Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 347/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 347/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-03-2015
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 347
Ședința publică din data de 13 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: C. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul Ț. F., trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis i-a fost anulat, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 2. din OUG nr. 195/2002 R și conducere pe drumuri publice a unui autovehicul, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică pur în sânge, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. b din C.pen.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 05.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 13.03.2015, dată la care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
- Situația de fapt și încadrarea juridică reținute prin rechizitoriu:
Prin rechizitoriul nr.6066/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 31.01.2014 sub nr._, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată inculpatul Ț. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, reținându-se în esență că la data de 24.04.2010, în jurul orei 19:45, a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, pe DN 3 din orașul Murfatlar, deși avea permisul de conducere anulat din anul 2002, conform adresei nr._/15.01.2013 a I.P.J. C. – Serviciul Rutier și având o îmbibație alcoolică peste limita legală și anume de 1,60 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată la ora 20:35 și de 1,35 g/l alcool pur în sânge la a doua probă, recoltată la ora 21:35, conform B.A.T.A. nr.696-697/A12/29.04.2010, emis de S.J.M.L. C..
Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă:procesul – verbal de constatare (f. 6 d.u.p.); buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr.696-697/A12/29.04.2010 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. (f. 10 d.u.p.); rezultat printat alcooltest (f. 26 d.u.p.); adresa nr._/15.01.2013 a I.P.J. C. – Serviciul Rutier (f. 9 d.u.p.); declarațiile martorilor Baisan D. G. (f. 15, 18 d.u.p.) și P. V. (f. 16, 19 d.u.p.); declarațiile inculpatului (f. 27, 28; 30, 31 d.u.p.).
- Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:
În ședința publică din data de 20.03.2014, având în vedere dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013 și art.343 C.proc.pen., cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară, inculpatul și avocatul având posibilitatea să depună cereri sau excepții.
Prin încheierea din camera de consiliu din 08.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de către avocatul său și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. a constatat competența și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.6066/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, dispunând începerea judecății.
La termenul din 02.10.2014 instanța a procedat la citirea actului de sesizare și, ținând cont de faptul că inculpatul nu se prezentase până la acel moment în fața instanței de judecată, s-a încuviințat solicitarea avocatului din oficiu de readministrare a probei testimoniale cu martorii din lucrări în virtutea principiului nemijlocirii.
La data de 09.01.2015 inculpatul a depus la dosar decizia penală nr.563/01.09.2014 prin care s-a admis contestația împotriva sentinței penale nr.497/20.05.2014 a Judecătoriei C. și s-a constatat intervenită reabilitarea de drept a inculpatului pentru condamnările de 3.000.000 amendă penală stabilită prin sentința penală nr.1391/05.07.2001 a Judecătoriei C. și 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr.711/20.03.2003 a Judecătoriei C..
În ședința din 05.02.2015 inculpatul prin apărător ales a arătat că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale motivat de faptul că inculpatul recunoaște fapta, astfel încât, în temeiul art.347 alin.7 C.proc.pen. instanța a revenit asupra readministrării probelor, urmând să aibă în vedere la deliberare probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de inculpat.
La termenul din 05.03.2015 instanța a încuviințat pentru inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere (f. 41, 44, 45) în temeiul art.100 alin.3 C.proc.pen. și, la interpelarea instanței, inculpatul a arătat că nu dorește să dea nicio declarație în fața instanței de judecată, manifestare de voință consemnată în încheierea de dezbateri.
La solicitarea instanței a fost atașată și fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 3 d.u.p.).
- Situația de fapt reținută de instanță:
În fapt, la data de 24.04.2010, în jurul orei 19:45, lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. C. – Serviciul Rutier, fiind exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DN 3, în orașul Murtatlar, au oprit în trafic autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ care circula dinspre .. C..
Conform procesului-verbal de constatare întocmit la data de 24.04.2010, în jurul orei 20:00, la volanul autoturismului menționat anterior a fost identificat inculpatul Ț. F.. La acel moment, deoarece inculpatul nu a putut prezenta permisul de conducere, s-au efectuat verificări în ceea ce îl privește, constatându-se că a posedat permis de conducere categoria B, eliberat de I.P.J. C. la data de 18.10.1999, ., anulat ulterior în baza sentinței penale nr.1391/05.06.2001 A Judecătorie C.. În același sens este și adresa nr._/15.01.2013 emisă de I.P.J. C. – Serviciul Rutier.
Organele de poliție au observat de asemenea că inculpatul emana halenă alcoolică, motiv pentru care a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul relevând o concentrație alcoolica de 0,69 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 20:00 (rezultat printat, f. 25 d.u.p.).
Față de rezultatul alcooltest, inculpatul Ț. F. a fost condus la Spitalul Municipal Medgidia unde i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr.786-787/A12/14.06.2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. rezultă că inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,60 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată (ora 20:35) și de 1,35 g/l alcool pur în sânge la a doua probă recoltată la ora 21:35 (f. 10 d.u.p.).
Martorii audiați în cauză confirmă atât rezultatul alcooltestului, cât și faptul că inculpatul a declarat că s-a deplasat dinspre localitatea Zorile cu intenția de a ajunge în mun. C. și că, înainte de a se urca la volan, a consumat 3 beri. Totodată martoririi au învederat faptul că inculpatul a precizat în fața organelor de poliție că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut faptul că, înainte de a se urca la volan, a consumat trei sticle de bere alcoolizată a câte 500 ml fiecare și că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ din satul Zorile până în . și-a continuat drumul pe DN 3 până în localitatea Murfatlar. De asemenea, a precizat că a avut permis de conducere însă în anul 2002 i-a fost anulat. A arătat că recunoaște și regretă faptele comise.
- Încadrarea juridică a faptelor reținută de instanță:
Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Sub acest aspect, din perspectiva limitelor de perdeapsă, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat (art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată; art.335 alin.2 C.pen. 2009), limitele de pedeapsă sunt aceleași, respectiv închisoarea de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda.
De asemenea, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge limitele pedepsei închisorii sunt aceleași (art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002; art.336 alin.1 C.pen. 2009) – închisoarea de la 1 la 5 ani, cu mențiunea că potrivit art.336 C.pen. 2009 inculpatului i s-ar putea aplica și pedeapsa amenzii penale. Însă, simpla posibilitate de aplicare a pedepsei amenzii penale nu poate conduce automat la concluzia că legea nouă este mai favorabilă, câtă vreme instanța, pentru motivele ce vor fi detaliate la individualizarea pedepsei, se va orienta către pedeapsa închisorii. Prin urmare, nu cu privire la limitele de pedeapsă va fi determinată legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului.
Astfel cum se va arăta, instanța apreciază că pentru ambele infracțiuni se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea, faptele fiind în concurs ideal (art.33 lit.b C.pen. 1969, art.38 alin.2 C.pen. 2009), motiv pentru care dispozițiile legii vechi devin mai favorabile, câtă vreme în cazul contopirii celor două pedepse instanța va aplica pedeapsa cea mai grea, aplicarea unui spor de pedeapsă fiind facultativ (art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969), în timp ce în cazul legii noi sporul este obligatoriu, la pedeapsa cea mai grea adăugându-se un spor de o treime din totalul pedepselor stabilite (art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009). Or, instanța nu apreciază ca fiind necesar aplicarea unui spor de pedeapsă, motiv pentru care legea veche este mai favorabilă, pedeapsa rezultantă fiind mai mică în acest caz decât în situația în care s-ar aplica legea nouă.
Mergând mai departe, chiar și sub aspectul posibilităților de individualizare judiciară a executării pedepsei, legea veche este mai favorabilă. Sub acest aspect, astfel cum se va arăta, instanța apreciază că nu se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, opțiunea de individualizare judiciară fiind atât pe vechiul Cod penal, cât și pe noul Cod penal suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru argumentele ce vor fi arătate la secțiunea corespunzătoare.
Or, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere – Codul penal 1969 este mai favorabilă decât suspendarea executării sub supraveghere – Codul penal 2009, în condițiile în care inculpatul nu este obligat să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității și, la împlinirea termenului de încercare este reabilitați de drept dacă nu a mai săvârșit o altă infracțiune și dacă nu a încălcat cu rea-credință măsurile de supraveghere. În schimb, pe noul Cod penal, la expirarea termenului de supraveghere pedeapsa se consideră executată, începând să curgă termenul de reabilitare.
