Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 387/2016. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 387/2016 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 387/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDIAS:2016:012._
Număr de înregistrare în registrul de evidență a prelucrărilor de date cu caracter personal-3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
NCPP SECTIA PENALA
SENTINȚA PENALĂ Nr. 387/2016
Ședința publică de la 18 Februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. D. A.
Grefier R. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a fost reprezentat de procuror – Sfîca A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei penale privind pe condamnatul M. P., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile
Procedura completa
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc in ședința publica din data de 27.01.2016, susținerile parților fiind consemnate in încheierea de ședința din acea zi care face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, având în vedere disp. art. 391 alin.1 N.C.P.P a stabilit termen de pronunțare la data de 03.02.2016 și apoi pentru astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
La data de 13.10.2015 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe contestația la executare formulată de judecătorul delegat la C. Executări penale din cadrul Judecătoriei Iași împotriva executării sentinței penale nr. 1475NCPP/30.05.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2013*, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 283 din 01.04.2015 a Curții de Apel Iași.
În motivarea contestației, s-a învederat instanței că prin sentința penală nr. 1475NCPP din 30.05.2014, inculpatul M. P. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. 41 alin. 2 din Codul penal din 1968, la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală.
Au fost învederate inculpatului disp. art. 63 ind. 1 din Codul penal din 1968 privind faptul că, dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.
Ulterior condamnării inculpatului M. P. la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, prin decizia nr. 363 din 7 mai 2015 a Curții Constituționale s-a admis o excepție de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 495 din 06.07.2015, dată de la care este general obligatorie pentru instanțele de judecată.
Or, condamnarea inculpatului M. P. la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală a avut la bază tocmai dispozițiile art. 6 din Legea 241/2005 declarate în prezent neconstituționale.
Astfel, prin sentința penală nr. 1475NCPP din 30.05.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosar nr._/245/2013*, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 283 din 01.04.2015 a Curții de Apel Iași, s-a aplicat inculpatului M. P.pedeapsa de 5.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. 41 alin. 2 din Codul penal din 1968, constând în aceea că, în calitate de administrator al . SRL, în perioada noiembrie 2008 – mai 2010, în baza aceleași rezoluții infracționale, a reținut și nu a virat la bugetul consolidat al statului impozite și contribuții cu caracter de stopaj la sursă în sumă totală de 35.476 lei.
Prin decizia Curții Constituționale anterior menționată s-a reținut că dispozițiile art. 6 din Legea nr.241/2005, pe lângă faptul că nu definesc ele însele noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, nu fac trimitere la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret, norme legale care stabilesc categoria impozitelor sau contribuțiilor cu reținere la sursă, în care s-ar afla și impozitul pentru transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal. Singura mențiune cu privire la acesta este cuprinsă într-un act administrativ dat în aplicarea unor acte normative de reglementare primară, fără a exista o legătură cu obiectul de reglementare al Legii nr. 241/2005, lege penală în sensul art. 173 din Codul penal.
În acest context, Curtea a reținut că textul art. 6 din Legea 241/2005 nu respectă cerința de accesibilitate a legii.
Potrivit art. 31 din Legea 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Constatăm că, până la data formulării prezentei contestații, legiuitorul nu a pus în acord prevederile declarate neconstituționale cu prevederile Constituției României.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1475NCPP din 30.05.2014, inculpatul M. P. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. 41 alin. 2 din Codul penal din 1968, la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală.
Ulterior rămânerii definitive a sentinței penale de condamnare, la data de 06.07.2015, a fost publicată în Monitorul Oficial nr.495 Decizia Curții Constituționale nr. 363 din data de 7.05.2015, potrivit căreia dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale. Curtea Constituțională a reținut, în esență, că dispozițiile respective nici nu definesc ele însele noțiunea de impozite sau contribuții cu reținere la sursă, nici nu fac trimitere la un act normativ care s-ar afla în conexiune cu acestea, prin urmare nefiind indicate în concret norme legale care să stabilească în ce constau aceste impozite sau contribuții cu reținere la sursă, singura mențiune cu privire la noțiunea respectivă fiind cuprinsă într-un act administrativ fără legătură cu obiectul de reglementare al legii nr. 241/2005, și care nu constituie lege penală în sensul art.173 Cod penal, întrucât dispoziția de incriminare nu respectă condiția de accesibilitate a legii.
Instanța mai reține că potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Instanța constată că acest interval de timp a trecut fără ca fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată să fie incriminată printr-o dispoziție legală nouă și nu are corespondent într-un alt text de incriminare.
În consecință, fapta pentru care s-a dispus condamnarea intimatului M. P., în prezent nu mai este incriminată ca infracțiune de o dispoziție penală.
Din punctul de vedere al instanței, această situație este mai mult decât o simplă împiedicare la executare, în sensul art.598 alin.1 lit.c Cod procedură penală. Existența unei împiedicări la executare presupune că hotărârea de condamnare definitivă trebuie în continuare pusă în executare, însă această executare, care rămâne în esența ei una legală și obligatorie, este practic împiedicată fie din cauza modului de redactare a dispozitivului, fie din alte cauze exterioare sentinței.
În cauza de față, urmare a deciziei Curții Constituționale menționate anterior, punerea în executare a pedepsei amenzii și-a pierdut fundamentul legal. În acest sens reținem că, potrivit art.4 Cod penal, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute în legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează.
În opinia instanței, prin pasivitatea legiuitorului, care nu a pus prevederile declarate neconstituționale în acord cu dispozițiile legii fundamentale în sensul indicat prin decizia Curții în termenul legal de 45 de zile de la publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial, a operat în fapt o dezincriminare a faptei pentru care a fost aplicată amenda penală condamnatului M. P.. Dispozițiile art.6 din Legea nr. 241/2005 au fost suspendate de drept pe durata celor 45 de zile, ulterior acestea încetându-și efectele juridice, efectul fiind același cu al unei abrogări exprese a textului de incriminare. Practic, după trecerea termenului de 45 de zile pe care legiuitorul îl avea la dispoziție pentru a da expresie voinței sale de a menține incriminarea și a corecta viciile de constituționalitate, dispozițiile care incriminau fapta la data condamnării nu mai produc efecte juridice, iar fapta nu mai este, în prezent, incriminată ca infracțiune.
În consecință, instanța va admite sesizarea judecătorului delegat la C. Executări penale din cadrul Judecătoriei Iași, și în baza art.595 Cod procedură penală, cu referire la art.4 Cod penal și art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992, va dispune retragerea formelor de executare emise față de intimatul M. P. în baza sentinței penale nr.3095NCPP/30.10.2014 a Judecătoriei Iași.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare urmează a rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de judecătorul delegat la compartimentul executări penale din cadrul Judecătoriei Iași împotriva executării sentinței penale nr. 1475NCPP/30.05.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2013*, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 283 din 01.04.2015 a Curții de Apel Iași.
În baza art.595 Cod procedură penală, cu referire la art.4 Cod penal și art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992, dispune retragerea formelor de executare emise față de intimatul M. P., fiul lui D. și E., născut la data de 28.06.1952, în localitatea B., jud. Iași, CNP_, domiciliat în Iași, ., ., ., jud. Iași, cetățenie română, în baza sentinței penale nr.3095NCPP/30.10.2014 a Judecătoriei Iași.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2016.
Președinte,
S. D. AdomnițeiGrefier,
R. M.
Red/tehnored/A.S.D
2 ex/26.02.2016
| ← Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 118/2016.... → |
|---|
