Violul (art.197 cod penal). Decizia 35/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 35/A/2009
Ședința publică din 08 aprilie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.16/F din 6 februarie 2009 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev.de art.197 alin.3 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Apărătorul inculpatului solicită în probațiune audierea în calitate de martori a persoanelor care au participat la cercetarea la fața locului ce face obiectul procesului-verbal de cercetare la fața locului încheiat în intervalul 04.30-06.00 în data de 02.12.2006, pentru o cercetare la fața locului care ar fi avut loc în intervalul 01.12.2006 ora 21.00 - 02.12.2006 ora 04.00, respectiv: - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița N, - comisar adjunct al șefului IPJ B N, - comisar șef la Serviciului de Investigații Criminale din cadrul IPJ B N, - inspector, specialist în omoruri din cadrul IPJ B N, - subcomisar, șeful, - agent șef din cadrul, - agent șef adjunct din cadrul Poliției. La acea oră cadavrul nu se mai afla la fața locului, fiind la morgă, ori în cuprinsul acelui act de cercetare penală poziția și leziunile de pe corpul victimei sunt amănunțit descrise. De asemenea, solicită efectuarea unor adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița și la IPJ BNp entru a se pune la dispoziția instanței materialele ridicate de organele de urmărire penală, respectiv hainele ridicate de la locuința inculpatului, urma de sânge ridicată de la fața locului și urma de încălțăminte descoperită la locul faptei. IPJ B-N susține că aceste probe sunt la Parchet, iar Parchetul afirmă că nu deține aceste probe materiale. Se impune clarificarea situației, aceste probe fiind necesare și utile soluționării cauzei. Mai solicită în probațiune efectuarea unei adrese către Serviciul Criminalistic al IPJ C pentru a ne comunica la câte teste poligraf a fost supus inculpatul la data de 06.12.2006 și să se anexeze rezultatul acestor investigații.
Reprezentanta Parchetului arată că nu este utilă audierea persoanelor care au participat la cercetarea la fața locului, întrucât aceștia și-au exprimat părerea în procesul-verbal depus la dosar. Nu se opune efectuării unei adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, însă cu mențiunea de a se comunica locul unde se află acele probe materiale. În ce privește efectuarea unei adrese către Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ C, arată că testul poligraf nu este o probă recunoscută de Codul d e procedură penală, astfel că nu este utilă cauzei.
Apărătorul inculpatului arată că martorii și sunt cei care au efectuat recoltarea probelor biologice de la victimă și ar putea lămuri împrejurările în care a avut loc recoltarea.
Deliberând, instanța respinge cererile în probațiune formulate de apărătorul inculpatului. În privința audierii martorilor, apreciază că această probă nu este necesară soluționării cauzei, având în vedere că este vorba de persoane din rândul organelor de cercetare penală, care și-au exprimat opinia în cuprinsul actelor întocmite de ele, astfel că nu pot avea calitatea de martori, cele două calități fiind incompatibile. În ce privește adresele către Parchet și IPJ B-N, deși probele materiale, care se susține că au fost ridicate de la fața locului, sunt pertinente, solicitarea de informații în privința acestora, nu este concludentă și utilă cauzei, deoarece aceste probe nu au stat la baza unor examinări și nu au fost folosite ca mijloace de probă pentru trimiterea în judecată a inculpatului. Referitor la adresa către IPJ C pentru a ne comunica la câte teste poligraf a participat inculpatul, proba nu este utilă soluționării cauzei, având în vedere că testele poligraf nu sunt probe în procesul penal.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând cauza, să se dispună în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c pr.pen. achitarea inculpatului, fapta nefiind comisă de acesta. Se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, probele sunt contradictorii și unele chiar nelegal obținute. Prima instanță a înlăturat în totalitate probele, indiciile și exprimările în apărarea inculpatului, reținând doar starea de fapt din rechizitoriu. Din declarațiile inculpatului în faza de urmărire penală și cele date în fața consilierului de probațiune, rezultă că starea de fapt nu este așa cum a fost reținută de instanța de fond. Singura probă incriminatoare de la dosar este declarația inculpatului din faza de urmărire penală, luată fără apărător, în care inculpatul precizează că a săvârșit infracțiunea care i se reține în sarcină. Modalitatea de săvârșire a infracțiunii este imposibilă și absurdă. Nu se poate săvârși o infracțiune în modalitatea reținută de instanța de fond. Raportul medicului legist precizează că decesul s-a produs între orele 23.00 - 01.00, probabil în jurul orei 24.00. La dosar există probe, înlăturate de instanța de fond, din care rezultă că la ora respectivă, inculpatul era acasă. Există declarații de martori la dosar ( ale martorilor, ) din care rezultă că după ora 22.00, inculpatul s-a culcat, aflându-se la locuința sa. Declarații ale acelorași martori sunt folosite de instanță, dar sunt înlăturate acele părți care privesc apărarea inculpatului.
La dovedirea stării de fapt, instanța arată probele care au stat la baza soluției date și printre aceste probe se află și raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, în condițiile în care acest comportament simulat nu este admis ca probă în Codul d e procedură penală. S-a arătat că, concluziile raportului au fost luate în considerare datorită faptului că s-au coroborat cu celelalte probe de la dosar. Trebuia să se ia în considerare doar probele obținute legal. Printre probele arătate de instanța de fond sunt și declarațiile inculpatului. Acesta a dat 5 declarații, din care 4 au fost date fără avocat, iar ultima a fost dată în prezența unui apărător neidentificat niciunde în cuprinsul declarației. Art. 6.pr.pen. prevede garantarea dreptului la apărare, iar art. 6 par. 3 lit. c din CEDO garantează și el dreptul la apărare. Inculpatul trebuia să fie asistat de un apărător încă din primele ore ale interogatoriului.
Prima instanță a luat în calcul concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Minovici B, înlăturând concluziile expertului desemnat de inculpat, ca fiind în discordanță cu cele ale raportului. Apoi a considerat că neparticiparea expertului desemnat la evaluarea psihologică îi este imputabilă și nu s-a făcut dovada că nu a fost anunțat. Ambele concluzii arată că inculpatul are discernământ, numai că expertul asistent arată în plus o sugestibilitate accentuată, ceea ce nu contrazice în niciun fel concluziile comisiei medicale, ci doar le întregește. Prejudiciul produs prin neparticiparea expertului asistent este concretizat în faptul că expertiza în forma ei inițială a stat la baza soluției de condamnare.
O altă probă avută în vedere de instanța de fond a fost expertiza ADN, deși în apărarea inculpatului a susținut nulitatea acestei probe, pe motiv că ea nu mai poate fi refăcută. Nu există certitudinea că plicul în care au fost transportate probele provenind de la inculpat a ajuns la Institutul de Criminalistică intact. Pentru a nu exista nicio suspiciune, trebuia fotografiat alături de celelalte plicuri fotografiate.
