Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 1330/2015. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1330/2015 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 17-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECTIA PENALA
SENTINȚA PENALĂ NR. 1330
Ședința publică din data de 17.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –B. M.
Grefier C. F.-R.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Focșani a fost reprezentat de procuror M. D.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul Ș. M., fiul lui V. și I., născut la data de 10.06.1948 în ., cetățean român, domiciliat în Municipiul Focșani, .. 9, ., ., posesor al CI, ., nr._, CNP_, trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 301/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 12.06.2015, ulterior a amânat pronuntarea pentru data de 15.06.2015, ulterior pentru astăzi.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de fata, constata următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 301/P/2013 al Parchetului de pe langa Tribunalul V. s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului S. M. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpa prev. de art. 192 alin. 2 Cp cu aplicarea art. 5 Cp constând in aceea ca la data de 18.01.2013 datorita neluării masurilor de prevedere ce se impuneau, aflându-se la volanul unei autoutilitare cu care circula pe șoseaua de centura a mun. Focșani a accidentat mortal pe victima S. N..
Cauza s-a aflat in procedura camerei preliminare in timpul căreia inculpatul a contestat raportul de expertiza tehnica auto întocmit in faza de urmărire penala, motivat de faptul ca expertul nu a avut in vedere împrejurările concrete in care s-a produs accidentul si elementele consemnate in documentele întocmite de organele de politie.
Inculpatul a solicitat înlăturarea expertizei efectuate in cursul urmăririi penale ca fiind nelegala.
Prin Încheierea din 25.06.2014 judecătorul de camera preliminara a respins ca neîntemeiata cererea inculpatului privind nelegalitatea expertizei tehnice auto cu consecința excluderii probei, reținând ca inculpatul nu a invocat motive de nelegalitate a administrării probei, a criticat conținutul raportului, aceste critici nefăcând parte din împrejurările expres si limitativ prevăzute de art. 342 Cpp.
Încheierea nu a fost contestata de inculpat, astfel incat la 08.07.2014 judecătorul de camera preliminara a dispus începerea judecații constatând ca Judecătoria Focșani a fost legal sesizata fiind competenta sa judece cauza, neexistând motive de nulitate a actului de sesizare.
Analizând probele administrate in cauza in timpul urmăririi penale si in timpul cercetării judecătorești, instanța retine următoarea situație de fapt:
In după-amiaza zilei de 18 ianuarie 2013 in jurul orelor 18.00, inculpatul se afla la volanul autoutilitarei Mercedes Benz Sprinter înmatriculata sub nr._, deplasându-se pe DN2-E85 pe șoseaua de centura a mun. Focșani, pe sensul de mers A.-Buzau.
La momentul respectiv, carosabilul era acoperit cu apa, era întuneric, din fotografiile judiciare rezultând ca pe jos se așternuse pe alocuri un strat subțire de zăpada. Unul din martorii audiați in cauză a declarat că era lapoviță, insă in extremitățile părții carosabile se așezase un strat subțire de gheată sau zăpadă, care insă pe carosabil se topea datorită circulației.
La momentul la care a ajuns la km 182 +300 m in apropierea unei treceri de pietoni, inculpatul a observat un pieton care se deplasa pe banda sa de mers, in același sens. Nu se poate stabili cu certitudine, avand in vedere declarațiile inculpatului in acest sens, in lipsa unui martor pasager in mașina condusă de inculpat (inculpatul era singur in microbuz), in ce moment a observat inculpatul prezenta victimei. Cert este că momentul la care a observat victima nu i-a permis sa facă o manevra de frânare optima, astfel incit sa evite impactul cu pietonul.
Inculpatul a declarat ca a acroșat pietonul nemaiputându-l evita, după care s-a oprit mașina, iar viteza cu care se deplasa era de maxim 55 km /ora. După impact, inculpatul a coborat din microbuz și s-a apropiat de victimă care a fost proiectată in afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului de mers Focșani- B., langa gardul unei unități militare, pentru a-i acorda primul ajutor. Inculpatul a fost acela care a apelat numărul de urgență 112, iar pana la apariția primului echipaj de poliție din interiorul unității militare s-a deplasat o persoană identificată in persoana martorului D. V..
La sosirea echipajului de poliție s-au făcut măsurători și cercetarea locului faptei și a avut loc și identificarea victimei. Acesta s-a făcut potrivit declarațiilor lucrătorilor de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului, pe baza unor indicii in special a unei carcase de pui congelat. Astfel, lucrătorii de poliție au ajuns la . a lucrat victima. Potrivit adresei de la . data de 18.01.2013 victima S. N. a lucrat in schimbul 1 și a părăsit incinta societății in jurul orelor 16.30. La momentul impactului victima era imbrăcată cu haine de culoare inchisă.
Din raportul de constatare medico legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă, aceasta a suferit multiple fracturi costale, hematorax bilateral, o fractură multieschiloasă de calotă iradiată la baza craniului. Lipsa fracturilor la membrele superioare și inferioare și a fracturilor de bazin a condus la concluzia medicilor legiști că in momentul impactului victima se afla cu spatele la vehicul și nu . față de vehicul, poziție care ar fi însemnat că anterior victima s-ar fi angajat in traversarea șoselei.
După eveniment, a fost verificat și microbuzul Mercedes Benz Sprinter condus de inculpat, s-a întocmit un proces verbal de constatare. Inculpatul a fost testat cu etilotestul și a rezultat că nu avea alcool in sange.
Întrucât nu a existat nici un martor care sa observe direct momentul la care s-a produs impactul dintre microbuzul condus de inculpat și victimă, instanța reține că mecanismul producerii accidentului este cel descris in expertiza tehnică auto.
Astfel, expertul a reținut că inculpatul a incercat ocolirea victimei printr-un viraj stânga, după care a frânat, mașina oprindu-se in poziția in care a fost identificată și anume pe banda de langa axul drumului, pe sensul de mers Focșani - B. la o distanță de 30 m de trecerea de pietoni. Impactul frontal dintre partea dreaptă a microbuzului și victima care se deplasa in picioare pe același sens de mers nu a putut fi evitat datorită distanței reduse intre vehicul și pieton. In urma impactului victima a fost proiectată in afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului de mers, in poziția identificată cu ocazia cercetării efectuată de organele de cercetare penală.
Expertiza a stabilit că la producerea accidentului au concurat atat culpa inculpatului cat și culpa victimei.
In ce privește victima, expertul a reținut că aceasta se deplasa pe un loc nepermis incalcand astfel dispozițiile art. 72 din OUG 195/2002 și art. 167 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Referitor la culpa inculpatului, aceasta a constat in aceea că a circulat cu o viteză mai mare decat viteza permisă pe segmentul de drum respectiv, viteză neadaptată la condițiile de vizibilitate și de deplasare, mai ales că in apropiere de locul impactului era o trecere de pietoni, viteza de deplasare a microbuzului condus de inculpat a fost calculată la aproximativ 58,96 km/ora.
Această valoare a fost contestată de inculpat.
Acesta a susținut că nu au existat elemente obiective in baza cărora să se calculeze această viteză de deplasare.
Inculpatul a invocat că in procesul verbal de cercetare la fața locului s-au reținut obiecte identificate in zona in care a avut loc accidentul care insă nu este cert că aveau legătură cu victima. In acest sens, s-a consemnat că victima avea o sacoșă din material textil in care erau câteva fructe, măsurătorile și calculele făcute de expert au pornit de la acest obiect despre care nu se poate susține că aparținea victimei.
Inculpatul a susținut că astfel a fost poziționat greșit locul impactului și implicit s-a ajuns la concluzia că are o culpă in producerea accidentului întrucât și viteza sa de deplasare a fost calculată greșit. Acesta a solicitat efectuarea unei alte expertize tehnice auto.
Instanța a respins cererea formulată de inculpat avand in vedere lămuririle date in fața instanței de expertul care a efectuat expertiza in timpul urmăririi penale.
In declarația sa, expertul auto a arătat că a avut in vedere toate urmele materiale găsite in zona impactului, inclusiv obiecte căzute de pe autovehicul in urma impactului, un obiect de îmbrăcăminte, respectiv șapca victimei, dar și o sacoșă din material textil.
Măsurătorile nu au fost făcute exclusiv din punctul in care a fost identificată sacoșa. Acest obiect a fost identificat pe acostament.