Prin urmare, fapta inculpatului Ț. F. care la data de 24.04.2010, în jurul orei 19:45, a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, pe DN 3 din orașul Murfatlar, dinspre localitatea Zorile către mun. C., deși avea permisul de conducere anulat din anul 2002, conform adresei nr._/15.01.2013 a I.P.J. C. – Serviciul Rutier și o îmbibație alcoolică peste limita legală și anume de 1,60 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată la ora 20:35 și de 1,35 g/l alcool pur în sânge la a doua probă, recoltată la ora 21:35, conform B.A.T.A. nr.696-697/A12/29.04.2010, emis de S.J.M.L. C., întrunește elemenetele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, ambele cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
În legătură cu infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în conducere pe drumurile publice (DN 3, dinspre loc. Zorile către mun. C.) a unui autovehicul (marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ ), în condițiile în care inculpatul avea permisul de conducere anulat încă din 05.06.2001. Din adresa nr._/15.01.2013 emisă de I.P.J. C. – Serviciul Rutier rezultă că la data comiterii faptei inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice deoarece permisul său de conducere fusese anulat în baza sentinței penale nr.1391/05.06.2001 a Judecătoriei C..
Urmarea imediată a infracțiunii s-a produs, inculpatul punând în pericol siguranța traficului rutier din nou, ținând cont că anularea însăși a permisului a avut la bază condamnarea sa anterioară de către instanță la o pedeapsă cu amenda penală pentru o infracțiune de vătămare corporală din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei, infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată fiind o infracțiune de pericol.
Cu referire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge,elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de conducere a unui vehicul (marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ ), pe un drum public – DN 3, dinspre loc. Zorile către mun. C., având o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge (în cauză 1,60 g/l alcool pur în sânge prima probă, respectiv 1,35 g/l alcool pur în sânge proba a doua).
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
Din punct de vedere subiectiv, cu referire la ambele infracțiuni, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (respectiv punerea în pericol a celorlalți participanți la trafic), nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii acestuia, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției indirecte prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit.b C.pen. 1969.
În aceste condiții, văzând și prevederile art.396 alin.2 C.proc.pen., constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 și 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, că dincolo de orice îndoială rezonabilă faptele există, au fost săvârșite de către inculpat și constituie infracțiuni, instanța va dispune condamnarea inculpatului Ț. F..
- Individualizarea judiciară a pedepselor:
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la fapta săvârșită, infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și protejarea celorlalți participanți la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul de către persoane care, în trecut, au fost sancționate penal pentru infracțiuni comise din culpă, îndreptate împotriva integrității fizice a persoanei, ca urmare a încălcării regulilor de circulație pe drumurile publice. Legiuitorul pleacă de la prezumția că prin comiterea unei astfel de infracțiuni persoana în cauză dovedește o lipsă de pregătire teoretică și practică dar și că, din această perspectivă, persoana în cauză nu mai oferă garanțiile necesare că va adopta o conduită preventivă pe drumurile publice, astfel că pentru redobândirea dreptului de a conduce trebuie reluată întreaga procedură de obținere a permisului de conducere. În subsidiar, fapta inculpatului aduce atingere autorității, acesta ignorând măsurile coercitive dispuse împotriva sa. Gravitatea abstractă a faptei este relevată de limitele de pedeapsă – de la 6 luni la 3 ani sau amendă penală.
Cea de-a doua infracțiune protejează de asemenea o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și protejarea celorlalți participanți la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare.
În concret, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice la lăsarea serii, deși încă din anul 2002 avea permisul de conducere anulat ; mai mult, inculpatul a precizat că achiziționase autoturismul încă din anul 2008 « în scopul de a se folosi de el », astfel că nu a fost o simplă întâmplare izolată depistarea sa în trafic. De asemenea, inculpatul a condus autoturismul pe un drum național aglomerat, pe o distanță apreciabilă, intenționând să ajungă în mun. C., fără teama de a fi depistat în trafic de organele de poliție. În plus, inculpatul consumase anterior și băuturi alcoolice, rezultatul analizelor de sânge evidențiind o alcoolemie ridicată (dublă față de limita legală), confirmată și de cele menționate în buletinul clinic în care s-a arătat că inculpatul era într-o ușoară stare de ebrietate – dezechilibru ușor, etc.
