Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 87/2015. Judecătoria VASLUI

Judecătoria VASLUI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 87/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 23-01-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA V.

JUDEȚUL V.

SENTINȚA PENALĂ Nr. 87/2015

Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE L. M.

Grefier C. S.

Ministerul Public este reprezentat prin doamna procuror B. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria V.

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C. B. și pe partea civilă G. C., partea civilă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ V., partea civilă S. JUDEȚEAN DE AMBULANȚĂ V., partea responsabilă civilmente . GROUP SA - LA SEDIUL SCA D. ȘI ASOCIAȚII, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP) alin. 2 și 3 din C.p.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.

S- a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică 9 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, pentru a da posibilitatea apărătorilor părții civile și părții responsabile civilmente de a depune note de concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru azi, 23 mai 2014.

Deliberând;

INSTANȚA

Asupra cauzei penale de față ;

Pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2014 a fost înregistrat rechizitoriul nr. 515/P/2011 din 10.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. prin care în temeiul art. 327 lit. a Cod procedură penală, art.314 alin.1 lit. a Cod procedură penală, art.315 alin.1 lit. b Cod procedură penală, art. 16 alin.1 lit. b, e Cod procedură penală, art. 5 alin.1 Cod penal, art. 63 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art. 46 alin.1 Cod procedură penală, art. 317 Cod procedură penală s-a dispus:

1.trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. B. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.196 alin.2,3 Cod penal.( parte vătămată G. C. )

2.clasarea cauzei față de C. B. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin.1, 4 Cod penal ( parte vătămată I. C. )

3.disjungerea cauzei și restituirea acesteia la I.P.J. V.-S. Rutier în vederea continuării cercetărilor pentru părțile vătămate H. D. și I. C..

În esență, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului C. B. că la data de 07.02.2011, în jurul orei 8,00, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe DN 15 D, la km 125+200m, s-a angajat neregulamentar în depășirea unui autovehicul intrând în coliziune frontală cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, ce se deplasa din sensul opus, în urma accidentului rezultând vătămarea corporală a persoane vătămate G. C. .

În privința părții vătămate I. C. raportat numărului de zile de îngrijiri medicale 45-50 ,s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul comiterii de către C. B. a infracțiunii prevăzute de afrt.194 1,4 Cod penal deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală ( art.16 alin.1 lit.b Cod procedură penală iar în privința părților vătămate H. D. și I. C., s-a dispus restituirea cauzei la I.P.J.V. pentru continuarea cercetărilor.

În susținerea actului de sesizare au fost indicate următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la fața locului ( fila 10);

- planșe foto ( filele 16-22);

- declarația părții vătămate G. C. ( fila 34);

- declarațiile inculpatului C. B. ( fila 26 );

- declarațiile martorilor M. S. I., I. C., A. V., I. C. ( filele 34, 38, 48,49, 50, 73, );

-raport de expertiză medico-legală nr. 98/E/11.05.2011 ( fila 39 );

- raport de expertiză criminalistică nr.50 din 11.03.2011 întocmit de INEC Laboratorul Interjudețean de Expertize criminalistice Iași (filele 53-62 ).

Prin încheierea dată la 12.09.2014 judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală a constată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 515/P/2011 din 10.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. privind pe inculpatul C. B. trimis în judecată în stare de libertate pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin.2,3 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei .

Procedura în fața instanței de judecată

În ședința publică din 21.11.2014, instanța a adus la cunoștința inculpatului C. B. dispozițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală și art. 396 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cărora poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Inculpatul C. B. a declarat că dorește ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii în condițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală, declarația acestuia luată în condițiile art. 375 Cod procedură penală fiind atașată la dosarul cauzei ( fila 43).

În circumstanțiere, inculpatul C. B. a depus înscrisuri ( caracterizări filele 49-54)

Latura civilă a procesului penal

1. Persoana vătămată G. C. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând obligarea exclusivă a asiguratorului de răspundere civilă . GROUP S.A în baza răspunderii civile contractuale și delictuale la plata următoarelor sume:

- 15.000 lei cu titlu de daune materiale.

Prejudiciul material îl reprezintă cheltuielile aferente spitalizării, medicației, investigațiilor, analizelor medicale, consultațiilor și transportului.

- 200.000 lei cu titlu de daune morale

Prejudiciul moral include următoarele categorii:

Prejudiciul legat de deficitul funcțional, întrucât în urma leziunilor persoana vătămată a suferit o reducere temporară a potențialului psihic, psihosenzorial și intelectual ce a rezultat din atingerea integrității anatomo-fiziologice.( filele 17-18)

Partea vătămată G. C. a solicitat în dovedirea daunelor materiale și morale administrarea probei testimoniale și cu înscrisuri, probe încuviințate de instanță în ședința publică din 21.1.2014 ( filele 44-45)

În cauză s-au constituit părți civile:

2. S. de Ambulanță Județean V. cu suma de 402 lei, sumă ce reprezintă cv cheltuieli asistență medicală și transport ale părții vătămate G. C. – cerere însoțită de decont justificativ. ( fila 150-151 dosar urmărire penală)

3.S. Județean de Urgență V. cu suma de 5.801 lei, sumă ce reprezintă cv cheltuielilor de spitalizare ale persoanei vătămate G. C. pe perioada internării sale în această unitate în perioada 07.02._11 (fila 148 dosar urmărire penală și fila 29 dosar instanță).

Având în vedere că prin cererea de constituire de parte civilă s-a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a S.C. O. V. INSURANCE GROUP SA și obligarea exclusivă a acestuia la plata de daune și văzând și faptul că la data producerii accidentului – 7.02.2011 – autoturismul Dacia 1310 cu nr._ condus de inculpatul C. B. era asigurat la S.C. O. V. INSURANCE GROUP SA ( fila 85 dosar de urmărire penală) în ședința publică din 03.10.2014 instanța în baza art. 86 Cod procedură penală a constatat calitatea de parte responsabilă civilmente a asiguratorului S.C. O. V. INSURANCE GROUP SA. și în baza art. 20 alin.2 Cod procedură penală a dispus introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a asiguratorului S.C. O. V. INSURANCE GROUP SA.;

Partea responsabilă civilmente- asiguratorul de răspundere civilă . GROUP S.A prin notele depuse la dosarul cauzei a solicitat admiterea, în parte, a pretențiilor părții civile G. C. în sensul diminuării sumelor solicitate cu titlu de daune materiale și morale ,prin raportare la prejudiciul dovedit .( filele 72-77)

Cu ocazia dezbaterilor apărătorul ales a inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juriidce a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. B. din infracțiunea prevăzută de vătămare corporală prevăzută de art. 196 alin.2,3 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, pentru următoarele motive:

Raportat la încadrarea juridică indicată în cuprinsul rechizitoriului, art. 196 alin.2 și 3 din Noul Cod penal, s-a considerat că inculpatul C. B. a săvârșit fapta prevăzută de legea penală prin care a produs, din culpă, numitului Gheravn C., leziuni traumatice care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, conform primei ipoteze a alin.3 din art. 196 Noul Cod penal.

Atât din declarația inculpatului, fila 32 dosar de urmărire penală, cât și din declarația martorului M. I. S., fila 48 dosar de urmărire penală, rezultă faptul că inculpatul C. B. nu s-a aflat în situația nerespectării dispozițiilor legale, astfel încât să atragă incidența dispozițiilor alin.3 art. 196 Noul Cod penal.

Astfel, nu se poate considera că inculpatul nu ar fi respectat vreo dispoziție legală, încercând să facă tot ce i-a stat în putere pentru a evita impactul produs.

După ce a intrat în depășire, nefiind lăsat să execute această manevră de către conducătorul dubiței, acesta din urmă accelerând viteza în mod nelegal, inculpatul a căutat o soluție de compromis, prin care să evite impactul cu autoturismul care circula din sens opus.

Inculpatul, inițial, a intenționat să reintre pe sensul său de mers, și văzând că această manevră nu se mai putea realiza, întrucât nu avea spațiul necesar, a frânat și a tras stânga de volan, spre marginea din stânga drumului.

Conform dispozițiilor regulamentului de aplicare a Codului rutier, legiuitorul a prevăzut următoarele:

„Conducătorul de vehicul care urmează să fie depășit este obligat:

a)să nu mărească viteza de deplasare;

b)să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile.”.

Consideră că în mod greșit s-a apreciat și reținut în cuprinsul rechizitoriului că inculpatul „s-a angajat neregulamentar în depășirea unui autovehicul”, atâta timp cât acesta a respectat toate obligațiile pe care le avea atât anterior cât și în momentul efectuării manevrei de depășire.

Nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se considera că în cauză sunt incidente dispozițiile alin.3 ale art. 196 Cod penal din Noul Cod penal.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt și în drept următoarele:

În fapt

La data de 07.02 2011, un echipaj al poliției rutiere, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu a fost anunțat telefonic prin dispeceratul IPJ V. despre faptul că pe DN 15 D pe raza comunei Bălteni, județul V. a avut loc un eveniment rutier soldat cu victime omenești.

Deplasându-se la fața locului, organele de poliție au constatat că locul faptei este situat pe DN 15 D la kilometrul 125 200 m pe raza comunei Bălteni și că acesta a suferit modificări în sensul că victimele accidentului fuseseră transportate la S. Județean de Urgență V. iar autovehiculele implicate în accident au suferit deformări prin intervenția echipei de descarcerare.

Pe sectorul de drum în aliniament, circulația se desfășoară în ambele sensuri de mers, marcate cu câte o bandă pe fiecare sens, acestea fiind despărțite prin marcaj longitudinal discontinuu, iar în zonă nu sunt alte indicatoare sau marcaje de restricție a circulației.

La fața locului, pe sensul de mers Negrești-V., s-au găsit două urme de frânare, orientate puțin oblic către marginea din dreapta a carosabilului. Acestea își au originea la o distanță de 17,50 m față de podețul din beton, către Negrești. Distanța dintre originea urmei din stânga și axul drumului este de 1,10 m și față de marginea din dreapta a carosabilului este de 2,70 m. Distanța dintre originea urmei din dreapta și marginea carosabilului este de 1,30 m.

Urma de frânare din stânga are lungimea de 16,50 m și se termină sub partea din spate a autoutilitarei Dacia cu nr._ . A doua urmă de frânare are lungimea de 19,30 m și se termină în dreptul roții din dreapta spate a autoutilitarei.

În dreptul portierei stânga spate a autoutilitarei s-au găsit mai multe pete de culoare brun-roșcată ce pare a fi sânge pe o suprafață cu diametrul de cca 100 m.

Roțile din partea stângă a autoutilitarei de culoare vișinie, orientat cu fața către V., sunt situate la 1,10 m, cea din spate și 1,90 m, cea din față. Roțile din partea dreaptă sunt situate la 1,00 m, cea din spate, și 1,30 m, cea din față.

În fața autoutilitarei Dacia a fost găsit și autoturismul Dacia 1310 cu nr._ . Acesta era orientat cu fața către Negrești, paralele cu axul drumului, pe sensul de mers Negrești-V..

Între cele două autovehicule, pe suprafața părții carosabile, s-a găsit o urmă de frânare paralelă cu axul drumului. Capătul dinspre V. este situat la 1,60 m de axul drumului și la 1,10m față de marginea carosabilului, în timp ce capătul dinspre Negrești este situat la 0,60 m față de margine. Urma de frânare are lungimea de 3,40 m.

Între cele două autovehicule, pe carosabil, pe circa 4-5 m2 sunt împrăștiate fragmente de material plastic, cioburi de sticlă și ulei de motor.

Roțile din partea stângă a autoturismului Dacia de culoare albastră erau pe marginea părții carosabile, în timp ce roțile din partea dreaptă erau situate la 1,85 m ambele față de axul drumului.

În același sens de mers Negrești- V., s-a mai găsit o urmă de frânare. Aceasta își are originea la o distanță de 12,00 m față de podețul din beton și se continuă paralel cu axul drumului pe o distanță de 12,40 m.

Capătul acestei urme se afla în dreptul portierei stânga față a autoutilitarei Dacia.

Distanța dintre originea acestei urme și roata dreapta spate a autoturismului Dacia era de 3,00 m, în timp ce distanța dintre originea acestei urme și până în dreptul urmei de frânare dintre autovehicule era de 6,00 m.

Originea acestei ultime urme de frânare era situată la 0,75 m față de ax și la 2,60 m față de marginea carosabilului.

În urma impactului, autoutilitara Dacia cu nr._ a suferit avarii în proporție de 50-60%, în timp ce autoturismul Dacia cu nr._ a fost avariat în proporție de 80%.

În momentul producerii accidentului autoturismul Dacia era condus de inculpatul C. B..

Autoutilitara Dacia era condusă de persoana vătămată G. C..

Ambii conducători auto au fost testați alcoolscopic și rezultatul a fost negativ.

În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a numiților: C. B., M. S. I., G. C., H. D., A. V., I. C. și I. C..

În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că în dimineața zilei de 07.02.2011 inculpatul C. B. s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și a plecat din municipiul V. spre orașul Negrești.

În autoturism a mai urcat în partea dreaptă față numitul M. S., un prieten al inculpatului.

După ce a ieșit din municipiul V. inculpatul C. B. s-a deplasat pe DN 15 D timp în care a văzut că în fața acestuia se deplasa o dubă.

Nu a reținut numărul de înmatriculare. Și-a continuat deplasarea, iar după ce a trecut de Popasul Cișmeaua Moldovencei inculpatul C. B. a semnalizat și a intrat în depășirea acelei dube.

Întrucât inculpatul C. B. nu s-a asigurat corespunzător înainte de efectuarea acelei depășiri s-a izbit frontal de autoturismul cu nr._ condus regulamentar de G. C..

În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a numiților G. C., conducător auto_, H. D., I. C., I. C., A. V., pasageri în autoturismul precizat mai sus precum și a numitului M. I. S., pasager în autoturismul condus de inculpat.

Inculpatul C. B. a formulat trei solicitări ce au fost intitulate „obiecțiuni” privind Raportul de expertiză criminalistică:

1)Să se precizeze dacă în raport cu datele anchetei care au fost puse la dispoziția expertului ( urme de frânare, viteza de deplasare, declarațiile date, etc) se poate stabili dacă manevra de depășire putea fi realizată cu succes în condițiile în care autovehiculul ce urma a fi depășit respecta dispozițiile legale și nu accelera.

2)Să se precizeze dacă autoutilitara Dacia 1304 cu nr. de înmatriculare_, a păstrat direcția de mers sau s-a orientat spre partea exterioară a carosabilului, înainte de impact și care ar fi fost urmările dacă se păstra direcția normală de mers.

3)La ce distanță se afla autoutilitara Dacia 1304, cu nr. de înmatriculare_, în momentul în care C. B. s-a angajat în depășire, iar prin adresa nr.319/11/14.05.2914 expertul criminalist a răspuns:

1) la dispoziția expertului nu a fost pusă viteza de deplasare ci aceasta a fost calculată pentru ambele autovehicule prin metode științifice validate și acreditate RENARE, conform procedurii de lucru PS 03, fapt precizat în cap. III Raportul de expertiză criminalistică nr. 50/2014.

În materialul pus la dispoziție nu se regăsesc mijloace de probă prin care să se poată demonstra științific faptul că autovehiculul depășit a accelerat. În ipoteza în care pe cale de anchetă se demonstrează că autovehiculul depășit a accelerat, inculpatul C. B. era obligat să se replieze pe sensul corespunzător de deplasare și să reia manevra în momentul în care viteza sa ar fi fost mai mare decât cea a autovehiculului care îl preceda în trafic. Nerespectarea ipotetică sau concret dovedită a nerespectării dispozițiilor legale de către alți participanți la trafic nu îl exonerează pe inculpatul C. B. de răspunderea privind respectarea dispozițiilor legale de către el însuși.

2)Autoutilitara Dacia 1304 cu nr. de înmatriculare_ și-a păstrat direcția de mers anterior producerii impactului, aceasta fiind rectilinie și paralelă cu axul drumului.

3)Nu se poate stabili distanța la care se afla autoutilitara Dacia 1304 cu nr. de înmatriculare_, față de autoturismul condus de numitul inculpatul C. B. în momentul în care acesta s-a angajat în depășire deoarece nu se cunoaște distanța la care se afla autoturismul condus de același C. B. față de autovehiculul pe care acesta și-a propus să-l depășească. Distanța dintre două vehicule care se deplasează în sens contrar se micșorează direct proporțional cu suma aritmetică a vitezelor celor două vehicule.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 98/E/ din 11.05.2011 a rezultat că partea vătămată G. C. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii cotil drept cu deplasare și subluxație coxofemurală dreaptă, fractură articulară omoplat stâng cu deplasare și subluxație scapulo-humerală, fracturii arcuri costale C7-C) posterior stânga, fracturi piramida nazală, plăgii contuze, tumefacției și excoriației.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de obiecte contondente în contextul unui accident de circulație.

Pot data din 7 februarie 2011.

A necesitat 100-110 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitului.

Pentru evaluarea unor eventuale sechele posttraumatice, prevăzute de art. 182 Cod penal este necesară reexaminarea susnumitului după aproximativ 9 luni de la data traumatismului.

Din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 80/E din 12.04.2011 rezultă faptul că numitul H. D. a suferit leziuni ce au necesitat 75 zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 65/E din 24.03.2011 rezultă faptul că numitul I. C. a suferit leziuni ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 78/E din 13.04.2014 rezultă faptul că numitul I. C. a suferit leziuni ce au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța din 0408.2011 s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice cu privire la evenimentul rutier ce a avut loc în ziua de 07.02.2011 pe Dn 15D la km. 125+200 m pe raza comunei Bălteni, jud. V., în care a fost angajată autoutilitara marca Dacia 1304 înmatriculată cu nr._, condusă de numitul G. C. și autoturismul marca Dacia 1310, înmatriculat cu nr._ condus de numitul C. B., eveniment soldat cu accidentarea numiților G. C., H. D., I. C., I. C., M. S. I. și A. V., pentru a se stabili:

Dinamica producerii evenimentului rutier;
Viteze autovehiculelor în momentul premergător accidentului și vitezele acestora în momentul impactului și locul impactului;
Posibilitățile de evitare a producerii evenimentului rutier.

Analizând materialele puse la dispoziție expertul criminalist a reținut următoarele:

1.În ziua de 07.02.2011 numitul C. B. se deplasa pe DN 15D din V.- Negrești, conducând autoturismul marca Dacia 1310 înmatriculat cu nr._ .

În jurul orelor 08,10, ajuns la km 125+200 m, s-a angajat în depășirea unei autoutilitare care îl preceda în trafic. În momentul angajării în depășire a observat că din sens contrar rula o autoutilitară marca Dacia 1304, înmatriculată cu nr._, condusă de numitul G. C. Numitul C. B. a considerat că are timp suficient pentru a executa manevra de depășire. În momentul în care distanța dintre cele două autovehicule a atins o limită periculoasă ambii conducători auto au frânat energic însă cu toate acestea impactul s-a produs.

În urma impactului conducător numiții G. C., H. D., I. C., I. C., M. S. I. au suferit traumatisme care au necesitat îngrijiri medicale cuprinse în intervalul 35-110 zile.

2.În momentul impactului, viteza autoutilitarei Dacia 1304 înmatriculată cu nr._ a fost de 63 km/h, iar în momentul premergător accidentului de 78± 1 km/h. Viteza autoturismului marca Dacia 1304 înmatriculat cu nr._, în momentul impactului a fost de 55 km/h, iar cea din momentul premergător accidentului a fost de 79±1 km/h.

3.Numitul C. B. putea evita accidentul dacă renunța la manevra de depășire și o relua atunci când conjunctura traficului permite acest lucru.

Viteza de circulație pe care a avut-o autoutilitara condusă de numitul G. C., în momentul premergător accidentului, nu are legătură de cauzalitate cu producerea acestuia. Chiar dacă autoutilitara ar fi fost oprită ( deci chiar dacă ar fi avut viteza de 0 km/h în locul impactului), accidentul tot s-ar fi produs cu alte consecințe, care nu pot fi anticipate. (raport de expertiză criminalistică nr.50 din 11.03.2011 întocmit de INEC Laboratorul Interjudețean de Expertize criminalistice Iași filele 53-62 )

Situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la fața locului ( fila 10-13);

- schița privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului ( fila 13 )

- planșe foto ( filele 16-22);

- declarațiile inculpatului C. B. ( fila 26 );

- declarația părții vătămate G. C. ( fila 34);

- declarațiile martorilor M. S. I., I. C., A. V., I. C. ( filele 38, 48,49, 50, 73, ) ;

- raport de expertiză medico-legală nr. 98/E/11.05.2011 ( fila 39 )

- raport de expertiză criminalistică nr.50 din 11.03.2011 întocmit de INEC Laboratorul Interjudețean de Expertize criminalistice Iași (filele 53-62 ).

Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Cu privire la solicitarea formulată de apărătorul ales al inculpatului C. B. cu ocazia dezbaterilor de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării alin.3 al dispozițiilor art.196 Cod penal, aceasta urmează a fi respinsă pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 196 Noul Cod penal constituie infracțiunea de vătămarea corporală din culpă:

(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

Varianta tip a infracțiunii,vătămarea corporală din culpă, pur și simplu,fără existența unor împrejurări speciale ca în cazul primului aliniat, este cea prevăzută în aliniatul 2.Aceasta se raportează la consecințele vătămării corporale –( infirmitate, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale ,etc.)

Prima variantă agravantă, cea prevăzută de la aliniatul 3 este cu excepția rezultatului ,corespondența culpei profesionale ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități.

În cazul infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.192 alin.3 Cod penal ,aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prevăzute în alin.2 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice.

Astfel, inculpatul C. B. a încălcat dispozițiile:

- art. 35 din O.U.G. nr.195 /2002 privind circulația pe drumurile publice modificată potrivit căruia “ Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private “.

- art.118 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice potrivit căruia “Conducătorul care efectuează depășirea este obligat:

- lit. a ) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus;

- lit. d ) s-a asigurat că poate efectua această manevră, în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic.

Susținerile apărătorului ales al inculpatului C. B. că acesta a respectat obligațiile pe care le avea - atât anterior cât și în momentul efectuării manevrei de depășire – nu sunt susținute de probatoriul administrat în cauză, respective declarațiile persoanei vătămate G. C., I. C., A. V., I. C. care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 50 din 11.03.2014.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă nu poate fi acceptată ca adevăr.

În drept, fapta inculpatului C. B., care în data de 07.02.2011, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ , pe DN 15 D pe raza comunei Bălteni, datorită faptului că nu a respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ condus de către partea vătămată G. C., în urma rezultând vătămarea corporală a părții vătămate care a suferit leziuni traumatice de tipul fracturii cotil drept cu deplasare și subluxație scapulo-humerală, fracturii arc costal C7-C9 posterior stânga, fracturi piramida nazală, plăgii contuze, tumefacției și excoriației care au necesitat pentru vindecare 100-110 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin.2 și 3 Cod penal.

Acțiunea inculpatului a produs urmarea tipică cerută de art. 196 alin.2 Cod penal, respectiv vătămarea corporală a părții vătămate pentru a cărui vindecare au fost necesare 100-110 zile îngrijiri medicale.

Având în vedere că fapta a fost comisă în timp ce inculpatul se deplasa cu autovehiculul pe DN 15 D pe raza comunei Bălteni, așadar în timpul exercițiului unei activități reglementate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice (OUG nr.195/2002) sunt îndeplinite condițiile reținerii alin.3 al art.196 Cod penal.

În susținerea acestei concluzii sunt dispozițiile art.35 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și ale art.118 lit. a și d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, prevederi pe care inculpatul C. B. le-a încălcat prin acțiunea sa de conducere a autovehiculului pe drumurile publice.

Sub aspectul laturii subiective,inculpatul C. B. a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă în conformitate cu art. 16 alin.4 lit.a Cod penal, deoarece acesta a prevăzut rezultatul faptei sale dar nu l-a acceptat socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.

Dispozițiile alin.1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile are în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituțională a României a stabilit că legea penală mai favorabilă se aplică global. Potrivit motivării acestei decizii, legea penală mai favorabilă vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege.

Instanța, reține că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009, respectiv noul Cod penal.

Având în vedere succesiunea în timp a celor două Coduri penale, respectiv cel din 1969 sub imperiul căruia a fost săvârșită infracțiunea, precum și cel intrat în vigoare la 01.20.2014 se pune problema determinării legii penale mai favorabile.

Art.196 alin.2 Cod penal stabilește că fapta prevăzută în art.194 alin.1, vătămarea corporală din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

În raport cu dispozițiile corespondente ale art.184 alin.2 din Codul penal din 1969 ,dispozițiile art.196 alin.2 din noul Cod penal prevăd o majorare a minimului special al închisorii de la 3 luni la 6 luni.

Dispozițiile art. 196 alin.3 Cod penal stabilesc că, în cazul în care fapta prevăzută în aliniatul 2 a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Spre deosebire de art. 184 alin.3 Cod penal din 1969 care sancționa infracțiunea de vătămare corporală din culpa cu pedeapsa de la 6 luni la 3 ani închisoare ,evident legea penală mai favorabilă este noul Cod penal.

În temeiul art. 5 alin.1 Cod penal și față de Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 constată că legea penală mai favorabilă inculpatului C. B. este actualul Cod penal, respectiv Legea nr. 187/2012.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și a fost săvârșită de către inculpatul C. B. cu forma de vinovăție prevăzută de lege instanța va dispune condamnarea acestora.

Individualizarea pedepsei desemnează operațiunea juridică prin care pedeapsa este adaptată la situația concretă, prin folosirea unor criterii generale și obligatorii, instant fiind cea care stabilește, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze ( reflectate atât în gradul de pericol social concret al infracțiunii cât și în persoana și comportamentul infractorului) dacă este necesară aplicarea unei pedepse și dacă această pedeapsă trebuie executată în mod efectiv.

Tot acest proces de individualizare a pedepsei va avea drept finalitate găsirea modalității optime de sancționare, de manifestare ( sau nu) a componentei represive, specifică pedepselor în dreptul penal, în așa fel încât să se realizeze caracterul echitabil al procesului penal, precum și în scopul prevenției generale și al prevenției speciale.

Raportat considerentelor mai sus expuse, la stabilirea și individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului C. B. instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 din noul Cod penal care prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, de limitele de pedeapsă fixate în art. 196 alin.2,3 Cod penal ( de la 6 luni la 3 ani închisoare cu amendă, reduse cu 1/3 ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală ( de la 4 luni la 2 ani închisoare) întrucât judecarea cauzei s-a făcut în procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, de gradul de pericol social concret, dat de circumstanțele reale ale faptelor

- culpa exclusivă a inculpatului C. B. la producerea rezultatului socialmente periculos;

- ignorarea obligațiilor adaptării unei conduite preventive, prin încălcarea normelor rutiere;

- atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc dreptul la integritatea corporală pe care legea îl asigură fiecărui om;

- urmările produse;

- datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale fiind la primul conflict cu norma de drept, pe parcursul urmăririi penale și la instanța de judecată a manifestat o conduită sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise ,este angajat la S.C.IRIS S.A V. .

Toate acestea evidențiază faptul că inculpatul C. B. a săvârșit acțiunea ilicită datorită unui complex de împrejurări care au contribuit să se abată de la conduita sa obișnuită, care este una conformă normelor de conviețuire socială.

Cum și caracteristicile unei persoane ce săvârșește o faptă penală prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social și pentru stabilirea unei sancțiuni eficiente, raportat conduitei bune avute anterior comiterii faptei, rezultată și din lipsa antecedentelor penale și că pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, nu a tergiversat cercetările, manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la faptele săvârșite.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunilor, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța va stabili în sarcina inculpatului o pedeapsă de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.193 alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal ( în vechea reglementare raportat datei comiterii faptei -07.02.2011-art.184 alin.2,3 Cod penal din 1969 ).

