Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 184/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.184
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea vătămată G, domiciliat în comuna, sat Sasului, județul D împotriva deciziei penale nr.181 din 08 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de acesta împotriva sentinței penale nr.47 din 27 ianuarie 2009 Judecătoriei Târgoviște, cu obligarea apelantului la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr.47 din 27.01.2009, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza disp. art.11 pct.2 lit.a) raportat la art. 10 lit.d) Cod proc. penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08 iulie 1955 în comuna, domiciliat în comuna, județul D, CNP -, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.
Potrivit disp. art.346 comb. cu art. 14 Cod proc. penală, au fost respinse pretențiile civile solicitate de partea vătămată G, domiciliat în comuna, județul D, în cuantum total de 155.000 lei.
În temeiul disp. art. 192 alin.1 pct.1 lit.a Cod proc. penală s-a dispus obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, respectiv recurentul-parte vătămată G și intimatul-inculpat, pentru care se prezintă apărător ales, din cadrul Baroului D, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.76 din 01.09.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că prin serviciul registratură al instanței s-au depus de către partea vătămată motivele de recurs, după care:
Avocat, apărător ales al inculpatului, precizează că a lecturat aceste motive de recurs și că în opinia sa cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul părții vătămate.
Avocat, apărător ales al intimatului-inculpat, solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată, motivat de faptul că instanțele anterioare au apreciat în mod just că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost cercetat inculpatul, atât cu privire la latura obiectivă cât și cu privire la cea subiectivă.
Se susține că atât instanța de fond cât și aceea de apel au reținut corect că intimatul nu a făcut altceva decât ca împreună cu ceilalți membrii ai Comisiei Locale să propună modificarea amplasamentului unuia dintre terenurile înscrise în titlul de proprietate emis pe numele.
În plus, se arată că trebuie avută în vedere și declarația dată la instanța de fond de fiul părții vătămate, care a precizat că s-a deplasat împreună cu mama sa la sediul comisiei, unde a solicitat schimbarea amplasamentului imobilului, deoarece acesta nu corespundea cu cel deținut anterior anilor 1990.
Pentru aceste motive, se solicită a se constata că recursul părții vătămate este total nefondat și se impune a fi respins, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că raportat la conținutul articolului 246 Cod penal s-a apreciat corect de instanța de fond și cea de apel că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pronunțându-se o hotărâre de achitare în temeiul disp. art.10 lit.d) Cod proc. penală.
După cum s-a reținut și de instanțele anterioare, intimatul-inculpat, alături de ceilalți membrii ai comisie locale, nu avea decât abilitatea legală de a formula propuneri, verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru modificare fiind făcută de plenul comisiei județene. În plus, din actele dosarului nu a rezultat nici o vătămare a intereselor părții vătămate.
Față de considerentele expuse, se solicită respingerea recursului declarat de aceasta ca fiind nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.47 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza disp. art.11 pct.2 lit.a) raportat la art. 10 lit.d) Cod proc. penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08 iulie 1955 în comuna, domiciliat în com., județul D, CNP - cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.
Potrivit disp. art.346 comb. cu art. 14 Cod proc. penală, au fost respinse pretențiile civile solicitate de partea vătămată G, domiciliat în comuna, județul D, în cuantum total de 155.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, pe baza materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în urma examinării ordonanței procurorului nr.3225/P/2006, menținută prin ordonanța nr.761/II/2/2008 dată de Prim - Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, prin care a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, fiul lui și, născut la 8.07.1955 în comuna, domiciliat în comuna, județul D, CNP - -, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 Cod penal, s-a dispus desființarea acesteia și în temeiul art.2781pct.8 lit.c Cod proc.penală, a fost reținută cauza în vederea judecării sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni de către persoana incriminată.
