Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 418/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 418/R/2008
Ședința publică din 24 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan Judecător
JUDECĂTORI: Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria
Președintele Curții de Apel Cluj
-
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare pentru pronunțare recursurile declarate de către inculpații și împotriva deciziei penale nr. 118 din data de 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr-, fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246.pen. raportat la art. 248/1 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 3 iunie 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10 iunie 2008, pentru data de 17 iunie 2008, iar apoi pentru data 24 iunie 2008.
CURTEA
Prin sentința penală nr.170/23.02.2007 a Judecătoriei Zalău, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală inculpatul, fiul lui și născut la 6.03.1962 în loc. jud.N, a fost achitat pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu consecințe deosebit de grave, fapte prev.și ped.de art.246 Cod penal rap.la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Prin aceeași sentință în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitată inculpata, fiica lui și, născută la 3.05.1942 în jud. S pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu consecințe deosebit de grave, fapte prev.și ped.de art.246 Cod penal rap.la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată SA bancă în faliment prin lichidator SC și Valorificare Active SA B și Insolvency Specialists B - Sucursala M privind obligarea inculpaților la plata sumei de 10.614.682.691 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Banca Internațională a Religiilor SA - () a fost o bancă cu capital integral privat, în prezent aflându-se în faliment fiind reprezentată prin lichidatorul - SC și Valorificare Active SA
Inculpații au fost angajați în cadrul SA - Sucursala Z în diferite perioade de timp și au ocupat diverse funcții de conducere și de execuție, astfel:
- inculpatul a ocupat funcția de director economic din luna mai 1998 și până la data de 11 mai 1999, iar funcția de director a ocupat-o apoi până în luna ianuarie 2002.
- inculpata a ocupat funcția de director din luna mai 1998 până în data de 11 mai 1999 și funcția de director adjunct până în luna mai 2000.
Regulamentul de organizare și funcționare a sucursalei județene, elabora de Banca Internațională a Religiilor stabilește și atribuțiile și responsabilitățile aparatului din sucursală, astfel:
- conducătorul sucursalei - directorul sucursalei, coordonează și răspunde de întreaga activitate și de reprezentare a sucursalei, organizează activitățile de creditare și recuperare a debitelor alături de directorul economic (contabil șef) și de organul de inspecție de credite din sucursală.
- directorul adjunct coordonează activitatea de trezorerie și alte activități care nu sunt integrate expres în activitatea de creditare propriu-zisă.
În anii 1998-1999 întreaga activitate a sucursalei Z și implicit a conducerii executive era supravegheată de Centrala B, care În virtutea legilor - bancare a condus, a supravegheat și a aprobat prin note și Circulare fiecare credit M acordat, având totodată la dispoziție organe din cadrul Centrului Financiar Intern care au verificat și au întocmit procese verbale de control prin care au constatat că documentația referitoare la credite acordate de inculpați au fost corect întocmite în aceste acte de control nefăcându-se nici o referire la încălcarea prevederilor bancare referitoare la noțiunea de "debitor unic". "expunere netă", sau că documentația premergătoare acordării creditului ar fi necorespunzătoare normelor de creditare emise de bancă.
Până la data de 27.07.1999 când a fost emisă Circulara nr. 66 privind măsurile de aplicare a normelor metodologice nr. 8/1999 a BNR competențele de aprobare a creditelor pentru sucursalele județene erau de 1 miliard lei rol limita totală de expunere/client în cazul societăților comerciale și de 75.000.000 lei rol limită totală de expunere/client în cazul persoanelor fizice, conform Deciziei P 666/1998 a.
Odată cu intrarea în vigoare a Circularei nr.66/1999 a care reglementează noțiunile de expuneri mari și debitor unic se constată că debitorii în cauză SC SRL" SC SA, SC SRL, SC SRL și constituie un singur debitor - fiind îndeplinite cel puțin 2 criterii prevăzute de normele metodologice nr. 8/1999 ale BNR de a fi considerate "singur debitor" și anume: au aceeași conducere, sunt membrii ai aceleași familii sau au garanții încrucișate, iar competența de aprobare a creditelor pentru sucursalele județene era de 5 miliarde lei rol, limita totală de expunere netă, determinată conform Circularei nr.66/1999 a.
Prin Legea nr. 165/03.08.1998 s-a constituit la dispoziția Ministerului Agriculturii și Alimentației fondul pentru finanțarea cheltuielilor aferente lucrărilor agricole din sectorul vegetal și a celor pentru creșterea animalelor în perioada anilor 1998 - 2000.Pentru astfel de credite sunt prevăzute înlesniri agricultorilor privind termenele de rambursare, nivelul dobânzilor, bonificații, etc.
