărilor la care se referă afirmațiile sale din cuprinsul declarației date în dosarul civil, însă instanța nu va putea reține nici această apărare întrucât motivul pentru care inculpatul a declarat contrar adevărului că semnătura de la rubrica martorului asistent nu i-ar aparține nu poate fi altul decât acela de a forma judecătorului convingerea asupra caracterului fals al actului contestat în vederea obținerii unei soluții de anulare a acestuia. Prin urmare, elementul de fapt prezentat de inculpat în mod mincinos în declarația sa a fost vădit esențial pentru soluționarea cauzei civile. Oricum, inculpatul nu a justificat nici un alt motiv pentru care a dat declarația mincinoasă sub aspectul semnăturii de la rubrica martor asistent din procesul verbal de contravenție.

În drept, fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă și probată, constând în prezentarea inculpatului în data de 24.02.2009, în fața instanței civile care soluționa dosarul civil nr._/2008 al Judecătoriei Cluj-N., (având ca obiect plângerea contravențională formulată de contravenientul B. R. I., în contradictoriu cu IPJ Cluj, privind procesul verbal de contravenție . nr._/02.10.2008), unde a făcut afirmații mincinoase în calitate de martor, susținând că semnătura de la rubrica martor asistent din procesul verbal de contravenție contestat nu-i aparține, în ciuda faptului că toate probele administrate în cauză au dovedit starea de fapt contrară, respectiv că inculpatul a semnat procesul verbal de contravenție respectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. și ped. de art. 260 alin. 1, 2 din C.pen.din 1968.

Potrivit art.260 alin.1 din C.pen. din 1968, fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Instanța constată că toate condițiile de incriminare, desprinse din definiția legală a infracțiunii, sunt îndeplinite în cauză.

În primul rând, infracțiunea presupune un subiect activ calificat, respectiv martorul. Instanța reține că inculpatul avea această calitate întrucât el a dat declarația mincinoasă din data 24.02.2009 în cauza civilă, obiect al dosarului civil nr._/2008 al Judecătoriei Cluj-N., (având ca obiect plângerea contravențională formulată de contravenientul B. R. I., în contradictoriu cu IPJ Cluj, privind procesul verbal de contravenție . nr._/02.10.2008.

În al doilea rând, pentru existența infracțiunii este necesar ca martorul să facă afirmații mincinoase, element prezent în cauză deoarece inculpatul, în calitatea sa de martor, a declarat că n-a semnat procesul verbal de contravenție contestat, deși toate probele au dovedit contrariul.

De asemenea, mărturia sa a avut relevanță în soluționarea cauzei civile întrucât constituia o împrejurare esențială, o situație care putea servi la inducerea unei suspiciuni de falsificare a actului și astfel chiar la anularea procesului verbal de contravenție contestat. Este fără îndoială că de acest element – caracterul autentic sau fals al unei semnături din cuprinsul procesului verbal de contravenție – depindea soluția instanței de judecată.

Este îndeplinită totodată și cea din urmă condiție a laturii obiective a infracțiunii întrucât inculpatul a fost întrebat cu ocazia ascultării cu privire la împrejurarea esențială arătată mai sus.

Sub aspectul laturii subiective, din modul de săvârșire al faptei rezultă că inculpatul a prevăzut producerea riscului socialmente periculos - înfăptuirea justiției - și a urmărit producerea acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal această atitudine subiectivă îmbracă forma intenției directe, concluzie care derivă din situația de fapt expusă mai sus și care a rezultat din coroborarea tuturor probelor. Astfel, este cert că inculpatul știa că denaturează adevărul prin declarația din data de 24.02.2009, însă a făcut afirmațiile mincinoase în speranța că ele vor conduce la o soluție de anulare a procesului verbal de contravenție . nr._/02.10.2008. La aceste aprecieri s-a avut în vedere și relația dintre inculpat și contravenient.

Potrivit art.5, alin.1 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, dar potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of.nr.372 din 20 mai 2014, data la care a intrat în vigoare, legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive.