Procedându-se la cercetarea judecătorească, pe baza materialului probator administrat cu această ocazie, coroborat cu actele și lucrările aflate în dosarul de urmărire penală nr.3225/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul, în calitatea sa de președinte al Comisiei locale de fond funciar al comunei, alături de ceilalți membri ai comisiei locale, au luat în dezbatere și au aprobat propunerea de modificare a titlului de proprietate nr.- din 26.XI.2002, emis pe numele autorului, pentru suprafața totală de 0,36 ha, cu referire la amplasamentul terenului în suprafață de 1277. înscris în titlu în tarlaua 22 parcela 498/6 din planul cadastral al localității.
Din conținutul procesului-verbal încheiat cu prilejul ședinței comisiei locale în data de 24.02.2003 și 19.05.2003, s-a reținut că această dezbatere a fost demarată de solicitarea numitei, soția autorului și că s-a hotărât în comisia locală corectarea amplasamentului pentru terenul respectiv, în sensul de a se trece în titlu suprafețele de teren pe care persoana respectivă le stăpânea și le folosea și care au fost identificate în urma măsurătorilor din teren, propunere ce a fost avansată, așa cum rezultă din adresa nr.2564/22.05.2003 spre validare Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
Se motivează că potrivit procedurii instituite prin Regulamentul de punere în aplicare a legii fondului funciar, această comisie județeană a examinat printre alte propuneri formulate de Comisia locală și propunerea referitoare la modificarea în sensul rectificării amplasamentului pentru parcela de teren înscrisă în titlul inițial, hotărând în sensul propunerii făcute prin Amendamentul nr.3356/27.03.2003 (înscris existent la fila 77 din dosar), pe baza căruia s-a întocmit și emis titlul de proprietate sub același număr -/6.06.2003, pe numele aceluiași autor și cu privire la aceeași suprafață totală reconstituită, însă cu modificarea amplasamentului parcelei de teren înscrisă eronat în primul titlu de proprietate, în concret fiind vorba de înscrierea terenului în suprafață de 2119. situat în tarlaua 22 parcela 532/8 în planul cadastral al aceleiași localități.
Prin raportare la disp.art.246 Cod penal, instanța de fond a reținut că, în cauză, inculpatul are calitatea de funcționar public, fiind primar al comunei și, în exercitarea atribuțiilor conferite de lege prin Legea specială nr.18/1991 privind fondul funciar, are și calitatea de președinte al Comisiei locale, în baza căreia a propus, după dezbaterea în comisia locală, modificarea de către Comisia județeană Daa mplasamentului unuia dintre terenurile înscrise în titlul de proprietate inițial emis pe numele autorului.
S-a motivat că acuzarea inculpatului, exprimată inițial de persoana vătămată prin plângerea adresată organelor de cercetare penală și apoi prin aceea formulată în temeiul art.2781Cod proc. penală împotriva ordonanței procurorului de scoatere de sub urmărire penală nr.3225/P/2006, vizează tocmai îndeplinirea defectuoasă a procedurii de modificare a titlului de proprietate emis pe numele autorului, susținându-se că prin această activitate desfășurată de inculpat, partea vătămată G ar fi suferit o vătămare în drepturile sale, în sensul că nu a mai putut obține un drept de proprietate pentru terenul de 1200. pe care l-ar fi dobândit de la autor printr-un înscris sub semnătură privată încheiat la 22.04.1996, drept solicitat și prin cereri adresate Comisiei comunale în conformitate cu Legea 169/1997, de modificare a Legii nr.18/1991.
S-a mai arătat că demersul întreprins de inculpat se încadrează în procedura acceptată de Comisia județeană D pentru cazurile de modificare ori rectificare a titlurilor de proprietate la solicitarea persoanelor îndreptățite iar propunerea avansată de Comisia locală, al cărui președinte este inculpatul, a fost însușită de comisia județeană, prin amendamentul adoptat la data de 27.05.2003.
Totodată, s-a motivat că în calitatea sa de președinte al comisiei locale, inculpatul, alături de ceilalți membri ai acesteia, nu are decât abilitatea legală de a formula propuneri, verificarea condițiilor prevăzute de lege fiind realizată de către plenul comisiei județene, singura abilitată să hotărască întocmirea și emiterea titlului rectificat.
Pe baza probatoriului administrat s-a stabilit că nu s-a dovedit că s-ar fi produs o vătămare părții vătămate, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a reușit să valorifice, în fața instanței civile, dreptul rezultând din înscrisul sub semnătură privată asupra vreunei parcele din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. - emis pe numele autorului, nici în varianta inițială și nici în formă modificată la 06 iunie 2003.
Prin urmare, s-a concluzionat că în cauză nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor întrucât lipsește urmarea imediată a actului la care inculpat a participat, respectiv, modificarea titlului de proprietate, în cauză nerezultând că prin exercitarea activității sale, în contextul dat, inculpatul ar fi îngrădit vreun drept legal recunoscut persoanei vătămate.
Totodată, s-a constatat că în cauză nu este realizată nici latura subiectivă a acestei infracțiuni, nefiind culpa inculpatului că partea vătămată nu și-a putut valorifica în instanță actul sub semnătură privată cu privire la terenul în suprafață de 1.200 mp chiar dacă acesta a fost evidențiat în registrul agricol în perioada 2001-2005 întrucât înscrierea are caracter pur declarativ și nicidecum constitutiv de drepturi.
În latură civilă, instanța a de fond a respins pretențiile formulate de persoana vătămată G ca fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată, susținând că este nelegală și netemeinică deoarece aprecierile instanței cu privire la lipsa urmării imediate a actului la care inculpatul a participat, respectiv modificarea titlului de proprietate și cea privind faptul că în cauză nu rezultă că prin exercitarea activității sale în contextul dat i-a îngrădit un drept legal recunoscut celei dintâi sunt superficiale.
A mai susținut apelantul că instanța civilă care a respins acțiunea sa privind constatarea dreptului de proprietate, a avut în vedere că, actul de proprietate prezentat la instanță, respectiv titlul de proprietate nr.-/6 iunie 2003, nu conține elemente de identificare a terenului în litigiu, nefiind inclus în dreptul de proprietate al titularului.
S-a susținut de partea vătămată că atâta timp cât inculpatul avea cunoștință că în noiembrie 2002 pe numele aceluiași titular a fost emis un titlu de proprietate în care era cuprinsă și suprafața în litigiu având mărimea și vecinătățile terenului cumpărat în anul 1996, modificarea titlului inițial s-a făcut prin acțiunea directă a acestuia în calitatea sa de președinte al comisiei locale de fond funciar al comunei.
De asemenea, s-a susținut că instanța nu a avut în vedere cu ocazia examinării plângerii penale mai multe înscrisuri aflate la dosarul cauzei respectiv: chitanța de mână pe care a încheiat-o cu vânzătorii și, ce ține loc de act autentic între cei care i-au subscris (art. 1176 Cod civil); formularea scrisă din această chitanță referitor la acordul vânzătorilor cu privire la emiterea titlului de proprietate direct pe numele său, chiar dacă nu este conformă cu legislația în vigoare, consideră că reprezintă acceptul scris și necondiționat cu privire la intenția de înstrăinare a terenului în litigiu în favoarea părții vătămate.
S-a mai susținut că instanța de fond a ignorat cererile sale de a cerceta evidențele Primăriei din dosarul de cercetare penală de unde rezultă foarte clar că nu a ridicat personal nici unul din cele două titluri de proprietate emise pe numele soțului său și de unde reiese concluzia că aceasta nu a știut că s-a emis titlu de proprietate și cu atât mai mult, nu putea și nu avea interes să solicite modificarea lui.
Mai arată că la momentul când se pretinde că aceasta ar fi solicitat modificarea titlului de proprietate, era într-o stare de sănătate precară, acțiunea din dosarul civil nr.5033/2004 a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate a persoanei vătămate, a promovat-o la indicația inculpatului și care i-a fost respinsă datorită titlului de proprietate nr.- din 2003, în care într-adevăr, suprafața în litigiu nu mai exista în proprietatea familiei.
A precizat că judecătoria a insistat în mod deosebit asupra acțiunii civile din dosarul nr.5033 pentru a-și motiva achitarea inculpatului pe latură obiectivă a faptei, apreciind că această acțiune a fost respinsă, fără a exista dovada proprietății vânzătorilor asupra terenului de 1.200 mp. conform titlului de proprietate nr.- din 6 iunie 2003.
De asemenea, aceeași instanță a apreciat în mod eronat că inculpatul în calitatea sa de președinte al comisiei locale, alături de ceilalți membri are doar abilitatea de a formula propuneri, care ulterior, sunt verificate din punct de vedere al legalității de către Comisia județeană de fond funciar.
A susținut apelantul că în situația de față instanța a reținut că ar fi făcut o cerere verbală către comisia locală ( declarațiile martorilor și ) și/sau la "inițiativa" acesteia - vezi declarația inculpatului, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a legislației în domeniu întrucât schimbarea de amplasament nu s-a solicitat în forma cerută de lege (în scris), iar modificarea de amplasament a condus la mărirea terenului în administrarea Primăriei cu 1.200 mp și nu la respectarea dreptului altui proprietar, pus anterior în posesie.
S-a precizat de apelant că doar președintele Comisiei Locale, în calitatea sa de reprezentant legal, este singurul responsabil pentru toate deciziile luate în comisie iar în ce privește latura subiectivă instanța de fond a analizat-o în mod superficial, folosind aceleași considerații pe care le-a invocat la cercetarea laturii subiective a faptei.
În concluzie, arată că motivarea instanței cu privire la inexistența laturii obiective și a celei subiective a faptei penale a inculpatului nu a fost probată de instanță, fie și numai pentru că nu a cercetat aplicarea prevederilor legale ale regulamentului de funcționare al comisiilor locale de fond funciar și nici modul în care inculpatul și-a respectat îndatoririle care decurg din îndeplinirea funcției de președinte al comisiei locale, așa cum s-a dispus prin sentința penală nr.505/2008.
În final, susține apelantul că în dosarul de cercetare penală nr.3225/P/2007 a studiat personal o declarație a inculpatului, dată în fața organului de poliție, scrisă pe o coală de caiet studențesc, care ulterior, a dispărut și a fost înlocuită cu altă declarație, care, cel puțin până la data pronunțării sentinței nr.47/2009 nici măcar nu era legată și numerotată.
În fața instanței de apel, intimatul - inculpat nu a înțeles să dea declarație, menținând cele declarate anterior.
La solicitarea primei instanțe de control judiciar, pentru lămurirea împrejurării privind dispariția unei declarații a inculpatului din dosarul de urmărire penală, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia înaintat la dosarul cauzei copia rezoluției sale nr. 499/P/2009 din 17.11.2009.
Prin decizia penală nr.181 din 08 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr.47 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Târgoviște.
Pentru a decide astfel, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a fost sesizată prin plângerea formulată de persoana vătămată G conform disp. art.2781alin. 9 Cod proc. penală, care a reclamat că a cumpărat un teren de la proprietarul, teren atribuit celui din urmă prin titlul de proprietate nr.-/2002 și înscris în registrul agricol al localității la categoria "pășuni", însă Comisia Locala de Fond Funciar a propus Comisiei Județene schimbarea amplasamentului, în condițiile de nelegalitate iar cea din urmă a procedat la aceasta, emițând un nou titlu de proprietate. A susținut petentul că procurorul de caz a reținut din declarația învinuitului că schimbarea de amplasament s-a făcut la solicitarea lui, soția defunctului proprietar, însă acest fapt este contrazis de înscrisurile oficiale (nota nr.2564/2003) care nu au fost cercetate și confruntate pentru autenticitate de către procuror.