Legea și Normele metodologice aprobate prin HG 649/26.09.2998 stabilesc destinația fondului, punerea la dispoziția băncilor comerciale a sumelor necesare, pe bază de convenții, respectarea destinației fondului, relațiile băncilor cu fondul (Ministerul Agriculturii și Alimentației) și alte prevederi de ordin tehnic.
Despre această procedură de acordare a creditelor a relatat și martorul care în perioada 1998-2000 fost administrator la firmele SC SRL, SC SRL și în acea perioadă a luat credite pentru agricultură pe aceste firme de la - Sucursala Astfel, pentru obținerea creditelor martorul s-a adresat Ministerului Agriculturii de unde a plecat la Centrala B - unde au fost avizate actele comunicate de la Ministerul Agriculturii, iar în final martorul s-a prezentat la sediul - Sucursala Z unde au fost transmise actele avizate și a primit creditele. Aceste credite au fost acoperite cu mijloace fixe și cu garanții imobiliare ale societăților martorului, dar pentru că în anul 1999 banca a intrat în faliment a atras și falimentul firmelor sale, iar creditele nu au putut fi rambursate la termen. Martorul arată că evaluarea garanțiilor pentru creditele primite s-a făcut de experți evaluatori autorizați de Centrala - B, iar dacă banca nu intra În faliment martorul consideră că ar fi reușit să restituie creditele acordate conform contractelor ( 559-560).
Din cuprinsul contractelor de credit și actele adiționale la contractele de credit depuse la dosar instanța constată că inculpata a semnat contracte de credit în calitate de director executiv numai în perioada mai 1998 mai 1999 și numai pentru firmele SC SRL, SC SRL și SC SRL după cum urmează:
La firma SC SRL.
1. Creditul acordat prin actul adițional nr. 678/31.08. 1998 la contractul de credit nr. 44/27.07.1998 îndeplinea condițiile legale din punct de vedere al normelor în vigoare la data respectivă și al garanțiilor constituite (NM nr. 1/1994 ).
2. Creditul acordat prin actul adițional nr. 1016/30.09.1998 la contractul de credit nr. 44/27.07.1998 respecta normele legale în vigoare oferind garanții corespunzătoare (NM; nr. 1/1994 ).
3. Creditul acordat prin actul adițional nr. 265/04.11.1998 la Contractul de credit nr. 44/27.07.1998 îndeplinea condițiile legale având în vedere că prelungirea termenului de rambursare era permisă pentru o perioadă de maxim 360 de zile, putându-se totodată modifica contractul de credit prin acte adiționale ulterioare inclusiv prin suplimentarea garanțiilor constituite inițial (Legea nr. 165/1998, circulara nr. 48/1998 și NM nr.1/1994 ).
4. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 174/ 04.05.1999 respecta condițiile prevăzute de lege și a fost acordat fără a se depăși normele privind competența ( Decizia P 666/1998, nr. 1/1994.
La firma SC SRL.
1. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 82/26.02.1999 era în concordanță cu normele legale în vigoare la acea dată ( Legea nr. 165/1998, decizia P 660/1998, circulara nr. 66/1999 N. nr. 1/1994.)
2. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 113/15.03.1999 îndeplinea condițiile legale atât din punct de vedere al acordării, cât și din punct de vedere al constituirii garanțiilor corespunzătoare. (Legea nr. 165/1998, circulara nr. 66/1999.)
La firma SC SRL creditele acordate de - Sucursala S În perioada 1998 - 1999 când inculpata era director, au fost rambursate integral.
Astfel, totalul creditelor acordate și rambursate înainte de 11.05.1999 (data transferării inculpatei în funcția de director adjunct) au fost:
1. Pentru firma - credit în valoare de 1.270.912 mii lei din care suma de 534.912 mii lei rambursat iar suma de 721.088 mii lei a fost transferată conform Legii nr. 165/1998 de la dobânda zilei la credite subvenționate, când s-a schimbat data scadenței (20.07.1999) data la care acest credit a rămas nerestituit.
2. Pentru firma creditele acordate în perioada mai 1998 - mai 1999 au fost rambursate integral.
3. Pentru firma creditul de 1.000.000 mii lei nu a fost restituit, acesta fiind acordat la Legea 165/1998 pentru agricultură cu dobândă subvenționată cu scadențele În luna februarie și martie 2000 când inculpata nu mai avea ca și atribuții de serviciu urmărirea acestor credite.