Codul penal prevede că inculpatului i se aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor care i-au fost interzise de instanță ca pedeapsă complementară (art. 65 alin. 1). Instanța apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, motiv pentru care nu va stabili nicio pedeapsă accesorie. De altfel, art. 90 alin.1 din Noul Cod penal prevede că persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute și efectele unei eventuale condamnări, instanța apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție și fără ca pedeapsa să îi fie aplicată în mod efectiv.

În opinia instanței, stabilirea unei pedepse cu închisoarea în sarcina inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 88 Cod penal în sensul revocării beneficiului amânării aplicării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția amânării aplicării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă o hotărâre de condamnare în sensul reținerii stării de recidivă.

De asemenea, în situația aplicării amânării aplicării pedepsei, această soluție ( prevăzută de art. 396 Cod procedură penală ca fiind distinctă de cea de condamnare ) nu ar conduce la anularea carnetului de conducere potrivit dispozițiilor art.114 din O.U.G. nr.195/2002.

În consecință, în baza art. 83 alin.1 lit.a,b,c și d Cod penal, instanța va dispune amânarea aplicării pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 alin. 1 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.84 alin.2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. B. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În temeiul art. 83 alin.4 Cod penal atenționează inculpatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei închisorii precum și ale art.89 Cod penal privitoare la anularea amânării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 90 alin.1 Cod penal, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

În baza art. 3, 4 alin. 1 lit. b și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (văzând și Anexa nr. 1 pct. 3) dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. B., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi.

În conformitate cu art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, se aduce la cunoștința inculpatului ca probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 404 alin.4 Cod procedură penală un exemplar al prezentei sentințe se comunică la S. de Probațiune V., la rămânerea definitivă a acesteia.

Acțiunea civilă

- 15.000 lei cu titlu de daune materiale.

Prejudiciul material îl reprezintă cheltuielile aferente spitalizării, medicației, investigațiilor, analizelor medicale, consultațiilor și transportului.

- 200.000 lei cu titlu de daune morale

Acțiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă dispozițiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularități ce derivă din săvârșirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu față de acțiunea penală.

Temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este el reglementat în art. 998 din vechiul cod civil ( în vigoare la data săvârșirii faptei ) care prevede că „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara„ și în art. 999 vechiul Cod civil ( în vigoare la data săvârșirii faptei ) care prevede „că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și pe acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența sa”.

Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) infracțiunea să producă un prejudiciu moral sau material; b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) să existe o manifestare de voință în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.1 Cod procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Dovada existenței prejudiciului și a întinderii acestuia revine, în temeiul dispozițiilor art. 1169 din vechiul Cod civil ( în vigoare la data săvârșirii faptei )victimei faptei ilicite.

Cu privire la latura civilă, sunt incidente în cauză și dispozițiile art. 86 Cod procedură penală, normă de imediată aplicabilitate, asigurătorul S.C. O. V. INSURANCE GROUP SA dobândind calitatea de parte responsabilă civilmente.

a)Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România:

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, varianta în vigoare la momentul producerii accidentului, „Asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:

a)legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;

b)legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul”.

Potrivit art. 50 alineatele 1 și 2 din lege “Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.”

Conform art. 51 alin.1 din Legea nr.136/1995, despăgubirile sunt datorate de asigurător nu numai atunci când asiguratul este responsabil de accidentul auto, dar și în cazul în care cel conduce autovehiculul răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul, fiind avută în vedere ipoteza în care autovehiculului a fost condus de altă persoană, indiferent dacă asiguratul răspunde ori nu pentru faptele acelei persoane, asigurarea obligatorie de răspundere civilă acoperind toate accidentele de autovehicule asigurate, indiferent de persoana care răspunde civil pentru paguba cauzată.

Instanța reține în cauză incidența dispozițiilor art. 3 din acest act normativ potrivit cărora “în asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți sunt stabilite prin lege” și prima teză cuprinsă în alineat 1 al art. 8 din Lege, potrivit căreia „Avizarea și constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează în condițiile legii și ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii, sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.”

Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea 136/1995 modificată, potrivit cărora despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”. Mai mult, conform art. 54 din aceeași lege, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia.

Din interpretarea coroborată a art. 50 și 54 din Legea 136/1995, rezultă că asigurătorul de răspundere civilă va acorda persoanelor prejudiciate despăgubiri, noțiune care include atât dezdăunările, precum și cheltuielile de judecată, făcute de persoanele păgubite prin vătămare corporală sau deces.

b)Norma CSA din mai 2010 – Ordinul CSA nr.5/2010 – punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule incidentă în cauză raportat datei comiterii faptei -07.02.2011:

Potrivit art. 26 alin.1 din aceste Norme „ Asiguratorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în forma bănească, pentru:

a)vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

b)pagube materiale;

c)pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat;

d)cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată”.

Analiza coroborată a dispozițiilor art. 24,26 a Ordinului C.S.A. nr.5/2010, toate din cadrul titlului II, intitulat „contractul de asigurare”, relevă că: b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate pentru accidente produse în anul 2011, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

Potrivit art. 49 alin. 1 punctul 2 din Norme „ La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere următoarele:

1. în caz de vătămare corporală:

a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie; f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Instanța reține că prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală a fost produsă părții vătămate G. C. o vătămare a integrității corporale și a sănătății, ceea ce a presupus efectuarea unor cheltuieli cu deplasarea la S. de medicină legală V. în vederea eliberării certificatului medico-legal, plata taxelor aferente eliberării acestuia, internarea în unități spitalicești unde a fost supusă intervențiilor chirurgicale.

Astfel, acesta a fost internat în perioada 7 februarie -8 martie 2011 la secția ortopedie –traumatologie a Spitalului Județean de Urgență V. unde a suferit intervenții chirurgicale .