În ce privește primul proces-verbal de cercetare la fața locului, nu s-au efectuat fotografii judiciare și nici nu s-a izolat locul faptei, considerându-se a fi o moarte naturală. Al doilea proces-verbal de cercetare la fața locului a fost ulterior semnat de martorii asistenți, care nu au fost de față la cercetarea la fața locului și nici la redactarea procesului-verbal. Al treilea proces-verbal este un fals pentru următoarele motive: se indică că ar fi participat procurorul, 6 polițiști și 2 martori asistenți, dar el este semnat de 2 polițiști și de procuror, nefiind semnat de criminaliștii care se susține că au participat și au efectuat fotografii judiciare și nici de martori; se indică că cercetarea ar fi avut loc între orele 21.00 din 01.12.2006 și orele 4.00 din 02.12.2006, descriind amănunțit poziția cadavrului, distanța față de repere fixe, felul în care se prezenta cadavrul, deși în acel interval orar cadavrul se afla la morgă, unde era supus autopsiei; fotografiile sunt făcute pe timp de zi, ori este imposibil ca între orele 21.00 și 04.00 în luna decembrie să fie lumină afară. Ca atare, ele sunt lovite de nulitate relativă, prejudiciul constând în faptul că nu avem certitudinea că cele constatate corespund realității.
În privința leziunilor pe care inculpatul le prezenta, s-a arătat că existența lor nu a fost probată. Există, însă la dosar, declarații de martori care confirmă faptul că inculpatul a avut un accident.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului. Acesta nu are antecedente penale, regretă cele întâmplate, este o persoană liniștită și harnică, cu o conduită bună în societate, anterior reținerii sale.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. În mod corect instanța de fond a apreciat și a administrat probatoriul în cauză, vinovăția acestuia fiind susținută prin declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, ultima fiind dată în prezența avocatului. În fiecare declarație, inculpatul povestește detaliat, pe larg, cum a comis fapta. Și în prezența consilierului de probațiune, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a arătat că are coșmaruri. Declarațiile inculpatului se coroborează cu raportul de constatare ADN, în care se arată că secreția vaginală recoltată de la victimă, conține material biologic provenit de la inculpat sau o altă persoană de sex masculin, din ascendența/descendența genetică pe linie paternă a acestuia, inculpatul fiind de altfel, singura persoană compatibilă cu concluziile acestui raport ( nu are copii, iar tatăl este decedat). De asemenea, declarațiile inculpatului se coroborează și cu raportul de expertiză medico-legală. Aceste probe științifice, coroborate cu declarațiile inculpatului dovedesc vinovăția acestuia. Nu s-a încălcat nici dispozițiile art.122 alin.2 pr.pen. deoarece expertul propus de inculpat și-a spus părerea chiar dacă nu în expertiză, ci într-o anexă a acesteia. Pentru toate aceste motive, nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, iar raportat la atitudinea acestuia, nu se impune nici reducerea pedepsei aplicate. Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate și arată că nu se poate pronunța asupra vinovăției sale.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 16/F/2009 din 6 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la 23 octombrie 1981, deținut în Penitenciarul Bistrița ) la pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 3 Cod penal și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - b Cod penal pe timp de 8 ani.
S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a - b Cod penal.
Conform art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 6.12.2006 la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 100.000 de lei cu titlu de daune morale, cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă fiind respinsă ca neîntemeiată.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 4220 de lei, iar părții civile suma de 3300 de lei, ambele cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 449/P/2006 din 23 martie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de viol urmat de moartea victimei, prev. și ped. de art. 197 alin. 3 Cod penal, cu motivarea că acesta, la data de 30.11.2006 a violat-o pe victima, activitate infracțională urmată de moartea acesteia.
Partea vătămată, tatăl victimei, a solicitat prin apărător (prezența sa în instanță nefiind posibilă, întrucât prezintă afecțiuni ce au făcut imposibilă deplasarea sa ), obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 de lei cu titlu de daune morale, a sumei de 3758 de lei cu titlu de despăgubiri materiale, plus cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Inculpatul, prezent în instanță, a refuzat să facă vreo declarație, prevalându-se de dispozițiile art. 70 al. 2 Cod procedură penală privind dreptul de a nu face nici o declarație, însă în faza de urmărire penală, asistat fiind de un apărător, a recunoscut săvârșirea faptei ( 151-163), iar apoi, în faza judecății, cu ocazia intervievării sale de către consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, a arătat că este autorul faptei pentru care este trimis în judecată, considerându-se vinovat de cele întâmplate.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut în fapt, următoarele:
În seara zilei de 30 noiembrie 2006, inculpatul a efectuat diferite lucrări gospodărești, în special fasonat de scânduri, consumând între timp și băuturi alcoolice; în jurul orelor 21.30, ajungând acasă, a luat o sticlă cu Ť. tare și a consumat de unul singur băutura, după care a ieșit și s-a plimbat pe calea ferată, spre ieșirea din satul, în direcția -, pe fondul avansatei stări de ebrietate create dorind să întrețină relații sexuale cu o femeie (conform declarației sale, dată în faza de urmărire penală și conform declarației sale dată cu ocazia intervievării sale de către consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița -N).
Văzând pe drumul din apropierea căii ferate o siluetă de femeie, a ieșit de pe calea ferată la drum, unde a întâlnit-o pe victima în vârstă de 56 de ani, care suferea de epilepsie și era membră a Penticostal (a căror sesiuni de rugăciune le-a frecventat inclusiv în seara zilei de 30 noiembrie 2006 până la orele 21.00, după care a trecut pe la locuința familiei inculpatului, de unde se aproviziona săptămânal cu lapte și apoi s-a îndreptat spre ieșirea din localitatea înspre -, aceasta locuind la o distanță apreciabilă, în afara localității - persoană care lucrase în gospodăria părinților inculpatului, dar pe care însă nu a recunoscut-o, nedându-și seama nici de vârsta acesteia - declarând că i s-a părut tânără) și fără să-i adreseze vreun cuvânt, a imobilizat-o cu mâna la spate, a împins-o din drum peste calea ferată, ajungând în "mălăiștea din rambleul căii ferate" unde cu forța, a dezbrăcat-o de pantaloni și de chiloți și ținând-o de gură pentru a nu striga după ajutor, a trântit-o la pământ, în poziția genunchi și cu capul la sol, a violat-o mai întâi în anus și apoi în vagin, unde a consumat un act sexual complet.
În timpul desfășurării acestor violențe, inculpatul a ținut-o fixată la sol cu genunchiul, iar cu o mână a strâns-o de gât, sugrumând-o astfel că, în momentul în care a terminat cel de-al doilea act sexual, aceasta a rămas la pământ, fiind "în stare de leșin", cum credea inculpatul, dar era în agonie și după puțin timp a decedat.
Inculpatul și-a dat seama la un moment dat, în timpul desfășurării violului, când i-a supraarcuit coloana vertebrală și când a strâns-o mai tare de gât, că aceasta a gemut de două ori, după care a crezut că a leșinat.
Inculpatul a lăsat-o în aceeași poziție, în genunchi și cu fața la pământ, a acoperit-o cu fusta, după care a plecat la râul din apropiere, unde s-a spălat pe mâini, pe față, pe penis și pe cizme, apoi a plecat acasă, s-a dezbrăcat de hainele respective într-o și s-a culcat, fără să stea de vorbă cu restul membrilor din familie.
Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe respiratorii acute, consecutivă unei asfixii mecanice prin comprimarea căilor respiratorii superioare cu mâna (sugrumare), examenul genital efectuat relevând leziuni vaginale și himenale, care s-au putut produce în cursul unui raport sexual vaginal, fapt atestat și de prezența spermatozoizilor în frotiul din secreția vaginală. Examenul anal a relevat leziuni ale mucoasei anale, care s-au putut produce în cursul unui raport sexual anal, stabilindu-se totodată că leziunile pot data din cursul nopții de 30 noiembrie spre 1 decembrie 2006, între orele 23.00 - 01.00, cel mai probabil în jurul orei 0,00 (completarea la raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală B-N- 373).
Această stare de fapt, a mai constatat instanța, este dovedită prin probatoriul administrat în cauză, și anume: declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, raportul de constatare medico-legală, raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală B-N, raportul de expertiză biocriminalistică nr. 21.1517/2007 întocmit de Institutul de Criminalistică-serviciul IV al Inspectoratului General al Poliției Române, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală "Prof. Dr. Minovici", raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat întocmit de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliție al jud. C, declarațiile martorilor, R, (martori care însă nu au perceput direct împrejurările comiterii infracțiunii).
Apărările inculpatului, în sensul că nu a putut comite fapta la ora la care s-a concluzionat prin actele medico-legale ca fiind săvârșită, întrucât există mai multe persoane care au declarat că la ora 0,00 se afla acasă, dormind, sunt neîntemeiate. Astfel, martorii invocați în apărare sunt rudele sale - - în vârstă de 12 ani, nepotul său, care arată că la orele 22.30 s-a dus la culcare, dormind în același pat cu unchiul său, inculpatul, apoi la orele 22.50 mers la baie, după care s-a întors și a s-a reașezat în pat pentru a dormi, moment în care inculpatul dormea și el; martora, sora inculpatului, arată că a venit acasă la orele 22.00 - 22.30, iar la interval de o J de oră - o oră s-a culcat - niciunul din acești martori însă nu a sesizat ce a făcut cu adevărat inculpatul în intervalul orar rămas până la săvârșirea faptei, sau că, așa cum acesta declarase, consumase alcool, iar datele orare furnizate au fost indicate ca fiind aproximative.
De altfel, acuratețea cu care martorul, în vârstă de 12 ani, relatează ora exactă la care a mers la culcare și la baie, mai ales că se ridicase din pat, este curioasă, cunoscut fiind că datorită vârstei, copiii sunt puțin preocupați de această chestiune și dat fiind faptul că acea seară era una obișnuită, și nu una specială, care să rețină atenția prin ceva, astfel că, și din aceste perspective, depozițiile acestor martori au fost considerate ca fiind subiective, necoroborându-se cu probatoriul administrat în cauză ce a stat la baza soluției de condamnare a inculpatului.
Susținerea apărătorului inculpatului, că starea de fapt declarată de inculpat a fost sugerată de organele de cercetare penală este neîntemeiată, dat fiind faptul că acesta a dat declarația respectivă în prezența unui apărător (nefiind probată nici un fel de constrângere sau presiune în acea etapă); apoi, în declarația scrisă personal, luată în data de 6 decembrie 2006 și consemnată la 141-148, precizează că după comiterea faptei s-a frământat îndelung cum să scoată la iveală acest lucru și a dorit să spună adevărul, pentru că altfel "avea coșmaruri", iar în faza de cercetare judecătorească, dispunându-se întocmirea unui referat de evaluare a inculpatului, intervievat fiind, a arătat că "își asumă vinovăția pentru cele întâmplate, fără să își poată explica, însă, prea bine, motivația comportamentului său, întrucât nu s-a confruntat niciodată cu probleme de această natură (frustrări sexuale, tendințe agresive). El relatează că în seara comiterii faptei a consumat băuturi alcoolice în exces, fond pe care consideră că și-a pierdut autocontrolul, acționând în scopul de a-și satisface nevoile sexuale de moment, fără să își dea seama de gravitatea și urmările faptei sale."
În final, se consemnează că " în prezent, manifestă regret pentru cele întâmplate și își asumă responsabilitatea pentru consecințele comportamentului infracțional adoptat, simțindu-se copleșit de gravitatea acestora" - aspectele relatate în fața consilierului de probațiune fiind chiar cele relatate în faza de urmărire penală, în prezența apărătorului.
Mai mult, întrebat fiind la termenul de judecată din data de 19.05.2008, dacă apreciază că, cu ocazia culegerii de date pentru întocmirea referatului de evaluare, a fost constrâns în vreun fel să relateze cele consemnate, inculpatul a arătat că nu a fost exercitată nici o constrângere asupra sa în acea împrejurare.
Instanța a luat în considerare concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală "Prof. Dr. Minovici", care concluzionează că inculpatul nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea sa psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și că are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat, concluziile expertului desemnat de inculpat pentru a participa la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice (în sensul că inculpatul prezintă diagnosticul de întârziere ușoară în dezvoltarea mintală, ceea ce îi conferă un grad crescut de sugestibilitate, ar explica declarațiile contradictorii, discernământul fiind diminuat) necorelându-se cu concluziile comisiei medico-legale psihiatrice de examinare, iar cât privește problema sugestionabilității (neprobată însă), este de menționat faptul că activități de sugestionare pot fi exercitate și în sensul nerecunoașterii unei fapte.
Deși actul medico-legal a fost contestat cu motivarea că expertul desemnat de inculpat nu a participat la evaluarea psihologică, eventuala absență a acestuia sau faptul că acesta nu a fost anunțat despre împrejurarea că urmau să se facă anumite examinări, nu a fost demonstrată. depus la fila 214 intitulat "expertiză medico-legală psihiatrică", întocmit de expertul desemnat de inculpat a participa la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice dispuse, stabilește că în fapt, acesta a participat la efectuarea examinării respective, întrucât, se arată chiar în partea introductivă că: "subsemnatul Prof. Dr. - medic primar legist, din cadrul C, solicitat ca și expert - parte de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, prin ordonanța dos. nr. 449/P/2006, am examinat (respectiv am participat la examinarea efectuată la Spitalul Penitenciar Jilava a susnumitului de către Comisia de Expertiză medico-legală psihiatrică a B) pe numitul, născut la data de 23.10.1981, fiul lui și, și am constatat următoarele".
Mai mult, la 212 jos, expertul desemnat de inculpat consemnează el însuși, sub semnătură, aplicând și parafa sa, faptul că a luat cunoștință de conținutul și concluziile expertizei medico-legale psihiatrice, precizând că atașează opinia sa separată în mod distinct, nefăcând nici o mențiune cu privire la vreo împrejurare care să denote că nu a participat la vreo etapă examinatorie, iar faptul că în expunerea concluziilor sale de la 212 nu face referire la examinarea psihologică poate fi considerat ca o simplă omisiune, imputabilă chiar expertului desemnat de inculpat.
În analizarea aceleiași problematici, este de menționat faptul că, chiar în faza de urmărire penală inculpatul, prin apărător, formulează o plângere "împotriva actelor de urmărire penală efectuate de procuror, respectiv de administrarea rezultatului expertizei psihiatrice dispuse de către procuror în prezenta cauză" ( 233), expertiza după părerea sa fiind nulă, ca incompletă, singurul motiv invocat fiind acela că părerea expertului desemnat de inculpat nu a fost consemnată în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de comisia medico-legală, nefiind pusă în discuție vreo eventuală absență sau necitare a expertului inculpatului, așa cum se invocă în cursul judecății.
În condițiile în care părerea expertului a fost consemnată într-un script separat, după cum el însuși menționează, s-a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 122 al. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora, cu ocazia efectuării unei expertize "dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului de expertiză sau într-o anexă".
În ceea ce privește raportul de expertiză biocriminalistică ADN efectuat de Institutul de Criminalistică al - acesta stabilește că "în secreția vaginală recoltată de la victimă există material biologic provenit de la numitul sau o altă persoană de sex masculin, provenită din ascendența/descendența genetică pe linie paternă a acestuia. Întrucât inculpatul are 25 de ani și nu are copii, iar tatăl său biologic este decedat, a rămas astfel singura persoană compatibilă cu concluzia raportului de expertiză biocriminalistică.
Aceste concluzii se coroborează și cu cele ale raportului de constatare medico-legală nr. 2792/II/a/86/7.12.2006 întocmit de Serviciul de Medicină Legală B-N ( 228), care stabilesc că inculpatul prezintă hiperemie la nivelul glandului penian, posibilă a se datora unui raport sexual recent (în urmă cu 2-4 zile față de data examinării - respectiv 4.12.2006)
Concluziile rezultate în urma examinării materialului biologic recoltat sunt cert în sensul că "haplotipul obținut este identic cu cel al probei biologice de referință recoltată de la numitul, ceea ce semnifică faptul că în secreția vaginală recoltată de la victimă există material biologic provenit de la numitul sau o altă persoană de sex masculin provenită din ascendența/descendența genetică pe linie paternă a acestuia", problemele legate de inexistența materialului genetic pentru o nouă examinare nefiind de natură să conducă la concluzia că rezultatele obținute sunt incorecte (chiar dacă prin adresa de la 331 Institutul de Medicină Legală "Prof. Dr. Minovici" recomandă continuarea și finalizarea investigațiilor genetice - raportat la acest aspect, din adresa nr. 758.145/28.11.2008 a Institutului de Criminalistică -, rezultând că extractul de ADN a fost folosit și consumat în totalitate, pentru analiza markerilor autozomali și heterozomali - 352-353).
Susținerile inculpatului că nu există siguranța că plicul în care au fost transportate probele recoltate în cursul urmăririi penale de la victimă și inculpat era intact în momentul în care a ajuns la Institutul de Criminalistică, pentru motivul că nu a fost fotografiat și că nu s-au respectat dispozițiile legale cu ocazia recoltării și derulării operațiunilor de laborator nu au fost probate, chiar dacă a fost formulată o plângere penală împotriva persoanelor care le-au efectuat, iar împrejurarea că nu ar exista un al doilea exemplar din materialul biologic sau că acesta ar fi fost epuizat, nu este de natură să atragă invaliditatea rezultatelor deja obținute, care se coroborează cu declarațiile inculpatului și celelalte probe administrate în cauză.
Apărările inculpatului, în sensul că procesele-verbale de cercetare la fața locului întocmite sunt incorecte și nelegale, întrucât martorii semnatari au semnat doar a doua zi (al doilea proces-verbal din cele trei), că al treilea a fost întocmit doar ulterior constatării celor consemnate, că fotografiile redau imagini înregistrate ziua și nu noaptea, așa cum s-a consemnat, că criminaliștii consemnați în antetul procesului-verbal nu semnează actul respectiv, că aria în care era corpul victimei nu era permanent securizată (aspect infirmat de declarațiile martorilor - 81 și - 88), întrucât inițial s-a crezut că nu este vorba de comiterea unei infracțiuni, că polițiștii nu au stat la fața locului, că urmele de încălțăminte nu au fost prelevate, și că nu se mai găsesc hainele pe care le purta inculpatul și care au fost ridicate de organele de cercetare penală - toate aceste lucruri, ca element premeditativ pentru a-l incrimina pe inculpat ca autor al faptei, nu sunt motive de nulitate absolută a probelor aflate la dosar, vinovăția inculpatului fiind demonstrată de probele științifice existente și de declarațiile sale.
Cât privește susținerea inculpatului că leziunile constatate la bărbie au fost datorate unui accident de bicicletă care avusese loc cu câteva zile înainte, s-a menționat faptul că nici un martor ocular nu a fost prezent la comiterea accidentului și că inculpatul nu a sesizat organele de poliție pentru a se efectua cercetări cu privire la împrejurările în care a avut loc și pentru identificarea autorului, astfel că existența evenimentului în sine nu a fost probată.
Cât privește leziunile respective, pretins cauzate în acea împrejurare - nu este exclusă cauzarea unor noi leziuni de către victimă, suprapuse sau adiacente celor deja existente, aspectele relatate de inculpat cu privire la accidentul de bicicletă nefiind de natură să conducă la faptul că constatările raportului medico-legal nr. 2.792/II/a/86/7.12.2006 întocmit de Serviciul Medico-Legal B-N sunt incorecte.
De altminteri, în concluziile acestui act se consemnează faptul că prezintă leziuni care s-au putut produce prin zgâriere cu unghiile (aspect confirmat chiar de inculpat, în declarația sa din faza de urmărire penală), șică cele mai recentesunt excoriația latero-cervicală și echimoza toracală posterioară, putând data doar din intervalul 30.11.2006 - 01.12.2006; ori, martorii audiați au declarat că l-au văzut pe inculpat pansat în data de 28 noiembrie 2006, în zona bărbiei (declarațiile martorilor R, ), leziunile constatate în raportul medico-legal existând în cu totul alte zone corporale decât bărbia.
În plus, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat nr. 850.919/6.12.2006 ( 132-139) sunt în sensul că inculpatul a prezentat reacții psihocomportamentale specifice comportamentului simulat, în ceea ce privește chestiunile asupra cărora a fost interpelat, legate de prezenta cauză și chiar dacă testul poligraf nu este consacrat de legislația în vigoare ca având valoare probatorie de sine-stătătoare, concluziile sale au fost luate în considerare, dat fiind faptul că s-au coroborat cu probele arătate mai sus.
Având în vedere această stare de fapt, instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de viol urmat de moartea victimei prev. de art. 197 alin. 3 Cod penal, text legal în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-b Cod penal pe timp de 8 ani, făcându-se totodată aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. - b Cod penal.
La individualizarea acestei pedepse, au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, persoana inculpatului, căruia nu i s-au reținut circumstanțe atenuante, dată fiind gravitatea faptei, împrejurările săvârșirii acesteia și consecințele comiterii ei.
Conform art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 6.12.2006 la zi.
În baza disp. art. 14, 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 100.000 de lei cu titlu de daune morale, pentru suferința psihică cert resimțită de aceasta, tatăl victimei, ca urmare a decesului fiicei sale, durerea provocată fiind practic inestimabilă.
În baza acelorași texte legale a fost însă respinsă ca neîntemeiată cererea de despăgubiri materiale formulată de partea civilă, întrucât probatoriul testimonial administrat în cauză nu a dovedit cheltuielile de înmormântare efectuate, martorii arătând că nu pot aprecia cuantumul acestora.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli efectuate, acestea au fost suportate de numita ( factura nr. -/4.12.2006) și întrucât nu a fost probat titlul cu care au fost făcute (putând fi o liberalitate în favoarea părții civile ) nu au fost acordate. De altfel, această persoană audiată fiind ca martor - conform declarațiilor sale soră a victimei (calitate nedovedită însă cu acte de stare civilă), nu a înțeles să participe în procesul penal ca parte vătămată (la fel ca martorii și ) și deși a arătat că a suportat anumite cheltuieli de înmormântare, nu le-a pretins.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 4220 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza ar. 193 Cod procedură penală să plătească părții civile suma de 3300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței penale nr. 16/F/2009 a Tribunalului Bistrița -N a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea acesteia și, pronunțând o nouă hotărâre în cauză, în principal, să se dispună achitarea inculpatului în baza prevederilor art. art. 11 alin. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. c pr.pen. respectiv, fapta nu a fost săvârșită de inculpat, făcând aplicarea principiuluiin dubio pro reo,iarînsubsidiar,reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev de art. 74 alin. 1 lit. a, c pen, cărora să li se dea eficiență conform prevederilor art. 76 alin. 1 lit. a pen. urmând a stabili o pedeapsă între 3 ani și minimul special de 15 ani.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea atacată se bazează pe o serie de aspecte și probe contradictorii, înlăturându-se alte probe care erau toate în favoarea inculpatului.
Starea de fapt reținută de instanță se bazează pe declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală și în fața consilierului de probațiune, declarații care însă sunt contradictorii atât în privința recunoașterii faptei, precum și în privința altor aspecte ( consumul de alcool, modul de desfășurarea incidentului, de ex. ).
Inculpatul a dat 5 declarații, dintre care 4 au fost date fără avocat, iar ultima a fost dată în prezența unui apărător neidentificat niciunde în cuprinsul declarației, încălcându-se astfel prev. art. 6 din pr.pen. și ale art. 6 paragraful 3 lit. c din în sensul că, în materia dreptul la apărare se aplică ansamblului procedurii privitoare la "acuzat". Instanța europeană a decis că însăși noțiunea de "proces echitabil" impune ca acuzatul să beneficieze de asistența unui avocat încă din primele ore ale interogatoriului.
Ca modalitate de desfășurare a violului s-a reținut de către instanță una absurdă și imposibilă fizic, care nu este susținută nici de declarațiile inculpatului, iar acelea care o susțin totuși, trebuiau analizate cu atenție din punct de vedere al realității celor declarate și posibilității unei asemenea desfășurări a evenimentelor. Este evident că acele declarații au fost dictate inculpatului, că acestuia nu i-a fost asigurat un apărător în momentul în care a dat prima declarație și că organele de cercetare penală i-au sugerat modul în care fapta ar fi putut fi săvârșită, având în vedere urmele de la fața locului și cele de pe cadavrul victimei.
Trebuie avut în vedere și faptul că anterior declarației de recunoaștere, inculpatului i sa făcut un test poligraf - de fapt 3 astfel de teste din cele relatate de el - și a fost amenințat și chiar agresat pentru a da declarația, spunându-i-se că oricum testul arată că el a săvârșit fapta. Fiind foarte influențabil - chestiune stabilită de expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, nu se explică de ce instanța a luat în calcul doar această declarație de recunoaștere, în detrimentul tuturor celorlalte acte și probe de la dosarul cauzei.
Apoi, instanța de fond reține ca oră a decesului intervalul orar 23.00 - 01.00, cel mai probabil în jurul orei 0.00, având la bază constatarea medico-legală întocmită de Serviciul de Medicină Legală B-N, ignorând celelalte probe administrate în cauză, care plasează inculpatul la ora 0.00 în locuința familiei sale, unde dormea ( sunt în acest sens, declarațiile martorilor, și ). Cu privire la intervalul de timp scurs între ora 22.30 și ora 0.00, în care consideră că inculpatul nu poate dovedi ce a făcut, dacă a considerat că există dubii, instanța de fond, în baza rolului activ trebuia să clarifice contradicțiile, administrând toate probele necesare.
Printre probele care au stat la baza soluției adoptate, în mod nelegal, instanța reține și raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, probă neprevăzută de lege.
În mod greșit, instanța a luat în calcul concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală " Prof. Dr. Minovici", înlăturând din nou concluziile expertului desemnat de inculpat ca fiind în discordanță cu cele ale raportului, deși între concluziile acestora nu există contradicții, iar problema sugestionabilității a fost probată, prin însăși opinia expertului. Nu s-a avut în vedere că, expertul recomandat de parte nu a participat la evaluarea psihologică a inculpatului, prejudiciul constând în faptul că, expertiza în forma inițială ( fără opinia expertului asistent) a stat la baza prelungirii arestării și, ulterior a condamnării inculpatului.
De asemenea, ca probă în sprijinul condamnării a fost avută în vedere, în mod neîntemeiat, expertiza ADN, deși această probă este lovită de nulitate, pe motiv că ea nu a putut fi refăcută, datorită nerespectării standardelor de lucru. Principiul egalității armelor, dreptul de a demonstra lipsa de temeinicie a probelor aduse în acuzare, dreptul la apărare al inculpatului, prezumtia de nevinovătie, au fost toate ignorate de instanța de fond în momentul în care a acceptat expertiza ADN ca și probă. Nu există siguranța că plicul în care au fost transportate probele provenind de la inculpat, a ajuns la Institutul de Criminalistică intact, pentru că el nu a fost fotografiat.
Procesele-verbale de cercetare la fața locului nu pot fi folosite ca mijloace de probă în cauză, pentru că nu îndeplinesc condițiile legale din punct de vedere al formei și al conținutului.
Cu ocazia primei cercetări la fața locului, nu s-au efectuat fotografii judiciare și nici nu s-a izolat locul faptei, considerându-se a fi o moarte naturală, dar instanța reține că locul faptei a fost izolat, luând în considerare declarațiile martorilor și, ignorând declarațiile martorilor și, care afirmă că zona nu era izolată.
AI doilea proces-verbal de cercetare la fața locului, a fost ulterior semnat de martorii asistenți, care nu au fost de față la cercetare și nici la redactarea acestui proces-verbal, fiind ulterior chemați la postul de poliție pentru a-l semna. De asemene, nu s-a indicat tipul de aparat de fotografiat folosit.
AI treilea proces verbal este un fals grosolan pentru că: se indică că ar fi participat procurorul, 6 polițiști și 2 martori asistenți la acea cercetare, dar el este semnat doar de 2 polițiști și de procuror; se indică că cercetarea ar fi avut loc între orele 21.00 din 01.12.2006 și orele 4.00 din 02.12.2006, descriind amănunțit poziția cadavrului, distanța față de repere fixe, felul în care se prezenta cadavrul, însă în acel interval orar, cadavrul se afla la din B, unde era suspus autopsiei, fapt confirmat atât de adresele de la Medicină Legală cât și prin declarațiile martorilor,; fotografiile efectuate și susținut a fi efectuate cu ocazia celei de a treia cercetări sunt făcute pe timp de zi. Este imposibil ca între orele 21.00 și 04.00 în luna decembrie, să fi fost lumină.
Nu există așadar, certitudinea că cele constatate prin procesele-verbale de cercetare la fața locului corespund realității.
În mod cu totul neîntemeiat, instanța nu reține explicațiile inculpatului în privința leziunilor de la bărbie, gât și spate, datorită lipsei unor martori oculari la incident, existența sa considerându-se nedovedită. Incidentul a fost dovedit însă cu declarațiile martorilor, R,. Și inculpatul a confirmat incidentul în toate declarațiile date, iar mama și surorile acestuia au confirmat leziunile suferite, ele fiind cele care l-au pansat.
În privința solicitării subsidiare, se observă că instanța a stabilit o pedeapsă cu închisoarea de 20 de ani, ceea ce față de practica în materie este exagerat de mult. Deși au fost reținute ca probe ce stau la baza hotărârii date și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, instanța nu le- conferit acestora calificarea de circumstanțe atenuante conform prev. art. 74 alin. 1 lit. c pen.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a pen. respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, martorii audiați în fața instanței arătând toți că acesta este o persoană liniștită, harnică și că nu le vină să creadă că el ar fi săvârșit fapta. Și referatul de evaluare psiho - socială este total pozitiv în această privință, arătând că inculpatul este o persoană sociabilă, liniștită, perfect integrată în societate, cu o conduită socială corectă.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 378.pr.pen. Curtea constată nefondat recursul formulat de inculpat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, prima instanță a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că în noaptea de 30.11.2006/01.12.2006, prin constrângere, inculpatul a întreținut două raporturi sexuale (unul anal și unul vaginal ) cu victima, în vârstă de 56 ani, la ieșirea din satul, jud. B-N, în direcția -, în urma violențelor exercitate în timpul actelor sexuale, victima decedând.
Reținând întemeiat vinovăția inculpatului în comiterea faptei, s-a realizat apoi o încadrare juridică corectă a acesteia în infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 3.pen. după care, valorificând eficient criteriile prev. de art. 72.pen. s-a aplicat inculpatului o pedeapsă judicios individualizată ca și cuantum și modalitate de executare.
Corect a soluționat prima instanță și latura civilă a cauzei, respingând ca nedovedite pretențiile materiale formulate în cauză și, obligând inculpatul la plata daunelor morale către partea civilă, tatăl victimei.
Nu pot fi primite criticile referitoare la împrejurarea că instanța a reținut printre probele de vinovăție a inculpatului și declarațiile acestuia, deși în cursul urmăririi penale inculpatul nu a fost asistat de un apărător, o singură declarație fiind dată în prezența unui avocat, neidentificat însă în cuprinsul declarației, iar depozițiile sunt contradictorii.
Aceasta deoarece, în primul rând, instanța a luat în considerare doar declarația de recunoaștere dată de inculpat în prezența unui apărător, respectiv cea din 06.12.2006 (filele 151-153 ).
În al doilea rând, deși inculpatul a dat mai multe declarații, asistența juridică nu era obligatorie la acele momente procesuale, respectiv când au fost date declarațiile din 03.12.2006 și 04.12.2006 ( filele 94-97 dosar ), nu numai pentru că nu era începută urmărirea penală, cum s-a susținut de apărător, ci și pentru că, chiar începută să fi fost urmărirea penală ( aceasta a fost începutăin remla 06.12.2006 orele 14.00 - fila 128 ) nu erau prezente niciunul dintre cazurile de asistență juridică obligatorie din cursul urmăririi penale prev. de art. 171 alin. 2.pr.pen. Abia după reținerea inculpatului, la 06.12.2006 ora 17.00 ( ordonanță de reținere - fila 150 ) asistența juridică a devenit obligatorie, inculpatul de altfel, fiind asistat de un apărător, când a dat declarația din 06.12.2006 în calitate de inculpat ( filele 151-153 ). Faptul că apărătorul din oficiu nu a fost identificat, neexistând o delegație la dosar, nu echivalează cu lipsa asistenței juridice pentru putea atrage nulitatea absolută a declarației date în aceste condiții, constituind în fapt, o încălcare a altor dispoziții legale, ce poate eventual, atrage nulitatea actului în condițiile art. 197 alin.1 pr.pen. și numai cu respectarea condițiilor alin. 4, respectiv dacă este invocată în termenul prevăzut de lege, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, deși ulterior acestui moment, inculpatul a avut apărător ales, iar instanța de apel nu apreciază că anularea actului ar fi necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, cu atât mai mult cu cât și la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul, în prezența apărătorului ales și-a menținut poziția de recunoaștere a faptei.
Așa fiind, nu se poate susține nici încălcarea dispozițiilor art. 6 par. 3 lit. c din Convenția europeană a drepturilor omului, deoarece declarația inculpatului avută în vedere de instanță la soluționarea cauzei este cea care a fost dată în prezența unui apărător.
Modalitatea de desfășurare a faptei, poziția victimei, faptul că inculpatul recunoaște comiterea a două raporturi sexuale ( apărătorul său susține că în primele declarații s-a vorbit doar de unul) - sunt reținute de instanță ca atare, pe baza unei singure declarații, aceea dată în 06.12.2006, în prezența apărătorului, astfel că referirile la conținutul celorlalte declarații sunt neavenite, orice analiză a acestora fiind inutilă cauzei, de vreme ce instanța nu le-a avut în vedere.
În mod corect a răspuns instanța și criticilor privind intervalul orar reținut ca cel al comiterii faptei ( pe baza constatării medico-legale și a declarației inculpatului-cu aproximație, acesta fiind sub influența băuturilor alcoolice), în sensul că declarațiile martorilor invocați în apărare ( care ar plasa inculpatul la ora 0.00 în locuința familiei sale, unde dormea) nu sunt relevante sub acest aspect, ele neoferind date cu privire la intervalul orar 22,30 -0.00.
Este întemeiată susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că textul poligraf nu este prevăzut printre mijloacele de probă consacrate de legislația în vigoare, instanța însăși a subliniat acest aspect în considerente (fila 396 verso, dosar fond) - deși, printr-o exprimare greșită, din eroare probabil, l-a trecut în rândul mijloacelor de probă - arătând totuși că a avut în vedere rezultatele acestui text, întrucât se coroborează cu celelalte probe administrate, în sensul că inculpatul a fost nesincer anterior declarației de recunoaștere din 06.12.2006.
Nu sunt fondate criticile referitoare la reținerea de către instanță a concluziilor expertizei medico-legale psihiatrice a inculpatului și înlăturarea concluziilor expertului desemnat de inculpat.
În mod întemeiat, instanța s-a considerat lămurită asupra discernământului inculpatului la data comiterii faptei, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză ( filele 211-212 dosar ), neconsiderând necesare lămuriri suplimentare, supliment de expertiză sau o nouă expertiză, constatând în mod corect că au fost respectate dispozițiile art. 122. pr.pen. opinia diferită a expertului desemnat de inculpat fiind consemnată separat, într-o anexă ( filele 214-215 dosar ).
Corect a reținut instanța că opinia expertului parte nu se corelează cu cele ale comisiei medico-legale, primul arătând că la momentul comiterii faptei inculpatul a avut discernământul diminuat, iar comisia a arătat că inculpatul a avut discernământul păstrat în raport cu fapta cercetată. Atâta vreme cât instanța a reținut opinia comisiei și nu a expertului parte, este inutilă orice discuție pe marginea existenței sau nu a sugestionabilității accentuate a inculpatului ( că aceasta a fost sau nu probată, cine trebuia să o probeze, etc.), pentru care opinează acesta din urmă.
Faptul că expertul parte nu a participat la evaluarea psihologică - împrejurare de altfel, nedovedită - sau că opinia separată a acestuia, a ajuns la dosarul cauzei ulterior opiniei comisiei, nefiind avută în vedere la momentul prelungirii stării de arest a inculpatului în cursul urmăririi penale și ulterior, la pronunțarea sentinței - nu poate atrage nulitatea expertizei, nefiind constatate în cauză încălcări ale dispozițiilor codului d e procedură penală sau ale normelor speciale ce reglementează efectuarea expertizelor medico-legale, care să fie sancționate cu nulitatea absolută. Nici nulitatea relativă nu poate fi incidentă în cauză, întrucât inculpatului nu i-a fost adusă vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului în discuție, instanța având la dosarul cauzei în momentul pronunțării soluției de condamnare, ambele opinii ale experților, fiind atributul exclusiv al acesteia, de a alege una sau alta din opiniile exprimate.
A fost reținută în mod corect în cauză, ca mijloc de probă concludent și expertiza biocriminalistică ADN, concluziile acesteia fiind foarte clare - în secreția vaginală recoltată de la victimă există material biologic provenit de la inculpat sau o altă persoană de sex masculin provenită din ascendența/descendența genetică pe linie paternă a acestuia. Inculpatul nu are copii, iar tatăl biologic este decedat, astfel că instanța în mod corect a concluzionat că inculpatul este singura persoană de la care poate proveni materialul biologic supus examinării. Imposibilitatea refacerii acestei expertize, datorită lipsei materialului biologic ( consumat în cursul efectuării examinării), nu poate atrage nulitatea expertizei inițiale, atât timp cât concluziile acesteia sunt clare, nu necesită lămuriri suplimentare și nu există îndoieli cu privire la exactitatea acestora, pentru a fi necesară o nouă expertiză în cauză, doar pentru motivul că apărătorul inculpatului a arătat că nu există certitudinea că plicul în care au fost transportate probele provenind de la inculpat, a ajuns intact la Institutul de Criminalistic, dat fiind faptul că nu a fost fotografiat.
Este adevărat că, în cuprinsul raportului de expertiză biocriminalistică nr. 211.517/08.02.2007( filele 202-220 ) la fila 2 din raport sunt redate în fotografie plicurile în care au fost ambalate probele nr. 2 și 3 supuse expertizării, dar nu sunt redate și fotografii cu plicul nr. 1 în care au fost ambalate probele biologice de referință recoltate de la inculpat. Proba faptului negativ invocat de inculpat (fapt determinat) - că plicul cu nr. 1 nu ar fi ajuns intact la institut, poate fi făcută cu un fapt pozitiv, lucru ce nu s-a realizat în cauză. Atâta vreme cât, se menționează însă în raport că materialele supuse expertizării au fost ambalate în colet sigilat cu sigiliul tip MI 37041 și îndeplinesc cerințele standard în domeniu, privind ambalarea, sigilarea și transportul, iar proba contrară nu s-a făcut în cauză ( fiind vorba de un act autentic, acesta face dovada până la proba contrară, cu privire la aspectele constatate personal de agentul constatator), acesta nu poate fi considerat decât valabil în cadrul acestui proces.
