Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Încheierea /2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Carmen Căliman
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
-reprezentat legal prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, inculpatul G, părțile civile, și și partea responsabilă civilmente HOTEL LPN, împotriva deciziei penale nr.295/A din 25.10.2007, pronunțată de pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurentul inculpat G asistat de avocat ales, recurenți parte civilă, asistat de avocați aleși și și recurentul parte responsabilă civilmente HOTEL prin consilier juridic, lipsă fiind recurenta-parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Față de faptul că recurentul inculpat G nu a fost audiat în fața instanței de recurs, instanța a adus la cunoștință, faptul că are dreptul de a nu face nici o declarație în fața acestei instanțe, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul-inculpat G prin avocat, arată că nu are de declarat alte aspecte decât cele pe care le-a relatat până în acest moment al judecării cauzei penale.
Instanța pune în discuție admisibilitatea recursurilor formulate de și.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că susține motivele de recurs formulate în scris de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, solicitând ca în temeiul art. 38515pct.2 alin.2 Cod procedură penală să fie admis recursului și să caseze atât sentința instanței de fond cât și decizia instanței de apel și să pronunțe o hotărâre legală și temeinică având în vedere expertizele contabile și întreg materialul probator administrat.
Avocat având cuvântul pentru recurentele părți civile, și, arată că susține pe scurt motivele de recurs depuse în scris și motivate în termen legal, precizând că Gaf ost trimis în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, a cărei faptă este cercetată și documentată. Se impune desființarea tuturor consecințelor faptelor abuzive începând cu desființarea hotărârii adunării generale a acționarilor nr.1 din 11.06.2002, când în calitatea de administrator a prezentat un raport de oportunitate prin care solicita majorarea capitalului social al societății. Pentru majorarea capitalului social, unii dintre acționari au venit cu unele oferte, iar Gap ropus a aduce ca aport în natură o, propunând și votând în adunarea generală ca LAUDIT CONT să elaboreze un studiu de fezabilitate cu privire la ofertele de majorare de capital ce urmau a fi depuse până la 30 iunie 2002.
Având în vedere că acest studiu de fezabilitate nu a mai fost efectuat, însă hotărârea din 11 iunie 2002 și 26.06.2008 a fost modificată fără voința unilaterală a acționarilor, iar inculpatului -. a realizat un final premeditat și cu intenția de a fi unicul beneficiar al majorări de capital, iar prin reaua sa credință și-a înșelat acționarii, aducând ca aport în natură compusă din subsol, parter și 2 etaje; majorându-și astfel acțiunile atât pentru dânsul cât și pentru soție.
De asemenea, arată că cel mai evident abuz pe care l-a comis inculpatul este însă asumarea opțiunii de a nu reevalua activele societății, ultima evaluare a acțiunilor hotelului fiind făcută în anul 1995 - când valoarea unei acțiuni este de 25 milioane; active pe care le-a adus la un numitor comun cu valoarea ofertată ca aport în natură, deși nu există o valoare exactă a acestei vile; valoarea dividendelor au fost calculate la valoarea anului 1994 deși valoarea acestora a crescut în mod progresiv până în anul 2002.
O omisiune gravă pe care instanța nu a perceput-o corect este aceea că deși se vedea clar că inculpatul a adus ca aport o și terenul pe care se află aceasta în suprafață de 1490 mp, pe care a alăturat-o unui hotel cu 12 etaje și 250 locuri de cazare nu poate constitui o evaluare valorică egală. Nu se ține seama de faptul că hotelul și celelalte active ce compun patrimoniul societății HOTEL a fost luat în calcul la raportul de evaluarea făcut în 1994, iar terenul și aduse ca aport în natură de către administratorul G sunt evaluate la nivelul anului 2002, de aici reiese numeroasele eforturi dezinteresate ale celui care deși ar fi trebuit să stea deoparte, cum legea impune, a prezidat ședința AGA și și-a exercitat votul ca acționar majoritar.
De reținut este faptul că în cauza de față au fost efectuate două expertize pe actele societății, iar din concluziile acestora a reieșit că activitatea inculpatului a produs pagube cuantificabile societății și acționarilor, însă instanța a ignorat complet orice concluzie a expertului și a lăsat nesoluționată latura civilă respectiv valoarea dividendelor, acțiunilor etc. chiar dacă patrimoniul nu a fost reevaluat. Chiar dacă instanța a reținut situația de fapt și a spus textual că situația corespunde celei din rechizitoriu, această situație nu a fost combătută și nu s-a făcut vorbire de aceste acte certe de abuz.
După judecarea cauzei, din oficiu s-a repus pe rol cauza și s-a schimbat încadrarea juridică a faptei deși s-a judecat pe aceleași documente și pe susținerile inculpatului care s-a apărat spunând că în anul 2002 inculpatul nu era administrator, însă nu a probat cu acte această susținere, ca mai târziu să-și schimbe opinia și să precizeze că era administrator.
Față de argumentele de fapt și de drept expuse cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra interesului public și abuz în serviciu contra intereselor personale și față de vătămările și interesele acționarilor consideră că schimbarea încadrării juridice a faptei este o soluție greșită.
Împrejurarea că pe rolul unei instanțe comerciale se află un litigiu ce vizează anularea hotărârii din 26 august 2002 nu are nici o relevanță deoarece nu înțelege care sunt interesele, de se trece de la o calificare juridică la alta, fiind scos de sub incidența legii penale și judecarea pe legea comercială.
Față de aspectele arătate, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat și susținut și a i se da dreptul la replică într-o eventuală necesitate.
Avocat având cuvântul pentru recurentele părți civile arată că dorește să puncteze câteva din motivele de recurs depuse în scris, urmând să depună concluzii scrise ulterior ședinței de judecată.
Critică hotărârea instanței de fond și apel pentru netemeinicie și nelegalitate dând citire textual prevederilor legale pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, modul săvârșirii acestora, motivarea simplistă în ceea ce privește dreptul la vot în vederea majorării capitalului social în condiții de acționar și administrator, deși legea nu-i permitea acest lucru.
Subliniază că această problemă de drept și echitate nu a fost reținută corect și nu a fost sancționată potrivit legii, având în vedere calitatea lui G de administrator al societății, dar și calitatea de acționar care nu l-a scutit de interdicția de a participa la deliberarea atunci când el, soția sau rudele au interese în luarea unor hotărâri și ca acționat fără a face studiu de fezabilitate, reținând în redactarea ce s-a consemnat și a semnat-o altceva decât ceea ce s-a discutat.
Față de evaluarea de egalitate dintre adusă ca aport în natură și hotelul cu 12 etaje, rezultă clar că s-a comis infracțiunea de înșelăciune, abuz în serviciu și abuz contra intereselor persoanelor, prejudiciul există și e evident, chiar dacă HOTEL a refuzat să se constituie parte civilă și a venit ca parte responsabilă civilmente.
Deși nu se impunea schimbarea încadrării juridice, față de starea de fapt cu care instanța a fost sesizată de parchet in rem, nu se pune problema extinderii procesului penale și pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată potrivit art.275 alin.1 pct.2 rap.la art.193 aloin.2 și 3 din Legea 31/1990.
O gravă greșeală comisă de instanță în ce privește încadrarea juridică a faptei este susținerea că și părțile au fost de acord cu această schimbare de încadrare juridică.
Având în vedere motivele de recurs formulate în scris și față de concluziile ce urmează a le depune și argumenta în scris, solicită admiterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat G arată că inculpatul față de probatoriul administrat în cauză a fost trimis în judecată pentru două fapte minore din care una abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 cu Cod Penal art.258 și Cod Penal 41 al.2 pentru Cod Penal care s-a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la C.P.P. art.10 lit.b una C.P.P. a fost achitat, iar pentru cealaltă s-a dispus schimbarea încadrării juridice din al.1 în al.2 al art.275 Cod penal, precizând totodată că va expune pe larg motivele de recurs în concluziile scrise ce le va depune anterior ședinței de judecată.
În legătură cu pretinsul abuz în serviciu săvârșit cu ocazia votului din precizăm că participarea inculpatului și implicit a votului a avut în vedere calitatea lui de acționar și nu de administrator, ceea ce înseamnă că dacă nu a votat în calitate de administrator, nu mai îndeplinea calitatea specială cerută de lege subiectului activ, aceea de alt funcționar.