Expertul a mai arătat că indiferent de ce obiect identificat in procesul verbal ar fi avut in vedere in calculele sale, concluziile ar fi fost aceleași ca in expertiza efectuată, și anume că accidentul s-a produs in zona marcajului pietonal, și că inculpatul a depășit viteza de deplasare pentru zona respectivă cu aproximativ 10 km. Aceste concluzii sunt susținute și de concluziile medico legale și de urmele lăsate de impact pe autovehicul inculpatului și pe corpul victimei, iar acestea corespund cu declarațiile inculpatului din timpul urmăririi penale.
Instanța a apreciat că aceste precizări ale expertului auto au lămurit intru totul dinamica producerii accidentului, considerand că nu mai este utilă cauzei o altă expertiză tehnică auto.
Chiar dacă o parte din martorii audiați in timpul cercetării judecătorești au declarat că a mai existat un obiect in zona impactului care nu a fost reținut in procesul verbal de cercetare la fața locului, și nici in planșele foto, și anume o carcasă de pui congelat, instanța apreciază că aceasta nu modifică in esență dinamica producerii accidentului, descrisă pe baza unor elemente obiective, și ale concluziilor medicilor legiști cu ocazia efectuării necropsiei cadavrului victimei.
Dacă ar fi existat un obiect a cărui poziționare să determine exclusiv calculele și măsurătorile care au condus la concluziile din expertiza tehnică auto, efectuarea unei alte expertize ar fi fost ., insă, astfel cum a arătat și expertul cu ocazia audierii in fața instanței, au fost coroborate și au fost avute in vedere urme materiale inclusiv de pe autovehiculul condus de inculpat.
Prin urmare, instanța reține cu certitudine că accidentul nu s-a produs pe trecerea de pietoni, ci in apropierea acesteia. Martorul D. V. care s-a deplasat la fața locului imediat după ce a auzit zgomotul produs de impactul dintre victimă și autovehicul a relatat că a găsit victima langa gardul unității militare unde lucra, situată pe șoseaua de centură a Municipiului Focșani, iar in spatele victimei era trecerea de pietoni.
Martorul a declarat că inculpatul insuși i-a relatat că accidentul a avut loc după trecerea de pietoni, și că victima se deplasa pe sensul său de mers. Potrivit art. 48 alin. 1 din OUG 195/2005 inculpatul era obligat să respecte regimul legal de viteză și să adapteze viteza la condițiile de drum, astfel incat să poată efectua orice manevră in condiții de siguranță.
Regimul legal de viteză pe care trebuia să il respecte inculpatul era potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 de maxim 50 km/ora.
Inculpatul nu se afla in ipoteza aliniatului 2 al art. 49, aspect ce rezultă din adresa CNADNR – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași- Secția Drumuri Naționale Focșani.
Așadar, inculpatul a depășit viteza maximă legală admisă, viteza sa de deplasare fiind calculată la aproximativ 58,96 km/ora.
Expertul a arătat in fața instanței că in opinia sa, dacă inculpatul ar fi redus viteza de deplasare la 40 km/ora, accidentul putea fi evitat fără îndoială. Nu a existat o concluzie in legătură cu posibilitatea evitării accidentului dacă viteza ar fi fost de 50 km/ora, insă din moment ce inculpatul nu a respectat această viteză maximă admisă de lege este fără îndoială in culpă.
Chiar dacă starea de pericol a fost creată de însăși victima accidentului, care se deplasa pe carosabil, in culoarul de deplasare a microbuzului condus de inculpat, împrejurarea că inculpatul a condus cu o viteză neadaptată la condițiile de vizibilitate și cu depășirea vitezei maxime admise face dovada că inculpatul a avut o culpă concurentă la producerea accidentului.
Instanța apreciază nerelevant faptul că victima avea o alcoolemie ridicată la momentul accidentului, fiind suficient că se deplasa prin loc nepermis.
Nu prezintă importanță din punct de vedere juridic cauza care a determinat victima să se deplaseze prin loc nepermis, aceasta putând fi nivelul ridicat al alcoolemiei, care are influență asupra capacității de concentrare.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului, din expertiza tehnică auto, din declarațiile martorilor, ale expertului, din raportul de expertiză medico legală rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că decesul victimei S. N. s-a produs atât din culpa acesteia, cat și din culpa inculpatului Ș. M., care a incalcat dispozițiile art. 48 alin. 1 și art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, respectiv a condus autovehiculul care a lovit victima cu o viteză neadaptată la condițiile de vizibilitate, și peste limita maximă de 50 km/ora.
