Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 294/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 294/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015

document finalizat

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA PENALĂ NR.294

Ședința publică din data de 30.04.2015

PREȘEDINTE: D. B. A.

GREFIER: A. A.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost reprezentat prin procuror D. M.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat C. J. I., inculpat C. J. I. - domiciliul ales, având ca obiect-infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).

Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2015, fiind consemnate în aceea încheiere de ședință, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a stabilit termen pentru pronunțare la data de astăzi, 30.04.2015.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București nr._/P/2011 din data de 16.12.2014 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. J. I., fiul lui I. și D., născut la data de 13.08.1982 în București, domiciliat în București, .. 29, Vila 1, ., sector 1, fără antecedente penale, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic.33 lit. b C.pen. din 1969 și art. 5 din Noul Cod Penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că la data de 06.09.2011, în jurul orei 06³⁰, a condus autovehiculul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_ în București, pe . poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic.33 lit. b C.pen. din 1969 și art. 5 din Noul Cod Penal.

Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu sunt menționate următoarele mijloace de probă:

Situația de fapt astfel descrisă prin actul de sesizare a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv prin:

 procesul verbal de cercetare la fața locului (f.12 - f.16 d.up);

 buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f.22 d.up);

 procesul verbal de verificare întocmit de către organele de poliție (f.17 d.up.),

 raport de expertiză medico legală (f,25 d.up);

 declarațiile martor B. D. A. F. (f.37- f.38 d.up);

 declarațiile inculpatului (f.33 – f.36 d.up);

În cursul cercetării judecătorești,constatând conform art. 349 C.pr.pen. că probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei și ținând cont de cererea numitului C. J. I., care a recunoscut faptele așa cum acestea au fost reținute prin actul de sesizare al instanței solicitând aplicarea procedurii prevăzută art. 374 alin.5 C.pr.pen, instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat a dispus ca judecarea cauzei sa se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală motiv pentru care va soluționa cauza penală dedusă judecății conform acestei proceduri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că situația de fapt descrisă în actul de sesizare este corect reținută și pe deplin dovedită.

Astfel, instanța reține că la data de 06.09.2011 în jurul orelor 06⁰⁰, organele de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Brigada de Poliție Rutieră, serviciu accidente rutiere au fost sesizați cu privire la faptul că în aceeași zi o persoană ce conducea condus autovehiculul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_ în București, pe . controlul acestuia a pătruns pe trotuar unde a intrat în coliziune cu un arbore. Ajunși la fața locului organele de poliție au identificat persoana care conducea autovehiculul ca fiind inculpatul C. J. I., iar din verificările efectuate în baza de date a reieșit că acesta nu posedă permis de conducere. Ulterior inculpatul a fost condus la INML unde s-a stabilit că acesta avea în sânge la ora 07³⁶, o alcoolemie de 2,10 gr.%o, iar la ora 08³⁰, o alcoolemie de 1,85 gr.%o, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 2426 din data de 23.10.2012. Pentru stabilirea alcoolemiei la momentul depistării, în cauză s-a dispus efectuarea raportului de expertiza medico-legală nr. 2386/i/2012 din care rezultă că inculpatul putea avea o concentrație de circa 2,55 gr.%o în descreștere.

Pentru a reține această stare de fapt instanța a avut în vedere urătoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului (f.12 - f.16 d.up);

 buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f.22 d.up);

 procesul verbal de verificare întocmit de către organele de poliție (f.17 d.up.),

 raport de expertiză medico legală (f,25 d.up);

 declarațiile martor B. D. A. F. (f.37- f.38 d.up);

 declarațiile inculpatului (f.33 – f.36 d.up);

Astfel probele administrate în dosar se coroborează și demonstrează în mod indubitabil că inculpatul se face vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa.

În drept, conform art. 15 alin.2 din Constituția României “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” iar potrivit. art.5 din Legea 286/2009 privind Codul Penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter obligatoriu iar pentru a aplica dispozițiile anterior menționate trebuie îndeplinite mai multe condiții precum: succesiunea de reglementări ulterior comiterii faptei, prezența unui element de continuitate între cele două reglementări precum și existența unor diferențe intre pedepsele aplicabile.

Pentru a determina legea penală mai favorabilă instanța instanța urmează a se raporta la o . elemente cum ar fi: condițiile de incirminare, cuantumul sau conținutul pedepselor, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare participație și la recidivă.

Instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

a. Atât art. 86 din OUG 195/2002 cât și art. 335 alin. 1 C.p. incriminează conducerea unui vehicul fără a poseda permis de conducere, existând o continuitate între cele două legislații, mai mult instanța constată că între cele două reglementări nu există nicio diferență legiuitorul preferând sa transpună în Noul Cod Penal vechea legiuire intru totul.