Potrivit art.147, alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Întrucât de la data săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei au fost în vigoare succesiv Codul penal din 1968 și noul Cod penal, instanța va aplica legea penală mai favorabilă care este în acest caz Codul penal din 1968 întrucât deși limitele pedepsei închisorii prevăzute de noul cod penal pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă sunt mai reduse (de la 6 luni la 3 ani) decât cele prevăzute de vechiul cod penal pentru aceeași infracțiune (de la 1 la 5 ani) și noul cod penal prevede și pedeapsa alternativă a amenzii, vechiul Cod penal permite ca modalitate de executare a pedepsei închisorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei care este cea mai ușoară modalitate de executare a pedepsei închisorii ce nu se mai regăsește în noul Cod penal. Instanța apreciază că în concret, situația inculpatului ar fi mai grea dacă i s-ar aplica în mod global noul cod penal întrucât sub aspectul modalității concrete de executare a pedepsei, instanța înclină spre suspendarea executării pedepsei. Se au astfel în vedere instituțiile aplicabile din cele două acte normative comparate și se constată că în cazul suspendării pedepsei sub supraveghere potrivit art.91 din noul cod penal, instanța este obligată să impună inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin.1 din acest act normativ, iar în cazul suspendării condiționate a executării potrivit art.81 din Codul penal din 1968, inculpatului nu îi pot fi impuse astfel de obligații, iar la împlinirea termenului de încercare intervine reabilitarea de drept.

În consecință, în temeiul articolului 377, alin.4 din Codul de procedură penală raportat la art.5 din noul Cod penal, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul C. I. C., din fapta prevăzută de articolul 273, alin.1 din noul Cod penal în fapta prevăzută de articolul 260, alin.1 din Codul penal din 1968.

Având în vedere încadrarea în drept a faptei săvârșite, instanța va condamna pe inculpat pentru infracțiunea comisă, la o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal din 1968, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La stabilirea în concret a pedepsei și cuantumului acesteia instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului pentru aprecierea căruia ține seama de împrejurarea că inculpatul a comis o infracțiune gravă care împiedică înfăptuirea justiției, că deși nu are antecedente penale, anterior comiterii faptei, inculpatul nu a avut o conduită bună, intrând în conflict cu legea penală, așa cum rezultă din fișa sa de cazier de la fila 94 care relevă o amendă administrativă aplicată inculpatului pentru fapta prevăzută de art.86, alin.2 din OUG nr.195/2002, că inculpatul a fost complet nesincer în cauză, dovedind că persistă în tentativa de inducere în eroare a organelor judiciare penale pentru că acesta a dat declarații mincinoase nu doar în calitate de martor în cauza civilă, privind plângerea contravențională, ci și în calitate de inculpat în prezenta cauză, ceea ce denotă nu doar lipsa oricărei urme rezonabile de regret pentru fapta penală comisă și încercarea sa de obstrucționare a justiției, ci și un mare dezinteres din partea inculpatului pentru îndreptarea conduitei sale infracționale.

În consecință, în temeiul articolului 260, alin.1 din Codul penal din 1968, instanța va condamna pe inculpatul C. I. C. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Față de circumstanțele sus-menționate instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în temeiul art.81 și art.82 din Codul penal din 1968, instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a-c din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Dar prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, obiect al dosarului nr.45/2007, s-a decis că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

În consecință, considerând că infracțiunea comisă de inculpat generează o incompatibilitate morală cu dreptul de a alege și cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal, instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal, iar în temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal va suspenda executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

Potrivit art. 274, alin.1 din Codul de procedură penală, în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În temeiul articolului 377, alin.4 din Codul de procedură penală raportat la art.5 din noul Cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul C. I. C., din fapta prevăzută de articolul 273, alin.1 din Codul penal în fapta prevăzută de articolul 260, alin.1 din Codul penal din 1968.

În temeiul dispozițiilor articolului 260, alin.1 din Codul penal din 1968, condamnă pe inculpatul C. I. C., fiul lui I. și O., născut la data de 30.03.1985, în localitatea A. I., cu domiciliul în localitatea Florești, ., nr.172, ., jud.Cluj și cu domiciliul procesual ales în localitatea Cluj-N., ., ., CNP_, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal interzice inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal.

În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

În temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2015.

JUDECĂTOR GREFIER

M. M. G. P. R. E.

Red./Dact 04/07.07.2015

MMG

← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340...		Confimare redeschidere urmărire penală (art.335 alin. 4 NCPP).... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță