Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Sentința nr. 386/2015. Judecătoria CONSTANŢA
Comentarii |
|
Sentința nr. 386/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 25972/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 386
Ședința publică din data de 23 martie 2015
Completul compus din:
Președinte: Jud. M. N.
Grefier: C. I.-A.
Ministerul Public a fost reprezentat de Procuror: C. A.
Din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C.
S-a luat în examinare cauza penală privind pe inculpații:
C. C. M. – fiica lui N. și E., născută la data de 22.06.1977, domiciliată în C., . nr. 52.A, ., ., județul C. - trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 și 3 cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. „a” cod penal;
A. F. – fiica lui V. și L., născută la data de 10.06.1967, domiciliată în C., al. Egretei nr. 3, .. 1, . - trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 și 3 cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privatăfaptă prevăzută și pedepsită de art. 290 cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. „a” cod penal;
M. N. – fiul lui M. și A., născut la data de 19.01.1969, domiciliat în C., . nr. 104, ., ., județul C. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 și 3 cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. „a” cod penal și art. 37 lit. „a” cod penal;
S. D. – fiul lui G. și I., născut la data de 16.11.1965, domiciliat în C., .. 6, județul C. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 și 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. „b” cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - care face corp comun cu prezenta - când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 27 februarie, 16 martie, 23 martie 2015 dată la care,
INSTANȚA
La data de 12.10.2012 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, rechizitoriul nr. 1274/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., prin care au fost trimiși în judecată inculpații C. C. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen; A. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen; M. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și art. 37 lit.a C.pen. și S. D., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. cu aplic. art. 37 lit.b C.pen.;
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în cursul anului 2007, cei patru inculpați i-au prezentat părții vătămate L. A. faptul că garsoniera situată în mun. C., .. 3, .. 103 este proprietatea personală a inculpatului A. F., în realitate locuința fiind deținută de acesta în baza unui contract de închiriere încheiat cu RAEDPP C., determinând-o astfel pe partea vătămată să încheie un antecontract de vânzare cumpărare pentru acest imobil și să achite suma de 19.000 de euro din valoarea totală a prețului vânzării, convenit la suma de 23.000 euro. În plus, în sarcina inculpaților C. C. M., A. F. și M. N. s-a reținut că au întocmit și semnat antecontractul de vânzare-cumpărare, în conținutul căruia, contrar realității, au consemnat situația juridică a imobilului situat în mun. C., .. 3, .. 103, ca fiind proprietatea inculpatului A. F..
În dovedirea situației de fapt reținute prin rechizitoriu, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate L. A.; procese verbale de confruntare; raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._ din 02.03.2010; raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 23.12.2009; declarațiile martorilor L. A. M., M. C., L. V., C. T., B. A. I., procesul verbal de ascultare a unui CD pus la dispoziție de partea vătămată L. A.; declarațiile învinuiților C. C. M., A. F., M. N. ȘI S. D..
Situația de fapt reținută în rechizitoriu, în urma administrării mijloacelor de probă sus-menționate, este următoarea:
La data de 07.10.2008, numita L. A., în calitate de parte vătămată, a formulat o plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria C., prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune. În susținerea plângerii, persoana vătămată a făcut referire la faptul că a fost indusă în eroare cu prilejul încheierii unui antecontract de vânzare cumpărare, privind achiziționarea unei garsoniere, pentru care a plătit suma de 19.000 de euro, prin intermediul agenției imobiliare S.C. EURO LIDER S.R.L. C..
Astfel, L. A. a susținut că inculpații C. C. M. și M. N., asociați ai agenției menționate i-au prezentat imobilul garsonieră ca fiind proprietatea vânzătorului, respectiv a inculpatului A. F., în realitate acesta aparținând RAEDPP C..
S-a stabilit că persoana vătămată L. A., în cursul anului 2007, împreună cu fiica sa L. A.-M., au vândut un apartament în C., tranzacția fiind intermediată de firma S.C. EURO LIDER S.R.L. C., reprezentată de inculpatul CHRIAC C.-M.. În aceste împrejurări, partea vătămată și-a exprimat doleanța să achiziționeze o garsonieră pentru fiica sa, inculpatul CHRIAC C.-M. spunându-i că au o astfel de locație în cartierul CET, vizitându-o, împrejurare cu care a constatat că garsoniera este nelocuită. Inculpatul i-a spus părții vătămate că proprietara nu este în țară, că a lăsat perfectarea actelor în grija firmei S.C. EURO LIDER S.R.L. C., zicându-i-se că acestea sunt la notariat pentru intabulare. În acest context, partea vătămată 1-a cunoscut și pe inculpatul M. N., angajat în această firmă, care a întărit și el situația expusă mai sus.
În urma vizionării garsonierei, partea vătămată L. A. și-a manifestat voința de a o cumpăra, convenind prețul de cumpărare la suma de 23.000 euro, urmând să lase agenției cu titlu de garanție suma de 4.000 euro.
Ulterior, la data de 14.07.2007, inculpatul C. C. M. le-a chemat pe partea vătămată L. A. și pe fiica acesteia la sediul agenției, aducându-le la cunoștință că inculpatul A. F. „presupusa proprietară a garsonierei", de fapt această fiind chiriașă a RAEDPP C., a venit în țară și solicită plata prețului pentru garsonieră.
La sediul agenției, partea vătămată i-a cunoscut pe inculpații S. D. și A. F.. Întrucât partea vătămată nu dispunea de întreaga sumă de bani ce urma a fi plătită, prin intermediul agenției imobiliare a fost încheiat un nou antecontract de vânzare cumpărare între A. F., în calitate de vânzător promitent și L. A. în calitate de cumpărător promitent.
În cuprinsul antecontractului astfel încheiat s-a făcut mențiunea că imobilul pus în vânzare este deținut de actualul proprietar în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 276/_ din 21.11.2005, care s-a stabilit că reprezenta de fapt contractul de închiriere între RAEDPP și A. F..
La încheierea antecontractului s-au făcut referiri la eventualele termene limită pentru perfectarea actelor de vânzare cumpărare.
La data de 16.07.2007, inculpatul A. F. a întocmit o procură specială la Biroul Notarului Public „M. Tuscali și D. Pitu", prin care o împuternicea pe A. M., concubina inculpatui S. D., să cumpere în numele lui A. F. și pentru ea, garsoniera din C., ., ..l, . să vândă cui va crede de cuviință și la prețul cel mai favorabil, garsoniera de mai sus.
În cursul cercetărilor, s-a stabilit că la același Birou Notarial, inculpatul A. F. mai întocmise la data de 22.05.2007 o altă procură în favoarea lui S. G., fiul lui S. D., având același conținut precum cea întocmită în favoarea lui A. M., astfel că oricare dintre părți putea să semneze antecontractul de vânzare cumpărare, cât A. F. era plecată în Spania.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/02.03.2010, al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. C. s-a concluzionat că scrisul olograf ce completează rubricile cererii înregistrată cu nr. 3368/14.04.2007 la RAEDPP C. a fost executat de S. D., iar semnătura a fost probabil executată de A. F., de unde rezultă că atât inculpatul S. D., cât și inculpatul A. F. au făcut împreună demersuri pentru crearea unei aparențe de legalitate vizavi de tranzacția ce intenționau să o facă.
După mutarea în noua locuință, L. A.-M. a aflat că imobilul achiziționat aparține de drept RAEDPP, iar A. F. era numai chiriașă, fiind nevoită ulterior să părăsească garsoniera.
În cursul cercetării judecătorești, la termenul din 25.01.2013 a fost audiat inculpatul prezent, S. D. (filele nr. 70-71).
La termenul de judecată din 10.05.2013 a fost audiată partea vătămată L. A. (declarație, filele nr. 135-136), iar la cel din 17.06.2013 au fost audiați inculpatul M. N. (filele 169-170) și martorul L. A. M. (filele nr. 166-167). La termenul din 23.09.2013 a fost audiat martorul L. V. (fila nr. 199), iar la 17.01.2014 au fost audiați martorii B. A. I. și M. C. (filele nr. 280-282).
La termenul de judecată din 14.05.2014, instanța a admis cererea formulată de inculpatul M. N., privind obținerea unor date de la RADPP, referitor la procedura de vânzare a imobilelor către chiriași, probă ce a fost administrată prin atașarea la dosar a răspunsului acestei instituții (filele nr. 347-350).
La termenul de judecată din 14.01.2015 a fost audiat inculpatul A. F. (filele nr. 27-30, vol. 2 instanță).
Analizând situația de fapt reținută în actul de sesizare, prin prisma întregului material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
În perioada iunie-iulie 2007, inculpații C. C. M., A. F. și S. D., cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare a garsonierei situate în mun. C., .. 3, . F. (în calitate de promitent vânzător) și L. A. (promitent-cumpărător), au indus-o în eroare pe aceasta din urmă, cu privire la o împrejurare esențială, determinantă pentru realizarea acordului de voință, vizând situația juridică reală a imobilului obiect al tranzacției. Prin aceasta, inculpații au urmărit și au obținut pentru inculpatul A. F. un folos material (patrimonial) injust, reprezentat de prețul acestei locuințe, corespunzător unei vânzări, care însă nu s-a realizat ulterior, întrucât inculpatul A. F. nu a avut calitatea de proprietar, nici la momentul încheierii antecontractului și nici ulterior, niciodată. Totodată, prin aceasta s-a urmărit și s-a obținut un folos material (patrimonial), de asemenea injust, în contextul în care agenția imobiliară (prin prepusul său, C. C. M.) a încasat comisionul aferent antecontractului, pe care, dacă ar fi cunoscut situația juridică reală a imobilului, L. A. nu l-ar fi încheiat. Urmarea încheierii, în aceste împrejurări, a acestui antecontract, L. A. a suferit o pagubă de 19.000 euro, reprezentată de prețul plătit pentru cumpărarea garsonierei sus-menționate, a cărei proprietate nu a obținut-o.
În sensul celor expuse, instanța reține că persoanei vătămate L. A. (precum și fiicei acesteia, în persoana martorului L. M.), niciunul dintre cei trei inculpați, cu ocazia discuțiilor ce au avut loc pentru realizarea acordului de voință concretizat în antecontractul sus-menționat, nu le-a dezvăluit adevărata situație juridică a imobilului situat în mun. C., .. 3, . acesta este proprietatea RAEDPP și nu a inculpatului A. F.. Persoanei vătămate i s-a creat convingerea că urmează să cumpere de la un proprietar și nu de la un potențial proprietar, la acel moment doar chiriaș. De altfel, de esența existenței infracțiunii de înșelăciune, pentru săvârșirea căreia cei trei inculpați au fost trimiși în judecată, este dacă L. A. a știut sau nu, la momentul încheierii antecontractului, că A. F. este doar chiriașă, apărarea inculpaților fiind construită pe ipoteza că persoana vătămată a știut situația juridică reală a imobilului și s-a angajat astfel să cumpere de la un viitor proprietar.
Pentru a ajunge la concluzia că persoana vătămată, prin conduita celor trei inculpați, a fost indusă în eroare și nu a știut că imobilul nu este proprietatea inculpatului A. F., instanța are în vedere următoarele:
În primul rând, în cuprinsul antecontractului (semnat de A. F. și C. C. M.) nu se face nicio mențiune, din care să rezulte că A. F. este chiriaș; dimpotrivă este specificat chiar faptul că vânzătorul deține titlu de proprietate (numărul acestuia fiind însă cel atribuit contractului de închiriere încheiat cu RAEDPP).