Adunarea generală din 11.06.2008 și 27.08.2002 au avut loc cu respectarea dispozițiilor legale. La cea din 11 iunie s-a aprobat în principiu aportul în natură prin achiziționarea unui minicomplex pentru sediu administrativ, spații pentru agrement, baza sportivă și gospodărie anexă, ocazie cu care a fost respinsă oferta părții civile de majorare a capitalului social cu utilaje pentru bucătărie și spălătorie - votând fiecare pentru varianta proprie, atât inculpatul cât și partea civilă au încălcat dispozițiile al.2 din art.275 și cu toate acestea, dar numai inculpatul este trimis în judecată. La cea din 27 august 2008 în s-a aprobat majorarea capitalului social cu aport în natură în urma concluziilor favorabile a studiului de fezabilitate, fiind votat în unanimitate de voturi, inclusiv cu acordul fam. - chiar dacă inculpatul s-ar fi abținut, adunarea generală ar fi luat aceeași hotărâre.
Față de aspectele relatate de avocații părților civile este de reținut faptul că pe rolul Tribunalului Giurgiu, Secția comercială se află un dosar cu o acțiune comercială în care s-a cerut anularea procesului verbal a și plata despăgubirilor civile ce decurg din aplicarea aceste hotărâri, dosar suspendat până la finalizarea prezentului dosar - lucru care s-a și urmărit de părțile civile pentru a fabrica probe în vederea rezolvării litigiului comercial.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet și a părții civile și menținerea hotărârii în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Respingerea ca inadmisibilă a recursurilor declarate de părțile civile și.
Admiterea recursului declarat de recurentul-inculpat, modificarea sentinței atacate în sensul de a se dispune achitarea acestuia în conformitate cu art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c și a din pr.penală.
Admiterea recursului inculpatului și aplicarea disp.art.121 și 124 Cod penal în sensul constatării prescripției răspunderii penale pentru pedeapsa aplicată la instanța de fond.
Consilier juridic reprezentant al recurentei - părți responsabile civilmente HOTEL arată că va depune concluzii scrise.
În ce privește recursurile formulate de și arat că acestea sunt inadmisibile.
Față de recursul formulat de parchet și partea civilă arată că acestea sunt nefondate având în vedere că toate acuzațiile aduse de aceștia inculpatului -. au fost lipsite de fundament legal, prejudiciile ce se presupun că au fost aduse acționarilor societății prin majorarea capitalului social fără o prealabilă reevaluare a hotelului nu sunt adevărate - Lg.31/1990 nu se referă la prejudiciile aduse acționarilor prin majorarea de capital social ci la pretențiile aduse societății în cazul unui vot dat cu nerespectarea legii, ce pot aduce daune societății - însă în cauză nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu.
Cu privire la reevaluarea acțiunilor societății arată că aceasta aveau o valoare de piață de 25 milioane; acțiuni ce se calculează în funcție de profit și tranzacționare; această societatea fiind de timp închis nu se tranzacționează nici pe și nici la bursa de valori, iar expertiza efectuată la B nu a ținut cont de acest lucru.
De reținut este faptul că dl. -. a participat la cele două adunări generale ale acționarilor în calitate de acționar.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice se arată că la Judecătoria Piatra Neamț când dosarul a fost repus pe rol, toate părțile au fost de acord cu această schimbare.
Concluzia HOTEL este că dl. nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz deoarece la data când se presupune că s-au săvârșit aceste fapte, deși împlinea funcții de conducere nu a profitat de poziția acestuia să aducă un interes contrar societății și nu a adus prejudicii. Față de susținerile arătate pe scurt și concluziile ce vor fi depuse până la termenul stabilit pentru pronunțare cauzei, solicită admiterea recursului formulat de recurentul -. iar pe latură civilă față de inexistența infracțiunii este imposibilă plata despăgubirilor.
Avocat arată că nu se poate susține că părțile civile au fost de acord cu schimbarea încadrării juridice.
Solicită acordarea unui termen mai pentru a depune în scris concluzi pentru părțile civile.
Recurentul inculpat G având cuvântul, arată că este nevinovat, are 65 de ani, nu a mai fost anchetat sau judecat vreodată, este licențiat în drept și teologie, are 4 copii minori, este bolnav - diabet zaharat și cancer la ficat, are probe concludente că a lucrat în limitele Legii 31/1990, iar hotărârea luată în cadrul adunării generale a acționarilor a fost luată în unanimitate de voturi. De asemeni arată că lasă soluția la aprecierea instanței cu privire la vinovăția sa.
CURTEA
Față de faptul că e în concediul d-na.judecător și pentru că s-a solicitat acordarea unui termen mai pentru a putea fi depuse concluziile susținute pe scurt de către avocații aleși;
DISPUNE:
În temeiul art.306 Cod pr.penală, amână deliberarea și pronunțarea pentru data de 2 iulie 2008, orele 14,00.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Ecaterina Ene
- - Pt.jud. aflată în CO
Președinte complet,
- -
GREFIER,
- -
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.437/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 2 IULIE 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Carmen Căliman
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
-reprezentat legal prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, inculpatul G, părțile civile, și și partea responsabilă civilmente HOTEL LPN, împotriva deciziei penale nr.295/A din 25.10.2007, pronunțată de pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.117/31.01.2006 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. 3635/2005(nr.vechi) a fost achitat inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal cu aplicarea art.258 Cod penal și art.41 al.2 Cod penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală.
A fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 1500 RON amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.269 al.2 din Legea 31/1990, renumerotat art.275 al.2 din aceeași lege, după republicare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 ind.1 Cod penal și art.425 Cod procedură penală.
În temeiul art.346 al.4 Cod pr.penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză.
În temeiul art.191 al.1 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 10.600 RON, cheltuieli judiciare.
În temeiul art.192 al.3 Cod pr.penală au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare în sumă de 20.000 RON.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 22.08.1994, Fondul Proprietății de Stat, denumit în continuare, a comunicat SC SA P N că a aprobat divizarea societății.
La data de 13.10.1994, Adunarea Generală a Acționarilor a SC SA a aprobat divizarea societății în alte patru societăți comerciale prin hotărârea nr.10. Una dintre societățile nou înființate a fost SC Hotel SA P N, cu o valoare a capitalului social de 4.454.925.000 ROL, împărțită în 178.197 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 ROL fiecare. Acționari ai societății erau care deținea 124.738 acțiuni în valoare totală de 3.118.450.000 ROL, reprezentând 70% din capitalul social și Fondul Proprietății de Stat III - Transilvania care deținea 53.439 acțiuni în valoare totală de 1.336.475.000 ROL, reprezentând 30% din capitalul social.
La data de 20.04.1995, salariații și membrii conducerii SC SA au hotărât constituirea Asociației Hotel în scopul dobândirii acțiunilor societății în cadrul privatizării acesteia prin metoda. Potrivit statutului, asociația urma să dețină acțiunile dobândite în condițiile art.29 pct.2 din Legea 77/1994, până la achitarea lor integrală, să transmită acțiunile dobândite membrilor asociației, imediat după achitarea lor și să organizeze transmiterea ulterioară a acțiunilor între membrii asociației.
La data de 12.06.1995, între III și s-a încheiat procesul verbal nr.5171 care atestă că a predat către III un număr de 1950 carnete de certificate de proprietate. Procesul verbal era însoțit de lista detaliată a membrilor care au depus respectivele certificate.
La data de 14.06.1995, III și au încheiat contractul de schimb nr.190 având ca obiect schimbul acțiunilor deținute de III la SC Hotel SA cu certificatele de proprietate sus menționate.
La aceeași dată, întocmește prima listă privind membrii asociației cărora le-au fost repartizate acțiunile preluate de la. III în funcție de numărul de certificate depuse. În această listă se repartizează și acțiunile în funcție de numărul de certificate de proprietate depuse, rezultând un număr de 154 acționari. Cu aceeași ocazie, asociația hotărăște că toți acționarii sunt scutiți să achiziționeze acțiuni pentru primul certificat de proprietate depus și că repartizarea proporțională a acțiunilor să fie efectuată începând de la al doilea certificat de proprietate, după cum urmează: "Total general acțiuni178.197 din care:
-.121.124.738
-.53.459
Total certificate de proprietate1950
Total acționari154
Total certificate depuse pentru calcul154
Rest certificate (1950-154) 1796
Acțiuni aferente unui certificate69,45."
La data de 27.07.1995, încheie cu contractul de vânzare-cumpărare nr.411 având ca obiect vânzarea acțiunilor deținute de la SC Hotel SA. Potrivit contractului, plata acțiunilor urmează să se facă eșalonat, după plata avansului în sumă de 714.000.000 ROL, în 19 rate, până la data de 31.01.2005 și s-a stabilit o dobândă anuală de 8%.
La data de 30.07.1995, întocmește o nouă listă a acționarilor.
La data de 14.08.1995, hotărăște ca fiecare acționar să achite cel puțin 25% din valoarea avansului acționarilor care i-au fost repartizate și să obțină un împrumut în sumă de 536.000.000 ROL.
La data de 27.09.1995, achită către avansul de 714.000.000 ROL.
La data de 30.09.1995, întocmește o nouă listă a acționarilor.
La data de 15.12.1995, Consiliul de Administrație a redistribuit un număr de 35.359 acțiuni, în funcție de ofertele de vânzare și cumpărare a unor membri, după cum urmează: a mai primit 10.046 acțiuni, deținând în total 1481 acțiuni; a mai primit 5512 acțiuni, deținând în total 34.512 acțiuni; a mai primit 8.484 acțiuni deținând în total 22.949; Gam ai primit 1272, deținând în total 36.381 acțiuni iar a mai primit10.045 acțiuni, deținând în total 14.817 acțiuni.
La data de 24.01.2001, se desfășoară o ședință a Consiliului de Administrație al. Cu acea ocazie, a solicitat reanalizarea situației repartizării acțiunilor efectuate la data de 15.12.1995. Consiliul de Administrație al cărui președinte era G hotărăște o repartizare a acțiunilor, după cum urmează: primește 4844 acțiuni de la, 1938 acțiuni de la NO. și 551 acțiuni de la G, astfel că ajunge să dețină 36.333 acțiuni; primește 355 acțiuni de la G, 4844 acțiuni de la și 4846 acțiuni de la, astfel că ajunge să dețină 14.817 acțiuni;.(vezi filele 179, 1509-1511 ).
La data de 30.04.2001, Asociația, prin G, președinte și, secretar, îi comunică lui situația plății și subscrierii acțiunilor la data de 30.04.2001, după cum urmează: total acțiuni subscrise 36.333, din care 25.931 acțiuni de la. și 10.402 acțiuni Transilvania, succesoarea în drepturi a III; acțiuni plătite 32.800,7; rest de plată 109.171.777 ROL, reprezentând contravaloarea a 3532 acțiuni.
De asemenea, asociația i-a comunicat lui că deține un număr total de 14.817 acțiuni, din care 10.699 acțiuni și 4118 acțiuni Transilvania; că a plătit un număr de 10.565,6 acțiuni și că trebuie să mai achite suma de 131.412.655 ROL reprezentând contravaloarea a 4251,5 acțiuni.
La data de 12.02.2002, a fost adoptat actul adițional la actul constitutiv al SC Hotel SA prin care se declara următoarea structură a acționarului la data de 31.12.2001:
G - 82.018 acțiuni reprezentând 46,03 % din capitalul social; - 36.333 acțiuni reprezentând 20,39% din capitalul social, - 19.311 acțiuni reprezentând 10,84 % din capitalul social; - 14.818 acțiuni reprezentând 8,32% din capitalul social; - 10.818 acțiuni reprezentând 8,32 % din capitalul social; alți acționari - 10.899 acțiuni reprezentând 6,10%. Actul adițional a fost autentificat de Biroul Notarului Public cu nr.1340, la data de 12.02.2002.
G, și au contestat redistribuirea acțiunilor hotărâtă la data de 24.01.2001. G și au arătat că au comunicat asociației în anul1995 că doresc să vândă acțiunile lor, dar că nu au încheiat contracte de vânzare-cumpărare și nu au primit prețul acțiunilor, iar a arătat că nu a făcut o ofertă pentru vânzarea acțiunilor și că nu a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în acest sens.
La data de 28.02.2002, Consiliul de Administrație al a analizat contestațiile sus menționate și a hotărât să acorde părților interesate un termen de 15 zile, pentru a soluționa litigiul pe cale amiabilă, prin încheierea de forme legale de transfer a acțiunilor (contracte de vânzare-cumpărare) și a hotărât ca, în caz contrar, acțiunile să revină celor care le revendică (respectiv lui G, și NO.), fără alte dispoziții sau hotărâri.
Prin adresa nr.348 din data de 01.03.2002, le-a comunicat lui, și hotărârea sus menționată.
La data de 10.04.2002, au fost înregistrate la secretariatul următoarele contracte de vânzare-cumpărare: contractul nr.482 din 22.01.2002 încheiat de cu pentru 4845 acțiuni; contractul de vânzare-cumpărare nr.483 din data de 20.03.2002 încheiat de cu pentru 4129 acțiuni; contractul de vânzare-cumpărare nr.484 din data de 22.01.2002 încheiat de cu pentru 125 acțiuni și contractul de vânzare-cumpărare nr.485 din data de 22.01.2002 încheiat de cu pentru 4844 acțiuni.
La data de 08.04.2002, și solicită convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a SC Hotel SA pentru a supune dezbaterii și a aproba divizarea societății potrivit art.233 din Legea nr.31/1996 republicată.
La data de 26.04.2002, persoanele sus menționate au transmis respectiva notificare executorului judecătoresc pentru a societatea să convoace în termen de 5 zile.
La data de 07.05.2002, G în calitate de administrator unic al SC Hotel SA le-a comunicat că acționarii care dețin 70% din capitalul social nu sunt de acord cu divizarea.
La data de 20.05.2002, Gap ublicat prin intermediul Monitorului Oficial nr.796 anunțul de convocare a a SC Hotel SA la data de 10.06.2002, ora 12,00, la sediul societății sau a doua zi, la data de 11.06.2002, în același loc și la aceeași oră, dacă în prima zi nu se ține, având ca obiect:
"Analiza solicitării acționarilor, și de divizare a SC Hotel SA.
Aprobarea, de principiu, a majorării capitalului social conform art.210 și 213 din Legea nr.31/1990, republicată și numirea unui expert pentru evaluare.
La data de 10.06.2002, comisia de cenzori ai a constatat că G și lipsesc și a amânat pentru a doua zi.
La data de 11.06.2002, s-a întrunit statuar și legal în prezența acționarilor reprezentând 96,31% din capitalul social, inclusiv a lui G, și.
Cu acea ocazie, a fost respinsă propunerea pentru divizarea societății și este admisă, în unanimitate propunerea privind majorarea de capital prin aducerea unui aport în natură, respectiv a unui complex administrativ care să îndeplinească următoarele condiții:
Să asigure spații necesare pentru sediul administrativ și birouri funcționale; să asigure spații de refacere, recreere și agrement; să asigure teren pentru o bază sportivă, să asigure teren și spațiu pentru gospodărie anexă.
Imobilele să fie amplasate în municipiul P N, în apropierea Hotelului "".
Au participat la vot și G, și.
și au refuzat să semneze lista de prezență invocând că sunt menționați în listă cu un număr de acțiuni mai mic decât cel deținut. Astfel, a arătat că i-a comunicat că deține un număr de 36.333 acțiuni iar în listă este trecut 34.041 acțiuni, iar a arătat că i-a comunicat că deține un număr de 14.817 acțiuni și că în listă este trecută cu doar 14.266 acțiuni.
De asemenea, a SC Hotel SA a dispus că SC Cont SA P N să efectueze studiul de fezabilitate privind ofertele de majorare a capitalului societății.
După desfășurarea ședinței este redactată hotărârea nr.1 din 11.06.2002 cu următorul cuprins:
"Hotărârea nr.1 a din 11.06.2002, convocată și întrunită legal, având în vedere ordinea de zi, hotărăște:
Art.2: se aprobă, în principiu, majorarea capitalului social ca aport în natură (construcții și teren situat în municipiul P N cu destinația birouri funcționale, spații refacere-recreere, bază sportivă și gospodărie anexă) potrivit art.199, 205,207 și 210 din Legea 31/1990, cu 96,31 % voturi din capitalul social, respectiv 100% voturi din cei prezenți în adunare și se aprobă ca SC Cont SA N să efectueze evaluarea și expertizarea bunurilor aportate de acționari.
Art.3: Se împuternicește administratorul unic G să urmărească și să ducă la îndeplinire hotărârea adunării generale, să convoce din nou în condițiile art.210 al.1 din Legea 31/1990 pentru aprobarea majorării capitalului social cu aport în natură".
Această hotărâre este semnată de G, în calitate de PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
La data de 28.06.2002, a înaintat oferta sa care cuprindea:
" spălătoriei prin înlocuirea utilajelor existente cu o linie de spălătorie modernă care să cuprindă două mașini de spălat, două storcătoare de rufe și un storcător".
camerelor de hotel, pe etaje, după proiecte întocmite de arhitecți specializați în amenajări de unități hoteliere, prin alegerea variantei optime.
bucătăriei restaurantului și dotarea ei cu utilajele necesare".
La data de 29.06.2002, G și a înaintat următoarea ofertă:
"Imobil compus dintr-o clădire cu 3 nivele (parter + 2 etaje), o clădire cu două nivele (parter+etaj), în suprafață de 513. și un teren în suprafață de 1446.
În condițiile aprobării a ofertei noastre, solicităm ca toate acțiunile rezultate pe aport în natură la majorarea capitalului social să fie nominalizate pe acționarul "
La data de 17.07.2002, se încheie contractul nr.289 între SC Hotel SA și SC Cont SA având ca obiect evaluarea aportului în natură adus de
Potrivit raportului întocmit, imobilul a fost evaluat la suma totală de 4.416.500.000 ROL și a fost stabilit un număr de 176.000 acțiuni aferente cu o valoare nominală de 25.000 ROL pe acțiune.
În raport se mai menționează că oferta acționarului nu îndeplinește condițiile impuse de hotărârea din data de 11.06.2002, iar oferta acționarilor G și îndeplinește respectivele condiții.
La data de 03.08.2002, Gap ublicat în Monitorul Oficial nr.1538 convocarea cu următorul cuprins:
" G, în calitate de administrator unic al SC Hotel SA convoacă la sediul societății pentru data de 26.08.2002, ora 11,00 sau a doua zi, în data de 27.08.2002, în același loc și la aceeași oră, dacă în prima zi nu se ține, cu următoarea ordine de zi:
Aprobarea raportului de evaluare privind aportul în natură, hotărâtă de din data de 11.06.2002, potrivit art.210 din 31/1990, republicată."
Aceeași convocare a fost publicată în ziarul "l de N" la data de 02.08.2002 și 05.08.2002.
La data de 26.08.2002, comisia de cenzori ai constată că acționarii, și solicită o amânare cu 15 zile a pentru că materialele nu au fost puse la dispoziție pentru studiere, cu 15 zile înainte și că nu sunt întrunite condițiile de prezență prevăzute de art.115 din Legea 31/1990 și că se amână pentru a doua zi.
La data de 27.08.2002, se desfășoară, convocarea a doua, care întrunește condițiile privind convocarea și prezența.
La ședință participă acționari reprezentând 95,30% din capitalul social, printre care, G, și r care votează.
În cadrul ședinței este suspus la vot raportul de evaluare întocmit de SC Cont SA care prevede că bunurile din oferta acționarilor G și cu o valoare de 4.416.500.000 ROL pentru care urmează să fie emise un număr de 176.660 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 ROL pe acțiunea.
Acționarii prezenți aprobă, în unanimitate, majorarea capitalului social.
aprobă emiterea unei hotărâri de majorare a capitalului social, emiterea unui act adițional la actul constitutiv al societății și împuternicește pe administratorul unic G să efectueze demersurile legale pentru realizarea hotărârii luate.
La aceeași dată, 27.08.2002, înainte de a începe votul, și observă că sunt înscriși în lista de prezență cu un număr de 34.041 acțiuni și, respectiv 14.266 acțiuni, astfel că îi cer explicații lui G, susținând că le lipsesc acțiuni. G le răspunde că este o confuzie, că nu le-au fost luate acțiuni și încheie cu un contract sub semnătură privată în care se menționează că îi vinde un număr de 2.292 acțiuni și încheie și cu un contract sub semnătură privată în care se menționează că îi vinde un număr de 551 acțiuni, atât cât susțineau cei doi că le lipsesc.
La data de 28.08.2002, G încheie cu, și -, trei contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică prin care cumpără de la aceștia 36.333 acțiuni, 14.817 acțiuni și 1868 acțiuni.
Câteva zile mai târziu, respectiv la data de 04.02.2003, părțile se prezintă la notar și desființează contractele, cu efect retroactiv.
La data de 30.08.2002, Notarul Public a autentificat actul adițional privind majorarea de capital prin aport în natură. Potrivit actului adițional, structura acționariatului SC Hotel SA este următoarea:
" G - 259.079 acțiuni reprezentând 73,01% din capitalul social.
- 14.818 acțiuni reprezentând 4,18 din capitalul social.
- 34.041 acțiuni reprezentând 9,59 % din capitalul social.
- 14.266 acțiuni reprezentând 4,02% din capitalul social".
Ulterior, și se prezintă la cenzorul care ținea registrul acționarilor al SC Hotel SA și îi solicită să le transcrie acțiunile menționate menționate în contractele de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiate cu G la data de 28.06.2002, însă cenzorul refuză, invocând că cele două contracte trebuie încheiate în formă autentică.
Hotărârea nr.1/28.06.2002 privind capitalul social prin aport în natură și actul adițional privind noua structură a acționariatului al SC Hotel SA sunt înregistrate la. N și sunt publicate în Monitorul Oficial al României.
Situația de fapt sus menționată este dovedită cu raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, copiile înscrisurilor depuse în cauză, declarațiile părților și declarațiile martorilor audiați.
Instanța a analizat situația de fapt reținută prin raportarea ei la dispozițiile legale în vigoare. Pentru o mai bună înțelegere a silogismelor pe care le-a folosit, instanța a analizat situația de fapt, începând cu ultima acuzație admisă de procuror inculpatului
Astfel, instanța a constatat că fapta inculpatului G de a-și exercita dreptul la vot, corespunzător acțiunilor deținute în ședința a SC Hotel SA din data de 28.06.2002, când s-a hotărât majorarea capitalului social prin aducerea ca aport în natură a unui imobil proprietatea sa și a soției sale, acționara, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.269 al.2 din Lg.31/1990, republicată așa cum era în vigoare la data respectivă, articol care a fost ulterior renumerotat ca art.275 al.2 din lg.31/90 ca urmare a modificării și republicării legii.
Astfel, potrivit art.269 al.1 din lg.31/90 " se pedepsește cu închisoarea de la o lună la un an sau cu amenda de la 250.000 ROL la 15.000.000 ROL administratorul care."
Alineatul al doilea al aceluiași articol prevede că: "Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și asociatul care încalcă dispozițiile art.126 sau ale art.188 al.2".
Art.126 prevede: "Acționarul care, într-o anumită operațiune are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluiași cu al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune.
Acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută".
Art. 188 al.2 prevede: " Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el și societate".
După cum se observă, cele 3 articole, urmăresc să-l împiedice pe un acționar care are, fie personal, fie în calitate de reprezentant al unei alte persoane, un interes contrat societății să participe la deliberările sau
Această interdicție urmărește să elimine contrarietățile de interese dintre acționari și societate.
Deși alineatul al doilea art.art.126 din Lg.31/90 stipulează că acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea dorită, instanța a constatat că aceasta nu face parte din conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art.269 al.2, ci constituie o condiție pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Acest fapt reiese cu claritate din redactarea art.126 al.1 care nu cuprinde în conținut condiția producerii unui prejudiciu, ceea ce duce la concluzia că respectiva infracțiune este una de pericol și nu una de rezultat.
În cazul infracțiunilor de rezultat, legiuitorul a introdus conținutul constitutiv condiția prejudiciului cum este, spre exemplu, art.214,215 sau 215 ind.1 Cod penal.
Cu toate acestea, s-a apreciat că procurorul a încadrat în mod eronat respectiva faptă la art.269 al.1 din Lg.31/90 care prevede că: " se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amenda de la 250.000 ROL la 15.000.000 ROL, administratorul care încalcă, chiar și persoane interpuse sau prin acte simulate, dispozițiilor art.145".
Art.145 din Lg.31/1990 prevede că: "Administratorul care are într-o anumită operațiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societății, trebuie să înștiințeze despre aceasta pe ceilalți administratori și pe cenzori și să nu ia parte la nici o deliberare privitoare la această operațiune.
Aceeași obligație o are administratorul în cazul în care, într-o anumită operațiune știe că sunt interesate soția, rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv.
Administratorul care nu a respectat prevederile alin.1 și 2 va răspunde de daunele ce au rezultat pentru societate".
După cum se poate observa, interdicțiile instituite de art.145 privesc administratorul și operațiunile pe care le desfășoară acesta atunci când administrează societatea, respectiv când încheie diferite acte comerciale cum ar fi contracte, plăți sau alte acte juridice ce privesc afacerile și bunul mers al societății.
Ori, în ce privește exercitarea dreptului la vot în ședința din 28.08.2002, este neîndoielnic că inculpatul Gap articipat în calitate de acționar și nu de administrator.
Instanța a constatat că și soția inculpatului, acționarul, a participat la ședința din 28.08.2002, când a votat în favoarea majorării de capital, încălcând și ea interdicția instituită de art.126 al.31/1990.
Cu toate acestea, procurorul nu a pus în mișcare acțiunea penală și împotriva acesteia, nici măcar în cursul judecății, după ce instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul
Cât privește cea de a doua infracțiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 Cod penal, cu aplicarea.258 Cod penal și art.41 al.2 Cod penal, constând în aceea că a dispus transcrierea unui număr de 2292 acțiuni ce aparțineau acționarului și a unui număr de 551 acțiuni ce aparțineau acționarei, pe numele altor acționari în registrul acționarilor și că a prejudiciat pe ceilalți acționari ai societății prin majorarea capitalului social al SC Hotel SA, cu aportul său în natură adus în anul 2002, fără reeveluarea patrimoniului societății, a cărei evaluare a fost efectuată în anul 1995 și fără stabilirea primelor de emisiune, instanța a constatat că respectivele fapte nu sunt prevăzute de legea penală pentru următoarele considerente:
Astfel, pentru prima din acuzații, respectiv aceea că inculpatul a dat dispoziție cenzorului care ține evidența registrului acționarilor ai SC Hotel SA să transcrie un număr de 2292 acțiuni ale acționarului și un număr de 551 acțiuni ale acționarei pe numele altor acționari în registrul acționarilor, instanța a constatat că inculpatul nu a luat respectiva decizie în mod unilateral și abuziv, urmărind să-i prejudicieze pe cei doi.
După cum s-a reținut mai sus, la descrierea situației de fapt, la data de 24.01.2001, la solicitarea acționarului, Consiliul de Administrație al Asociației din care făcea parte inculpatul G, în calitate de președinte, dar și și hotărăște o rea-repartizare a acțiunilor SC Hotel SA, în urma căreia și primesc mai multe acțiuni ce fuseseră repartizate anterior altor acționari, printre care și G, și.
Aceștia din urmă au contestat repartizarea la data de 24.01.2001, invocând că nu au înstrăinat, respectiv vândut, acțiunile respective.
La data de 28.02.2002, Consiliul de Administrație al a analizat contestațiile respective și a hotărât să acorde contestatarilor și acționarilor și un termen de 15 zile pentru a soluționa litigiul pe cale amiabilă, urmând să încheie și să depună contracte de vânzare-cumpărare în acest sens. A mai hotărât că, în caz contrar acțiunile să revină celor care le revendică, respectiv lui G, și, fără alte dispoziții sau hotărâri.
Această hotărâre a fost comunicată acționarilor, și ă prin adresa nr.348 din data de 01.03.2002.
În aceste condiții, în cazul în care și au fost nemulțumiți de hotărârea respectivă, puteau și trebuiau să o conteste în justiție, care urma să stabilească cui i se cuveneau acele acțiuni.
În consecință, în cazul în care acea hotărâre ar fi nelegală sau netemeinică, litigiul ce decurge din aceasta are caracter civil (litigiu comercial) și nu constituie o faptă prevăzută de legea penală.
Chiar dacă hotărârea respectivă este netemeinică pentru că acțiunile respective revin celor care au plătit prețul lor, respectiv lui și, după cum a stabilit expertul contabil, acest fapt nu schimbă cu nimic caracterul comercial al faptelor respective și consecințele juridice ce decurg din acestea.
În aceste condiții, s-a reținut că ar fi nelegală, excesivă și nejustificată strămutarea răspunderii din domeniul comercial în cel penal.
Ceea ce i se poate reproșa inculpatului și nu numai lui, ci și celorlalți membri ai Consiliului de Administrație și cenzorilor, este faptul că nu au ținut în mod riguros și exact registrul acționarilor, respectiv nu au efectuat la timp și în mod exact repartizarea acțiunilor preluate de la. III Transilvania și și nu au urmărit cu atenție cesiunea acțiunilor între membrii asociației și mai ales înscrisurile constatatoare, a tranzacțiilor și a formalităților ce trebuiau îndeplinite, potrivit art.98 din Lg.31/1990 republicată, fapt ce a dus la confuzie în ce privește evidența acțiunilor. Toate acestea nu schimbă însă natura unei eventuale răspunderi materiale ce ar decurge din neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor inculpatului.
Cât privește cea de a doua acuzație adusă pentru art.246 Cod penal, respectiv aceea că inculpatul i-a prejudiciat pe ceilalți acționari ai SC Hotel SA ca urmare a majorării capitalului social al societății prin aducerea unui bun proprietatea sa ca aport în natură, fără reevaluarea patrimoniului societății, a cărui evaluare a fost efectuată în anul 1995 și fără stabilirea primelor de emisiune, instanța a constatat:
În primul rând, inculpatul nu era obligat să emită prime de emisiune să respecte dreptul de preferință a celorlalți acționari la achiziționarea noilor acțiuni pentru că ele se aplică numai în cazul în care capitalul social se majorează prin emiterea unor acțiuni noi, prin subscripție publică în cazul unor societăți deschise.
Ori, în cazul nostru, majorarea de capital s-a făcut prin aport în natură, iar societatea este închisă.
De altfel, potrivit art.213 din Lg.31/1990, dreptul de preferință încetează dacă noile acțiuni reprezintă aporturi în natură.
În ce privește faptul că ceilalți acționari ar fi fost prejudiciați ca urmare a majorării capitalului social prin aportul în natură adus de inculpat în anul 2002, în condițiile în care patrimoniul societății nu a fost reevaluat, ultima evaluare fiind efectuată în anul 1994, instanța a constatat că acest fapt se confirmă.
Într-adevăr, majorarea capitalului social prin aportul în natură adus de inculpat, fără reevaluarea prealabilă a patrimoniului societății, a diminuat valoarea contabilă a vechilor acțiuni și cuantumul dividentelor cuvenite pentru respectivele acțiuni.
În mod, pentru a nu prejudicia drepturile celorlalți acționari, în prealabil se impunea ca patrimoniul societății să fie reevaluat în anul 2002, dar diferențele favorabile din reevaluare să fie incluse în rezerve, mai întâi, potrivit art.210 al.3 din Lg.31/90 și nr.HG403/2000, după care, capitalul social trebuie majorat prin emiterea de acțiuni noi prin încorporarea rezervelor potrivit art.210 al.1 și 2 din lg.31/1990, republicată, acțiuni ce trebuie să fie distribuite acționarilor potrivit cu numărul de acțiuni vechi deținute.
În acest fel, ar fi crescut numărul de acțiuni deținute și de ceilalți acționari.
Totuși, pentru a stabili dacă această faptă îi este imputabilă inculpatului și ea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, trebuie stabilit dacă, potrivit atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de administrator al societății, inculpatul era obligat să procedeze, anterior majorării de capital, la reevaluarea patrimoniului.
În primul rând, instanța a constatat că, începând din anul 1998, deci inclusiv în anul 2002, reevaluarea imobilizărilor corporale, aflate în patrimoniul societăților comerciale nu mai este obligatorie, după cum prevede art.1 al.1 din nr.HG103/2000.
În aceste condiții, hotărârea de a reevalua imobilizările corporale rămâne la latitudinea societăților comerciale.
Astfel, inculpatul, în calitate de administrator unic al societății, putea să procedeze la reevaluarea imobilizărilor corporale, urmând ca adunarea generală a acționarilor să aprobe reevaluarea și înregistrarea ei în conturile corespunzătoare potrivit art.3 al.1 din nr.HG403/2000.
Pe de altă parte, el nu avea această obligație, inițiativă putând să revină oricărui acționar sau cenzorilor societății care puteau să o pună în dezbatere în cadrul care se desfășoară în fiecare an, urmând să hotărască să fie adaptată cu majoritate simplă.
În cauză, instanța a constatat că nici măcar părțile nu au solicitat vreodată reevaluarea patrimoniului și, mai mult decât atât, au votat în favoarea majorării capitalului social prin aport în natură în din 28.08.2002, în acele condiții (fără o reevaluare anticipată a patrimoniului).
În aceste condiții, instanța a apreciat că ar fi excesiv să stabilească că fapta inculpatului de a nu pune în discuție reevaluarea patrimoniului societății, anterior ședinței din data de 28.08.2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, cu aplicarea art.258 Cod penal, în condițiile în care nu era obligat să facă acest lucru, potrivit art.1 al.1 din nr.HG403/2000.
Instanța a apreciat că această faptă nu este prevăzută de legea penală și că aceste consecințe prejudiciabile pentru ceilalți acționari care au decurs din ea în litigiul de față, pot fi remediate, eventual în cadrul unei judecăți într-un litigiu comercial, în cazul în care părțile nu vor ajunge la o soluție amiabilă.
În consecință, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal, cu aplicarea art.258 Cod penal și art.41 al.2 Cod penal, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.269 al.2 din lg.31/1990, instanța a avut în vedere circumstanțele reale ale faptei, respectiv împrejurarea în care a săvârșit fapta, (într-o ședință a în care s-a dispus majorarea capitalului social al societății prin aportarea unui bun propriu), consecințele care au decurs (litigiul care a generat prezenta cauză), scopul urmărit (dobândirea majorității de acțiuni), limitele de pedeapsă prevăzute de lege la data săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, este căsătorit, are copii majori, are studii superioare, nu a contestat săvârșirea faptelor ci numai consecințele.
Instanța s-a orientat pentru pedeapsa amenzii și l-a condamnat pe inculpat la maximul special prevăzut de lege la data săvârșirii faptei, respectiv 1500 RON.
În ce privește acțiunea civilă, instanța a constatat:
SC Hotel SA a formulat o cerere prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză, însă nu a indicat în ce constă prejudiciul suferit și cuantumul acestuia.
Părțile vătămate, și s-au constituit părți civile în cauză.
Prin această cerere ai au solicitat instanței să dispună repunerea părților în situația anterioară prin anularea hotărârilor din 11.06.2002 și 27.08.2002 și dispunerea înscrierii în registrul acționarilor al SC Hotel SA a unui număr de 2292 acțiuni pe numele lui și a unui număr de 551 acțiuni pe numele lui, De asemenea, părțile civile au mai solicitat instanței să-l oblige pe inculpat să le plătească dobânzi legale pentru lipsa de folosință a sumei de 151.666.224 ROL corespunzătoare celor 2292 acțiuni și a sumei de 36.460.772 ROL corespunzătoare celor 551 de acțiuni, dobândă calculată începând de la data de 01.03.2002 și până la data plății, să-l oblige pe inculpat să le plătească dividentele cuvenite pentru cele 55.190 de acțiuni, proprietatea lor, începând din anul 2002 până în prezent și să-l oblige să le plătească și suma de 1.000.000 de euro reprezentând daune morale.
Analizând situația de fapt, acțiunea civilă și soluția instanței în ce privește latura penală a cauzei, instanța a constatat:
În temeiul art.346 al.4 Cod procedură penală instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă având în vedere că a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, cu aplicarea art.258 Cod penal, art.41 al.2 Cod penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală.
Această achitare a vizat doar acuzațiile că inculpatul a dispus transcrierea unui număr de 2292 acțiuni ale părții civile și a unui număr de 551 acțiuni ale părții civile pe numele altor acționari și că a majorat capitalul social al SC Hotel SA P N, prin aportarea în natură a unui bun propriu, fără reevaluarea patrimoniului a cărei reevaluare a fost efectuată în anul 1995 și fără stabilirea primelor de emisiune.
Acțiunea civilă decurgând din aceste fapte va putea fi soluționată în cadrul unui proces comercial care, potrivit susținerilor părților, se află înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu, în care judecata a fost suspendată până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
Cât privește acțiunea civilă repetată la cea de a treia acuzație, respectiv aceea de a fi participat la votul din din data de 27.08.2002, chiar dacă instanța l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.269 al.2 din Lg.31/90, aceasta a constatat că această faptă ilicită nu duce, ea însăși, la anularea hotărârii adoptată la acea dată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.126 al.2 din Lg.31/1990, renumerotat ca art.127 al.2 din aceeași lege în urma modificării și republicării ei, acționarul care contravine dispoziției de la alineatul 1 este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.
Din analiza acestui text rezultă că hotărârea respectivă poate fi anulată numai dacă, fără votul inculpatului, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută de lege.
După cum s-a reținut la situația de fapt, din data de 27.08.2002 era la a doua convocare, prima convocare având loc la data de 26.08.2002.
Potrivit art.207 al.1 din Lg.31/90 renumerotat ca art.212 al.1, societatea pe acțiuni își poate majora capitalul social, cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea societății.
Potrivit art.115 din Lg.31/1990, hotărârile se iau la cea de a doua convocare cu votul unui număr de acționari care reprezintă cel puțin o treime din capitalul social.
După cum reiese din procesul verbal întocmit de cenzorii din data de 27.08.2002, au participat la vot acționari reprezentând 95,30% din capitalul social al societății, respectiv deținătorii unui număr de 169.830 acțiuni, care au votat în unanimitate, raportul de evaluare și majorarea capitalului social.
Inculpatul G, chiar și împreună cu soția sa, deținea un număr de 97.237 acțiuni reprezentând 57,255 % din capitalul social.
În consecință, chiar și în lipsa voturilor acestora doi, hotărârea este valabilă pentru că ceilalți acționari au exprimat voturi valabile în procent de 42,745% din capitalul social.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, inculpatul G, partea civilă, partea responsabilă civilmente SC HOTEL SA P
În apelul Parchetului, este criticată sentința primei instanțe întrucât în mod greșit s-a considerat că fapta inculpatului G de a nu pune în discuție la ședința din 28.02.2002 reevaluarea patrimoniului societății, nu este prevăzută de legea penală iar eventualele prejudicii pentru ceilalți acționari pot fi remediate pe calea unei acțiuni civile.
Expertiza contabilă efectuată cu referire la ședința din 11.06.2002 a conchis că majorarea capitalului social cu aport în natură adus în anul 2002, fără reevaluarea patrimoniului și fără stabilirea primelor de emisiune a adus prejudicii acționarilor societății Hotel.Așadar, majorarea capitalului cu numărul de acțiuni aferent aportului în natură, număr stabilit pe baza valorii nominale de 2,5 lei/acțiune a dus la diminuarea valorii contabile a unei acțiuni, prejudiciindu-se acționarii din punct de vedere al votului și al cuantumului dividentelor. Fapta inculpatului de a fi adus aport în natură la capitalul social raportat la valoarea stabilită în anul 2002, respectiv 441.650 lei format din complexul hotelier a cărui valoare fusese stabilită în anul 1994, respectiv 445.492,5 lei(corespunzător unui număr de 178.197 acțiuni) în urma acestui aport fiind emise pentru inculpat un număr de 176.660 acțiuni la valoarea anului 1995 respectiv 2,5 lei, în condițiile în care din 11.06.2006 a făcut dispoziții contrar voinței acționarilor iar la AGA din 27.08.2002 inculpatul a participat la deliberări, fapt de natură să prejudicieze interesele celorlalți acționari.
Inculpatul cu intenție a dispus transcrierea unui număr de 2292 acțiuni ale părții civile și 551 acțiunui ale părții civile pe numele altor acționari, majorând capitalul social al societății prin aportul în natură a unui bun proprietate fără a se reevalua patrimoniul și ase stabili primele de emisiune.
În apelul părții civile sentința primei instanțe este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie apreciindu-se că pe plan penal se impunea condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.246 Cod Penal, trebuia pus în discuția părților extinderea procesului penal pentru altă faptă respectiv infracțiunea prevăzută de art.275 alin.1(269 alin.1) din legea nr.31/1990 și trebuia condamnat inculpatul pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Pe latură civilă, se impune anularea hotărârilor din 11.06.2002 și 27.08.2002 privind majorarea capitalului social conform art.170 C Proc Civ raportat la art.348 C Pen, se impune anularea celor 176.600 acțiuni emise în urma majorării capitalului social, înscrierea în reistrul acționarilor a unui număr de 2292 acțiuni pe numele lui și 551 pe numele ca efect al repunerii în situația anterioară și se impune totodată obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor morale și materiale astfel cum s-a solicitat din constituirea de parte civilă.
În mod greșit prima instanță a procedat la schimbarea încadrării juridice pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea prevăzută de art.246 cu aplicarea art.258 C Pen și art.269 alin.1 din legea nr.31/1990 în infracțiunea prevăzută de art.246 cu aplicarea art.258 C Pen și art.269 alin.2 din legea nr.31/1990.Această schimbare de încadrare juridică este rezultatul reținerii unei situații de fapt greșite.Situația de fapt reală impunea la extinderea procesului penal și pentru infracțiunea prevăzută de art.269 alin.1 cât și pentru alin.2.
În al doilea rând, în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de abuz în serviciu și nu se putea aprecia că inculpatul în calitate de administrator nu avea obligația să reevalueze imobilizările corporale conform nr.HG403/2000.
În apelurile părții responsabile civilmente și al inculpatului, se solicită prin concluziile depuse cu ocazia dezbaterilor pe fond achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.269 alin.2 din legea 31/1990 în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. c și a din C Proc Pen, motivându-se că inculpatul nu avea calitatea specială cerută de lege subiectului activ și anume cea de funcționar în sensul art.258 C Pen. Înregistrarea acțiunilor a făcut-o inculpatul în calitate de președinte al Consiliului de Administrație și al asociației care este o funcție electivă în cadrul unei asociații cu caracter nepatrimonial iar majorarea capitalului social s-a făcut de către inculpat în virtutea calității de acționar.
În cauză, s-au depus acte în susținerea motivelor de apel și deasemeni la cererea apelantei Hotel s-a efectuat o expertiză contabilă pentru a se stabili dacă prin votul exprimat de inculpat la ședința AGA din 27.08.2002 s-a cauzat vreun prejudiciu societății. La această expertiză a formulat obiective și partea civilă apelantă solicitând să se stabilească valoarea de circulație a imobilului adus de inculpatul ca aport în natură în 2002, care era valoarea contabilă a imobilului în anul 2002 precum și alte obiective care se circumscriu sferei dreptului comercial.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate cât și în raport de dispozițiile art.371 alin.2 C Proc Pen, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 C Pen. cu referire la art.258 C Pen. și art.41 alin.2 și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.269 alin.1 din legea 31/1990.
Situația de fapt reținută de prima instanță este conformă realității și rezultă cu evidență din probele administrate în sensul de a se fi reținut că inculpatul a dispus să se transcrie o parte din acțiunile ce aparțineau acționarilor și pe numele altor acționari și ca a schimbat structura prin constituirea de către inculpat a unui aport în natură la capitalul social fara a proceda la reevaluarea patrimoniului si a primelor de emisiune. Nu se poate imputa sub aspect penal inculpatului că acea constituire de aport s-a făcut fără reevaluare și fără stabilirea primelor de emisiune întrucât aceste reguli sunt aplicabile doar la majorarea capitalului prin subscripție publică în cazul societăților deschise ale căror acțiuni se tranzacționează pe piața de capital.Transcrierea acțiunilor părților civile s-a făcut ca urmare a faptului că la 24.01.2001 a solicitat o nouă repartizare a acțiunilor întrucât acționarii G, și le-ar fi înstrăinat acțiunile lor. Aceștia au contestat ulterior această nouă repartizare arătând că ei nu au înstrăinat propriile acțiuni și ca urmare s-au înscris din nou acțiunile pe numele lor.Toată această activitate nu poate fi reținută ca având caracter penal ci mai degrabă comercial sau civil.Așa cum și prima instanță a reținut părțile civile și puteau contesta în justiție modalitatea și corectitudinea stabilirii numărului de acțiuni care li se cuveneau.
Acestea fiind faptele care ar fi trebuit să atragă răspunderea penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, tribunalul a apreciat că în mod just prima instanță a reținut că nu se prefigurează elementul material al acestei infracțiuni și că cele imputate inculpatului în forma arătată nu sunt incriminate de nici o dispoziție din legea penală.
În ce privește criticile formulate de partea civilă prin motivele de apel, tribunalul a apreciat că în raport de specificul cauzei, de infracțiunea dedusă judecății și de limitele cu care a fost învestită atât instanța de fond cât și instanța de apel, nu poate face considerații cu privire la eventualele pagube ce au fost cauzate prin modalitatea de constituire a aportului la capitalul social, evaluarea acestuia în raport de valoarea reală a capitalului deja existent și alte aspecte de acest gen, deoarece acestea sunt accesorii ale unei acțiuni în anulare în justiție pe calea dreptului comercial.
S-a motivat că nu se pot hibridiza instituții ale dreptului în vederea realizării unor drepturi subiective sau ale unor simple interese. Nu se pot deturna finalitățile unor instituții de drept pentru a face mai facilă atingerea unui scop și pentru a evita analiza în amănunt a culpei tuturor celor implicați în realizarea diverselor acte generatoare de drepturi subiective.
S-a admis de către tribunal administrarea probei cu expertiza contabilă pentru a se vedea dacă în cele din urmă participarea inculpatului la votul AGA a fost generatoare de prejudicii pentru societate. Rezultatul este cât se poate de evident că în mod nemijlocit nu se poate conchide că acest fapt ar fi cauzat prejudicii. Expertul, la cererea și în rezolvarea obiectivelor propuse de părțile civile a găsit de cuviință să aprecieze că în cauză există prejudicii ca urmare a neevaluării capitalului cu ocazia constituirii aportului în natură de către inculpat. Aceste concluzii sunt irelevante în prezenta speță, nu este de competența instanței penale, față de infracțiunea cu care este învestită să stabilească asupra validității hotărârii AGA, asupra îndeplinirii condițiilor de fond și de formă a acestora și asupra consecințelor păguboase față de celelalte părți; a proceda la analizarea cauzei sub acest aspect ar însemna să se substituie instanței de drept comercial.
Referitor la cel de al doilea capăt de acuzare pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului de către instanța de fond, a amenzii penale, schimbarea încadrării juridice se impunea cu necesitate în condițiile în care este evident că ceea ce se imputa inculpatului era faptul că, în calitate de acționar a participat la deliberarea hotărârilor AGA. Nu rezultă din niciun act și din nici o probă că în speță s-ar fi pus măcar pe departe problema vreunui act de administrare încheiat de inculpat în calitate de administrator și la care ar fi trebuit să se abțină.
Legiuitorul a fost cât se poate de clar când a delimitat cele două sfere de acțiune ale alineatelor 1 și 2 din art.275 din legea 31/1990. Este clar că numai o eroare de evaluare și de suprapunere a situației de fapt pe text a condus la trimiterea inculpatului în judecată pentru infracțiunea prevăzută de alin.1. Nici nu poate fi vorba de o extindere a procesului penal în lipsa unei situații de fapt pe care să se grefeze elementul material prevăzut în ipoteza textului de la alin.1 al art.275 din legea 31/1990.