Pentru a face față cheltuielilor inerente spitalizării, partea vătămată G. C. a fost nevoit să se împrumute de la consăteni cu suma de 800 lei ( în acest sens declarația martorului F. I. fila 48 )

De asemenea în dovedirea daunelor materiala, partea vătămată a depus la dosar înscrisuri care fac dovada achitării sumei de 50 lei pentru efectuarea unei radiografii și a sumei de 400 lei pentru efectuarea unei tomografii ( filele 55-56 )

Deși martorul F. I. a evaluat estimativ suma cheltuită de persoana vătămată pe perioada spitalizării și ulterior la 10.000 lei, nu au fost depuse la dosar documente justificative care să facă dovada certă a acestui prejudiciu.

În categoria prejudiciilor nepatrimoniale sunt cuprinse,fără excepție,suferințele și durerile de natură fizică și psihică pe care le încearcă victima unui fapt ilicit și culpabil

În privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale,este necesară o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului,precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă.

Atingerea de orice fel adusă integrității fizice sau sănătății unei persoane se concretizează într-o suită de rezultate negative,între care se pot identifica aproape întotdeauna consecințe de natură morală.

În acest sens,vătămarea integrității corporale a unei persoane,atingerea dreptului la integritatea fizică - ca drept nepatrimonial,are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial,constând în suferințele fizice încercate prin săvârșirea faptului culpabil,tratamentul medical aplicat,perioada de spitalizare la care a fost supusă partea vătămată,suferințele psihice pe care aceasta le-a încercat ca urmare a modificării cursului firesc al vieții pe care o ducea anterior.

Astfel, sub aspectul daunelor morale, ținând cont și de Recomandarea Consiliului Europei din 1959 de la Londra care sublinia între altele că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei instanța va avea în vedere că au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechele post traumatice care au afectat negativ participarea părții vătămate la viața socială și de familie comparativ cu situația anterioară vătămării produce prin fapta ilicită a inculpatului.

Întinderea daunelor morale va fi stabilită în raport cu gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate, pentru ca suma acordat cu acest titlu să prezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără a constitui pentru acesta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

Prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală inculpatul a adus atingere unui drept fundamental al părții vătămate, dreptul la integritate fizică garantat prin art. 22 alin.1 din Constituția României, cauzându-i un prejudiciu de ordin nepatrimonial, susceptibil de reparații prin mijloace bănești conform art. 19 alin.1 Cod procedură penală.

Instanța în privința acordării părții vătămate G. C. de daune morale – în cuantumul solicitat de 200.000 lei -, reține următoarele:

În urma evenimentului rutier a cărui victimă a fost ,partea vătămată G. C. a suferit leziuni traumatice de tipul fracturii cotil drept cu deplasare și subluxație scapulo-humerală, fracturii arc costal C7-C9 posterior stânga, fracturi piramida nazală, plăgii contuze, tumefacției și excoriației care au necesitat pentru vindecare 100-110 zile îngrijiri medicale.

A rezultat din analiza actelor medicale existente la dosarul cauzei că partea vătămată G. C. la internare a prezentat fractură oase proprii ale nasului cu dezaxare, fractură cominutivă omoplat stâng cu dezaxare și diastazis, fractură complexă la nivelul omoplatului stâng, fracturi costale 7,8,9 posterior stânga ,fractură parcelară coxal drept, s-a practicat reducerea ortopedică a luxației coxofemurală dreaptă, s-a procedat la imobilizarea umărului stâng

Martorul F. I. audiat în latură civilă a făcut o descriere amplă a stării fizice și psihice a părții vătămate G. C., a suferințelor încercate de aceasta pe o durată îndelungată de timp, în cursul intervențiilor chirurgicale și în timpul recuperării după acestea.

Părții civile i s-a schimbat ireversibil modul de viață, o perioadă de timp a fost lipsită total de posibilitatea de a se mișca și de a participa la viața de familie și socială având în vedere faptul că după externare timp de 30 de zile a fost nevoit să meargă cu cârje axilare, a rămas cu sechele funcționale la nivelul șoldului drept și umărului drept și a trebuit să depună eforturi suplimentare pentru a duce o viață cât de cât apropiată de normalitate.

Starea fizică actuală, este în continuare afectată și îi permite părții vătămate G. C. desfășurarea unui număr limitat de activități, sentimentul creat fiind unul de frustrare, de inutilitate.

Prejudiciul fiziologic încercat de partea vătămată G. C., constând în privarea acesteia de avantajele unei vieți normale, inclusiv prejudiciul de agrement, dat de efortul suplimentar pe care acesta trebuie să-l facă pentru a-și păstra condițiile de viață pe care le-a avut anterior vătămării, condiții pe care poate le va recăpăta în timp, pretinde acordarea unei compensații bănești corespunzătoare, care coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată, să ofere părții vătămate o necesară satisfacție.

Instanța reține va reține că accidentul i-a provocat leziuni fizice părții vătămate G. C. a determinat o altă atitudine psihică a acesteia, complet diferită de cea avută anterior producerii acestuia, schimbare determinată de necesitatea restabilirii integrității corporale iar eforturile depuse în acest sens au angrenat o suprasolicitare psihică și un efort fizic suplimentar.

Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidenta, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, in care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar aceasta împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.

In ce privește daunele morale, instanța apreciază ca suma de 25.000 lei este rezonabila si la stabilirea ei au fost avute in vedere atât suferințele părții vătămate, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei.

Raportat considerentelor mai sus-expuse, va admite, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de persoana vătămată G. C. constituită parte civilă în procesul penal cu suma de 215.000 lei. ( 15.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 lei cu titlu de daune morale).

În baza art.86 Cod procedură penală, va constată calitatea de parte responsabilă civilmente a asigurătorului de răspundere civilă S.C.O.-V. INSURANCE GROUP S.A.