În al doilea rând, chiar dacă sunt probe indirecte, aspectele relatate de martorii L. V., audiat la termenul din 23.09.2013 (fila nr. 199) și B. A. I., audiat la 17.01.2014 (filele nr. 280), confirmă susținerile persoanei vătămate și pe cele ale fiicei acesteia (coroborându-se astfel și cu mențiunile din antecontract). Astfel, cei doi martori au declarat că au perceput personal dezamăgirea numitei L. A. M. și pe cea a mamei acesteia, ulterior, când, după ce plătiseră suma de 19.000 euro pentru garsonieră, cele două au aflat că de fapt proprietarul imobilului era RAEDPP, iar ele cumpăraseră de la un chiriaș.
În acest context, instanța va înlătura aspectele ce rezultă din declarațiile inculpaților audiați în cauză, A. F., S. D. (precum și M. N.), și din declarația martorului M. C. (angajat la acel moment al agenției imobiliare Eurolider), în sensul că persoanei vătămate i s-a spus totuși că A. F. este chiriaș, iar mențiunile contrare din antecontract sunt urmarea superficialității de care ar fi dat dovadă C. C. M., care ar fi putut să bareze rubrica „proprietar” și să o treacă pe cea corectă.
Instanța reține că aceste afirmații au un caracter subiectiv, întrucât nu se coroborează cu aspectele ce rezultă din mijloacele de probă enunțate anterior.
De altfel, martorul M. C., în aceeași declarație dată în fața instanței la termenul din 17.01.2014, deși explică mențiunile din antecontract, în sensul consemnării calității de proprietar a lui A. F., prin prisma modului „instinctual” în care ar fi acționat C. C. M., relevă faptul că, în cele 7 luni în care a fost angajat la agenția imobiliară Eurolider, nu au existat situații în care să fie intermediate vânzări-cumpărări la care cel care vindea să nu aibă calitatea de proprietar.
În plus, instanța reține și datele ce rezultă din adresa nr.8389/24.06.2014 emisă de RAEDPP C. (filele 347-350). Astfel, deși anterior, la 13.04.2007, inculpatul A. F. făcuse o cerere prin care-și manifestase intenția să cumpere imobilul pe care-l deținea cu chirie, iar la 04.05.2007 i se răspunsese că această cerere a fost luată în evidență „urmând ca în funcție de numărul de ordine, să se înceapă instrumentarea dosarului” și că va fi înștiințată în scris cu privire la modalitatea de vânzare a imobilului, ulterior „A. F. nu a mai făcut nici un demers în ceea ce privește cumpărarea, nu a manifestat interes pentru a afla dacă imobilul poate fi înstrăinat și nu a avut cunoștință de stadiul instrumentării dosarului de vânzare”.
În acest context, în aprecierea instanței, intenția de înșelare rezultă ex re. Conduita inculpatului A. F. în raport de RAEDPP a fost una care vine în contradicție cu susținerile acesteia (precum și ale celorlalți inculpați), așa cum s-a evidențiat anterior, în sensul că, la încheierea antecontractului s-a avut în vedere, de fapt, o vânzare viitoare, după ce, mai întâi, urma să cumpere A. F. de la RAEDPP. Se constată, așa cum rezultă tot din adresa nr.8389/24.06.2014 emisă de RAEDPP C., că, ulterior lunii iulie 2007, inculpatul A. F. nu numai că nu a făcut niciun demers pentru a cumpăra de la RAEDPP (fapt ce i-ar fi putut confirma apărarea), dar că nu și-a prelungit nici contractul de închiriere, care a expirat la 08.04.2009, în prezent locuința fiind atribuită unei alte familii.
În baza art. 386 c.p.p., art. 5 cod penal, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpaților C. C. M. și A. F., din infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 c.p. 1969 și art. 290 cod penal 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) c.p. 1969, în infracțiunile prev. de art. 244 alin. 1 și 2 c.p. și art. 322 alin. 1 c.p., cu aplic. art. 38 alin. 1 cod penal.
Se reține că vechea reglementare este mai favorabilă prin prisma modalității de individualizare a executării pedepsei, așa cum se va evidenția la secțiunea corespunzătoare.