Referitor la persoana inculpatului, acesta are 34 de ani, necăsătorit, cetățean român, studii medii, lucrând ca agent de pază la o societate comercială. Pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră însă o asemenea împrejurare nu poate să îi fie favorabilă în condițiile în care a fost depistat în flagrant. De asemenea, deși a fost reabilitat de drept, instanța nu poate face abstracție că și anterior inculpatul a încălcat în mod grav normele rutiere, urmarea fiind vătămarea corporală a unei persoane și că a fost condamnat la 1 an închisoare pentru comiterea unei infracțiuni împotriva patrimoniului. Or, cu toate că inculpatul s-a reabilitat, se pare că nu a înțeles că adopte o conduită corectă față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Față de aceste considerente, în baza art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul Ț. F. la pedeapsa de 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Faptele fiind comise în aceleași împrejurări, în baza art.33 lit.b C.pen. 1969 instanța va constata că cele două infracțiuni sunt concurente și, în temeiul art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969 contopește pedepsele stabilite de 1 an și 9 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptelor săvârșite de inculpat susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptelor nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța consideră că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului având în vedere că acesta este integrat în societate, este căsătorit, are un loc de muncă, însă este necesar un control strict al acestuia pe o durată lungă de timp.
Nu se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei având în vedere gravitatea faptelor, pericolul în care au fost participanții la trafic în acea zi fiind unul extrem în condițiile în care inculpatul circula pe un drum aglomerat; pe de altă parte, după cum s-a menționat anterior, se pare că inculpatul nu a înțeles nimic din condamnările anterioare și a ales din nou să încalce normele penale.
În schimb, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării sub supraveghere, pedeapsa aplicată inculpatului în urma concursului fiind mai mică de 3 ani, acesta fiind la acest moment reabilitat de drept prin raportare la condamnările anterioare. O astfel de măsură este de natură să îl împiedice pe inculpat să mai comită alte infracțiuni, să se reintegreze în societate pe deplin și să cultive spiritul de respect față de lege și autoritate care, la acest moment cel puțin, pare că îi lipsește. De asemenea, este necesară împiedicarea inculpatului de a mai conduce în această perioadă vreo categorie de vehicule din cele prevăzute în anexa la OUG nr.195/2002, măsură ce este justificată în acest context.
Atât pedeapsa aplicată, cât și obligațiile impuse determină instanța că considere că vor avea un efect disuasiv asupra inculpatului, garanțiile fiind puternice în sensul că acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Prin urmare, în baza art.861 C.pen. 1969 instanța va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art.862 alin.1 C.pen. 1969.
În baza art.863 alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.863 alin.1 lit.e C.pen. 1969 instanța va impune condamnatului obligația de a nu conduce niciun vehicul dintre cele prevăzute în Anexa II a OUG nr.195/2002.
Față de această modalitate de individualizare a pedepsei, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se vor suspenda și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și impuse de instanță.
- Cheltuieli judiciare:
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei din cursul urmăririi penale și 1.000 de lei din faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. instanța va constata că prin încheierea din 05.02.2015 a fost avansat onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 150 de lei din fondurile Ministerului Justiției, sumă ce rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul Ț. F. (fiul lui G. și M., născut la data de 03.08.1981 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. C., ., ., ., jud. C., cetățean român, necăsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii medii, agent de pază, cu loc de muncă, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art.33 lit.b C.pen. 1969 constată că cele două infracțiuni sunt concurente și, în temeiul art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969 contopește pedepsele stabilite de 1 an și 9 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.861 C.pen. 1969 suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art.862 alin.1 C.pen. 1969.
În baza art.863 alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.863 alin.1 lit.e C.pen. 1969 impune condamnatului obligația de a nu conduce niciun vehicul dintre cele prevăzute în Anexa II a OUG nr.195/2002.
În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și impuse de instanță.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei din cursul urmăririi penale și 1.000 de lei din faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen constată că prin încheierea din 05.02.2015 a fost avansat onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 150 de lei din fondurile Ministerului Justiției, sumă ce rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.03.2015.
Președinte Grefier
M. V. C. A.
Tehnored. Jud. MV/tehnored. Gref. CA/ 17.04.2015, 2 ex.
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p..... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
