Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 214/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.214/R/2009
Ședința publică din 08 aprilie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva deciziei penale nr.75 din 09 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, privind pe inculpații și, având ca obiect infracțiunea prev.de art.246 pen. rap.la art.248/1 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr.170 din 23.02.2007 a Judecătoriei Zalău în baza art.11 pct.2 lit. a proc.pen. raportat la art. 10 lit. d proc.pen. a fost achitat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 06.03.1962, în loc., jud. N, cetătean român, studii superioare, administrator credite la Simleu S, fără antecedente penale, domiciliat în loc. Z,-, - 5,. 15, jud S, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu consecințe deosebit de grave, fapte prev. și ped. de art. 246. pen. raportat la art. 2481. pen. cu aplicarea art. 41 (2) Cod penal.
In baza art.11 pct.2 lit. a proc.pen. raportat la art. 10 lit. d proc.pen. a fost achitată inculpata, fiica lui si, născuta la data de 03.05.1942, în loc., jud. S, cetățean R, studii medii, fără antecedente penale, domiciliata in loc. Z, str. -, nr. 2, jud S, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu consecințe deosebit de grave, fapte prev. și ped. de art. 246. pen. raportat la art. 2481. pen. cu aplicarea art. 41 (2) Cod penal.
In baza art. 346.proc. pen. a fost respinsă acțiunea civila formulata de către partea civila Banca Internationala a Religiilor - banca în faliment- prin lichidatorul Reconversie si Valorificare Active B, cu sediul în B, nr. 155, - 1,.6,.10, sector 1, și prin lichidatorul Insolvensy Specialists B - Sucursala M,cu sediul în B M,-/42, jud. M, privind obligarea inculpaților la plata sumei de 10.614.682.691 lei Rol ( 1.061.468,2691 lei Ron ) cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații și au fost angajați în cadrul SA - Sucursala Z în diferite perioade de timp și au ocupat diverse funcții de conducere și de execuție, astfel:
- inculpatul a ocupat funcția de director economic din luna mai 1998 și până la data de 11 mai 1999, iar funcția de director a ocupat-o apoi până în luna ianuarie 2002. ( - 596-597).
- inculpata a ocupat funcția de director din luna mai 1998 până în data de 11 mai 1999 și funcția de director adjunct până în luna mai 2000 (592-593).
Regulamentul de organizare și funcționare sucursalei județene, elabora de Banca Internațională a Religiilor a stabilit și atribuțiile și responsabilitățile aparatului din sucursală.
În anii 1998-1999 întreaga activitate a sucursalei Z și implicit a conducerii executive era supravegheată de Centrala B, care în virtutea legilor - bancare a condus, a supravegheat și a aprobat prin note și Circulare fiecare credit M acordat, având totodată la dispoziție organe din cadrul Centrului Financiar Intern care au verificat și au întocmit procese verbale de control prin care au constatat că documentația referitoare la credite acordate de inculpați au fost corect întocmite în aceste acte de control nefăcându-se nici o referire la încălcarea prevederilor bancare referitoare la noțiunea de " debitor unic". " expunere netă", sau că documentația premergătoare acordării creditului ar fi necorespunzătoare normelor de creditare emise de bancă.
Până la data de 27.07.1999 când a fost emisă Circulara nr. 66 privind măsurile de aplicare a normelor metodologice nr. 8/1999 a BNR competențele de aprobare a creditelor pentru sucursalele județene erau de 1 miliard lei rol limita totală de expunere/client în cazul societăților comerciale și de 75.000.000 lei rol limită totală de expunere/client în cazul persoanelor fizice, conform Deciziei P 666/1998 a.
Odată cu intrarea în vigoare a Circularei nr.66/1999 a care reglementează noțiunile de expuneri mari și debitor unic se constată că debitorii în cauză SC SRL, SC SA, SC SRL, SC SRL și constituie un singur debitor - fiind îndeplinite cel puțin 2 criterii prevăzute de normele metodologice nr. 8/1999 ale BNR de a fi considerate " singur debitor" și anume: au aceeași conducere, sunt membrii ai aceleași familii sau au garanții încrucișate, iar competența de aprobare a creditelor pentru sucursalele județene era de 5 miliarde lei rol, limita totală de expunere netă, determinată conform Circularei nr.66/1999 a.
Prin legea nr. 165/03.08.1998 s-a constituit la dispoziția Ministerului Agriculturii și Alimentației fondul pentru finanțarea cheltuielilor aferente lucrărilor agricole din sectorul vegetal și a celor pentru creșterea animalelor în perioada anilor 1998 - 2000. Pentru astfel de credite sunt prevăzute înlesniri agricultorilor privind termenele de rambursare, nivelul dobânzilor, bonificații, etc.
Legea și Normele metodologice aprobate prin HG 649/26.09.2998 stabilesc destinația fondului, punerea la dispoziția băncilor comerciale a sumelor necesare, pe bază de convenții, respectarea destinației fondului, relațiile băncilor cu fondul ( Ministerul Agriculturii și Alimentației) și alte prevederi de ordin tehnic ( 539).
Despre această procedură de acordare a creditelor relatează și martorul care în perioada 1998-2000 a fost administrator la firmele SC SRL, SC. SRL și în acea perioadă a luat credite pentru agricultură pe aceste firme de la.R - Sucursala Astfel, pentru obținerea creditelor martorul s-a adresat Ministerului Agriculturii de unde a plecat la Centrala B - unde au fost avizate actele comunicate de la Ministerul Agriculturii, iar în final martorul s-a prezentat la sediul - Sucursala Z unde au fost transmise actele avizate și a primit creditele. Aceste credite au fost acoperite cu mijloace fixe și cu garanții imobiliare ale societăților martorului, dar pentru că în anul 1999 banca a intrat în faliment a atras și falimentul firmelor sale, iar creditele nu au putut fi rambursate la termen. Martorul arată că evaluarea garanțiilor pentru creditele primite s-a făcut de experți evaluatori autorizați de Centrala R - B, iar dacă banca nu intra în faliment martorul consideră că ar fi reușit să restituie creditele acordate conform contractelor ( 559-560).
Din cuprinsul contractelor de credit și actele adiționale la contractele de credit depuse la dosar instanța constată că inculpata a semnat contracte de credit în calitate de director executiv numai în perioada mai 1998 - mai 1999 și numai pentru firmele SC SRL, SC SRL și SC SRL după cum urmează:
La firma SC Com SRL.
1. Creditul acordat prin actul adițional nr. 678/31.08. 1998 la contra ctul de credit nr. 44/27.07.1998 (vol. 101) îndeplinea condițiile legale din punct de vedere al normelor în vigoare la data respectivă și al garanțiilor constituite ( NM nr. 1/1994 R).
2. Creditul acordat prin actul adițional nr-. 1016/30.09.1998 la contractul de credit nr. 44/27.07.1998 (vol. 110) respecta normele legale în vigoare oferind garanții corespunzătoare ( NM; nr. 1/1994 R).
3. Creditul acordat prin actul adițional nr. 265/04.11.1998 la Contractul de credit nr. 44/27.07.1998 (vol. 117) îndeplinea condițiile legale având în vedere că prelungirea termenului de rambursare era permisă pentru o perioadă de maxim 360 de zile, putându-se totodată modifica contractul de credit prin acte adiționale ulterioare inclusiv prin suplimentarea garanțiilor constituite inițial ( Legea nr. 165/1998, circulara nr. 48/1998 și NM nr.1/1994 R).
4. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 174/ 04.05.1999 (vol.1 164) respecta condițiile prevăzute de lege și a fost acordat fără a se depăși normele privind competența ( Decizia P 666/1998, nr. 1/1994.
La firma SC SRL.
1. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 82/26.02.1999 (vol.1 143) era în concordanță cu normele legale în vigoare la acea dată ( Legea nr. 165/1998, decizia RP6 60/1998, circulara nr. 66/1999 R N. nr. 1/1994 )
2. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 113/15.03.1999 (vol.1 153) îndeplinea condițiile legale atât din punct de vedere al acordării, cât și din punct de vedere al constituirii garanțiilor corespunzătoare. (Legea nr. 165/1998, circulara nr. 66/1999 )
La firma SC SRL creditele acordate de - Sucursala S în perioada 1998 - 1999 când inculpata era director, au fost rambursate integral.
Astfel, totalul creditelor acordate și rambursate înainte de 11.05.1999 ( data transferării inculpatei în funcția de director adjunct) au fost:
1. Pentru firma - credit în valoare de 1.270.912 mii lei din care suma de 534.912 mii lei rambursat iar suma de 721.088 mii lei a fost transferată conform Legii nr. 165/1998 de la dobânda zilei la credite subvenționate, când s-a schimbat data scadenței (20.07.1999) data la care acest credit a rămas nerestituit.
2. Pentru firma creditele acordate în perioada mai 1998 - mai 1999 au fost rambursate integral.
3. Pentru firma creditul de 1.000.000 mii lei nu a fost restituit, acesta fiind acordat la Legea 165/1998 pentru agricultură cu dobândă subvenționată cu scadențele în luna februarie și martie 2000 când inculpata nu mai avea ca și atribuții de serviciu urmărirea acestor credite.
Opinia expertului asistent este că R nu și-a încasat debitele rezultate din creditele acordate, datorită modului defectuos în care a acționat firma de lichidare în recuperarea debitelor restante ( acceptarea vânzării de sub gaj și ipotecă a bunurilor de către numitul în favoarea unor terți de regulă firme în care acesta era acționar în nume propriu sau prin persoane interpuse).
Garanțiile care au stat la baza acordării creditelor susmenționate au fost:
- Ferma evaluată conform raportului de expertiză a evaluatorului la valoarea de garanție (vânzare forțată) de 7.119 mil.lei.
- Ferma evaluată conform raportului de expertiză a evaluatorului la valoarea de garanție (vânzare forțată) de 4.055 mil.lei.
- 2 apartamente în BMe valuate la peste 225 mil.lei.
Utilaje și stocuri de peste 2.500 mil.lei.
Așadar, la volumul total de credite acordate de 5.668 mil.lei s-au constituit garanții constând în ipoteci de cel puțin 11.400 mil.lei, valoare de expertiză la momentul acordării creditelor și cu toate că prețul imobilelor pe piață a evaluat în creștere, după cca. 3 ani aceste imobile au fost valorificate la prețuri derizorii iar utilajele au fost înstrăinate de sub sechestru, după ce Rai ntrat în procedura de faliment.
Conform nr. 8/1999 a BNR și Circulara nr. 66/1999 a Re xpunerea netă se determină ca diferența între volumul creditelor acordate unei persoane sau grup de persoane ( ce reprezintă un singur debitor), din care se scade 50 % din valoarea garanțiilor constituind ipoteci.
Din cuprinsul contractelor de credit și actelor adiționale la contractele de credit din dosar rezultă că în perioada 1998-2000 inculpatul în calitate de director a semnat contracte de credit pentru următoarele firme:
Pentru SC SRL
1. Creditul acordat prin actul adițional nr. 678/31.08.1998 la contractul de credit nr. 44/27.07.1998 (vol.101), credit în sumă de 400 mil.lei pentru finanțarea producției agricole, credit legal acordat conform NM nr. 1/1994 R, fără depășirea limitei de competență de 1 miliard în vigoare la această dată conform Deciziei P 660/1998 a Garanțiile acopereau în proporție de cel puțin 125% creditul și dobânzile pe un an.
2. Creditul acordat prin actul adițional nr. 1016/30.09.1998 la contractul de credit nr. 44/27.07.1998 (vol.1 110) credit în sumă de 150 mil.lei pentru finanțarea producției agricole este legal acordat conform NM nr. 1/1994 R și Deciziei P 660/1998 R, garanțiile au fost asigurate și acopereau cel puțin 125 % din valoarea creditului și dobânzilor aferente.
3. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 174/04.05.1999 (vol.1 164) credit în sumă de 20 mil.lei pentru nevoi urgente, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 R și Deciziei P 660/1998
4. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 192/15.05.1999 (vol. 168), credit în sumă de 20 mil.lei pentru nevoi urgente, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 R și Deciziei P 660/1998
5. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 215/22.05.1999 (vol.1 171, credit în sumă de 20 mil.lei pentru nevoi urgente, credit legal acordat și garantat conform nr. 1/1994 R și Deciziei 660/1998
6. Creditul acordat prin contract de credit nr. 241/04.06.1999 (vol.1 179), credit în sumă de 20 mil.lei pentru nevoi urgente, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 R și Deciziei 660/1998
7. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 429/29.09.1999 (vol.1 208), credit în sumă de 215 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat, conform N M nr. 1/1994 R și Circularei nr. 66/1999 R (vol.1, 211).
8. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 496/01.11.1999 (vol.,230) credit în sumă de 450 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr.1/1994 R și circularei nr. 66/1999 R (vol.1 234).
La firma SC SA
1. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 288/09.07.1999 (vol.195) credit în sumă de 85 mil. lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat, conform NM nr. 1/1994 R și Deciziei P 660/1998 R (vol.1 201).
2. Creditul acordat prin actul adițional nr. 296/15.07.1999 la contractul de credit nr. 288/09.07.1999 (vol.1 198), credit în sumă de 75 mil. lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 R și Decizia P 660/1998 R (vol.1 200).
3. Creditul acordat prin contractul de credit nr 476/21.10.1999 (vol.1 225) credit în sumă de 550 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 R și Circularei nr. 66/1999 a R( vol.1, 228).
4. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 493/01.11.1999 (vol. 239) credit în sumă de 1000 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 R și Circularei 66/1999 (.1. 234).
5. Creditul acordat prin actul adițional nr. 15/13.01.2000 la contractul de credit nr. 493/01.11.1999 (vol. 1. 242, credit în sumă de 50 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 și nr. 66/1999.
La firma SC SRL
1. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 82/26.02.1999 (vol. 1. 143) credit agricol în sumă de 200 mil.lei credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994, circulara nr. 48/1998 R și Legea nr. 165/1998.
2. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 113/15.03.1999 (vol. 153) credit agricol în sumă de 800 mil.lei, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994, Circulara nr. 48/1998, Legea n 165/1998 și Decizia P 660/1998 (valoarea de expertiză a garanției era 7.119 mil.lei).
3. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 413/22.09.1999 (vol. 1. 205), credit în sumă de 120 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994, circularei nr. 66/1999 și Deciziei P 660/1998.
La firma SC SRL
1. Credit acordat prin contractul de credit nr. 269/01.07.1999 (vol.1 256), credit agricol, în sumă de 1000 mil.lei, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994, circularei nr. 48/1998, Legii nr. 165/1998, Deciziei P 660/1998 și circularei nr.66/1999.
2. Credit acordat prin actul adițional nr. 335/03.08.1999 la contractul de credit nr. 265/25.06.1999 (vol. 251) credit în sumă de 10 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 R și circulara nr. 66/1999
La debitorul s-a acordat un credit agricol în sumă de 75 mil.lei prin contractul de credit nr. 244/08.06.1999 (vol. 1.. 183), credit legal acordat și garantat conform nr.1/1994, circularei nr. 48/1998 și Legii nr. 165/1998 (credit ipotecat cu apartamentul din B M).
Având în vedere actele din dosar și normele bancare instanța a constatat că acordarea creditelor bancare presupuneau parcurgerea unor etape (instrumentarea documentației de credit, avizarea documentației de către comitetul de risc și aprobarea de către comitetul de conducere) iar la aceste operațiuni conlucrau toate compartimentele R - respectiv inspector de credite, jurist, evaluator autorizat, directori; care au respectat: resursele de creditare, garanțiile permise, atât la creditele din resursele proprii ale băncii cât și la creditele acordate conform Legii 165/1998 și limitele de creditare conform competențelor de aprobare a creditelor.
Pe baza considerentelor susmenționate instanța, apreciază că inculpații și în funcțiile lor de conducere a R - Sucursala Z, au procedat conform normelor în vigoare la data acordării creditelor, iar faptul că R nu și-a încasat debitele rezultate din creditele acordate nu se datorează modului de acordare a creditelor de către inculpați, ci este consecința modului defectuos cu care a acționat firma de lichidare în recuperarea debitelor restante, care la data încheierii contractelor de credit și actelor adiționale erau garantate de experți autorizați ai băncii centrale R conform legii.
Chiar dacă banca a intrat în procedura de faliment firma de lichidare avea obligația să valorifice corect și legal garanțiile constituite, pentru creditele acordate și nu trebuia să permită ca acele garanții (imobile, utilaje)) să fie vândute la valori derizorii.
Așadar, sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, instanța apreciază că în speță nu există un raport de cauzalitate între modul de îndeplinire a îndatoririlor de servire a inculpaților (privind acordarea creditelor și constituirea garanțiilor) și producerea pagubei în patrimoniul părții vătămate, motiv pentru care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap.la art. 10 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpaților și pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu.
Totodată instanța a constatat neîndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpaților, prev. de art. 998 cod civil (acțiune ilicită, prejudiciu, vinovăție și legătură de cauzalitate ) motiv pentru care a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SA - bancă în faliment prin lichidator.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și partea civilă RBp rin lichidator Insolvency Specialists
Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău consideră hotărârea netemeinică și nelegală.
În motivele de apel se arată că aprecierea instanței de fond în sensul că inculpații și, în funcțiile lor de conducere a RS ucursala Z au procedat conform normelor legale în vigoare la data acordării creditelor iar neîncasarea debitelor este consecința modului defectuos cu care a acționat firma de lichidare în recuperarea debitelor restante, făcută doar în baza concluziilor experților asistenți numiți la cererea inculpaților este greșită.
În elaborarea raportului de expertiză contabilă, respectiv a celor două opinii la raportul de expertiză toți cei trei experți s-au folosit de aceleași reglementări interne ale R, ale R precum și de celelalte acte normative la data respectivă și totuși concluziile sunt diametral opuse.
Expertul neutru a răspuns punctual la întrebările instanței, concluzionând că:
- din totalul creditelor acordate în sumă de 6.457,9 milioane lei, într-un nr.de 21 contracte, la acordarea creditului s-a depășit (din vina inculpaților) limita de competență aprobată de organul tutelar - R, respectiv normele metodologice nr.1 (1994 - art.21 și 56, Norma BNR nr.5/1992, Norma nr.8/1999 și Circulara nr.66/1999 emisă de Creditele acordate peste limita de competență au însumat 5.112 milioane lei din care au rămas nerecuperate 4.663 milioane lei.
- prevederile legale în materie, referitoare la asigurarea garanției recuperării sumelor împrumutate nu au fost respectate în totalitate.
- garanțiile constituite la acordarea creditelor nu în toate cazurile au fost pretinse și constituite în conformitate cu normele băncii și nici nu s-au întreprins de bancă acțiuni de valorificare a acestora.
- bunurile gajate au fost lăsate în custodia beneficiarului de credite ( ) care le-a înstrăinat fără ca banca să fi acționat în direcția tragerii la răspundere a acestuia.
- se mai arată că raportul de expertiză (533-556) reflectă că inculpații sunt vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina lor.
Deși în ședința de judecată din 16.02.2007 s-a solicitat chemarea celor 3 experți în instanță pentru explicații suplimentare, instanța a respins cererea.
În concluzie apreciază că expertiza contabilă efectuată de un expert neutru este nepărtinitoare și științific fundamentată și se coroborează cu celelalte probe astfel că solicită desființarea sentinței atacate și judecând în fond cauza să se dispună condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.
Partea civilă nu a motivat în scris apelul.
Prin decizia penală nr.118 din 20 septembrie 2007 Tribunalului Sălajs -au admis apelurile s-a desființat în întregime sentința atacată și judecând în fond cauza, au fost condamnați inculpații și, în baza art.246 Cod penal, raportat la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată la câte 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a-c Cod penal pe o durată de 5 ani cu aplicarea art.71 Cod penal și 64 lit.a-c Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile R - B prin lichidator suma de 10.515.314.606 lei ROL despăgubiri civile (4.464.089.915 ROL credite nerambursate, 6.028.450.560 ROL dobânzi și 22.774.131 ROL comisioane).
Inculpații și au fost obligați să plătească în solidar părții civile suma de 1.725.057.175 ROL credite, dobânzi și comisioane, precum și suma de 93.189.000 ROL în cotă de parte reprezentând onorariul pentru expertiza efectuată de expertul iar cheltuielile judiciare către stat de câte 500 lei fiecare.
Instanța de apel a reținut că cei doi inculpați nu au respectat Normele Metodologice nr.1/1994 ale R pct.24 și pct.21 din aceleași norme referitoare la acordarea unor credite noi agenților economici care nu au rambursat creditele acordate și referitoare la tipurile de garanții.
Deasemenea, s-a reținut încălcarea de către inculpați a art.3 din Norma nr.5/1992 a Rc are prevede că în situația unui grup de persoane fizice sau juridice care beneficiază împreună sau cu titlu individual de împrumuturi acordate de aceeași societate bancară și care sunt legate economic între ele se consideră un singur debitor și nu au respectat pct.69 din Normele Metodologice nr.1/1994 și pct.5 din Circulara R nr.48/1998 privind acordarea de credite conform Legii nr.165/1998 și Decizia R nr.P/660/1998 care a stabilit limita de competență a acordării creditelor de către sucursalele județene la 1 miliard lei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și solicitând casarea acesteia și rejudecând cauza să se dispună în principal achitarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea acestei infracțiuni, nu au încălcat nici o normă emisă de R sau R iar falimentul băncii s-a datorat modului în care au fost valorificate garanțiile de către lichidator iar în subsidiar să se trimită cauza spre rejudecare întrucât Tribunalul nu a analizat probele administrate în fața instanței de fond, respectiv concluziile experților desemnați în cauză.
Prin decizia penală nr.418/R/24 iunie 2008 Curții de APEL CLUJs -au admis recursurile inculpaților s-a casat în întregime decizia penală nr.118/2007 a Tribunalului Sălaj și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Sălaj.
S-a reținut că instanța de fond nu a motivat de ce a înlăturat expertiza efectuată de de experții și care au concluzionat că prejudiciul înregistrat de bancă nu este o urmare a îndeplinirii defectuoase a sarcinilor de serviciu a inculpaților. Hotărârea prin care instanța a reținut vinovăția inculpaților nu analizează probele administrate în fața instanței de fond, respectiv concluziile experților desemnați în cauză.
Expertiza efectuată de și nici concluziile experților asistenți nu au format obiectul analizei instanței de apel. Acest mod de soluționare echivalează cu nemotivarea hotărârii.
Instanța de recurs a considerat că în rejudecarea apelului este utilă cauzei audierea nemijlocită tuturor experților care au realizat expertizele la dosar pentru a lămuri în fața instanței toate aspectele dosarului, respectiv ce norme bancare au fost încălcate de cei doi inculpați, dacă s-au încălcat aceste norme și cum s-a ajuns la falimentul băncii.
Prin decizia penală nr.75 din 9 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj, s-a respins cererea formulată de inculpata pentru schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.248/1 Cod penal în infracțiunea prev.de art.248 Cod penal.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și partea civilă RBp rin lichidator Insolvensy Specialists B c/a sentinței penale nr.170 din 23.02.2007 a Judecătoriei Zalău.
Partea civilă apelantă a fost obligată să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare în apel.
În baza art.189 Cod procedură penală c/valoarea expertizei contabile efectuate de expertul în sumă de 93.189.000 ROL (9.318,90 RON) a fost suportată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, în rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și partea civilă R prin lichidator, în urma audierii celor cinci experți contabili care au efectuat expertizele depuse la dosarul cauzei și analizând toate probele administrate în cursul urmăririi penale la instanța de fond și apel a constatat că apelurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Inculpații și în funcțiile de conducere pe care le-au ocupat în cadrul Sucursalei Za B.R au respectat normele legale în vigoare la data acordării creditelor în baza contractelor cuprinse în actul de sesizare.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond prin sentința atacată, acordarea creditelor presupunea parcurgerea mai multor etape: instrumentarea documentației de credit, avizarea documentației de către comitetul de risc și aprobarea de către comitetul de conducere - operațiuni la care conlucrau toate compartimentele R conform competențelor fiecăruia.
Prin urmare sentința atacată prin care inculpații au fost achitați în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală pentru infracțiunea prev.de art.246 Cod penal rap.la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal este temeinică și legală, pentru motivele arătate pe larg în considerente cu privire la fiecare contract în parte, motivare pe care instanța de apel și-o însușește, cu următoarele completări:
În urma audierii tuturor experților care au participat la efectuarea expertizelor contabile și au depus în scris concluzii, se constată că trei dintre experți, respectiv, și au constatat că inculpații au respectat normele legale atât în privința acordării creditelor cât și a constituirii garanțiilor.
În prima expertiză efectuată în cursul urmăririi penale de expertul contabil (5-44 vol.III P) nu s-au avut în vedere și nu s-au explicat noțiunile de expunere netă și debitor unic și în raport de aceste elemente să se verifice modul de acordare a creditelor.
Deasemenea, nici în expertiza efectuată de expertul contabil 553-556 nu se poate face distincție între credite comerciale și de investiții și limite de creditare și credite guvernamentale și limite de creditare a acestora.
Toate aceste noțiuni sunt pe larg explicate în concluziile rapoartelor de expertiză efectuate de expertul 275-284 vol.V, 365-369 și 419-421 dosar 6332/2004, 615-629 dosar 6332/2004 și 565-591 dosar 6332/2004 și rezultă și din declarațiile acestora (54, 56, 68 dosar apel -).
Astfel, pentru creditele comerciale și de investiții sunt aplicabile Normele Metodologice nr.1/1994 ale R, Decizia P 660/1998 a Președintelui R, Circulara 66/1999 privind măsuri de aplicare a Normelor Metodologice nr.8/1999 ale Băncii Naționale, Normele Metodologice nr.5/1992 ale R și Normele Metodologice nr.8/1999 ale R iar pentru creditele agricole (guvernamentale) sunt aplicabile, Legea nr.165/1998, G nr.649/98 și circulara 48/98 a
Potrivit acestor acte normative și circulare ale R și R creditele comerciale și de investiții se acordă din resursele de creditare în lei ale Băncii iar creditele pentru agricultură se acordă din resurse guvernamentale din fondurile puse la dispoziția Ministerului Agriculturii a fondului pentru finanțarea cheltuielilor aferente lucrărilor agricole și creșterii animalelor iar avea doar atribuții de coordonare, aceste credite pentru agricultură fiind supravegheate de Curtea de Conturi.
Potrivit Deciziei P 660/1998 a Președintelui R - competențele de aprobare a sucursalelor județene erau de 1 miliard lei vechi limita totală de expunere/client în cazul societăților comerciale și agricole și de 75 mil. lei limita totală de expunere pentru persoane fizice.
mari așa cum sunt reglementate de Normele Metodologice nr.5/1992 ale BNR se aprobă de către Comitetul de Credite al Băncii. Prin expunere M conform Normelor Metodologice 5/1992 a R și Decizia P 660/1998 se înțelege creditele și orice angajamente care cumulat depășesc 10% din fondurile proprii ale băncii.
Prin Normele Metodologice nr.8/1999 a R și Circularei nr.66/1999 a se definește expunerea M ca fiind expunerea netă față de un singur debitor a cărei valoare reprezintă cel puțin 10 % din fondurile proprii ale băncii, stabilind că unitățile R nu pot acorda credite sau suplimenta pe cele existente peste nivelul reprezentând 10 % din fondurile proprii ale băncii cu excepția situațiilor prev.de Normele Metodologice 8/1999 a Ra rt.1/I și pct.3 din Circulara 66/99 a
Se stabilește că unsingur debitorreprezintă orice persoană sau grup de persoane fizice sau juridice față de care banca are o expunere și care sunt legate economic între ele în sensul că: una dintre persoane exercită asupra celorlalte direct sau indirect putere de control, nivelul cumulat al împrumuturilor acordate reprezintă pentru bancă un singur risc de credit. Astfel, SC SRL, SA, SRL, SRL și constituie un singur debitor.
Conform pct.9 al.1 din Circulara 66/99 Sucursalele băncii aveau obligația de a raporta lunar Centralei R situația privind expunerile mari precum și structura grupurilor care reprezintă un singur debitor față de care banca înregistrează expuneri mari iar alin.2 al acestui articol prevede că Sucursalele au obligația de a organiza evidența persoanelor sau grupurilor de persoane care reprezintă un singur debitor și care au o expunere netă de cel puțin 5 miliarde lei. Ultimele două aliniate ale art.9 din Circulara 66/99 exemplifică modul de calcul al expunerii nete.
Rezultă astfel că până la data de 27.07.1999 competențele de aprobare ale sucursalelor erau de 1 miliard lei limita totală de expunere /client în cazul societăților comerciale și 75 miliarde lei limita totală de expunere/client în cazul persoanelor juridice, conform Deciziei P 660/1998 a Ri ar conform Circularei 66/1999 a R - competența de aprobare a județene era de 5 miliarde lei limita totală de expunere netă.
Având în vedere că expertizele efectuate de expertul în cursul urmăririi penale și de expertul în cursul judecății raportează acordarea tuturor creditelor la limita de competență de 1 miliard lei fără a ține seama de circulara 66/1999 nu pot fi considerate ca reprezentând situația reală în stabilirea vinovăției inculpaților. Nici în privința garanțiilor constituite, în aceste expertize nu se ține seama de Legea 165/98 și circulara 48/1998.
Pe de altă parte, activitatea de creditare în baza Normelor Metodologice nr.1/1994 a R nu poate face trimitere la prevederile Legii nr.165/1998, G nr.649/1998 și circulara 48/1998 a Rc are reglementează numai creditarea în agricultură pe o perioadă limitată de timp, pentru aceste credite, limitele de creditare pe fiecare client sunt comunicate lunar la centrală cu depășiri frecvente de peste 1 miliard lei.
Pentru aceste motive, s-a constatat că expertizele efectuate de experții, și pot fi avute în vedere pentru a se analiza activitatea desfășurată de cei doi inculpați în acordarea creditelor și constituirea de garanții, aceste expertize efectuându-se prin respectarea tuturor actelor normative și circularele R și R în vigoare în perioada analizată.
În privința garanțiilor permise de lege s-a constatat că și acestea au fost respectate atât de inculpatul cât și de inculpata.
La creditele comerciale și de investiții acordate din resursele proprii ale băncii conform nr. 1/1994 ale R, garanțiile sunt: ipoteca de rangul I, gajul, cesiunea de creanță, scrisoarea de garanție bancară, depozitul bancar, dreptul de gaj general, iar la creditele acordate conform Legii nr.165/1998 conform circularei 48/98 a Rg aranțiile sunt: garanții de la Fondul de Garantare a Creditului Rural, gajul asupra recoltei viitoare, cesionarea încasărilor din valorificarea producției creditată în baza contractelor de desfacere a acesteia.