În baza art. 386 c.p.p., art. 5 cod penal, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului M. N., din infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 c.p. 1969, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) c.p. 1969 și art. 290 cod penal 1969, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) c.p. 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) c.p. 1969, în infracțiunile prev. de art. 244 alin. 1 și 2 c.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 c.p. și art. 322 alin. 1 c.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 c.p., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 cod penal.
Instanța are în vedere disp. art. 3 cod penal în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 322 alin. 1 c.p., așa cum se va analiza în continuare.
În baza art. 386 c.p.p., art. 5 cod penal, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului S. D., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 c.p. 1969, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b) c.p. 1969, în infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1 și 2 c.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 c.p.
Se reține că legea mai favorabilă este actuala reglementare, care prevede limite de pedeapsă vădit inferioare celor din codul penal 1969.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. N., instanța reține că probele administrate în cauză nu pot conduce, dincolo de orice dubiu, la reținerea participației acestuia la inducerea în eroare a persoanei vătămate, în ceea ce privește situația juridică a imobilului, obiect al antecontractului încheiat în luna iulie 2007.
Astfel, inculpatul a negat implicarea sa la încheierea antecontractului din iulie 2007, acest fapt rezultând și din depoziția martorului M. C., dar și din cele ale coinculpaților audiați în cauză. În plus, din chiar declarația martorului L. A. M. (fiica persoanei vătămate) rezultă faptul că „nu îmi aduc aminte contribuția inculpatului M. N. la tranzacția din iulie 2007, dar era sigur la sediul societății”. Or, simpla prezență a acestuia nu se poate circumscrie elementului material al infracțiunii de înșelăciune.
Față de aceste considerente, în baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c) C.p.p. instanța va achita pe inculpatul M. N., privind comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 c.p., întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 322 alin. 1 c.p., se constată că, noua reglementare penală, prin trimiterea făcută la art. 321 c.p., acoperă, spre deosebire de textul art. 290 cod penal anterior, și ipoteza în care falsificarea unui înscris sub semnătură privată se realizează prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului (deci nu doar prin contrafacerea scrierii sau subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod).
În cazul de față, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul (la fel ca și inculpații A. F. și C. C. M.) are la bază împrejurarea că în antecontractul de vânzare-cumpărarea din 14.07.2007, s-a consemnat, cu ocazia întocmirii lui, contrar realității, că A. F. deținea titlu de proprietate pentru imobilul situat în mun. C., ., . asemenea împrejurare realizează latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 322 alin. 1 cod penal, dar nu și a celei prev. de art. 290 cod penal (atât timp cât nu a existat nicio contrafacere a scrierii sau a subscrierii și nici vreo alterare asupra materialității înscrisului, în niciun mod).
Potrivit art. 3 cod penal „legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea este în vigoare”, ceea ce înseamnă că, dacă o faptă, comisă anterior datei de 01.02.2014 (cum este și cazul acestui antecontract de vânzare cumpărare) nu era și anterior incriminată, ea nu poate atrage răspunderea penală, chiar dacă este prevăzută ca infracțiune în actualul cod penal.
Față de cele expuse, în baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b) teza 1 C.p.p., cu aplic. art. 3 cod penal, va achita pe inculpatul M. N., privind comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. 1 cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 c.p. întrucât fapta nu era prevăzută de legea penală la data săvârșirii.
În ceea ce privește aceeași infracțiune de fals material în înscrisuri sub semnătură privată reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpaților A. F. și C. C. M., în raport cu cele deja evidențiate (în sensul că împrejurarea că, în antecontractul de vânzare-cumpărarea din 14.07.2007, semnat de cei doi inculpați, s-a consemnat, contrar realității, că A. F. deținea titlu de proprietate pentru imobilul situat în mun. C., ., . tipicitatea infracțiunii prev. de art. 290 cod penal, întrucât nu a existat nicio contrafacere a scrierii sau a subscrierii și nici vreo alterare asupra materialității înscrisului, în niciun mod ), se va dispune o soluție de achitare a celor doi inculpați, întemeiată pe împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală (art. 16 alin. 1 lit. b) teza 1 C.p.p.).
