Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 159/2015. Judecătoria MARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 159/2015 pronunțată de Judecătoria MARGHITA la data de 08-12-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MARGHITA
DOSAR NR_
SENTINTA PENALA NR. 159/2015
Ședința publică de la data de 8 decembrie 2015
Completul de judecată constituit:
Președinte B. M.
Grefier B. D.
Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu prevederile
art. 369 Cod procedură penală.
Pe rol fiind pentru azi judecarea cauzei penale privind pe inculpatul H. S. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal – 1968 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă persoana vătămată S. T. A., inculpatul H. S..
Procedura este îndeplinită.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 10.11.2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 24.11.2015, 2.12.2015 și azi 8.12.2015 zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.
JUDECĂTORIA:
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1875/P/2013 din 10.06.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, înregistrat la instanță la 12.06.2015, inculpatul H. Ș. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal 1968 ( art. 193 alin. 2 din Cod penal) cu aplic. art. 5 Cod penal, fapta constând în aceea că inculpatul în data 02.12.2013 în jurul orelor 22:30, i-a aplicat persoanei vătămate S. T. A. mai multe lovituri cu pumnul și cu piciorul în zona feței, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 15 de zile de îngrijiri medicalepentru vindecare, dacă nu survin complicații.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 02.12.2013, în jurul orelor 22:30, persoana vătămată S. T. A. se întorcea de la serviciu și a intrat în casa scării blocului nr. 16 de pe ., unde locuia. La parterul blocului, persoana vătămată s-a întâlnit cu inculpatul H. Ș. care era însoțit de prietenii săi, martorii D. T. și T. S..
Inculpatul, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, fără niciun motiv, i-a aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu pumnul și cu piciorul în zona feței, în urma cărora aceasta a fost transportată la spitalul județean de urgență Bihor, unde a rămas internat până în data de 04.12.2013, stabilindu-i-se diagnosticul de fractură de piramidă nazală.
Această stare de fapt rezultă din susținerile persoanei vătămate S. T. A., precum și din declarația martorului D. T., unul din prietenii care l-au însoțit pe inculpat. Potrivit declarației celuilalt martor, T. S., acesta a ieșit din scară înainte ca inculpatul să se întâlnească cu persoana vătămată.
În urma agresiunilor exercitate de către inculpat asupra persoanei vătămate S. T. A., aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 15 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, conform certificatului medico-legal nr. 3525/Ia/1399 din data de 05.12.2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bihor.
Fiind audiat, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că, beat fiind, a lovit persoana vătămată întrucât i-ar fi cerut acesteia o țigară și s-ar fi enervat atunci când aceasta i-ar fi spus că nu are țigări pentru că nu fumează.
InculpatulH. Ș. nu a putut fi ascultat în cursul cercetării judecătorești, întrucât acesta, legal citat, în toate modalitățile prevăzute de lege, nu s-a prezentat în fața instanței, judecata desfășurându-se în lipsa inculpatului.
Instanța constată că starea de fapt reținută și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: declarațiile martorilor T. B. și D. T. (filele 21 - 24 d.u.p.), declarațiile persoanei vătămate S. T. A. (filele 11-14 d.u.p.); certificatul medico-legal nr. 3525/Ia/1399 din data de 05.12..2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bihor (fila 15 d.u.p), declarațiile inculpatului H. Ș. (f. 35-43 d.u.p.);
În drept, fapta inculpatului H. Ș. care în data 02.12.2013 în jurul orelor 22:30, l-a lovit cu pumnul și piciorul pe S. T. A., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, instanța reține că elementul material constă în orice acțiune ce are drept rezultat o vătămare a sănătății victimei care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile. Acțiunea inculpatului, care aplicând lovituri cu pumnul și cu piciorul în zona feței persoanei vătămate S. T. A., în data de 02.12.2013, în urma cărora aceasta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale realizează elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) Cod penal 1969, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală întrucât rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, instanța va dispune condamnarea inculpatului H. Ș..
De la momentul săvârșirii faptei și până în prezent a intervenit o nouă lege penală, respectiv noul Cod penal (Legea nr. 286/2009) care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, care reglementează în mod diferit limitele de pedeapsă cu închisoarea pentru această infracțiune.
Pentru a stabili care este legea penală mai favorabilă se impune ca instanța să hotărască tipul de sancțiune aplicabilă inculpatului pentru faptele comise și modul de executare a acesteia.
În raport de persoana inculpatului, care a recunoscut fapta săvârșită, dar nu este la prima abatere de la respectarea normelor penale, va aprecia că aplicarea unei pedepse cu închisoarea și condamnarea inculpatului este necesară pentru sancționarea și reeducarea inculpatului.