Față de aceste precizări s-a considerat că procurorul nu a respectat dispoziția instanței de judecată din sentința penală nr.505/2008, cu privire la verificarea întregii documentații care a stat la baza propunerii comisiei locale de modificare a amplasamentelor terenurilor aparținând proprietarului.
Tot în legătură cu neverificarea întregii documentații de anulare/modificare a titlului de proprietate în discuție, s-a arătat că dacă procurorul de caz ar fi cercetat presupusa cerere a lui, ar fi putut compara semnătura acesteia după cele două declarații depuse la dosar, prin care aceasta întărește actul de vânzare - cumpărare (chitanța de mână) încheiat de petentul parte vătămată cu soțul său dar și relațiile de bună vecinătate dintre ei, cu semnătura care apare în registrul comisiei locale când a fost ridicat titlul de proprietate nr.- și ar fi putut constata că infracțiunea de abuz în serviciu a învinuitului este însoțită și de aceea de uz de fals și fals intelectual în acte publice.
Soluția de scoatere de sub urmărire penală față de făptuitor pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal întemeiată pe disp. art.10 lit. d Cod proc. penală a fost dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște prin ordonanța din data de 19.06.2008 în dosarul nr.3225/P/2006 și confirmată prin ordonanța nr.761/II/2/2008 din 28.07.2008 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște.
În esență, s-a reținut de organul de urmărire penală că, urmare a admiterii plângerii întemeiate pe dispozițiile art.2781Cod proc. penală prin sentința penală nr. 505/2007 a Judecătoriei Târgoviște cu consecința anularii rezoluțiilor inițiale de netrimitere în judecată a făptuitorului pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale și completarea probatoriului în sensul verificării îndeplinirii de către învinuit a îndatoririlor de serviciu prin prisma atribuțiilor conferite de lege ca președinte al comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și al întregii documentații, care a stat la baza propunerii comisiei locale, respectiv a hotărârii comisiei județene pentru anularea titlului de proprietate inițial.
Prin ordonanța mai sus precizată, dosarul a fost trimis la Poliția Târgoviște - Biroul Poliție Rurală pentru efectuarea de cercetări în sensul celor dispuse de instanță.
Probatoriul administrat după începerea urmăririi penale a evidențiat că cele reclamate de persoana vătămată sunt rezultatul unor înțelegeri insuficient elaborate ale petentului cu vânzătorii terenului, fără legătură cu activitatea învinuitului.
Ca urmare, s-a apreciat că nu se poate reține că învinuitul, în calitate de președinte al Comisiei de Aplicare a Fondului Funciar a avizat documentația ce a stat la baza anulării parțiale a titlului și emiterea unui nou titlu de proprietate nr.-/06.06.2003 cu intenția de a aduce o atingere intereselor petentului în legătură cu terenul de 1200 mp. dobândit prin cumpărare nevalidată.
Petentul nu a făcut dovada depunerii unei cereri scrise la Primăria, cu chitanță ori contract de vânzare cumpărare cu privire la înscrierea dreptului de proprietate în Registrul Agricol.
În consecință, s-a concluzionat că faptele cercetate nu realizează conținutul infracțiunii de abuz împotriva intereselor persoanelor corespunzător disp. art. 246 Cod penal și potrivit disp. art.10 lit. d Cod proc. penală este împiedicată punerea în mișcare a acțiunii penale.
Prin încheierea din 19.09.2008 Judecătoria Târgoviștea admis plângerea persoanei vătămate întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod proc. penală, desființând ordonanțele sus-menționate și considerând probele existente la dosar ca fiind suficiente, a reținut cauza spre judecare.
A apreciat judecătorul că partea vătămată a solicitat cercetarea făptuitorului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, arătând că în anul 1996 cumpărat un teren în suprafață de 1200 mp. de la soții și, că întrucât acesta a decedat înainte de autentificarea actului, a fost nevoit să promoveze o acțiune în constatarea dreptului de proprietate.