Sub aspectul laturii obiective ale infracțiunii elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul.

Urmarea imediată o constituie vătămarea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației rutiere pe drumurile publice și constă în nașterea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, se prezumă și astfel nu trebuie dovedită deoarece cele două fapte penale sunt infracțiuni de pericol.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției cunoscând că nu posedă permis de conducere.

Este îndeplinită și situația premisă respectiv împrejurarea că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și a condus un vehicul pe drumurile publice.

b. De asemnea instanța constată că art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cât și art. 336 alin. 1 C.p. incriminează conducerea unui vehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, existând o continuitate între cele două legislații.

Sub aspectul laturii obiective ale infracțiunii elementul material constă în acțiunile de conducere având o îmbibație alcoolică de peste 0,80gr/l alcool pur în sânge.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material al infracțiunii și urmarea imediată, se prezumă și astfel nu trebuie dovedită deoarece cele fapte penală sunt infracțiuni de pericol.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției indirectă cunoscând consumând băuturi alcoolice și ulterior deplasându-se cu autoturismul personal, acceptând posibilitatea că îmbibația alcoolică din sânge poate depăși limita ce diferențiază incriminarea contravențională și cea penală.

În ceea ce privește condiția prealabilă a elementului material a celor două infracțiuni, instanța constată că autovehiculul a fost condus pe . un drum public.

Primele două condiții enumerate anterior sunt îndeplite motiv pentru care determinarea legii penale mai favorabile urmează a fi stabilită raportat la difențele existente raportat la pedepsele aplicabile inculpatului.

Instanța constată că prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute atât în art 87 din OUG nr.195/2002 rep., cât și în art.336 alin.1 C.pen. 2009, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cât și de art.335 alin.1 C.pen. 2009 pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt aceleași – respectiv închisoarea de la unu la 5 ani (de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. ca urmare a recunoașterii faptei de către inculpat și solicitarea sa admisă de instanță de a fi judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii). Având în vedere faptul că art. 336 alin.1 din C.p. reglementează posibilitatea aplicării unei amenzi penale la o primă analiză legea mai favorabilă o reprezintă Noul Cod Penal, însă instanța urmează a continua raționamentul raportat la modul de comitere al faptei precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, pentru a stabili o eventuală pedeapsă pe care instanța o consideră necesară a fi aplicată inculpatului, considerând ca prin limitarea la simpla posibilitate a aplicării amenzii contravenționale nu poate determina legea penală mai favorabilă.

Instanța, pentru motivele ce vor fi ulterior detaliate, se va orienta în cazul inculpatului la o pedeapsă către minimul special al pedepsei închisorii obținut ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C.proc.pen., respectiv pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru fiecare dintere cele două infracțiuni.

Așadar, până la acest moment raționamentul ar fi valabil indiferent dacă instanța ar fi ales legea veche sau legea nouă ca fiind mai favorabile. Însă, din acest moment, tratamentul sancționator este diferit. Astfel, în cazul concursului de infracțiuni pe Vechiul Cod penal (art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969), instanța ar urma să aplice pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare închisoare care ar putea fi sporită, instanța apreciind că nu se impune sporirea acesteia. În consecință, pedeapsa rezultantă ar fi de 1 (un) an și 6 (șase)) luni închisoare închisoare.

În schimb, în cazul concursului de infracțiuni pe noul Cod penal, instanța ar urma să aplice pedepsa cea mai grea, respectiv 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, la care s-ar adăuga un spor obligatoriu de 6 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite ) – art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009, rezultând o pedeapsă de 2 (doi) închisoare.

Așadar, există în mod clar o diferență de pedeapsă care ar conduce la concluzia că legea veche este mai favorabilă, concluzie ce este întărită de modul de individualizare judiciară a executării pedepsei. Pentru motivele ce urmează a fi arătate, instanța apreciază că nu este totuși strict necesară privarea de libertate a inculpatului pentru ca acesta să se îndrepte și să nu mai săvârșească infracțiuni.

În consecință, singura posibilitate din această perspectivă este suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Or, instituția este mult mai favorabilă din perspectiva Vechiului Cod penal față de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de Noul Cod Penal, atât din perspectiva măsurilor și obligațiilor ce îi sunt impuse inculpatului în cazul supedării pedepsei sub supraveghere, cât și din perspactiva efectelor definitive ale instituțiilor la expirarea termenului de încercare, în condițiile în care nu a intervenit revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii: astfel, în cazul vechiului Cod penal, inculpatul este reabilitat la împlinirea termenului de încercare în timp ce conform noului Cod penal, de la acel moment începe să curgă termenul de reabilitare de drept (art.165 raportat la art.167 alin.4 C.pen. 2009). De altfel, această analiză este impusă și de art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal conform cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Prin urmare, față de cele deja arătate, constată instanța că legea veche este mai favorabilă, încadrarea juridică fiind corectă neimpunându-se a se analiza durata termenului de încercare/supraveghere.