Prin urmare, după cum rezultă din completarea la raportul de expertiză efectuat de expertul (419-421) coroborate cu rapoartele de expertiză efectuate de experții și și declarațiilor acestora, pentru toate creditele acordate către: SC SRL - 11 credite în sumă totală de 1678 mil.lei (ROL) din care 721 mil.lei ROL credit agricol din resurse guvernamentale; SC SA - 6 credite în valoare de 1782 mil.lei (ROL); SC SRL - 3 credite în valoare totală de 1.120 mil.lei din care 1.000 mil.lei (ROL) credite agricole din resurse guvernamentale; SC SRL - 3 credite în valoare totală de 1.032 mil.lei (ROL) din care 1.000 mil.lei (ROL) credit din resurse guvernamentale; persoană fizică - 1 credit în valoare de 75 mil.lei (ROL) inculpații și au respectat actele normative și circularele R și R citate mai sus atât pentru aprobarea creditelor, limitele de competență cât și pentru constituirea garanțiilor. Inculpatul a semnat contractele de credit în perioada 1998-2000 pentru SC SRL, SC SA, SRL și SC SRL în calitate de director, iar inculpata a semnat contractele de credit în perioada mai 1998-mai 1999 pentru SC SRL, SC SRL și SC SRL în calitate de director executiv.
Din declarațiile experților rezultă că în cazul acordării de credite prin acte adiționale la contractele inițiale, se instituia ipotecă de gr.II în favoarea aceleași bănci însă pentru alte valori ale bunului conform practicii bancare, primul credit considerându-se stins, astfel că și din acest punct de vedere s-au constatat respectate dispozițiile legale în vigoare.
Tot din rapoartele de expertiză contabilă rezultă că prejudiciul produs de R s-a produs datorită modului defectuos de valorificare a bunurilor aduse în garanție.
Deși evaluarea bunurilor aduse în garanție s-a făcut de experții băncii iar la data constituirii garanțiilor acestea erau îndestulătoare necontestate și nesancționate de centrală, nerecuperarea debitelor de către bancă s-a datorat modului defectuos de valorificare a garanțiilor cauzată de intrarea concomitentă în faliment atât a creditorului cât și a debitorilor iar cei doi inculpați nu mai aveau atribuții în valorificarea garanțiilor.
Având în vedere că nu există raport de cauzalitate între modul de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu de către inculpați cu privire la acordarea creditelor și constituirea garanțiilor și producerea pagubei în patrimoniul R în mod legal și temeinic prin sentința atacată inculpații și au fost achitați conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de, s-a reținut că inculpata și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia acordării împrumuturilor producând un prejudiciu de 3.852.000.000 lei (ROL) iar prejudiciul produs de ambii inculpați s-a reținut în sumă de 10.614.682.691 lei (ROL).
Având în vedere că prin sentința atacată inculpații au fost achitați iar apelurile Parchetului și părții civile sunt respinse, raportarea prejudiciului pentru consecințe deosebit de grave se face la prejudiciul reținut prin actul de sesizare, astfel că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.248/1 Cod penal raportat la art.146 Cod penal.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând cauza să fie condamnați inculpații cu privire la infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de apel a constatat că expertizele efectuate de experții, și pot fi avute în vedere pentru a se analiza activitatea desfășurată de cei doi inculpați în acordarea creditelor și constituirea de garanții, înlăturându-se astfel expertizele efectuate de către experții și, care potrivit instanței nu au avut în vedere și nu au explicat noțiunile de expunere netă și debitor unic aspect nereal deoarece din concluziile celor două expertize rezultă că expertul a avut în vedere cele două aspecte și de asemenea expertizele au fost efectuate în baza normelor bancare nominalizate de instanța de apel.
Susținerile instanței că tot din rapoartele de expertiză contabilă rezultă că prejudiciul produs de, s-a produs datorită modului defectuos de valorificare a bunurilor aduse garanție care la data constituirii garanțiilor erau îndestulătoare, nu au nici o susținere probatorie.
In cauză nu s-au efectuat cercetări cu privire la modul de valorificare a garanțiilor de către lichidator pentru a se susține acest punct de vedere. A apreciat că vina în nerecuperarea creditelor aparține lichidatorului fără nici un probatoriu și a dispune achitarea inculpaților cu mențiunea că nu există raport de cauzalitate între modul de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu de către inculpați cu privire la acordarea creditelor și constituirea garanțiilor și producerea pagubei este o apreciere nefondată.
Instanța nu a avut în vedere faptul că la data de 30.07.2003, SA Sucursala Z înregistra un debit total de 12.803.395.858 lei din care credite nerambursate de 5.663.338.728 lei iar garanțiile certe care puteau fi valorificate erau de 1.674.000.000 lei.
Expertizele efectuate de experții și se coroborează cu probele de la dosarul cauzei, cu declarațiile de martori din nota de cercetare administrativă, notele explicative ale inculpaților având la bază contractele de credit a actelor adiționale și a documentelor aferente.
In baza acestor expertize și a probelor enumerate mai sus, rezultă vinovăția inculpaților în acordarea creditelor și constituirea garanțiilor în mod nelegal cu încălcarea normelor bancare, activitatea infracțională care a avut ca urmare prejudicierea gravă a intereselor băncii, cauzând un prejudiciu în sumă de 10.614.682.691 lei, faptă prevăzută de art.248/1 pen.
Recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că inculpații și în funcțiile de conducere pe care le-au avut în cadrul Sucursalei Za E. au respectat normele legale în vigoare la data acordării creditelor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.
Acordarea creditelor presupunea parcurgerea mai multor etape, respectiv instrumentarea documentației de credit, avizarea documentației de către comitetul de risc și aprobarea acesteia de către comitetul de conducere, operațiuni la care participau toate compartimentele conform competențelor fiecăruia.
In mod întemeiat cele două instanțe nu au luat în considerare expertizele efectuate în cauză de către expertul contabil, care nu a explicat noțiunile de expunere netă și debitor unic, iar în raport de aceste elemente să se verifice modalitatea de acordare a creditelor.
La fel nici în expertiza efectuată de expert contabil nu se face distincție între creditele comerciale și de investiții, limitele de creditare, credite guvernamentale și limitele de creditare a acestora.
In mod legal au fost luate în considerare însă expertizele contabile efectuate de experții, și pentru analiza activității de acordare a creditelor, de către cei doi inculpați, și constituirea de garanții, întrucât aceste expertize au fost întocmite cu respectarea actelor normative și circularele BNR și în vigoare în perioada analizată.
Referitor la garanțiile permise de lege pentru acordarea creditelor acestea au fost respectate de cei doi inculpați.
La creditele comerciale și de investiție acordate din resurse proprii ale băncii conform NM nr.1/1994 ale garanțiile sunt ipoteca de rangul 1, gajul, cesiunea de creanță, scrisoarea de garanție bancară, depozitul bancar, dreptul de gaj general iar la creditele acordate conform Legii nr.165/1998 potrivit circularei 48/1998 a garanțiile sunt garanții de la fondul de garantare a creditului rural, gajul, asupra recoltei viitoare, cesiunea încasărilor din valorificarea producției creditate în baza contractelor de desfacere a acesteia.
Prin urmare, așa cum rezultă din completarea la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul, coroborate cu rapoartele de expertiză efectuate de experții și precum și declarațiile celor trei experți date la instanța de apel, pentru toate creditele acordate către SC"" SRL respectiv 11 credite în sumă totală de 1.678 milioane lei din care 721 milioane lei credit agricol din resurse guvernamentale, SC""SA 6 credite în valoare de 1.782 milioane lei, SC""SRL 3 credite în valoare totală de 1.120 mil. lei din care 1000 mil.lei credite agricole din resurse guvernamentale, SC""SRL 3 credite în valoare de 1.032 mil.lei din care 1000 mil.lei credit din resurse guvernamentale, persoană fizică 1 credit în valoare de 75 mil. lei, rezultă că inculpații și au respectat aceste norme și circularele BNR și prezentate mai sus, atât în ceea ce privește acordarea creditului, limitele de competență cât și constituirea de garanții.
Inculpatul a semnat contractele de credit în perioada 1998-2000 pentru SC" "SRL, SC" "SA, SC" " SRL ȘI SC""SRL în calitatea de director iar inculpata a semnat contractele de credit în perioada mai 1998 - mai 1999, pentru SC""SRL, SC""SRL ȘI SC""SRL în calitate de director executiv.
Din declarațiile experților rezultă că în cazul acordării de credite prin acte adiționale, la contractele inițiale se instituia ipotecă de gradul 2 în favoarea aceleași bănci, însă pentru alte valori ale bunului conform practicii bancare, primul credit considerându-se stins, astfel că din acest punct de vedere se constată respectate dispozițiile legale în vigoare.
Tot din rapoartele de expertiză contabilă rezultă că prejudiciul produs de s-a datorat modului defectuos de valorificare a bunurilor aduse în garanție.
Deși evaluarea bunurilor aduse în garanței s-a făcut de experții băncii iar la data constituirii garanțiilor acestea erau îndestulătoare, necontestate și nesancționate de centrala băncii, nerecuperarea debitelor de către bancă s-a datorat modului defectuos de valorificare a garanțiilor cauzate de intrarea concomitentă în faliment atât a creditorului cât și a debitorilor, iar cei doi inculpați nu aveau atribuții in valorificarea garanțiilor.
Având în vedere că cei doi inculpați au respectat normele de creditare privitoare la creditele acordate, inclusiv garanțiile pentru acestea că prejudiciul cauzat băncii s-a produs datorită modului defectuos de valorificare a bunurilor aduse în garanție și că nu există un raport de cauzalitate între modul de îndeplinire a obligațiilor de serviciu de către inculpați, cu privire la acordarea creditelor, constituirea de garanții pentru acestea și prejudiciul cauzat în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva deciziei penale nr.75 din 9.12.2008 a Tribunalului Sălaj, urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.189 pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 75 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va achita din, întrucât inculpații și-au angajat apărător ales în recurs.
Potrivit art.192 al.3 pr.pen. cheltuieli judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
pentru aceste motive
în numele legii
d e e:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe Lângă Tribunalul S, împotriva deciziei penale nr. 75 din 9 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C-N suma de 75 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare suportate de stat in recurs rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
RED.VG/MR
16.04.09/3 EX.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Vasile Goja Ioana Cristina