Este certitudine asupra faptului că inculpatul a participat la deliberare asupra ordinii de zi a AGA în calitate de acționar în chestiuni care îl priveau direct și a încălcat astfel dispozițiile art.127 din legea nr.31/1990. Fapta ca atare se circumscrie în sfera de aplicare a art.275 alin.2 și constituie infracțiune așa cum în mod corect a stabilit prima instanță. Totodată, în mod just a fost individualizată pedeapsa, felul acesteia și în mod corect a fost cunatificată întinderea amenzii avându-se în vedere un aspect esențial, și anume faptul că, chiar și în lipsa votului inculpatului, hotărârea AGA prin prisma votului celorlalți acționari ar fi avut același conținut.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a apreciat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, și în consecință așa cum se dispune prin art.379 pct.1 lit. b CP roc pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, partea responsabilă civilmente SC HOTEL SA, partea civilă și inculpatul
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul, inculpatul G, părțile civile, și și partea responsabilă civilmente " Hotel "
Parchetul a criticat decizia ca nefiind legală sub aspectul soluției de achitare parțială, motivarea potrivit căreia "ar fi excesiv să se stabilească în cauză că faptele inculpatului de a nu pune în discuție reevaluarea patrimoniului societății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.246 Cod penal" este infirmată în totalitate de întreg probatoriul administrat, inclusiv expertizele contabile efectuate s-a susținut astfel că ambele expertize au concluzionat că majorarea capitalului social cu aport în natură, fără reevaluarea patrimoniului și fără stabilirea primelor de emisiune a adus prejudicii acționarilor.
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a fost comisă de inculpat și prin dispoziția dată de el, cu intenție, privind transcrierea n unor acțiuni aparținând părților civile din prezenta cauză pe numele altor acționari.
Totodată, Parchetul a invocat cazul de recurs prev. de art.3859pct.9 Cod pr.penală constând în contradicția dintre considerente și dispozitiv, în sensul că în motivare se face vorbire de infracțiunea prev.de art.248 Cod penal, iar achitarea s-a dispus pentru infracțiunea prev.de art.246 Cod penal.
Părțile civile au invocat motivele de recurs prev.de art.3859pct.16 și 17 Cod pr.penală.În dezvoltarea primului motiv s-a arătat în esență că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev.de art.246 Cod penal, ambele instanțe ignorând că inculpatul și-a îndeplinit în mod defectuos, cu știință, îndatoririle ce-i reveneau, modificând voința exprimată în din 11.06.2002 prin Hotărârea nr.1 semnată de el, prin hotărâre denaturându-se ceea ce s-a discutat în ședință.
În dezvoltarea celui de-al doilea motiv s-a susținut că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.269 al.1 în cea prev.de art.269 al.1 în cea prev.de art.269 al.2 din Legea 31/1990, deoarece inculpatul a votat în ambele calități de acționar și de administrator, ceea ce ar fi impus o extindere a procesului penal și pentru cealaltă infracțiune.
Cu privire la latura civilă, s-a susținut că față de soluția de condamnare a inculpatului, în mod greșit a fost lăsată nesoluționată latura civilă, soluția corectă fiind cea de desființare a hotărârii din 27 august 2002 și a actelor subsecvente.
Tot în cadrul acestui motiv, părțile civile au susținut că instanța de apel a ignorat complet concluziile expertizei efectuate în această cale de atac, ceea ce a condus la concluzia că administrarea acestei probe a fost dispusă în mod inutil.
În recurs, inculpatul a reiterat motivele de apel, solicitând achitarea în temeiul art.10 lit.a Cod pr.penală pentru infracțiunea prev.de art.246 Cod penal și în temeiul art.10 lit.e Cod penal pentru infracțiunea prev.de art.269 al.2 din Legea 31/1990.Cu privire la această din urmă infracțiune a susținut alături de alte argumente că pentru existența caracterului penal al faptei este absolut necesar a se dovedi că inculpatul a avut un interes contrar celui al societății și că interesul acesteia din urmă a fost vătămat.
Partea responsabilă civilmente a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.269 al.2 din Legea 31/1990(redevenind art.275 al.2 Cod penal), susținând în esență că prin majorarea capitalului social cu aport în natură s-au adus doar beneficii societății, ceea ce demonstrează că inculpatul nu a avut un interes contrar intereselor acestuia.
Prin considerentele scrise, inculpatul a solicitat în subsidiar să se constate că pentru infracțiunea prev.de art.269 al.2 din Legea 31/1990 a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Prin concluziile scrise și părțile civile au invocat motive noi, respectiv pe cel prev.de art.3859pct.10 Cod pr.penală susținând că instanțele au omis să cuprindă în încadrarea juridică prev.de art.246 Cod penal mai multe acțiuni sau inacțiuni subordonate aceleiași rezoluții infracționale, preluând greșeala din actul de sesizare a instanțelor de a avea în vedere numai două fapte: nerespectarea patrimoniului și transcrierea unui număr de acțiuni aparținând părților civile și pe numele altor acționari, deși sesizarea in rem privea și alte fapte, din care unele constituie și infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev.de art.248 Cod penal.
Totodată părțile civile au precizat că achiesează la motivul de casare prev.de art.3859pct.a Cod pr.penală invocat de Parchet, cu argumentul că în considerentele sentinței sunt analizate elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.248 Cod penal, iar achitarea s-a dat pentru infracțiunea prev.de art.246 Cod penal, ceea ce înseamnă că soluția de achitare nu este motivată.
Verificând decizia pe baza motivelor invocate, dar și din oficiu în limitele prev.de art.3859al.3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursurile declarate de Parchet, inculpat, partea civilă și partea responsabilă civilmente sunt fondate din considerente ce se vor expune.
Potrivit art.378 al.3 Cod pr.penală instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, iar potrivit art.383 al.1 Cod pr.penală, expunerea ca parte a deciziei - trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus în speță la respingerea apelurilor.
În același timp, dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică și motivarea hotărârilor, pe baza căreia părțile trebuie să se convingă de justețea soluției și că judecătorul a examinat probele administrate în cauză.
În cauza de față, Curtea constată că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel invocate de părți, nu a examinat probele administrate în cauză, inclusiv proba administrată în apel, motivarea deciziei rezumându-se doar la o reluare a motivării primei instanțe și la formulări teoretice privind deosebiri dintre instituții de drept penal și de drept comercial.
Astfel, deși partea civilă a formulat critici atât cu privire la latura penală, cât și la latura civilă, Tribunalul a examinat aceste motive, așa cum s-a menționat, doar într-o modalitate pur teoretică, fără a face trimitere la probele administrate în cauză și implicit fără a examina aceste probe, inclusiv expertiza contabilă administrată în apel, care a concluzionat în sensul creării unui prejudiciu, ceea ce impunea instanței obligația de a motiva de ce a înlăturat această probă.
Nu au fost analizate nici motivele de apel formulate de inculpat și de partea responsabilă civilmente, primul solicitând achitarea în temeiul art.10 lit.c, respectiv 10 lit.a Cod pr.penală. Mai mult, acești din urmă apelanți au susținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui interes al inculpatului contrar celui al societății, condiție esențială pentru existența infracțiunii prev.de art.269 al.2 Cod penal. Este de remarcat că Tribunalul nici nu a menționat acest motiv, deși prezintă o importanță decisivă pentru soluționarea cauzei.
Asigurarea dreptului la un proces echitabil implică și ascultarea inculpatului prezent, în apel acesta fiind prezent la mai multe termene de judecată, obligație impusă instanței de dispozițiile art.378 Cod pr.penală, neavând nici o relevanță că Tribunalul a menținut soluția de achitare, deoarece dispozițiile menționate nu fac o astfel de distincție.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală se vor admite recursurile declarate de Parchet, partea civilă, inculpat și parte responsabilă civilmente, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare la TRIBUNALUL NEAMȚ, urmând a f8i menținute actele procedurale efectuate până la termenul din 27.09.2007.
În ce privește recursurile declarate de părțile civilw și, acestea vor fi respinse ca inadmisibile întrucât cele două părți civile nu au exercitat calea de atac a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, inculpatul G, partea civilă, partea responsabilă civilmente HOTEL LPN, împotriva deciziei penale nr.295/A/25.10.2007, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-. Casează în totalitate decizia penală mai sus menționată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la TRIBUNALUL NEAMȚ.
Menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din data de 27.09.2007, inclusiv.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
II. În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală,respinge ca inadmisibile recursurile declarate de părțile civile, și, împotriva aceleași decizii penale.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții să plătească statului fiecare câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 02.07.2008.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Ecaterina Ene
- - Ptr.jud. - - aflată în CO
Președinte complet,
- - GREFIER,
-
red.
red./
red.
dact.- ex.3
16/17.07.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Ecaterina Ene