În baza art.397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.19,art.26 alin.1 Cod procedură penală, art.998 și urm. Cod civil anterior, art.49,art.50 și art.55 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România precum și ale art.24 alin.2 lit.b din Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produce prin accidente de vehicule emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ( în vigoare la data săvârșirii faptei ) va obliga pe asigurătorul de răspundere civilă-parte responsabilă civilmente S.C.O.-V. INSURANCE GROUP S.A să achite părții civile G. C. suma de 1250 lei cu titlu de daune materiale și suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale.

Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, așa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, persoanele care, prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efectiv ocazionate de asistența medicală acordată.

Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizării de servicii medicale.

Fiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, va admite acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal de părțile civile S. de Ambulanță Județean V. și S. Județean de Urgență V. .

În baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală, 19 Cod procedură penală, art.25 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil anterior, art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății modificată prin O.U.G. nr.72/2006, art.43,48 alin.2,art.49,art.54 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România va obliga pe asigurătorul de răspundere civilă-parte responsabilă civilmente S.C.O.-V. INSURANCE GROUP S.A. să achite:

- părții civile S. de Ambulanță Județean V. cu titlu de despăgubiri civile duma de 402 lei .( cv. cheltuieli asistență medicală și transport acordate părții vătămate G. C.);

- părții civile S. Județean de Urgență V. cu titlu de despăgubiri civile suma de 5.801 lei ( cv. cheltuieli spitalizare necesare pentru îngrijirea părții vătămate G. C. ).

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul G. C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ( 40 lei cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și 460 lei cheltuieli judiciare în cursul judecății ).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 386 Cod procedură penală respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. B. – prin apărător ales- ca neîntemeiată.

În baza art. 396 alin.1,4,10 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabilește pedeapsa de 1(un) an închisoare în sarcina inculpatului C. B., fiul lui V. și V., născut la data de 08.04.1988 în mun. V., județul V., domiciliat în V., ., studii 12 clase, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP_ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.193 alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal ( în vechea reglementare raportat datei comiterii faptei - 07.02.2011 – art.184 alin.2,4 Cod penal din 1969 )

În baza art. 83 alin.1 lit. a,b,c și d și alin.4 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii stabilind un termen de supraveghere conform art. 84 alin.1 Cod penal, de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 84 alin.2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. B. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În baza art. 404 alin.4 Cod procedură penală un exemplar al prezentei sentințe se comunică la S. de Probațiune V., la rămânerea definitivă a acesteia.

Acțiunea civilă

Admite, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de persoana vătămată G. C. ( domiciliat în . cu domiciliu procesual ales la Cabinet avocat C. E.C. M.- .), nr.4, clădirea Habitat Priect S.A, camera 209 municipiul Iași, județul Iași ), constituită parte civilă în procesul penal cu suma de 215.000 lei. ( 15.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 lei cu titlu de daune morale).

În baza art.86 Cod procedură penală, constată calitatea de parte responsabilă civilmente a asigurătorului de răspundere civilă S.C.O.-V. INSURANCE GROUP S.A.( cu sediul în București, ., sector 1 ) cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. D. și Asociații, ..8,.,sector 3,București.

În baza art.397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.19,art.26 alin.1 Cod procedură penală, art.998 și urm. Cod civil anterior, art.49,art.50 și art.55 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România precum și ale art.24 alin.2 lit.b din Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produce prin accidente de vehicule emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ( în vigoare la data săvârșirii faptei ) obligă pe asigurătorul de răspundere civilă-parte responsabilă civilmente S.C.O.-V. INSURANCE GROUP S.A.( cu sediul în București, ., sector 1 ) cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. D. și Asociații, ..8,.,București să achite părții civile G. C. suma de 1250 lei cu titlu de daune materiale și suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale.

Admite acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal de părțile civile S. de Ambulanță Județean V. cu sediul în V., . și S. Județean de Urgență V. cu sediul în V., ., nr.233.

În baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală, 19 Cod procedură penală, art.25 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil anterior, art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății modificată prin O.U.G. nr.72/2006, art.43,48 alin.2,art.49,art.54 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România obligă pe asigurătorul de răspundere civilă-parte responsabilă civilmente S.C.O.-V. INSURANCE GROUP S.A.( cu sediul în București, ., sector 1 ) cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. D. și Asociații, ..8,.,sector 3,București să achite:

- părții civile S. de Ambulanță Județean V. cu sediul în V., . cu titlu de despăgubiri civile duma de 402 lei .( cv. cheltuieli asistență medicală și transport acordate părții vătămate G. C.);

- părții civile S. Județean de Urgență V. cu sediul în V., ., nr.233 cu titlu de despăgubiri civile suma de 5.801 lei ( cv. cheltuieli spitalizare necesare pentru îngrijirea părții vătămate G. C. ).

Constată că inculpatul C. B. a fost asistat de avocat ales.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul G. C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ( 40 lei cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și 460 lei cheltuieli judiciare în cursul judecății ).

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 ianuarie 2015.

Președinte,

L. M.

Grefier,

C. S.

Red. M.L. 06.02.2015

Teh.red. Ș.C. 8 ex./ 09.02.2015

Proces-verbal,

Încheiat azi 28.01.2015

Prin încheierea de ședință din 28.01.2015 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta sentinței penale nr. 87 din 23.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei V., în sensul infracțiunea de vătămare corporală din culpă, pentru care s-a stabilit pedeapsa de 1 (un) an închisoare în sarcina inculpatului C. B., este prevăzută de art. 196 alin.2,3 Cod penal și nu de art. 193 alin.2,3 Cod penal.

Grefier,

← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința...		Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr.... →

Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 87/2015. Judecătoria VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 87/2015. Judecătoria VASLUI