Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 262/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.248/
Ședința publică din data de 16 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe ngă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect RECURSUL declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Slobozia și asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire la dosar.
Se prezintă și apărătorul desemnat din oficiu la termenul anterior pentru recurentul inculpat, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu solicită Curții să ia act că delegația lui a încetat prin prezentarea apărătorului ales al recurentului inculpat și să dispună acordarea onorariului cuvenit pentru prestațiile sale.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuv ntul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat arată că acesta, prin recursul declarat, critică pentru nelegalitate și netemeinicie încheierea din data de 29 ianuarie 2009, prin care instanța de fond a respins cererea sa de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a dispus menținerea stării de arest preventiv. Precizează că, prin înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, constând în caracterizări, s-a încercat conturarea portretului moral al inculpatului, care este un năr de 22 de ani și o persoană non-violentă. Aceste înscrisuri în circumstanțiere au fost însă ignorate de către instanța respectivă. Mai arată că, în opinia apărării, măsura arestării preventive și-a produs deja efectul, întrucât inculpatul, deși trimis în judecată pentru complicitate la o infracțiune deosebit de gravă, este arestat de aproximativ 8 luni, timp în care a avut un comportament corect, recunoscând partea sa de vinovăție. Inculpatul recurent nu este însă el autorul moral al infracțiunii și nici cel care a săvârșit nemijlocit actul de violență asupra părții vătămate. Mai mult, acesta a conștientizat că, dintr-o "prostie", a intrat în conflictul care a condus la săvârșirea faptei. În același timp, din probele aflate la dosar, rezultă că inculpatul a acționat sub presiunea autorului moral al infracțiunii, care se află în stare de libertate. Învederează și faptul că însăși partea vătămată a declarat în fața instanței de fond că este de acord cu înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea. În sfârșit, apreciază că, din punctul de vedere al încadrării juridice, este discutabilă calitatea de complice a inculpatului recurent, acest aspect urmând a fi lămurit însă de către instanța de fond pe baza probatoriului cauzei.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, rejudec ndu-se cauza, să se înlăture dispoziția de menținere a măsurii arestării preventive și să se dispună înlocuirea acesteia cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, întrucât, în concret, nu există probe că, lăsat în libertate, ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică sau ar încerca zădărnicirea aflării adevărului ori influențarea bunei desfășurări a procesului penal. În completarea aspectelor deja evidențiate, solicită să se aibă în vedere că inculpatul are studii superioare, are un loc de muncă stabil și beneficiază de susținerea familiei.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că, prin actul de acuzare, s-a reținut în sarcina inculpatului că acesta a fost persoana de legătură cu instigatorul, a supravegheat operațiunea care trebuia să conducă la uciderea părții vătămate, a comunicat informații autorului nemijlocit al faptei (inculpatul ) cu privire la modul de desfășurare a acelei operațiuni și l-a transportat pe acesta din urmă în afara localității respective, pentru a nu fi depistat. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului recurent prezintă un pericol deosebit de ridicat pentru ordinea publică, av nd în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv complicitate la tentativă la omor calificat, valoarea socială împotriva căreia a fost îndreptată (viața unei persoane), împrejurarea comiterii acestei infracțiuni într-un loc public, printr-o modalitate care a pus în pericol siguranța celorlalți cetățeni. Solicită a se avea în vedere și împrejurarea că asemenea fapte de violență au cunoscut o creștere îngrijorătoare în ultima perioadă, generând un sentiment de nesiguranță în rândul cetățenilor, cât privește securitatea de care beneficiază în locuri publice.
În consecință, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat în cauză, întrucât, în mod corect, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuv nt, se raliază concluziilor formulate de apărătorul său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Penală, între alte măsuri, a respins cererea inculpatului (fiul lui și, născut la data de 06 mai 1965) de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea și a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că, în cauza dedusă judecății sale, nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, fiind incidente în continuare dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât acesta este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din natura faptei, împrejurările de comitere, modalitatea de acțiune și urmarea produsă.
În același timp, Tribunalul a apreciat că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este utilă pentru desfășurarea în bune condiții a cercetării judecătorești.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 30 ianuarie 2009)inculpatul(prin apărătorul ales), care a invocat în scris, drept motive în susținerea căii de atac formulate, împrejurarea că nu este autorul nemijlocit al faptei, că până la judecarea definitivă beneficiază de prezumția de nevinovăție, că însăși partea vătămată s-a declarat de acordat cu eliberarea sa, arătând chiar că el i-ar fi salvat viața în momentul agresiunii și că, din actele depuse la dosar, rezultă că nu prezintă vreun pericol social.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunalul Călărași și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 03 februarie 2009.
La primul termen de judecată în recurs, fixat în data de 09 februarie 2009, cauza a fost amânată pentru termenul de astăzi la cererea expresă a inculpatului, avându-se în vedere lipsa apărătorului său ales și solicitarea scrisă a acestuia din urmă de a i se acorda posibilitatea pregătirii apărării, prin studierea integrală a actelor dosarului.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului, care și-a însușit integral concluziile acestuia, a reiterat aceleași motive susținute în cererea scrisă de recurs, solicitând înlăturarea dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive și dispunerea înlocuirii măsurii respective cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât nu există probe că, aflat în liberate, inculpatul ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică sau ar încerca zădărnicirea aflării adevărului ori influențarea bunei desfășurări a procesului penal, sens în care a invocat circumstanțele personale favorabile (vârsta tânără, absolvirea unor studii superioare, existența unui loc de muncă, susținerea familiei), participația redusă la comiterea infracțiunii ce face obiectul judecății, atitudinea procesuală sinceră și cooperantă, precum și durata îndelungată a privării de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a inculpatului, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia, neexistând prin urmare suport legal pentru înlocuirea măsurii respective cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 29 iulie 2008, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală (legalitatea măsurii fiind confirmată în mod definitiv prin încheierea nr.247 din data de 30 iulie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală), sub acuzația săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă la omor calificat, prevăzută de art.26 cu ref. la art.20 rap. la art.174-175 lit.a, b, e, i din Codul penal și pedepsită, conform normei de incriminare, cu închisoare de la 7 ani și 6 luni până la 12 ani și 6 luni și a fost trimis în judecată, sub aceeași acuzație, la data de 26 noiembrie 2008.
În sarcina inculpatului, s-a reținut că, la data de 30 iunie 2008, premeditat, împreună cu instigatorul și autorul, acționând din interes material, asasinarea prin împușcare a părții vătămate, a sprijinit în mod direct punerea în practică a acestei rezoluții infracționale, prin comunicarea de date și informații care să permită realizarea ei și l-a transportat pe autorul faptei (care a rămas în faza de tentativă) în locul unde a fost comisă și de acolo într-o altă localitate, pentru a nu fi depistat.
Inculpatul nu a contestat, prin recursul declarat, îndeplinirea cerințelor art.143 din Codul d e procedură penală, în declarațiile date în faza de urmărire penală acesta recunoscând, de altfel, implicarea sa în activitatea infracțională anterior descrisă, chiar dacă a încercat să minimalizeze propria participare și să prezinte justificări care să-i diminueze răspunderea.
În acest context, Curtea observă că menținerea stării de arest preventiv a inculpatului nu aduce în niciun fel atingere prezumției de nevinovăție de care el continuă într-adevăr să beneficieze până la rămânerea definitivă a unei eventuale hotărâri de condamnare, întrucât, la acest moment procesual, instanța nu este chemată să se pronunțe asupra vinovăției inculpatului, ci numai asupra existenței unor motive verosimile de a crede că acesta a săvârșit fapta penală ce i se reține în sarcină, împrejurare pe care nici măcar el nu o.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, Curtea constată, contrar celor afirmate de către inculpatul recurent, că acestea sunt întrunite și în prezent, având în vedere, pe de o parte, regimul sancționator sever aplicabil infracțiunii de care este acuzat, iar, pe de altă parte, existența probelor care justifică pe deplin aprecierea că lăsarea sa în libertate determină și în prezent un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea reține în primul rând că inculpatul a participat în mod conștient la săvârșirea unei infracțiuni foarte grave, asumându-și rolul de a transmite datele și informațiile care să permită punerea în aplicare și reușita hotărârii infracționale, dar și sarcina de a asigura suportul moral și ulterior scăparea autorului nemijlocit, pe care l-a transportat până la locul faptei și de acolo într-o altă localitate (municipiul B), precum și împrejurarea că uciderea premeditată a părții vătămate, întemeiată pe conflicte de natură patrimonială, trebuia să se realizeze prin împușcare într-un loc public dintr-un oraș cu o populație însemnată (municipiul C), expunând astfel unui risc major și alți cetățeni aflați întâmplător în acel loc.
În același timp, probatoriul cauzei conturează apartenența inculpatului la o grupare aflată de mai multă vreme în atenția organelor judiciare, pentru implicarea și în alte acțiuni contrare legii, care au determinat o stare de insecuritate în rândul comunității locale.
Nu întâmplător, pe lângă o condamnare anterioară pronunțată în anul 2005 pentru comiterea unei infracțiuni de ucidere din culpă, inculpatul mai este judecat în prezent, într-o cauză separată (în care a fost trimis în judecată la data de 20 iunie 2008), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991, fiind acuzat că a folosit o armă cu de într-un loc public, în împrejurări de natură a primejdui integritatea corporală a persoanelor.
Toate aceste elemente faptice, departe de a caracteriza o persoană non-violentă, astfel cum susține apărarea, conturează un profil socio-moral al inculpatului ușor predispus la acte grave de agresiune fizică îndreptate împotriva semenilor, dovedindu-se astfel că, lăsat în libertate, prezintă un risc ridicat de comitere a unor fapte similare, ordinea și siguranța publică fiind astfel serios amenințate.
În privința circumstanțelor personale favorabile invocate de inculpat, Curtea remarcă, din perspectiva aspectelor anterior menționate, că sunt lipsite de relevanță în aprecierea pericolului său social, cu atât mai mult cu cât ele se întemeiază în mare parte pe caracterizări a căror obiectivitate Curtea înțelege să o pună la îndoială, în condițiile în care acestea reflectă într-un mod părtinitor o conduită pozitivă aflată în contradicție vădită cu comportamentul de fapt al inculpatului, caracterizat prin acțiuni antisociale grave și repetate.
De asemenea, Curtea, raportându-se la dispozițiile art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, apreciază că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a cercetării judecătorești, având în vedere că acesta și ceilalți doi inculpați nu au fost încă audiați de către instanța de fond, existând riscul de a se influența reciproc în privința declarațiilor ulterioare, situație ce poate fi anticipată în mod rezonabil, întrucât inculpatul recurent însuși a exprimat până în prezent poziții oscilante asupra unor împrejurări esențiale pentru lămurirea deplină a situației de fapt.
În sfârșit, Curtea constată că durata privării de libertate a inculpatului (arestat preventiv la data de 29 iulie 2008) nu depășește limitele unui termen rezonabil, ținând seama de faptul că urmărirea penală, care a avut un grad ridicat de complexitate, a fost finalizată cu celeritate, prin întocmirea actului de trimitere în judecată la data de 26 noiembrie 2008, iar la primele termene în primă instanță judecarea cauzei a fost amânată din motive neimputabile organelor judiciare, exclusiv la cererea inculpaților, care au solicitat să li se acorde posibilitatea pregătirii unei apărări efective.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală și art.3 alin.1 din Protocolul nr.-/2008 încheiat între Ministerul Justiție și, onorariul parțial al avocatului din oficiu (care a asigurat asistența juridică obligatorie a recurentului inculpat la termenul din data de 09 februarie 2009, în lipsa apărătorului ales al acestuia), în cuantum de 25% din suma de 100 lei menționată în delegația nr.- eliberată de Baroul București, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 27.02.2009
-
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