Astfel faptele inculpatului C. J. I. care la data de 06.09.2011, în jurul orei 06³⁰, a condus autovehiculul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_ în București, pe . poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic.33 lit. b C.pen. din 1969 și art. 5 din Noul Cod Penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Limitele de pedeapsă vor fi reduse cu o treime, conform dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.

Cu privire la fapta săvârșită, infracțiunea prev. de art.86 alin.1 și art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și protejarea celorlalți participanți la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu are pregătirea necesară, cât și de către o persoană având în alcool o îmbibație peste limita legală. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Punând în balanță aspectele arătate mai înainte, instanța apreciază că o pedeapsă orientată spre mediu prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune astfel cum a fost redus cu o treime este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii. La individualizare instanța a avut în vedere că inculpatul a condus un autovehicul deși nu avea acest drept și după ce anterior consumase băuturi alcoolice, astfel încât acesta reprezintă un real pericol. Totodată cele două împrejurări combinate au dus la producerea unui eveniment rutier, inculpatul pierzând controlul și intrând pe trotuar, unde s-a izbit de un copac, iar numai întâmplarea a făcut ca nicio persoană să nu fie rănită. Inculpatul trebuie să fie conștient de necesitatea respectării prevederilor legale, motiv pentru care instanța îl va condamna la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni.

În consecință, față de considerentele exprimate anterior, în temeiul art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. rap. la art. 375 alin.1 C.pr.pen. și art. 396 alin.10 C.pr.pen. și art. 5 C.pen. îi va condamna pe inculpatul C. J. I. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptei săvârșite de inculpat, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza ar. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 rep., rap la art. 375 alin.1 C.pr.pen. și art. 396 alin.10 C.pr.pen. și art. 5 C.pen. îl va condamna pe inculpatul C. J. I. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b rap. la art. 33 lit. b C.pen. instanța va contopi pedepsele aplicate prin prezenta inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea respectiv pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța consideră că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.Instanța are în vedere că de la data săvârșirii infracțiunilor inculpatul s-a căsătorit, are doi copii minori împrejurări față de care instanța are speranța că il vor responsabiliza pe inculpat. Având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, ținând seama de vârsta și gradul de educație al inculpatului, de faptul că este integrat social, precum și de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei și până în prezent instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel în baza cu art.86¹ C.pen. din 1969, instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat conform art. 86² alin 2 C.pen. din 1969 (calculat de la rămânerii definitive a prezentei).

În baza art.86³ alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Față de această modalitate de individualizare a executării pedepsei închisorii, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei vor fi suspendate și pedepsele accesorii.

Nu în ultimul rând, în temeiul art. 404 alin.2 C.proc.pen., va atrage atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în în forma privativării de libertate, dacă va săvârși din nou vreo infracțiune sau dacă nu respectă cu rea credință obligațiile impuse de instanță.

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.proc.pen. va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În ceea ce privește onorariul avocatului din oficiu, instanța constată că în temeiul art. 274 alin. 1 teza finală, sumele avansate de către stat pentru plata avocatului din oficiu sau a interpretului rămân întotdeauna în sarcina statului, chiar și în situația în care instanța pronunță soluția de condamnare. Prin urmare, suma de 300 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu conform delagației nr._/14.01.2015 (f. 9) va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE,

În temeiul art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. rap. la art. 374 alin. 4 C.pr.pen., art. 396 alin.10 C.pr.pen. și art. 5 C.pen. condamna pe inculpatul C. J. I. fiul lui I. și D., născut la data de 13.08.1982 în București, domiciliat în București, .. 29, Vila 1, ., CNP_ la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza ar. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 rep. rap. la art. 374 alin. 4 C.pr.pen., art. 396 alin.10 C.pr.pen. și art. 5 C.pen. condamna pe inculpatul C. J. I. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b rap. la art. 33 lit. b C.pen. din 1969 contopește pedepsele aplicate prin prezenta inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea respectiv pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza cu art. 86¹ C.pen. din 1969, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat conform art. 86² alin 2 C.pen. din 1969 (calculat de la data rămânerii definitive a prezentei).

În baza art. 86³ alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen., atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime prev. de art. 86⁴ din C.pen. din 1969.

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală, suma de 300 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu conform delagației nr._/14.01.2015 va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2015.

Președinte,Grefier,

D. B. AlexandruArman A.

Red. DBA/AA

04.05.2015

2 ex.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 834/2015....		Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Sentința... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 294/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 294/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI