Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 922/2015. Judecătoria VASLUI

Sentința nr. 922/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 29-07-2015

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA V.

JUDEȚUL V.

SENTINȚA PEALĂ Nr. 922/2015

Ședința publică de la 29 Iulie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE L. M.

Grefier C. S.

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe petentul F. M. P. ADMINISTRAȚIA PNT și pe intimat P. V., având ca obiect plângere conform art. 104 din Legea 254/2013

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.

S- a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică 23 iulie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru azi, 29 iulie 2015.

Deliberând;

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

P. sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 13.07.2015, sub nr._, a fost înaintată spre competentă soluționare contestația persoanei private de libertate F. M. în contradictoriu cu P. V., împotriva Încheierii nr. 241/02.07.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. V..

În motivarea cererii formulate, a arătat că în ziua de 28.05.2015 a rupt plasa de la geam pentru a face rost de o țigară întrucât îl durea foarte tare măseaua. A mai precizat petentul că regretă fapta.

A fost atașat dosarul nr. 246/2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

P. Încheierea nr. 241/02.07.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. V., a fost respinsă plângerea formulată de condamnatul F. M. împotriva Hotărârii Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului V. nr. 163/19.06.2015.

P. Hotărârea nr. 163 din data de 19.06.2015 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului V., s-a dispus față de persoana privată de libertate F. M., aplicarea sancțiunii disciplinare a suspendării dreptului de a primi vizite timp de o lună, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 28.05.2015 a rupt plasa de la geamul camerei E2-27. Fapta sa constituie abatere disciplinară gravă, fiind prevăzută de dispozițiile art. 82 lit. h din Legea nr. 254/2013.

Cu ocazia audierii în fața judecătorului de supraveghere a privării de libertate în data de 01.07.2015, persoana privată de libertate F. M. a declarat că a formulat plângere împotriva hotărârii comisiei de disciplină nr. 174/19.06.2015 pe care o consideră nelegală și netemeinică. Recunoaște că în camera în care a fost mutat, E2-27, a găsit plasa de la geam ruptă. Arată că nu a rupt el plasa. Arată că a mai fost sancționat de 3 ori. Nu propune probe în apărare. Își însușește materialul de cercetare disciplinară. Regretă fapta.

Fapta reținută în sarcina petentului F. M. se confirmă prin ansamblul probelor administrate în cauză, constând în aceea că, în data de 28.05.2015 a rupt plasa de la geamul camerei E2-27, respectiv recunoașterea condamnatului și notele de raport întocmite de agenții C. C. și A. V..

Situația de fapt rezultă din ansamblul probelor administrate :Hotărârea Comisiei de disciplină nr. 163/19.06.2015 a Penitenciarului V., Referatul întocmit de către A.S.P. R. I. Raport de incident nr. 163/28.05.2015 privind pe petentul F. M. întocmit de către asp A. V., notă raport întocmit de către as C. C., notă raport întocmită de către asp A. V..

Cu titlu preliminar, instanța reține aplicabilitatea în prezenta cauză a art. 6 parag. 2 CEDO referitor la prezumția de nevinovăție care trebuie recunoscută oricărei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație penală.

Pentru a aprecia astfel, instanța are în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia noțiunea de ,, materie penală,, are un caracter autonom care nu se confundă cu sensul atribuit materiei penale din dreptul intern.

În acest sens, Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza Ozturk contra Germaniei trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind penală, criterii ce nu trebuie întrunite în mod cumulativ respectiv: calificarea faptei din dreptul intern, natura faptei incriminate (gradul de aplicabilitate al normei ) și natura și gravitatea sancțiunii aplicabile.

Având în vedere acest ultim criteriu și faptul că sancțiunea aplicată petentului are un caracter de prevenire și sancționare a persoanei vinovate de săvârșirea ei, instanța apreciază că presupusa fapta săvârșită de către petent pentru care acesta a fost sancționat se încadrează în sfera ,,materiei penale” și prin urmare se impune respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenție, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat care consacră principiul prezumției de nevinovăție.

Însă, în prezenta cauză, prin raportare la declarația dată de către petent la termenul de judecată din data de 23 iulie 2015 care a recunoscut că a rupt plasa de la geam pentru a face rost de o țigară întrucât îl durea măseaua coroborată cu mijloacele de probă administrate pe parcursul cercetării disciplinare,respectiv notele de raport întocmite de agenții C. C. și A. V., instanța reține că prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea petentului a fost răsturna și că petentul a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 82 lit. h din Legea nr. 254/2013.

În drept, potrivit art. 82 lit. h din Legea nr. 254/2013, persoanelor condamnate le este interzisă distrugerea unor bunuri aparținând penitenciarului.

În privința sancțiunii aplicate, respectiv aplicarea sancțiunii disciplinare a suspendării dreptului de a primi vizite timp de o lună potrivit art.101 alin. 1 lit. e din Legea nr. 254/2013, instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate pentru următoarele considerente:

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 82 lit. h din Legea nr. 254/2013 face parte din categoria abaterilor disciplinare foarte grave, potrivit art. 100 din Legea nr.254/2013.

De asemenea, se reține că sancțiunea s-a aplicat în limitele prevăzute de actul normativ și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale petentului.

În concluzie, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi.

În consecință, în baza art. 104 alin. 9 și urm. din Legea nr. 254/2013, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de petentul F. M., fiul lui natural și L., născut la data de 05.11.1995, în prezent deținut în P. V., în contradictoriu cu P. V., împotriva Încheierii nr. 241 din 02.07.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. V..

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, condamnatul va fi obligat la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 104 alin. 9 și urm. din Legea nr. 254/2013 respinge ca neîntemeiată contestația formulată de petentul F. M., fiul lui natural și L., născut la data de 05.11.1995, în prezent deținut în P. V., în contradictoriu cu P. V., împotriva Încheierii nr. 241 din 02.07.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. V..

Menține soluția atacată.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă condamnatul la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2015.

Președinte,

L. M.

Grefier,

C. S.

Red. M.L. 30.07.2015

Teh.red. Ș.C. 5 ex./ 30.07.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 922/2015. Judecătoria VASLUI