In drept, fapta inculpatului Ș. M. de a cauza din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere in ce privește conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, la data de 18.01.2013 decesul victimei S. N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cp 1969.
Instanța reține că legea penală mai favorabilă pentru inculpat este Codul Penal de la 1969 sub imperiul căruia s-a comis infracțiunea, având in vedere modalitățile judiciare de individualizare a pedepselor.
Instanța va reține inculpatului ca circumstanțe atenuante împrejurarea că anterior comiterii acestei infracțiuni a avut o conduită socială ireproșabilă, iși câștigă onest existența, nu a mai fost implicat ca și conducător auto in nici un alt eveniment rutier, a fost prezent pe tot parcursul procesului penal.
La individualizarea pedepsei ce va aplica inculpatului pentru infracțiunea comisă instanța va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cp 1969, respectiv gradul de pericol social, împrejurările in care a fost comisă infracțiunea, circumstanțele atenuante reținute inculpatului, față de care ii va aplica o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege in măsură să asigure scopul educativ al pedepselor.
Având în vedere conduita socială ireproșabilă a inculpatului, instanța apreciază că reeducarea acestuia se poate realiza și fără privarea de libertate, în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ce privește latura civilă a cauzei, au fost exercitate acțiuni civile de către părțile civile R. E. R., fiica victimei, S. S. A., fiul victimei, R. F., ginerele victimei, G. G. și S. T., sora și respectiv fratele victimei.
Părțile civile R. E. și S. S. au solicitat să fie despăgubiți cu 5000 de lei, reprezentând cheltuielile pe care le-au făcut cu înmormântarea victimei, cu pomenile ulterioare, cu amenajarea unui loc de veci, precum și câte 70 000 de euro daune morale.
Părțile civile S. T. și G. G., fratele și sora defunctului, au solicitat câte 50 000 de euro daune morale. Partea civilă R. F., ginerele defunctului, a solicitat 30 000 de euro daune morale.
Daunele morale au fost motivate de părțile civile prin suferința provocată de decesul tatălui, respectiv a fratelui.
În afară de aceasta, părțile civile R. E. R. și S. S. A. au arătat că defunctul îi ajuta în continuare, le era un sprijin moral și material.
Părților civile le-au fost încuviințate probele cu acte și martori pentru dovedirea despăgubirilor materiale solicitate și pentru a face dovada împrejurărilor pe care și-au motivat solicitarea de daune morale.
Din probele administrate a rezultat că, într-adevăr, pentru înmormântarea victimei și pentru pomenile ulterioare s-a cheltuit suma de 5000 de lei; din declarația martorilor a rezultat că la înmormântarea defunctului au participat aproximativ 100 de persoane, ulterior, în memoria acestuia, cele două părți civile au organizat 6 parastase.
Martorii au mai declarat că la fiecare parastas s-au cheltuit aproximativ 3000 de lei, iar la înmormântare 5000 de lei, bani pe care cele două părți civile i-au împrumutat de la martora G. R., așa cum a declarat aceasta.
Prin urmare, suma solicitată ca daune materiale a fost pe deplin dovedită, la acordarea acestor despăgubiri urmând să se aibă în vedere că victima a avut o culpă concurentă (50%) la producerea accidentului, urmând ca aceste daune să fie apreciate în acest procent.
În ce privește daunele morale, instanța reține că la momentul accidentului victima locuia singură în Municipiul Focșani, de mai mulți ani, copiii acestuia locuiau în Județul Hunedoara, ca și frații săi.
Din declarațiile martorilor a rezultat că defunctul îi ajuta lunar cu bani pe copiii săi, copiii îl vizitau cam de două ori pe an.
Martorii nu au putut preciza dacă victima avea o relație apropiată, constantă și întreținută afectiv cu fratele și sora sa.
Fără îndoială, legătura dintre copii și părinți este o legătură puternică, iar pierderea unui părinte îi afectează emoțional pe copii.
Suferința copiilor este aceeași, indiferent de vârsta la care intervine decesul părintelui, însă, în situația în care copiii sunt majori și au propriile lor familii, din punct de vedere emoțional suferința este gestionată în alți parametri.
