Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 186/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.186
Ședința publică de la 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G,( fiul lui G și, născut la data de 04 septembrie 1971), domiciliat în T, str.-,.61,.C,.48, județul D, împotriva deciziei penale nr.172 din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.159 din 07 aprilie 2009 Judecătoriei Târgoviște, fiind obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 120 lei.
Prin sentința penală nr.159 pronunțată de către Judecătoria Târgoviștea fost condamnat inculpatul, la pedeapsa rezultantă de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată și art.293 alin.1 Cod penal, ambele cu aplic. art.37 litera b), art.74 litera c) și art.76 litera d) Cod penal.
Potrivit art. 71 alin.2 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 litera a) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege și litera b) din Codul penal.
În baza art. 191 Cod. procedură penală s-a dispus și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 550 lei, în care s-a inclus și onorariul de 200 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat G, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, în substituire pentru doamna avocat, din cadrul Baroului P, cu delegație avocațială nr.311/2010 aflată la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul-inculpat G, personal, precizează că și-a angajat apărător însă nu se poate prezenta la termenul de astăzi, motiv pentru care a formulat motive de recurs ce înțelege să le susțină în cauză, pe care le depune la dosar în ședința publică de astăzi.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurent și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că din actele dosarului rezultă că inculpatul nu și-a angajat avocat, astfel cum s-a obligat la termenul anterior, Curtea a procedat la desemnarea unui apărător din oficiu pentru acesta.
Totodată, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul G, precizează că s-a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.172/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr.159/07.04.2009 a Judecătoriei Târgoviște, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că din întregul material probator aflat la dosarul cauzei, raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatului, mecanic auto cu permis de conducere de profesionist de 10 ani, rezultă că acesta nu a făcut altceva decât să mute autoturismul din locul în care se afla, nefiind creat astfel nici un fel de pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
Pentru acest motiv, se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 litera.a) raportat la art.10 lit.1) Cod procedură penală, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002.
În subsidiar, dacă se va aprecia totuși că există probe ce susțin vinovăția inculpatului, se solicită redozarea pedepsei și stabilirea unui cuantum către minimul special și chiar prin depășirea acestuia, respectiv spre minimul general, urmând a se constata că în raport de aspectele învederate mai sus, pedeapsa aplicată este prea mare.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de 293 alin.1 Cod penal, arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv cea prevăzută de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 și fals în declarații privind identitatea, reținându-se că acesta a fost surprins în trafic conducând un autoturism fără a deține permis de conducere și la controlul efectuat de organele de poliție a prezentat acestora datele de stare civilă ale fratelui său, pentru ca abia după 4 luni să se prezinte la poliție și să recunoască comiterea faptei.
Se susține că și în asemenea condiții, totuși instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, reducând pedeapsa la 7 luni închisoare, deși acesta este recidivist, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și la regimul rutier.
Față de aceste motive, se solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice.
Recurentul-inculpat G, având cuvântul personal, arată că regretă sincer comiterea faptelor, că la acea dată se afla sub influența băuturilor alcoolice și că nu a condus pe drumurile publice un autoturism și doar la mutat din locul în care se afla câțiva metri.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.159 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviștes -a dispus condamnarea inculpatului G (fiul lui G și, născut la 4 septembrie 1971 în municipiul T, jud. D, cu același domiciliu, str. -. -.22,.11, studii medii, fără ocupație, necăsătorit, recidivist) la pedepsele de 7 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată și 2 luni închisoare pentru fals privind identitatea prevăzut de art.293 alin.1 Cod penal, ambele cu aplic. art.37 litera b), art.74 litera b) și c), art.76 litera d) și e), art.33 litera a) Cod penal, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 litera a ) teza II și litera b) Cod penal.
În fine, inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 26 februarie 2007 inculpatul G s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală marca Citroen înmatriculat sub numărul - pe strada - din T, ocazie cu care a fost invitat să participe la o petrecere organizată de prietenul său.
Deși nu poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicul, renunțând la serviciile martorului a doua zi, în jurul orelor 14,00, acesta s-a urcat la volanul autovehiculului său, punându-l în circulație pe același drum public și cu intenția declarată de a reveni la domiciliul din str. -. -.
Fapta a fost descoperită de organele de poliție rutieră iar cu prilejul opririi în trafic și întocmirii actelor de cercetare inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsă, declarând că se numește, retractarea susținerilor realizându-se după începerea urmăririi penale.
Starea de recidivă s-a constat în raport cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2469/2001 a Judecătoriei Ploiești, în a cărei executare s-a aflat în perioada 18 octombrie 2001 - 21 ianuarie 2003, liberându-se condiționat.
Reținând conduita adoptată după comiterea faptelor, în sensul prezentării la poliția judiciară pentru clarificarea identității reale, prima instanță a apreciat că funcția retributivă a pedepsei poate fi asigurată prin atenuarea răspunderii penale conform art.74 litera b) și c) și art.76 Cod penal.
Această sentință s-a menținut prin decizia penală nr.172 din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, respingându-se apelul declarat de inculpat vizând înlocuirea răspunderii penale conform art.181combinat cu art.91 Cod penal, ca nefondat.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a exercitat recurs inculpatul G, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
împrejurările de fapt relevate la judecata apelului, în principal, s-a considerat că atâta timp cât posedă permis de conducere în profesia de mecanic auto iar depistarea în trafic s-a realizat imediat după punerea în circulație a autovehiculului și fără a fi produs vreun eveniment rutier, în concret, faptele stabilite în sarcină ar fi adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege, fiind lipsite vădit de importanță sub aspect penal.
