Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Sentința nr. 1923/2015. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1923/2015 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 30-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECTIA PENALĂ
SENTINȚĂ PENALĂ nr. 1923/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE GEORGE CRISTIAN VIOREANU
Grefier F. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria Pitești reprezentat prin procuror B. C.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul G. M. și pe partea vătămată D. C., având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 C.p. 1969.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2015, susținerile părților și concluziile reprezentantului Parchetului fiind consemnate în scris în încheierea de rămânere în pronunțare din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin rechizitoriul numărul 786/P/2013 din data de 23.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 06.01.2014 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 C.p. 1969.
Totodată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. 2 C.p., deoarece fapta nu există, și pentru infracțiunea prevăzută de art. 205 C.p. 1969, deoarece lipsește plângerea prealabilă formulată împotriva acestuia.
S-a mai dispuse neînceperea urmăririi penale față de E. D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 C.p.. 1969, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și pentru infracțiunea prevăzută de art. 205 C.p. deoarece nu el este autorul faptei.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în esență că în data de 23.12.2012 inculpatul G. M. i-a aplicat cu pumnul o lovitură în zona feței părții vătămate D. C., provocându-i leziuni corporale pentru a căror vindecare a necesitat 100 de zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt mai sus menționată a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă:certificat medico legal nr. 1293/28.12.2012 (f. 5), înscrisuri medicale (f. 6,7), raport de expertiză medico legală nr. 349/A7 (f. 10), declarația inculpatului G. M. (f. 14-18), declarația martorilor E. D. (f. 20-23), Z. N. G. (f. 24-26), O. I. A. (f. 27-29), E. V. (f. 30-33), D. I. (f. 34-36), G. A. V. (f. 37), declarația părții vătămate D. C. (f. 40-44), înscrisuri în circumstanțiere depuse de inculpat (f. 47-53).
În cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că nu a lovit-o pe partea vătămată, ci doar i-a adresat insulte, i-a aruncat în față berea din paharul pe care îl ținea în mână.
În faza judecății inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, poziție pe care a schimbat-o la ultimul termen de judecată, când a declarat că a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feței.
În cursul judecății Ministerul Public, partea vătămată și inculpatul au solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia au fost audiați martorii: Z. N. G. (f. 38), E. D. (f. 39), E. V. (f. 76, 77), O. I. A. (f. 78), D. M. M. (f. 86), D. I. (f. 87), ultimii doi în ceea ce privește latura civilă. De asemenea instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (f. 85).
Instanța a mai încuviințat părții vătămate și inculpatului proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Pe latură civilă, partea vătămată D. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 de lei daune materiale și 50.000 de lei daune morale (f. 10).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 23 decembrie 2012, în jurul orei 20:00, inculpatul G. M., însoțit de martorul E. D. s-au deplasat la barul P.F. „T. A.” din ., unde s-a așezat la masă pentru a consuma bere.
De masa la care se afla inculpatul s-a apropiat partea vătămată D. C.. Aceasta a început să-i reproșeze inculpatului că în data de 18 decembrie 2012 a pătruns fără drept în locuința sa din . de a-i sustrage carnea de porc rezultată din sacrificarea acestuia, împrejurare în care cei doi și-au adresat insulte și injurii reciproc.
Deranjat de atitudinea părții vătămate, inculpatul G. M., i-a aruncat acesteia peste față conținutul paharului de bere și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, în urma căreia partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut.
Conform certificatului medico-legal nr. 1293 din 28.12.2012 al S.M.L. Argeș, partea vătămată D. C. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur ce pot data din 23.12.2012 și pentru a căror vindecare a necesitat cca. 70 de zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.
La data de 18.03.2013, în urma examinării actelor medicale ale parții vătămate, medicii legiști din cadrul aceluiași serviciu au apreciat că partea vătămată D. C. mai necesită încă cca. 30 de zile îngrijiri medicale, în total 100 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor corporale suferite în data de 23.12.2012.
În cauză, s-a dispus și efectuarea unui raport de expertiza medico-legală de către S.M.L. Argeș, iar prin expertiza medico-legală nr. 349/A7 din 27.08.2013 s-a stabilit că partea vătămată a prezentat în data de 23.12.2012 leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur pentru care a necesitat cca. 100 zile îngrijiri medicale, aceasta neprezentând pierderea unui simț, organ sau încetarea funcționării acestora (f. 10 dup).
Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile instanța reține că potrivit noului Cod penal fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. b C.p., pedeapsa prevăzută de acest text de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani.
Având în vedere că potrivit vechiului Cod penal, pentru aceeași faptă pedeapsa prevăzută de art. 182 alin. 1 C.p. este tot închisoarea de la 2 la 7 ani, legea veche este mai favorabilă prin prisma modalităților de individualizare e executării pedepsei, care sunt mai favorabil reglementate de această lege.
Față de cele reținute, instanța constată că fapta inculpatului G. M., care în data de 23.12.2012 i-a aplicat cu pumnul o lovitură în zona feței părții vătămate D. C., provocându-i leziuni corporale pentru a căror vindecare a necesitat 100 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 C.p. 1969 cu aplicarea art. 5 N.C.p.
Sub aspectul laturii obiective, instanța constată că elementul material constă în acțiunea de lovire cu pumnul a părții vătămate în zona feței.
Urmarea imediată a constat în producerea de leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată prin 100 de zile de îngrijiri medicale.
Între urmarea imediată și elementul material există legătură de cauzalitate directă, acțiunea de lovire conducând la rezultatul anterior menționat, astfel cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză medico legală nr. 349/A7 (f. 10 dup).
Sub aspectul formei de vinovăție, instanța apreciază că inculpatul a acționat cu intenție depășită. În acest sens inculpatul a acționat doar cu intenția de a lovi partea vătămată, însă rezultatul produs este mai grav și se datorează culpei inculpatului, care a prevăzut rezultatul faptei, nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.p. 1969, respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens, instanța constată că gradul de pericol social al faptei săvârșite este destul de crescut, fiind vorba de o faptă contra integrității corporale sau a sănătății, ce a provocat leziuni traumatice foarte grave părții vătămate.
În ceea ce privește împrejurările comiterii faptei, trebuie avut în vedere că inculpatul a reacționat în mod violent în urma unor neînțelegeri verbale ce puteau fi lămurite pașnic și nu prin violență. Acest aspect este esențial în aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Referitor la circumstanțele personale, din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta nu are antecedente penale. Acesta este căsătorit și în prezent nu este angajat.
Raportat la toate criteriile de individualizare a pedepsei analizate mai sus, atât cele privind fapta cât și cele personale ale inculpatului instanța va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, în cuantumul minim, respectiv 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C.p. instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p. Aceasta se impune având în vedere că infracțiunea săvârșită de inculpat implică din partea acestuia un grad ridicat de ignorare a valorilor sociale ocrotite de legea penală și un profil moral ce este incompatibil cu profilul psihologic pe care trebuie să îl îndeplinească o persoană care exercită o funcție publică sau o altă funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile, față de aceste circumstanțe de ordin personal, instanța apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei, poate fi atins și fără executare în condiții de privare de libertate, respectiv prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul art. 86 ind. 1 C.p. 1969, urmând a se fixa termen de încercare de 4 ani, conform art. 86 ind. 2 C.p. 1969.
Toate condițiile impuse de art. 86 ind. 1 C.p. 1969 pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sunt îndeplinite în cauză.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 Cod penal 1969, cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, dacă nu va respecta obligațiile impuse prin hotărârea de condamnare ori nu va îndeplini, cu rea credință, obligațiile civile, impuse prin hotărârea de condamnare..
Pe durata termenului de încercare instanța va obliga pe inculpat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 al. 1 lit. a - d C.p. 1969.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
În ceea ce privește latura civilă, având în vedere art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil, deoarece fapta a fost săvârșită ulterior intrării în vigoare a acestuia.
Instanța observă că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând de la inculpat plata sumei de 70.000 de lei, din care 20.000 de lei reprezintă daune materiale, iar suma de 50.000 de lei daune morale.
Referitor la daunele materiale, instanța reține că potrivit înscrisurilor depuse la dosar partea vătămată a făcut dovada sumei de 1706 lei. Astfel considerând aceste daune dovedite, constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, existând o faptă ilicită (lovirea părții civile), săvârșită cu vinovăție (intenție depășită), care prin legătură directă de cauzalitate a produs un prejudiciu cert în valoare de 1706 lei.
În ceea ce privește daunele morale instanța are în vedere că acestea se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată, urmând a se ține seama de suferințele fizice și morale care au putut fi cauzate în mod rezonabil prin fapta comisă de inculpat.
Astfel partea civilă D. C. a necesitat intervenții stomatologice, care sunt de natură a cauza oricărei persoane un prejudiciu moral prin faptul că în mod inerent a suferit dureri, dar și prin prisma faptului că în cursul procesului de vindecare persoana afectată trebuie să fie mai atentă la acțiunile sale.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că partea civilă D. C. este îndreptățită la despăgubiri pentru daune morale. Însă, raportat la situația de fapt reținută, instanța consideră că suma de 50.000 lei solicitată de partea civilă cu acest titlu este disproporționată față de prejudiciul suferit și apreciază că suma de 18.294 de lei este suficientă pentru a asigura o reparație echitabilă în cauză, astfel încât urmează a admite în parte acțiunea civilă exercitată de aceasta.
Astfel, conform art. 19 alin. 5 și art. 397 C.p.p. raportat la art. 1357 și art. 1385 cod civil va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. C. și va obliga inculpatul să plătească acesteia suma de 20.000 de lei, cu titlu de daune materiale (1706 lei) și daune morale (_ de lei). Va respinge restul pretențiilor civile.
În temeiul art. 274 alin 1 C.p.p. va obliga pe inculpat să achite către stat suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.
Conform art. 276 alin. 1 C.p.p. va obliga pe inculpat la plata către partea civilă D. C. a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariu avocat ales.
Cheltuielile judiciare constând în onorariul avocatului din oficiu în sumă de 400 de lei (200 de lei – delegație 1757/08.04.2014 și 200 de lei – delegație 1712/05.05.2015), vor rămâne în sarcina statului conform art. 274 alin. 1 teza finală C.p.p. și se vor plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Condamnă pe inculpatul G. M., fiul lui M. și F., născut la data de 01.04.1976 în ., domiciliat în . nr. 114, județul Argeș, CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 C.p. 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 N.C.p.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. 1969.
În temeiul art. 86 ind.1 C.p. 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în temeiul art. 86 ind.1 C.p. 1969 fixează termen de încercare de 4 ani.
Pe durata termenului de încercare obligă pe inculpat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 ind.3 al. 1 lit. a - d C.p. 1969, respectiv:
-să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune Argeș, la termenele stabilite de consilieri;
-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind.4 C.p. 1969 privitoare la cazurile de revocare a măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 19 alin. 5 și art. 397 C.p.p. raportat la art. 1357 și art. 1385 Cod Civil admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. C., domiciliat în ., județul Argeș și obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 20.000 de lei, cu titlu de daune materiale (1706 lei) și daune morale (_ de lei). Respinge restul pretențiilor civile.
În temeiul art. 274 alin 1 C.p.p. obligă pe inculpat să achite către stat suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.
Conform art. 276 alin. 1 C.p.p. obligă pe inculpat la plata către partea civilă D. C. a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariu avocat ales.
Cheltuielile judiciare constând în onorariul avocatului din oficiu în sumă de 400 de lei (200 de lei – delegație 1757/08.04.2014 și 200 de lei – delegație 1712/05.05.2015), vor rămâne în sarcina statului conform art. 274 alin. 1 teza finală C.p.p. și se vor plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Cu apel în 10 zile de la comunicarea minutei.
Pronunțată în ședința publică de la 30 iunie 2015.
Președinte,
G. C. V.
Grefier,
F. S.
F.S. 30 Iunie 2015
Red./dact G.C.V./06.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