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului C. C. M., care, în iunie-iulie 2007, împreună cu A. F. și S. D., au indus în eroare pe persoana vătămată L. A., prezentându-i faptul că garsoniera situată în mun. C., ., . personală a inculpatului A. F., în realitate locuința fiind deținută de acesta în baza unui contract de închiriere încheiat cu RAEDPP C., determinând-o astfel pe partea vătămată să încheie un antecontract de vânzare cumpărare pentru acest imobil și să achite suma de 19.000 de euro din valoarea totală a prețului vânzării, convenit la suma de 23.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 și 3 c.p. 1969.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea in vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen., si anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute în partea speciala, persoana și conduita inculpatului – are vârsta de 37 ani, este integrat social, este la primul conflict cu legea penală.
În aceste condiții, instanța apreciază ca scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța ține seama de faptul că acesta este tânăr, nu are antecedente penale, aspecte care determină instanța să aprecieze că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege și al conformării rigorilor legii penale, poate avea loc și fără privarea acestuia de libertate. Se consideră că în acest sens inculpatul poate reflecta asupra propriei conduite raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le lezeze prin săvârșirea infracțiunii.
Pe cale de consecință, în baza art. 81 Cod penal 1969, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta pentru inculpat, pe o durată, reprezentând termen de încercare, de 5 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conf. art. 82 alin. 3 Cod penal 1969.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Va dispune emiterea unei comunicări scrise către condamnat, prin care i se va atrage atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 12 alin. 1 din legea 187/2012, art. 71 Cod penal 1969, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului A. F., care, în iunie-iulie 2007, împreună cu C. C. M. și S. D., au indus în eroare pe persoana vătămată L. A., prezentându-i faptul că garsoniera situată în mun. C., ., . sa personală, în realitate locuința fiind deținută în baza unui contract de închiriere încheiat cu RAEDPP C., determinând-o astfel pe partea vătămată să încheie un antecontract de vânzare cumpărare pentru acest imobil și să achite suma de 19.000 de euro din valoarea totală a prețului vânzării, convenit la suma de 23.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 și 3 c.p. 1969.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea in vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen., si anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute în partea speciala, persoana și conduita inculpatului – are vârsta de 47 ani, este integrat social, este la primul conflict cu legea penală.
În aceste condiții, instanța apreciază ca scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța ține seama de faptul că acesta este tânăr, nu are antecedente penale, aspecte care determină instanța să aprecieze că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege și al conformării rigorilor legii penale, poate avea loc și fără privarea acestuia de libertate. Se consideră că în acest sens inculpatul poate reflecta asupra propriei conduite raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le lezeze prin săvârșirea infracțiunii.
Pe cale de consecință, în baza art. 81 Cod penal 1969, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta pentru inculpat, pe o durată, reprezentând termen de încercare, de 5 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conf. art. 82 alin. 3 Cod penal 1969.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Va dispune emiterea unei comunicări scrise către condamnat, prin care i se va atrage atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 12 alin. 1 din legea 187/2012, art. 71 Cod penal 1969, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului S. D., care, în iunie-iulie 2007, împreună cu A. F. și C. C. M., au indus în eroare pe persoana vătămată L. A., prezentându-i faptul că garsoniera situată în mun. C., ., . personală a inculpatului A. F., în realitate locuința fiind deținută de acesta în baza unui contract de închiriere încheiat cu RAEDPP C., determinând-o astfel pe partea vătămată să încheie un antecontract de vânzare cumpărare pentru acest imobil și să achite suma de 19.000 de euro din valoarea totală a prețului vânzării, convenit la suma de 23.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. 1, 2 c.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 c.p.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea in vedere criteriile prev. de art. 74 C.pen., si anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute în partea speciala, persoana și conduita inculpatului – are vârsta de 49 ani, este recidivist.
În aceste condiții, instanța apreciază ca scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare.