Ca urmare, fapta de conducere fără permis neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, s-ar impune casarea hotărârilor atacate iar pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 litera b) combinat cu art.10 lit.1cod procedură penală raportat la art. 18/1 Cod penal.
În subsidiar, s-a criticat cuantumul pedepsei rezultante, solicitându-se reducerea acestuia la limita minimă generală, apreciată ca suficientă pentru asigurarea prevenției generale și speciale.
Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârile atacate, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate, precum și din oficiu în limitele art.3859alin.2 și 3 și art.3858Cod procedură penală, rezultă că instanțele anterioare au stabilit corect faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului G, care sunt în deplină concordanță cu probele administrate, ce au fost complet analizat și just apreciate.
S-au avut în vedere procesul verbal de constatare a faptelor întocmit de Serviciul Poliție Rutieră a D, relațiile comunicate de Biroul de Evidență Permise și Certificate de Înmatriculare deținut de aceeași instituție, procesul verbal de ridicare a probelor de scris și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/21.11.2008 întocmit de Serviciul Criminalistic- D, toate coroborate cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale.
Din examinarea acestor mijloace de probă, specifice și pertinente descoperirii și stabilirii adevărului în cazul infracțiunilor privind regimul circulației pe drumurile publice rezultă cu certitudine că la data de 27 februarie 2007, în jurul orelor 14,00, deși nu poseda permis de conducere pentru autovehicule categoria B, recurentul Gac ondus autoturismul proprietate personală marca Citroen nr.-, deplasarea efectuându-se pe B-dul - din municipiul
S-a dovedit de asemenea, că pentru a scăpa de la identificare și sub pretextul neposedării actelor de stare civilă, cu ocazia întocmirii procesului verbal de constatare a faptei acesta s-a prezentat sub o altă identitate, ca fiind, fiul lui G și, născut la 9 iulie 1980 în T, domiciliat în comuna Tătărani, jud. D, posesor al cărții de identitate seria - nr.-, CNP -, având ocupația de mecanic auto și posedând permisul de conducere categoria B seria -, declarațiile efectuându-se în prezența martorului asistent.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică s-a stabilit fără dubiu că persoana care a executat semnăturile din procesul verbal de constatare întocmit la data de 27 februarie 2007, la rubrica "conducător auto" este aceeași cu aceea care a semnat declarațiile datate 27 februarie 2007 și respectiv 1 iunie 2007, când realizând gravitatea prezentării sub altă identitate, la circa patru luni după începerea urmăririi penale recurentul a retractat identitatea falsă, recunoscând că nu este posesor de permis de conducere iar datele inițiale aparțin fratelui său,.
Atari acte materiale nu reprezintă o atingere minimă adusă relațiilor sociale ocrotite prin dispozițiile art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 și respectiv art.293 Cod penal iar, în concret, întrunesc gradul de pericol social al infracțiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permisul cerut de lege și respectiv prezentare sub identitate falsă, chiar dacă recurentul nu a fost implicat în vreun eveniment rutier la data de 27 februarie 2007.
Sub un prim aspect, este de observat că actele materiale specifice infracțiunilor privind regimul circulației pe drumurile publice au fost comise la o oră și într-o zonă a municipiului T, caracterizată ca având trafic intens rutier și pietonal, că la momentul opririi în trafic recurentul a prezentat o îmbibație alcoolică de 1,26 gr. %o, starea de pericol creată neconcretizându-se într-un eveniment rutier tocmai datorită intervenției oportune a lucrătorilor de poliție care asigurau circulația iar trimiterea în judecată și sub aspectul infracțiunii incriminate de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 este consecința lipsei trusei standard din dotarea unității sanitare care a efectuat recoltarea probelor de sânge.
Pe de altă parte, din fișa de antecedente penale rezultă că el nu se află la primul conflict cu legea penală ori dispozițiile speciale, executând anterior mai multe pedepse privative de libertate, parte aplicate pentru infracțiuni de conducere fără permis, conducerea autovehiculului cu îmbibație alcoolică peste limita legală, părăsirea locului accidentului și vătămare corporală, consecință a evenimentelor rutiere produse, având statut de recidivă după executare conform art.37 litera b) Cod penal.
Or, față de circumstanțele cauzei, rezultă că întemeiat instanțele anterioare au reținut în sarcina recurentului G infracțiunile de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis și prezentare sub identitate falsă, fiind întrunite pe deplin elementele constitutive ale conținutului legal determinat de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată și respectiv art.293 alin.1 Cod penal.
Distanța relativ redusă a deplasării autovehiculului pe drumurile publice ca și declararea identității reale după circa patru luni de la comiterea faptelor și în condițiile actelor premergătoare efectuate ce au justificat începerea urmăririi penale, au primit suficientă eficiență juridică atunci când s-au recunoscut circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 litera a) și b) Cod penal și s-a dozat cuantumul sancțiunilor cu mult sub limita minimă specială înscrisă în textele incriminatorii.
Prin urmare, motivele de casare invocate în principal și în subsidiar prin recursul declarat nu se justifică iar hotărârile atacate sunt drepte și conforme legii.
Așa fiind, neconstatându-se vreuna dintre nulitățile ce ar afecta legalitatea acestora și ar impune punerea în discuție din oficiu conform art.3859alin.2 și 3 Cod procedură penală, în baza art.38515pct.1 litera b) din același cod se va proceda la respingerea căii de atac exercitată, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul G, fiul lui G și, născut la 04 septembrie 1971, domiciliat în T, str.-,.61,.C,.48, jud. D, împotriva deciziei penale nr.172 din 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr.159 din 07.04.2009 a Judecătoriei Târgoviște, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./11 martie 2010
. apel - Trib.
Jud. apel și
. fond - Jud.
Jud. fond G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