La această vârstă oamenii acceptă mai ușor că pierderea unui părinte este aproape inevitabilă. Desigur, dacă momentul intervine mai devreme decât moartea biologică provoacă durere, suferința neputând fii înlocuită prin acordarea unor compensații materiale.
Instanța apreciază că aceste compensații materiale sunt un remediu în situațiile în care copiii depindeau inevitabil de victimă.
În speță, nu este cazul, copiii victimei aveau viața lor, sunt persoane mature, viețile sociale ale acestora erau separate de viața socială a victimei, dovadă că își vizitau rar tatăl.
Cele două părți civile nu pot pretinde că prin dispariția tatălul lor au rămas fără un sprijin material: copiii victimei sunt persoane majore care își câștigă existența singure și, ca principiu, la acest moment al existenței, copiii își sprijină părinții, mai degrabă decât situația inversă.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că sunt întemeiate doar în parte daunele morale solicitate de părțile civile R. E. și S. A..
Urmează ca acestea să fie acordate în procent de 50 % față de culpa concurentă a victimei.
În ce privește partea civilă R. F., ginerele victimei, nu a rezultat că acesta avea o legătură foarte strânsă cu victima.
Desigur, este soțul fiicei victimei, însă aceasta nu presupune inevitabil o legătură afectivă de natură să determine o suferință morală atât de intensă încât să presupună acordarea de daune morale.
Despăgubirile morale în acest caz nu se justifică.
De asemenea, instanța apreciază că și acțiunile părților civile S. T. și G. G. sunt neîntemeiate.
Aceștia sunt frații victimei, însă au locuit departe de victimă, nu rezultă că aveau o legătură socială constantă. Este cert că fiecare din aceste părți civile are propria sa familie, propria viață socială. Pierderea unui frate este dureroasă, însă, în general, în viața fiecărui individ al speciei umane se întâmplă evenimente nefericite care provoacă suferință, iar suferința nu poate fi înlocuită de compensații materiale.
Instanța nu este edificată asupra modului în care acordarea unor compensații materiale ar înlătura suferința fraților defunctului.
Pentru toate aceste considerente, va admite în parte acțiunile civile ale părților civile R. E. și S. A..
Va obliga inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . ½ din daunele materiale solicitate de cele două părți civile, iar pentru fiecare dintre aceste părți civile la câte 20 000 de euro (1/2 din 40 000 de euro, valoare la care instanța apreciază întemeiate daunele morale), în cauză fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale solidare, reglementată de art. 1359 C.civ., și art. 19 – art. 25 C.proc.pen. și de dispozițiile Legii nr. 136/1995.
Văzând și dispozițiile art. 275 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Prin schimbarea încadrării juridice condamna pe inculpatul S. M., fiul lui V. si I., născut la 10.06.1948, in ., cetătean român, studii scoala profesională, fără antecedente penale, căsătorit, fără copii minori, conducător auto la . Focșani, domiciliat in Focșani, .. 9, ., ., posesor CI ._, CNP_, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 Cp din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cp din 1969, art. 76 lit. b Cp din 1969 și art. 5 Ncp la 1 an inchisoare.
Interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a ip. a II-a și lit. b Cp din 1969.
In baza art. 81 Cp din 1969 dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicata inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cp din 1969.
In baza art 71 alin. 5 Cp din 1969 dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Admite in parte acțiunile civile promovate in cauză de părțile civile Rădut E. R. și S. S. A..
Obliga inculpatul in solidar cu asiguratorul A. V. la 1250 de lei daune materiale și la_ de euro sau echivalentul in lei la data plății reprezentând daune morale către partea civilă Rădut E. R..
Obligă inculpatul in solidar cu asiguratorul A. V. la 1250 lei daune materiale și la 20 000 euro sau echivalentul în lei la data platii reprezentând daune morale către partea civilă S. S. A..
Respinge ca neîntemeiate acțiunile civile promovate de S. T., G. G. și Rădut F..
Dispune prelungirea dreptului inculpatului de a conduce autovehicule din categoria celor pentru care a obținut acest drept pe o perioada de 30 zile începând cu 20.06.2015 dar nu mai târziu de data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Obliga inculpatul la 400 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2015.
Președinte, Grefier,
B. M. C. F. R.
Pentru grefier aflat în CO,
Semnează Grefierul Șef,
C. M.
Red. B.M.. / Dact. G.A. 29.07.2015 / 13 ex
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1331/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