În baza art. 16 alin. 1, teza finală din legea nr. 187/2012, art. 86 ind. 4 alin. 1 c.p. 1969 rap. la art. 83 alin. 1 c.p. 1969, instanța va revoca beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicate prin s.p. nr. 2184/29.10.2004 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 385/23.06.2005 a Tribunalului C., și va dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, astfel încât, în final, inculpatul va executa 4 ani închisoare.
Pedeapsa rezultantă se va execută în regim de detenție, conform art. 60 cod penal, în acord cu Decizia R.I.L. 1/2011, pronunțată de Î.C.C.J.- Secțiile Unite.
Referitor la pretențiile civile formulate de către partea civilă L. A., cu titlu de daune materiale, instanța constată că acestea au fost dovedite în condițiile în care suma de 19.000 euro reprezintă în fapt prețul plătit pentru imobilul menționat anterior (faptul acestei plăți nefiind, de altfel, contestat de niciuna dintre părți).
Probațiunea dosarului a dovedit, de asemenea, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția inculpaților.
În legătură cu daunele morale solicitate de partea civilă L. A., instanța reține că acestea sunt consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Daunele morale au fost clasificate după mai multe criterii, printre acestea numărându-se și suferințele psihice determinate de fapta ilicită și care nu pot fi incluse în categoria daunelor materiale.
Referitor la daunele morale, s-a arătat în jurisprudență și doctrină că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător, ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității, care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a persoanei vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.
În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.
De altfel, instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite pentru că, cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social prin executarea sancțiunilor penale, cât și pe plan individual prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul persoanei vătămate.
În cazul de față, se reține că partea civilă, urmare a infracțiunii de înșelăciune comise de cei trei inculpați, s-a găsit în situația de nu putea intra în proprietatea (și nici chiar în stăpânirea de fapt) imobilului despre care a avut reprezentarea că l-a cumpărat, fapt ce s-a repercutat negativ în planul trăirilor sale emoționale.
În consecință, instanța consideră că aceste daune, în cuantum de 6.000 euro, reprezintă o reparație adecvată și echitabilă.
Față de cele expuse, în baza art. 19 c.p.p., art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. cod civil 1864, va obliga pe inculpații S. D., A. F. și C. C. M., în solidar, la plata către partea civilă L. A. a sumei de_ euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 6.000 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor civile, ca neîntemeiate.
În baza art. 404 alin. 4 lit. c) cod procedură penală, va menține măsura asigurătorie dispusă prin ordonanța nr. 547/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. asupra cotei părți deținute de inculpatul C. C. M. din imobilul situat în mun. C., ., nr. 52A, ., ., până la concurența sumei de_ euro.
În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpații S. D., A. F. și C. C. M., la plata sumei de câte 3000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În baza art. 276 alin. 1, 2 și 4 c.p.p., va obliga pe inculpații S. D., A. F. și C. C. M. la plata către partea civilă L. A. sumei de câte 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de părți.
În baza art. 272 c.p.p., va dispune acordarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, avocat S. G., în cuantum de 300 lei, conform împuternicirii avocațiale . nr. 6909/05.12.2013, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 c.p.p., art. 5 cod penal, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpaților C. C. M. și A. F., din infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 c.p. 1969 și art. 290 cod penal 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) c.p. 1969, în infracțiunile prev. de art. 244 alin. 1 și 2 c.p. și art. 322 alin. 1 c.p., cu aplic. art. 38 alin. 1 cod penal.
În baza art. 386 c.p.p., art. 5 cod penal, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului M. N., din infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 c.p. 1969, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) c.p. 1969 și art. 290 cod penal 1969, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) c.p. 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) c.p. 1969, în infracțiunile prev. de art. 244 alin. 1 și 2 c.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 c.p. și art. 322 alin. 1 c.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 c.p., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 cod penal.
În baza art. 386 c.p.p., art. 5 cod penal, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului S. D., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 c.p. 1969, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b) c.p. 1969, în infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1 și 2 c.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 c.p.
În baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b) teza 1 C.p.p., cu aplic. art. 3 cod penal, achită pe inculpatul M. N. (fiul lui M. și A., născut la data de 19.01.1969 în ., domiciliat în mun. C., șoseaua I.C. B., nr. 104, ., ., CNP_), privind comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. 1 cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 c.p. întrucât fapta nu era prevăzută de legea penală la data săvârșirii.
În baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c) C.p.p. achită pe același inculpat, privind comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 c.p., întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea.
În baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b) teza 1 C.p.p., achită pe inculpatul C. C. M. (fiica lui N. și E., născută la data de 22.06.1977 în mun. C., jud. C., domiciliată în mun. C., ., nr. 52A, ., CNP_), privind comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 cod penal 1969, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 c.p. 1969, condamnă pe inculpatul C. C. M. (fiica lui N. și E., născută la data de 22.06.1977 în mun. C., jud. C., domiciliată în mun. C., ., nr. 52A, ., ., CNP_), la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 81 Cod penal 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta pentru inculpat, pe o durată, reprezentând termen de încercare, de 5 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conf. art. 82 alin. 3 Cod penal 1969.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Dispune emiterea unei comunicări scrise către condamnat, prin care i se atrage atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 12 alin. 1 din legea 187/2012, art. 71 Cod penal 1969, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b) teza 1 C.p.p., achită pe inculpatul A. F. (fiica lui V. și L., născută la data de 10.06.1967 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliată în mun. C., ., ., CNP_), privind comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 cod penal 1969, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 c.p. 1969, condamnă pe inculpatul A. F. (fiica lui V. și L., născută la data de 10.06.1967 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliată în mun. C., ., ., ., CNP_), la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 81 Cod penal 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta pentru inculpat, pe o durată, reprezentând termen de încercare, de 5 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conf. art. 82 alin. 3 Cod penal 1969.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Dispune emiterea unei comunicări scrise către condamnat, prin care i se atrage atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 12 alin. 1 din legea 187/2012, art. 71 Cod penal 1969, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 244 alin. 1 și 2 c.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 c.p., condamnă pe inculpatul S. D. (fiul lui G. și I., născut la data de 16.11.1965 în orașul Babadag, jud. Tulcea, domiciliat în mun. C., .. 6, jud. C., CNP_), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 16 alin. 1, teza finală din legea nr. 187/2012, art. 86 ind. 4 alin. 1 c.p. 1969 rap. la art. 83 alin. 1 c.p. 1969, revocă beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicate prin s.p. nr. 2184/29.10.2004 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 385/23.06.2005 a Tribunalului C., și dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, astfel încât, în final, inculpatul execută 4 ani închisoare.
Pedeapsa rezultantă se execută în regim de detenție, conform art. 60 cod penal.
În baza art. 19 c.p.p., art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. Cod civil 1864, obligă pe inculpații S. D., A. F. și C. C. M., în solidar, la plata către partea civilă L. A. a sumei de_ euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 6.000 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor civile, ca neîntemeiate.
În baza art. 404 alin. 4 lit. c) cod procedură penală, menține măsura asigurătorie dispusă prin ordonanța nr. 547/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. asupra cotei părți deținute de inculpatul C. C. M. din imobilul situat în mun. C., ., nr. 52A, ., ., până la concurența sumei de_ euro.
În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații S. D., A. F. și C. C. M., la plata sumei de câte 3000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În baza art. 276 alin. 1, 2 și 4 c.p.p., obligă pe inculpații S. D., A. F. și C. C. M. la plata către partea civilă L. A. sumei de câte 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de părți.
În baza art. 272 c.p.p., dispune acordarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, avocat S. G., în cuantum de 300 lei, conform împuternicirii avocațiale . nr. 6909/05.12.2013, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.03.2015.
Președinte de complet, Grefier,
Jud. M. N. C. I.-A.
Conf. art. 406/4 c.p.p., semnează
Grefier-șef Secția Penală
E. M.
Tehnored. Jud. MN/tehnored. Gref. AIC/14.08.2015, 2 ex.
← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr.... → |
---|