Deși în titlul inițial, emis pe numele defunctului, era menționată suprafața de teren din chitanța întocmită de părți, comisia a propus anularea acestuia și emiterea unui nou titlu din care a fost exclusă parcela ce a făcut obiectul înscrisului.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că probele administrate în cauză nu au fost interpretate în mod pertinent, în raport cu situația de fapt reținută, astfel că ordonanța procurorului apare ca afectată sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia, impunându-se să se facă o reapreciere a ansamblului probator, urmând a se verifica documentele care au stat la baza emiterii noului titlu, dacă vânzătoarea a solicitat prin cerere modificarea titlului de proprietate emis în anul 2002, în baza căreia comisia locală a anulat titlul inițial.
În urma adoptării soluției sus-menționate, instanța a fost investită cu soluționarea pe fond a cauzei având ca obiect săvârșirea de către învinuitul devenit inculpat a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal față de persoana vătămată devenită parte vătămată
În urma cercetării judecătorești efectuate, prima instanța și-a întemeiat hotărârea pe o corectă analiză a stării de fapt, cu referire la întregul material probator administrat și cu arătarea motivelor pe care se bazează soluția, făcând o exactă apreciere a situației juridice existente între părți și reținând că în speță, inculpatul are calitatea de funcționar public, fiind primar al comunei și în exercitarea atribuțiilor conferite de lege prin Legea specială nr.18/1991 privind fondul funciar, are și calitatea de președinte al Comisiei locale, calitate în care a propus, după dezbaterea în comisia locală, modificarea de către Comisia județeană Daa mplasamentului unuia dintre terenurile înscrise în titlul de proprietate inițial emis pe numele autorului.
S-a motivat de tribunal că în mod just instanța de fond a apreciat că demersul întreprins de inculpat se încadrează în procedura acceptată de Comisia județeană D pentru situațiile de rectificare și modificare a titlurilor de proprietate la solicitarea persoanelor îndreptățite, cărora le-au fost recunoscute drepturile de proprietate, propunerea în sine, avansată de Comisia locală, al cărui președinte este inculpatul, fiind însușită de această comisie județeană, prin amendamentul adoptat în data de 27.05.2003.
S-a apreciat că în calitatea sa de președinte al comisiei locale, inculpatul alături de ceilalți membri ai comisiei, nu are decât abilitatea legală de a formula propuneri, verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru modificare fiind făcută de către plenul comisiei județene, singura abilitată să hotărască întocmirea și emiterea titlului rectificat.
În consecință, prima instanță de control judiciar a reținut că aprecierea judecătoriei cu privire la inexistența laturii obiective și a laturii subiective a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este corectă, generând soluția de achitare a inculpatului în temeiul art.10 lit. d Cod proc. penală, urmare a împrejurării că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive a infracțiunii.
S-a motivat, totodată, că atitudinea inculpatului nu este incriminată de legea penală, activitatea comisiilor de fond funciar și responsabilitățile membrilor acestora fiind reglementate de legea fondului funciar atât sub aspect civil cât și sub aspect penal. Cum legea specială care reglementează și activitatea primarului ca președinte al comisiei nu o prevede ca infracțiune, nu poate fi aplicată nici legea generală respectiv art. 246 Cod penal care reglementează activitatea obișnuită a funcționarului public.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a stabilit că prima instanță a apreciat corespunzător, respingând, ca neîntemeiate, pretențiile formulate de partea civilă.
Împotriva ambelor hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, partea vătămată G care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art. 38510al. 1 și 2 Cod proc. penală persoana vătămată G, reiterând criticile din apel, a susținut, în esență, că soluțiile pronunțate sunt consecința interpretării eronate a probatorilor administrate în cauză raportat la dispozițiile legale incidente, subliniind că deși prin sentința penală nr. 505/2007 au fost date dispoziții exprese privind verificarea modului de îndeplinire a atribuțiilor de către președintele comisiei locale de fond funciar, nici procurorul și nici instanțele nu au adus la îndeplinire aceste sarcini, pronunțându-se în mod greșit o soluție de achitare a inculpatului.