În legătură cu legea penală efectiv aplicabilă din perspectiva tuturor instituțiilor, instanța în baza art. 5 Cod penal, va aprecia că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală veche, respectiv Codul penal din 1969, pentru că o condamnare după această lege permite ca sub aspectul individualizării executării pedepsei aceasta să fie suspendată condiționat, spre deosebire de legea nouă care permite numai suspendarea sub supraveghere, care este mai împovărătoare sub aspectul măsurilor de supraveghere și a obligațiilor, care pot fi stabilite inculpatului, precum și raportat la limitele de pedeapsă, care sunt mai reduse potrivit legii vechi (închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă față de închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă).
Reținând că legea penală mai favorabilă, astfel cum este gândită soluția penală, este Codul penal din 1969, la individualizarea efectivă a pedepsei care va fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere gradul de pericol social al faptei comise de către acesta, dar și atitudinea inculpatului care a recunoscut faptele săvârșite în cursul urmăririi penale.
Astfel, în baza art. 180 alin. 2 Cod pernal 1969, instanța îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
Sub aspectul individualizarii judiciare a pedepsei instanța are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum și criterii generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal 1969, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei făcându-se în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după: limitele de pedeapsa fixate de lege; gradul de pericol social al faptei savarsite; de persoana infractorului; imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Prin raportare la gravitatea faptei, instanța reține că fapta a fost comisă pe timp de noapte, pe casa scării, în loc public surprinzând victima care nu s-a așteptat la violențe din partea inculpatului care i-a aplicat lovituri repetate victimei, în zona capului.
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta nu este la prima încălvare a normelor penale, din fișa de cazier judiciar rezultând că în perioada 2011 – 2013 i s-au aplicat un număr de sancțiuni cu caracter addministrativ păentru comiterea a mai multor fapte de furt și șantaj, iar în cursul anului 2013 a fost condamnat la 6 luni închisoare cu suspendarea execvutării pedepsei pentru furt care nu implică violența, în Franța, hotărârea de condamnare nefiind recunoscută în România.
În consecință, instanța apreciază că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de un 10 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța, având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului este de un 10 luni închisoare, ținând seama de vârsta și gradul minim de educație, de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent, apreciază că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
Revenind la concluzia ca legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei prev. de art. 81 Cod penal 1969.
Prin urmare, potrivit art. 81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal din 1969.
In temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen., instanta va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că persoana vătămată S. T. A. s-a constituit parte civilă în timpul judecății, și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 euro cu titlu de daune morale, și la plata sumei de 315 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal (39 lei) și a cheltuielilor de spitalizare (276 lei).
Având în vedere natura leziunilor descrise în certificatul medico-legal, precum și numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare, împrejurarea că acordarea daunelor morale are ca scop repararea suferinței fizice cauzate persoanei vătămate S. T. A., fără să poată constitui o modalitate de îmbogățire fără just temei, instanța în baza art. 19 și 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, va admite în parte acțiunea civilă formulată de acesta și va obliga pe inculpatul H. Ș. să plătească părții civile S. T. A. suma de 7.500leicu titlu de daune morale.
De asemenea, în baza acelorași texte de lege, instanța va admite și cererea de obligare a inculpatului la plata sumei de 315 lei reprezentând daune materiale, acestea fiind dovedite cu înscrisuri, respectiv, chitanța nr. SJO_ din 15.01.2014, pentru suma de 276,15 lei (f. 47 dos. inst.), emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții civile și chitanța nr._ din 05.12.2013, emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea pentru suma de 39 lei (f. 16 d.u.p.), reprezentând contravaloare certificatului medico-legal.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 5 Cod penal reține că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală veche.
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, condamnă pe inculpatul H. Ș. - CNP_, fiul lui Ș. și R., născut la data de 14.12.1992, în Timișoara, județul T., domiciliat în Marghita, .. 88, județul Bihor, necăsătorit, studii 6 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, stagiul militar nesatisfacut, la pedeapsa de:
- 10 (zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovirea sau alte violențe.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II și lit. b) Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal din 1969.
Conform art. 404 alin. 2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
În baza art. 19 și 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. T. A., cu domiciliul în Oradea, ., .. 1, județul Bihor, și obligă pe inculpatul H. Ș. să plătească părții civile S. T. A., suma de 315 lei cu titlu de daune materiale și suma de 7.500leicu titlu de daune morale.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel, în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică din data de 8 decembrie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. M. B. D.
Red. jud. BM
Tehnored. Gerf. . ex./17.02.2016
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 162/2015.... | Înlocuire pedeapsă amendă cu închisoarea. Art.586 NCPP.... → |
|---|
