Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 261/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(61/2009)
DECIZIE PENALĂ NR.261R
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Simona Encean
JUDECĂTOR 3: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea recursurilor declarate de către inculpata G și părțile civile și, împotriva deciziei penale nr. 221A din 02.12.2008, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.02.2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea,pentru a da posibilitatea apărătorului recurentelor-părți civile să depună concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea de la data de 02.02.2009 la data de 09.02.2009 și la data de 16.02.2009, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin decizia penală nr.221 din 2.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Călărașis -au respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpata G și părțile civile și împotriva sentinței penale nr.44 din 14.02.2008 a Judecătoriei Oltenița.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 180/R/30.06.2006 a Tribunalului Călărași, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpata (G ) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal și a fost trimisă cauza spre soluționare Judecătoriei Oltenița, ce a fost înregistrată sub nr-.
Tribunalul a reținut următoarea situație: la începutul anului 2001 după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 partea vătămată, a depus la Primăria Oltenița și la Judecătoria Oltenița, cereri pentru revendicarea imobilului din localitatea Oltenița, județul C Km. 3,5 imobil ce aparținea în acel moment SC SA al cărei director era (actualmente G ).
La data de 01.06.2001 Primăria Oltenița a înaintat către
SC "" SA notificarea privind revendicarea imobilului, dată la care
SC "" SA care deținea imobilul revendicat se afla în procedura falimentului judiciar având desemnat un lichidator.
Ulterior lichidatorii au fost înlocuiți în mod succesiv. Cu toate că inculpata, nu mai putea dispune în numele societății aceasta a încheiat diverse acte de dispoziție folosind ștampila societății și semnând. Astfel, inculpata a nesocotit notificarea de revendicare și a înstrăinat imobilul deși aceasta nu mai avea nici o calitate.
Tribunalul a apreciat că prin fapta sa intimata a creat un real prejudiciu în patrimoniul părții vătămate.
Prin urmare, tribunalul, în baza art. 385/15 pct.2 lit. "d" Cod procedură penală a admis recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței penale nr. 35/2006 a Judecătoriei Oltenița, și rejudecând, a admis plângerea formulată de petentă împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. 411/P/2003 din 15.04.2005 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, și a soluției de respingere a plângerii nr.81/II/2/2005/20.06.2005 emisă de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași pe care le-a desființat.
S-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpata (G ) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal faptă cu care a fost investită spre soluționare Judecătoria Oltenița.
Cu ocazia judecării cauzei la termenul din 30.11.2006, prin apărător a fost depus la dosar certificatul de calitate de moștenitor nr.80/2006 de pe urma defunctei, aceasta decedând conform copiei certificatului de deces la data de 15.10.2006.
În depozițiile lor părțile vătămate și, succesoare în drepturi ale defunctei, a arătat că se constituie parte civilă cu imobilul constând în casă și teren sau contravaloare acestuia de circa 250.000 euro.
Aceasta mai arată că au cunoscut despre licitație după ce aceasta a avut loc și că nu au făcut nici un demers deoarece au așteptat un răspuns de la SC SA.
Soluționând cauza, Judecătoria Oltenița prin sentința penală nr. 140/2007 în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" cu art. 10 lit. "h" Cod procedură penală, a achitat pe inculpata (G ) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 cp. In baza art. 346 al 3 Cp.p. a respins cererile de constituire de părți civile formulate de părțile vătămate și. A obligat pe fiecare parte vătămată la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat și la câte 400 RON fiecare onorariu apărător către inculpată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că inculpata nu a avut nici o atribuție în a decide asupra vreunei cereri de retrocedare a bunurilor imobile, iar potrivit procedurii falimentului o eventuală răspundere ar aparține lichidatorului judiciar.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpata G și părțile civile și.
În apelul inculpatei, critica formulată vizează neconcordanțe între dispozitivul sentinței apelate și considerentele hotărârii, deoarece în hotărâre achitarea s-a pronunțat în baza art. 10 lit. "h" Cod procedură penală, pe când considerentele amintesc de art. 10 lit. "a" Cod procedură penală (concordant cu probatoriul).
În apelul părților civile se critică soluția de achitare, despre care se susține că este în contradicție cu probele administrate în cauză.
S-a susținut că fapta inculpatei a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 246.pen. deoarece din probe rezultă că inculpata, în exercitarea atribuțiilor de serviciu (deși susține altceva) a împiedicat derularea normală a procedurii de retrocedare a unui imobil în baza Legii 10/2001, tergiversând restituirea și făcând posibilă înstrăinarea către un terț al imobilului, în cadrul unei executări silite.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză și de motivele invocate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința apelată s-a dispus achitarea inculpatei G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, temeiul achitării fiind dispozițiile art.10 lit. "h" Cod procedură penală.
In considerentele hotărârii temeiul achitării este arătat ca fiind art. 10 lit. "a" Cod procedură penală, deși, din analiza situației de fapt rezultă că instanța de fond a avut în vedere că inculpata nu a avut nici o atribuție în a decide asupra cererii de retrocedare, punând implicit în discuție dacă aceasta avea calitatea prevăzută de lege pentru a fi subiect activ al infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
In raport de cele de mai sus, tribunalul a apreciat că există contradictorialitate între temeiul achitării cuprins în dispozitiv (art. 10 lit. "h" Cod procedură penală) în minută și considerente (art. 10 lit. "a" Cod procedură penală) dar și rezultând din analiza considerentelor lipsa calității cerute de lege pentru a fi subiect activ al infracțiunii circumscriindu-se cazului de achitare prev. de art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, ituație ce echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei.
Pentru considerentele de mai sus, instanța a apreciat că apelurile părților sunt admisibile, impunându-se rejudecarea, ocazie cu care instanța de fond va avea în vedere și celelalte critici formulate în apeluri și care nu pot face obiectul prezentei analize, față de soluția pe care tribunalul urmează aop ronunța.
Pentru aceste motive tribunalul prin decizia penală nr. 207/A/2007 a admis apelurile declarate de inculpata și părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 140/2007 a Judecătoriei Oltenița, pe care a desființat-o în tot și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
. spre rejudecare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Oltenița sub nr-.
Soluționând cauza, Judecătoria Oltenița prin sentința penală nr.144/14.02.2008, în temeiul art 11 pct 2 lit "a" Cod procedură penală raportat la art.10 al 1 li: "d" Cod procedură penală, a fost achitată inculpata G, pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor personale, prev. și ped. de art 246 Cod penal.
În temeiul art.346 al 1 Cod procedură penală raportat la art 14 al 3 Cod procedură penală, a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă, decedată în timpul procesului, în locul căreia au fost introduse în cauză moștenitoarele acesteia, domiciliată în B,-, - se F, 5, 224, sector 6 și, domiciliată în comuna, Drumul, nr 27, județul
In temeiul art. 192 al.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, a obligat părțile civile la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 193 al 5 Cod procedură penală, au fost obligate părțile civile la 3373,710 lei cheltuieli judiciare către inculpata G.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond din studiul întregului material probator existent la dosarul cauzei, a constată că în sarcina inculpatei G (fostă ) nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev și ped de art.246 Cod penal.
Astfel, la data la care a fost vândut la licitație de către imobilul revendicat de partea vătămată, în baza Legii nr.10/2001 inculpata nu mai avea nici o calitate oficială la SC SA Oltenița, întrucât aceasta intrase în faliment și fusese numit un lichidator judiciar care avea obligația de a prelua atribuțiile care-i reveneau în baza Legii nr.64/1995.
De la declanșarea falimentului până la vânzarea la licitație a imobilelor nici un lichidator judiciar nu și-a preluat atribuțiile.
Vânzarea imobilului nu a fost realizat de către inculpată, dar aceasta a participat ca reprezentantă din partea societății, în lipsa lichidatorului judiciar, motiv pentru care a semnat procesul-verbal de licitație nr 118/28 februarie 2002, încheiat cu ocazia vânzării imobilului din litigiu.
Inculpata a adus la cunoștință comisiei de licitație, în momentul aplicării sechestrului, că imobilul este revendicat în baza Legii 10/2001.
Deasemenea, vânzarea la licitație a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Chiar până în preziua licitației, nimeni nu a înaintat comisiei de licitație, dovada vreunui drept real asupra activului licitat. Mai mult, partea vătămată nu a contestat licitația ce a avut loc.
împotriva sentinței au declarat apel inculpata G și părțile civile si.
1. In apelul inculpatei critica a vizat greșita reținere a temeiului achitării, solicitându-se achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală.
S-a susținut că la esența infracțiunii prev. de art.246 Cod procedură penală este calitatea de angajat al societății comerciale iar în perioada în discuție, SC SA Oltenița se afla în procedura falimentului, conducerea și administrarea firmei fiind atribuțiile lichidatorului judiciar, a cărui activitate era supravegheată de judecătorul sindic.
S- mai susținut că inculpata nu avea atribuții în ceea ce privește retrocedarea bunurilor revendicate de foștii proprietari, în baza unor legi speciale și că oricum nu ea a înstrăinat bunul revendicat, acest lucru întâmplându-se în cadrul procedurii de executare silită inițiată de AVAS.
Inculpata invocat caracterul incomplet al notificării depuse de părțile civile si insuficiența actelor doveditoare.
S-a mai arătat că executarea silită inițiată de AVAS avea caracter public, partea civilă având posibilitatea să ia cunoștință și să conteste actele de executare silită.
Semnătura sa pe actul de adjudecare nu este de natură a fi asimilată cu înstrăinarea bunului și că creditorul AVAS știa despre faptul că bunul imobil urmărit făcea obiectul unei cereri de retrocedare din partea foștilor proprietari, lucru consemnat în procesul verbal de instituire a sechestrului asigurător.
Apelurile părților civile nu au fost motivate, situație în care vor fi examinate în limitele art.371 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele prev. de art.371 al.1 Cod procedură penală, tribunalul constatat următoarele:
Prin decizia penală nr.180/R/30.06.2006 a Tribunalului Călărași, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpata (G ) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art 246 cp. și a fost trimisă cauza spre soluționare Judecătoriei Oltenița, ce a fost înregistrată sub nr-.
Tribunalul a reținut următoarea situație: la începutul anului 2001 după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 partea vătămată, a depus la Primăria Oltenița și la Judecătoria Oltenița, cereri pentru revendicarea imobilului din localitatea Oltenița, județul C Km. 3,5 imobil ce aparținea în acel moment SC SA al cărei director era (actualmente G ).
La data de 01.06.2001 Primăria Oltenița a înaintat către SC ""SA notificarea privind revendicarea imobilului, dată la care SC " "SA care deținea imobilul revendicat se afla în procedura falimentului judiciar având desemnat un lichidator.
Ulterior lichidatorii au fost înlocuiți în mod succesiv. Cu toate că inculpata, nu mai putea dispune în numele societății aceasta a încheiat diverse acte de dispoziție folosind ștampila societății și semnând.
Astfel, inculpata a nesocotit notificarea de revendicare și a înstrăinat imobilul deși aceasta nu mai avea nici o calitate.
Tribunalul a apreciat că prin fapta sa intimata a creat un real prejudiciu în patrimoniul părții vătămate.
Prin urmare, tribunalul, în baza art.385/15.pct.2 lit "d" Cod procedură penală, a admis recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței penale nr.35/2006 a Judecătoriei Oltenița, și rejudecând, a admis plângerea formulată de petentă împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr.411/P/2003 din 15.04.2005 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, și a soluției de respingere a plângerii nr.81/II/2/2005/20.06.2005 emisă de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași pe care le-a desființat.
S-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpata (G ) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art 246 Cod penal, faptă cu care a fost investită spre soluționare Judecătoria Oltenița.
Cu ocazia judecării cauzei la termenul din 30.11.2006, prin apărător a fost depus la dosar certificatul de calitate de moștenitor nr 80/2006 de pe urma defunctei, aceasta decedând conform copiei certificatului de deces la data de 15.10.2006.
In depozițiile lor părțile vătămate și, succesoare în drepturi ale defunctei, a arătat că se constituie parte civilă cu imobilul constând în casă și teren sau contravaloarea acestuia de circa 250.000 de euro.
Acestea mai arată că au cunoscut despre licitație după ce aceasta a avut loc și că nu au făcut nici un demers deoarece au așteptat un răspuns de la SC SA.
Soluționând cauza, Judecătoria Oltenița prin sentința penală nr 140/2007 în baza art.11 pct 2 lit "a" cu art.10 lit "h" Cod procedură penală, a achitat pe inculpata (G ), pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 246 Cod penal în baza art 346 al 3 Cod procedură penală a respins cererile de constituire de părți civile formulate de părțile vătămate, domiciliată în B,-, -D5,.F, 5,.224, sector 6 și, domiciliată în comuna, Drumul, nr 27, județul A obligat pe fiecare parte vătămată la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat și la câte 400 RON fiecare onorariu apărător către inculpată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că inculpata nu a avut nici o atribuție în a decide asupra vreunei cereri de retrocedare a bunurilor imobile, iar potrivit procedurii falimentului o eventuală răspundere ar aparține lichidatorului judiciar.
împotriva sentinței au declarat apel inculpata G și părțile civile și iar Tribunalul Călărași prin Decizia Penală nr.207/A/2007 a admis apelurile declarate de inculpata și părțile civile și împotriva sentinței penale nr.140/2007 a Judecătoriei Oltenița, pe care a desființat-o în tot și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Soluționând cauza în fond, Judecătoria Oltenițaa pronunțat tot soluția de achitare în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, motivat de faptul că inculpata nu poate fi subiect activ al infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, deoarece a fost doar custode al bunurilor SC SA Oltenița.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel inculpata și părțile civile.
Soluționând cauza, Tribunalul Călărași nr.107/A în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de părțile civile și și de inculpata G (fost ) împotriva sentinței penale 44/2008 a Judecătoriei, pe care a desființat-o în parte, în ceea ce privește soluționarea laturii penale a cauzei si stabilirea cheltuielilor judiciare si de judecată și, rejudecând în fond:
În baza art.334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata G din infracțiunea prev. de art.246 Cod penal în infracțiunea prev. de art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal.
În baza art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal a condamnat pe inculpata G (fost ), la 6 luni închisoare.
In baza art.71 Cod penal raportat la art. 64 lit.a și b Cod penal a interzis inculpatei exercițiul drepturilor electorale enumerate anterior pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 - 82 și 71 al.5 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale cât și a celor accesorii, pe o durată de 2 ani si 6 luni, începând de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art.83 Cod penal, a atras atenția asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpata la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat (aferente judecății în fond). A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalului Călărași, părțile civile și inculpata, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI la nr- și soluționată prin decizia nr. 1174/2008 prin care s-au admis recursurile, s-a casat decizia și s-a trimis spre rejudecare Tribunalului Călărași.
In rejudecare s-a constatat că ambele apeluri declarate împotriva sentințe penale nr.44 din 14 februarie 2008 Judecătoriei Oltenița sunt nefondate.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpată, de asemenea, s-a constatat că acesta este nefondat și a fost respins în considerarea următoarelor:
Este de necontestat că în activitatea prestată inculpata se face vinovată de săvârșirea unei fapte, anume aceea de a intra în relații cu partea civilă, de a participa personal la procedura licitației și de semna acte, fapte care fără legătură cu conținutul infracțiunii cercetate sunt săvârșite în materialitatea lor; nu punem în discuție legătura cu celelalte componente ale infracțiunii ci numai săvârșirea lor, abstract, iar sub acest aspect, chiar inculpata o recunoaște.
Textul art.11 pct.2 Cod procedură penală, combinat cu art. 10 lit.a Cod procedură penală cere - pentru achitare - ca fapta cercetată să nu fi fost săvârșită, sub nici o formă: "fapta nu există", iar acest text se deosebește clar de cel prev. la lit."d" - "faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii", care are în vedere săvârșirea faptei, dar coroborate cu lipsa altor elemente, cu neîndeplinirea altor condiții.
Apărarea inculpatei prin apelul declarat sub aspectul analizat nu poate fi primită, fiind chiar tendențioasă. Inactivitatea lichidatorilor nu are nici o relevanță nefiind de natură a-i impune inculpatei activitatea cercetată, aceasta acționând în deplină cunoștință de cauză, după cum trimiterile la rolul judecătorului sindic, în derularea procedurii Legii nr. 10/2001 (" se pronunță judecătorul sindic, care dispune cu privire la retrocedarea.) nu este nu numai nefondată, dar nici acoperită legal, neavând temei.
Nu are nici o influență nici pasivitatea părților civile prin neatacarea actelor de executare întocmite de AVAS, activitatea inculpatei fiind net independentă, iar eventualitatea unor neclarități în demersurile acestor părți aveau rezolvare legală. Inculpata a participat la ședințele de licitație nepermis, neavând nici o calitate în SA, înștiințarea revendicării bunurilor fiind fără relevanță, ea singură.
De fapt, toate aceste apărări, dincolo de caracterul lor formal,pro causa, nu fac decât să întărească convingerea că faptele există, că ele au fost săvârșite de inculpată, astfel că este exclusă ipoteza art. 10 lit. a Cod procedură penală.
In ce privește apelul părților civile, trebuie observată lipsa motivelor de apel, dar în aplicarea dispozițiilor de casare, urmează a se analiza motivația părților civile, astfel cum a fost ea exteriorizată în recursul declarat și în dezbaterile în fond, solicitând condamnarea inculpatei și obligarea la plata despăgubirilor civile.
Prin prisma textelor de lege aplicabile și a derulării activității, s-a apreciat că apelul este nefondat.
Inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal, text potrivit căruia:"fapta funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act, ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani".
Au fost avute în vedere neîndeplinirea cerințelor legii sus-arătate sub mai multe aspecte.
In primul rând în ce privește calitatea făptuitorului, legea cere ca acesta să fie circumstanțiat sub forma funcționarului public "și numai astfel.
In cauză inculpata nu avea această calitate: prin desemnarea persoanei lichidatorului cu caracter definitiv și executoriu, conducerea administrativă își încetează activitatea, legea neprevăzând nici o condiție, nici o cauză de suspendare ori altele, mai ales că procedura în cauză, este una caracterizată, prin celeritate expres prin lege. Nu putem îmbrățișa ideea funcționarului de fapt: legea nu are în vedere această variantă, iar dacă s-ar fi dorit se exprima clar (dovadă fiind bogatul proces legislativ ) nu este cazul să căutăm și găsim interpretări de lege pentru a atinge scopul de condamnare penală.
Importantă este efectuarea mențiunilor la Oficiul Registrului Comerțului, mențiuni din care părțile civile puteau observa, aveau interesul și obligația identificării stării firmei a reprezentaților firmei, astfel putând discuta și cu eventualele părți.
Pe cale de consecință, nu este îndeplinită nici condiția exercițiului atribuțiilor de serviciu semnarea actelor de licitație este nelegală, dar nu îi conferă calitatea de funcționar, în plus licitația putea avea loc și în lipsa unui reprezentant SA.
In fine, astfel cum s-a reținut constant nu este îndeplinită condiția vătămării intereselor legale ale părții civile. Nici părțile civile, nici procurorul, nici judecătorul în fazele anterioare nu au putut dovedi, respectiv constata vătămarea cerută. Este cert că părțile civile au pretins retrocedarea unor bunuri în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, dar nici o autoritate implicată în aplicarea acestei legi nu a stabilit retrocedarea, ori în natură, ori în echivalent. Legea nr. 10/2001 permite și obligă la retrocedare în echivalent, atunci când este imposibilă cea în natură, iar dacă deținătorul bunului o refuză, este liber accesul în justiție, judecătorul sesizat putând să o facă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât inculpata, solicitând, potrivit pct.18 al art.3859Cod procedură penală, schimbarea termenului achitării, respectiv, reținerea dispozițiilor art.10 lit.a Cod procedură penală, cât și părțile civile, care au invocat incidența dispozițiilor art.3859pct.9,10,17 și 18 Cod procedură penală.
În ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art.3859pct.9 Cod procedură penală,recurentele au arătat ă că din expunerea de motive rezultă o formă de autorat a inculpatei, o formă a vinovăției inculpatei în comiterea faptei, dispunându-se nelegal achitarea.
În opinia recurentelor părți civile, motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art.3859pct.10 Cod procedură penală, vizează nepronunțarea instanței asupra cererii prin care s-a solicitat să se constate săvârșirea mai multor fapte, nu numai cele reținute în sarcina inculpatei.
Motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. art.3859pct.17 Cod procedură penală, vizează greșita încadrare juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatei, considerând că se impunea cercetarea acesteia pentru mai multe infracțiuni.
Pe dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală, consideră că s-a făcut o gravă eroare de fapt, întrucât în mod greșit s-a reținut o singură infracțiune, în realitate inculpata săvârșind mai multe infracțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele art.3859pct.1,2 și 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și le va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul inculpatei G, Curtea constată că temeiul invocat de către recurentă, este cel menționat la pct.18.
Or, potrivit art.3859pct.18 Cod procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare, nu și atunci când se contestă temeiul achitării. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat, contrară probelor existente la dosar.
Or, în speță nu poate fi o asemenea situație, reținerea drept temei al achitării a altor dispoziții legale decât cele invocate de către recurentă nefiind consecința denaturării probelor, ci a aprecierii acestora de către instanță.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatei.
Referitor la calea de atac declarată de către părțile civile, se impune a fi făcut următoarele considerații:
Potrivit art.38510Cod procedură penală, recursul trebuie motivat, iar motivele trebuie depuse la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În situația în care nu sunt respectate aceste condiții, Curtea va lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art.3859alin.3 Cod procedură penală, se iau în considerare din oficiu.
Dintre motivele invocate de către recurentele părți civile, singurul care poate fi invocat din oficiu, este cel prevăzut de dispozițiile art.3859pct.10 Cod procedură penală.
Or, se constată, că, raportat la exigențele textului de lege susmenționat, susținerile recurentelor nu se circumscriu acestuia, câtă vreme vizează"nepronunțarea instanței asupra cererii prin care s-a solicitat să se constate săvârșirea mai multor fapte penale și de către alte persoane".
Instanța de recurs constată că nu se poate reforma hotărârea sub acest aspect, întrucât instanța nu a făcut decât să se supună dispozițiilor art.317 Cod procedură penală, în raport de care judecata se mărginește la persoana și la fapta arătate în actul de sesizare, nefiind incidente dispozițiile art.337 Cod procedură penală referitoare la extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
Având în vedere cele expuse, în raport de dispozițiile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge toate recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata G și părțile civile și împotriva deciziei penale nr.221 din 2.12.2008 a Tribunalului Călărași și a sentinței penale nr.44 din 14.02.2008 a Judecătoriei Oltenița.
Obligă fiecare recurent la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.AL 2 ex./ 17.02.2009
C - jud.;
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Simona Encean, Iuliana Ciolcă