Susține recurentul că în mod greșit instanța de apel a apreciat conduita inculpatului ca nefiind circumscrisă infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor reținând că activitatea comisiilor de fond funciar și responsabilitățile membrilor acestea sunt reglementate de legea fondului funciar atât sub aspect civil cât și penal, întrucât era de datoria instanței să încadreze plângerea sa în raport de dispozițiile legii fondului funciar și să cerceteze responsabilitatea penală a președintelui comisiei de fond funciar al comunei, în baza acestei legi.
În concluzie, apreciind că atât sentința pronunțată de instanța de fond cât și decizia tribunalului sunt nelegale și netemeinice, partea vătămată a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei procurorului în vederea completării probatoriului, așa cum s-a dispus prin sentința penală nr. 505/2007.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P., pe baza materialului probator administrat în cauză, constată că acestea sunt legale și temeinice iar criticile invocate de partea vătămată nu se justifică, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Așa cum rezultă înscrisurile aflate la dosarul cauzei și s-a reținut de către ambele instanțe, în urma pronunțării sentinței penale nr. 505/28 august 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 13 din 17 ianuarie 2008 au fost reluate cercetările și s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal iar ulterior, procurorul, prin Ordonanța nr. 3225/P/2006 din 19 iunie 2008 dispus scoaterea de urmărire penală a acestuia, soluție confirmată de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște prin Ordonanța nr. 761/II/2/2008 din 28 iulie 2008.
Nemulțumit de soluțiile adoptate de procuror, persoana vătămată Gaf ormulat plângere în temeiul disp. art. 2781alin. 1 cod proc. penală, ce a fost admisă de Judecătoria Târgoviște prin încheierea din 19 septembrie 2008, ocazie cu care a fost desființată ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și s-a reținut cauza spre judecare.
După administrarea de noi probatorii cu audierea părții vătămate, a inculpatului și înscrisuri, Judecătoria Târgoviște, prin sentința penală nr. 47 din 27 ianuarie 2009 dispus achitarea inculpatului cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal reținând incidența disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d p Cod Penal, soluție menținută de Tribunalul Dâmbovița, care, prin decizia penală nr. 181 din 08 decembrie 2009 respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată
În fapt, s-a reținut că partea vătămată Gas olicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului, președintele Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar al comunei, județul D, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, susținând că prin modificarea titlului de proprietate emis pe numele numitului a fost vătămat în drepturile sale, întrucât în aceste condiții nu a putut dovedi în fața instanței civile că terenul în suprafață de 1.200 mp cumpărat de la soții și pe baza unui înscris sub semnătură privată în anul 1996, aparținut înstrăinătorilor.
Înscrisurile aflate la dosarul cauzei relevă într-adevăr că după ce în anul 2002 Comisia Județeană de aplicare a legii fondului funciar Dae mis titlul de proprietate nr. - din 26 noiembrie 2002 pe numele autorului pentru suprafața totală de 3.600 mp situată în comuna, sat, ulterior, sub același număr, a fost emis titlul de proprietate din 06 iunie 2003 prin care s-a modificat amplasamentul terenului printre care și cel revendicat de persoana vătămată.
Sub un prim aspect, Curtea observă că deși instanța de apel a reținut corect că activitatea desfășurată de inculpat în calitate de președinte al comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar, așa cum a fost arătată în precedent, nu este încriminată de Legea nr. 18/1991, concluzia la care a ajuns tribunalul în sensul că în această situație nu poate fi antrenată răspunderea acestuia nici sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, este greșită, instanța neputând ajunge la o asemenea soluție decât în urma administrării tuturor probatoriilor pentru aflarea adevărului și soluționarea cauzei sub toate aspectele.
În prezenta cauză se constată că atât instanța de fond cât și tribunalul au administrat probe concludente, pertinente și utile soluționării acesteia și printr-o interpretare corespunzătoare a acestora, în raport de dispozițiile legale incidente, au pronunțat soluții legale și temeinice, sub toate aspectele.