În privința criticilor referitoare la valabilitatea proceselor verbale de cercetare la fața locului, în sensul că instanța le-a avut în vedere, fără a motiva neregularitățile invocate de apărătorul inculpatului, se constată următoarele:
Contrar susținerilor apărării, în cauză s-au întocmit doar două (și nu trei) procese verbale de cercetare la fața locului, primul corespunzător primei cercetări, efectuate în 01.12.2006 în intervalul orar 10.00-12.30 ( filele 37-38 dosar poliție IPJ B-N 68052/2006), iar cel deal doilea, corespunzător celei de a doua cercetări la fața locului efectuate în 01.12.2006, în intervalul orar 21.00 (din 01.12.2006) - 04.00 ( din 02.12.2006) - filele 35-36 dosar poliție IPJ B-N 68052/2006, acesta din urmă fiind identic cu cel atașat dosarului parchetului - filele 1-2 dosar 449/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -
La prima cercetare la fața locului au participat ca martori asistenți și, care au și semnat procesul verbal, nu au avut obiecțiuni și au fost audiați de instanță, relatând de asemenea, cum s-a desfășurat cercetarea ( filele 86 și 294 dosar instanță) ambii precizând că zona a fost securizată, că s-au făcut măsurători și fotografii ( chiar în procesul verbal menționându-se că s-a folosit aparatul foto digital, chiar dacă nu s-a precizat expres că s-au făcut fotografii) așa încât, cu privire la acest aspect, instanța a avut în vedere declarațiile acestor martori, confirmați de organele de cercetare penală ca asistând la cercetare, și nu declarațiile martorilor ( fila 98 dosar instanță) nepotul inculpatului, care nu a precizat la ce oră, locul precis din care a văzut cadavrul și, care declară că i-a fost arătat de către o nepoată locul în care a fost găsit cadavrul și a văzut că nu era izolat ( fila 59 dosar instanță) - aceste din urmă declarații, neoferind date suficient de precise, exacte, pentru a se aprecia că ele relevă adevărul și nu cele ale martorilor asistenți.
În cauză s-a mai efectuat o cercetare la fața locului, în cursul aceleași zile, în alt interval orar, procesul verbal corespunzător acestei cercetări, prezentând anumite vicii, așa cum s-a invocat de apărare.
Astfel, este evident că fotografiile cu aspecte de la locul faptei, poziția cadavrului, etc. au fost efectuate cu ocazia primei cercetări, pe timp de zi, dar nu și noaptea, cu ocazia celei de a doua cercetări, așa cum s-a consemnat în procesul verbal sau, în orice caz, planșele fotografice atașate de la dosar s-au efectuat pe timp de zi.
De asemenea, cum rezultă din însăși declarațiile martorilor asistenți, la cea de a doua cercetare, ei nu au mai participat, contrar celor consemnate în procesul verbal, și de altfel, semnăturile lor nici nu apar în procesul verbal la rubrica "martori asistenți".
Așa fiind, datorită acestor contradicții semnalate de apărare și confirmate de martorii asistenți, se apreciază că doar primul proces verbal de cercetare la fața locului reflectă realitatea, iar cel deal doilea proces-verbal nu poate fi reținut ca mijloc de probă, existând dubii cu privire la realitatea celor consemnate în cuprinsul acestuia. Este irelevant faptul că, în acest din urmă proces verbal s-a menționat că s-au ridicat de la locul faptei obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte ale victimei, precum și urme de substanță brun - roșcată, atâta vreme cât aceste obiecte și urme nu au fost supuse vreunei examinări și nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, ca mijloace de probă.
În ceea ce privește leziunile invocate de inculpat ca fiind cauzate de un accident de bicicletă anterior comiterii prezentei fapte, în mod corect s-a reținut de către instanță că, raportat la concluziile constatării medico-legale ( fila 228 ), precum și la modul de derulare a faptei, descris de inculpat, acest accident nu este exclus, însă leziunile cele mai recente, așa cum s-a conchis de către medicii legiști, s-au fost produsprobabilîn intervalul 20.11.2006-01.12.2006 și, totodată, hiperemia de la nivelul glandului penian se poate datora unui raport sexual recent.
Este adevărat că aceste concluzii sunt de probabilitate, dar ele se coroborează cu susținerile inculpatului, care arată că în timpul actului sexual vaginal, victima a reușit să-l zgârâie la gât, unde i-a lăsat două semne, în timp ce leziunea care susține că s-a produs în urma accidentului de bicicletă este la nivelul bărbiei, relevată, de altfel și în constatarea medico-legală la pct.1 - mentonier dr, plagă acoperită cu crustă hematică ( mentonier este tocmai zona bărbiei), ceea ce denotă o leziune mai veche, în curs de cicatrizare. În schimb, leziunile de pe gât, în nr. de două, așa cum a arătat și inculpatul ( latero - cervical) se arată că sunt mai recente.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată că în mod întemeiat, instanța a constatat că fapta supusă judecății a fost comisă de inculpat, în condițiile descrise în hotărâre.
Nu este justificată nici solicitarea subsidiară a apelantului de reducere a pedepsei aplicate de prima instanță, prin reținerea ca circumstanțe atenuante a împrejurărilor prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c pen. respectiv atitudinea sinceră a inculpatului ( conform declarației reținute de instanță ), precum și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii.
Aceasta deoarece, au fost valorificate eficient criteriile prev. de art. 72.pen. considerându-se justificat că doar o pedeapsă într-un cuantum ridicat va asigura realizarea scopului prev. de art. 52.pen. Împrejurările referitore la lipsa antecedentelor penale, la faptul că inculpatul este cunoscut în comunitate ca o persoană liniștită, harnică, că a recunoscut fapta - sunt într-adevăr, circumstanțe personale favorabile inculpatului, pe care instanța le-a avut în vedere la momentul dozării pedepsei, însă nu trebuie ignorat faptul că, astfel de conduite sunt atitudini normale, firești ale oricărui om care respectă legea și normele de conduită și, nicidecum nu se constituie într-un titlu de glorie pentru cel în favoarea căruia se rețin, rămânând la aprecierea instanței ( fiind o facultate a acesteia și nu o obligație) de a le califica sau nu ca circumstanțe atenuante, în funcție de specificul cauzei, natura și gravitatea faptei, consecințele produse.
În cauză, fapta dedusă judecății este una foarte gravă, care, numai din raționamente și argumente de ordin juridic se constituie într-o singură infracțiune, practic, regăsindu-se în acțiunile întreprinse de inculpat, elementele a două infracțiuni extrem de grave - omor și viol.
În consecință, pentru considerentele mai sus expuse, Curtea constată nefondat apelul în cauză, urmând ca acesta să fie respins, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen
În baza art. 381 alin. 1 rap. la art. 350.pr.pen. și art. 88.pen. se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia timpul arestului preventiv, începând cu data de 6 decembrie 2006 și până la zi.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 23 octombrie 1981, în, jud. B N), deținut În Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 16/F din 6 februarie 2009 Tribunalului Bistrița N.
Mentine starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 6 decembrie 2006 și până în prezent.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2009 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./Dact.
5 ex./29.04.2009.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Claudia Ilieș