Astfel, în mod just s-a reținut că în calitate de președinte al comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar al comunei, județul D, inculpatul, funciar public, a propus, după dezbaterea în comisia locală, modificarea titlului de proprietate emis pe numele autorului privind amplasamentul unuia dintre terenurile înscrise în actul inițial emis, propunere însușită de Comisia Județeană D pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 prin Amendamentul adoptat la 27 mai 2003, sens în care a fost emis titlul de proprietate nr. - din 06 iunie 2003.
Pentru a fi antrenată răspunderea penală a unei persoane este necesar să se dovedească existența unei infracțiuni, astfel cum ea este definită în art. 17 al. 1 Cod penal, respectiv să fie o faptă care prezintă pericol social, să fie săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor reglementată de art. 246 Cod penal este fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
S-a susținut de către partea vătămată că inculpatul, primar al comunei și președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, a formulat o propunere de modificare a titlului de proprietate emis pe numele autorului privind amplasamentul terenului în suprafață de 1.200. prin fapta sa cauzându-i o vătămare constând în aceea că a fost lipsit de posibilitatea recunoașterii în justiție a dreptului de proprietate asupra acestui teren.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în calitatea sa de președinte al comisiei locale, inculpatul, alături de ceilalți membri ai comisiei, nu are decât abilitatea conferită de lege de a formula propuneri pentru modificarea amplasamentului terenurilor dobândite prin constituirea ori reconstituirea dreptului de proprietate conform art. 5 din HG nr. 1172/2001, dreptul de a hotărî asupra întocmirii și emiterii titlului rectificat revenind, conform art.6 din același act normativ, comisiei județene.
Chiar dacă înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu fac dovada certă că inculpatul s-a conformat întrutotul etapelor prevăzute de lege pentru rectificarea amplasamentului terenului în litigiu, în lipsa unor probe temeinice, verosimile din care să rezulte intenția, directă ori cel puțin indirectă a inculpatului în vătămarea intereselor legale ale părții vătămate prin emiterea titlului ulterior, nu poate fi antrenată răspunderea penală a acestuia prin prisma dispozițiilor cuprinse în art. 246 Cod penal.
Împrejurarea că partea vătămată nu a putut să-și valorifice dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.200. pretins cumpărat în baza chitanței sub semnătură privată din 22 aprilie 1996 de la soții și nu poate conduce automat la concluzia că titlul de proprietate nr. - din 06 iunie 2003 fost emis în scopul vătămării intereselor acesteia, neexistând dovezi în acest sens, mai ales că de la data încheierii convenției și până la decesul vânzătoarei partea vătămată nu a întreprins niciun demers legal pentru recunoașterea dreptului de proprietate.
Convenția încheiată cu vânzătorii în sensul recunoașterii de către aceștia a dreptului de proprietate al părții vătămate cu privire la terenul cumpărat și înscrierea acestuia în evidențele primăriei direct pe numele cumpărătorilor, nu poate conduce la o altă concluzie, decât aceea la care a ajuns și prima instanță în sensul că înscrierea are caracter declarativ iar nu constitutiv de drepturi, înțelegerea părților depășind cadrul legal instituit de Legea nr. 18/1991 privind constituirea ori reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Prin urmare, în raport de cele anterior menționate, Curtea constată că soluția instanțelor anterioare de achitare a inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală este justă, fiind conformă probatoriului administrat și corect interpretat, astfel încât recursul declarat de partea vătămată se privește ca nefondat și va fi respins conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată G, domiciliată în comuna, sat Sasului, județul D, împotriva deciziei penale nr.181 din 08.12.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr.47 din 27.01.2009 a Judecătoriei Târgoviște.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. EF/GM
2 ex./15 martie 2010
. apel - Trib. D
Jud. apel,
. fond - Jud. Târgoviște
Jud. fond G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