Opinia expertului asistent este că nu și-a încasat debitele rezultate din creditele acordate, datorită modului defectuos În care a acționat firma de lichidare în recuperarea debitelor restante (acceptarea vânzării de sub gaj și ipotecă a bunurilor de către numitul în favoarea unor terți de regulă firme în care acesta era acționar în nume propriu sau prin persoane interpuse).
Garanțiile care au stat la baza acordării creditelor susmenționate au fost: Ferma evaluată conform raportului de expertiză a evaluatorului la valoarea de garanție (vânzare forțată) de 7.119 mil.lei.
- Ferma evaluată conform raportului de expertiză a evaluatorului la valoarea de garanție (vânzare forțată) de 4.055 mil.lei. 2 apartamente în BMe valuate la peste 225 mil.lei. Utilaje și stocuri de peste 2.500 mil.lei.
Așadar, la volumul total de credite acordate de 5.668 mil.lei s-au constituit garanții constând în ipoteci de cel puțin 11.400 mil.lei, valoare de expertiză la momentul acordării creditelor și cu toate că prețul imobilelor pe piață a evaluat În creștere, după cca. 3 ani aceste imobile au fost valorificate la prețuri derizorii iar utilajele au fost Înstrăinate de sub sechestru, după ce a intrat în procedura de faliment.
Conform nr. 8/1999 a BNR și Circulara nr. 66/1999 a expunerea netă se determină ca diferența între volumul creditelor acordate unei persoane sau grup de persoane (ce reprezintă un singur debitor), din care se scade 50 % din valoarea garanțiilor constituind ipoteci.
Din cuprinsul contractelor de credit și actelor adiționale la contractele de credit din dosar rezultă că în perioada 1998-2000 inculpatul în calitate de director a semnat contracte de credit pentru următoarele firme: Pentru SC SRL
1. Creditul acordat prin actul adițional nr. 678/31.08.1998 la contractul de credit nr. 44/27.07.1998, credit în sumă de 400 mil.lei pentru finanțarea producției agricole, credit legal acordat conform NM nr.1/1994, fără depășirea limitei de competență de 1 miliard în vigoare la această dată conform Deciziei P 660/1998 a. Garanțiile acopereau În proporție de cel puțin 125% creditul și dobânzile pe un an.
2. Creditul acordat prin actul adițional nr. 1016/30.09.1998 la contractul de credit nr. 44/27.07.1998 credit în sumă de 150 mil.lei pentru finanțarea producției agricole este legal acordat conform NM nr. 1/1994 și Deciziei P 660/1998, garanțiile au fost asigurate și acopereau cel puțin 125 % din valoarea creditului și dobânzilor aferente.
3. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 174/04.05.1999 credit în sumă de 20 mil.lei pentru nevoi urgente, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 și Deciziei P 660/1998.
4. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 192/15.05.1999, credit în sumă de 20 mil.lei pentru nevoi urgente, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 și Deciziei P 660/1998.
5. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 215/22.05.1999, credit în sumă de 20 mil.lei pentru nevoi urgente, credit legal acordat și garantat conform nr. 1/1994 și Deciziei 660/1998.
6. Creditul acordat prin contract de credit nr. 241/04.06.1999, credit în sumă de 20 mil.lei pentru nevoi urgente, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 și Deciziei 660/1998.
7. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 429/29.09.1999, credit în sumă de 215 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat, conform N M nr. 1/1994 și Circularei nr. 66/1999.
8. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 496/01.11.1999, credit în sumă de 450 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr.1/1994 și circularei nr. 66/1999.
La firma SC SA.
1. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 288/09.07.1999 credit în sumă de 85 miI. lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat, conform NM nr. 1/1994 și Deciziei P 660/1998.
2. Creditul acordat prin actul adițional nr. 296/15.07.1999 la contractul de credit nr. 288/09.07.1999, credit în sumă de 75 miI. lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 și Decizia P 660/1998.
3. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 476/21.10.1999, credit în sumă de 550 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 și Circularei nr. 66/1999 a.
4. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 493/01.11.1999. credit în sumă de 1000 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 și Circularei 66/1999.
5. Creditul acordat prin actul adițional nr. 15/13.01.2000 la contractul de credit nr. 493/01.11.1999, credit în sumă de 50 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 și nr. 66/1999.
La firma SC SRL.
1. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 82/26.02.1999, credit agricol în sumă de 200 mil.lei credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994, circulara nr. 48/1998 și Legea nr. 165/1998.
2. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 113/15.03.1999, credit agricol în sumă de 800 mil.lei, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994, Circulara nr. 48/1998, Legea nr. 165/1998 și Decizia P 660/1998 (valoarea de expertiză a garanției era 7.119 mil.lei).
3. Creditul acordat prin contractul de credit nr. 413/22.09.1999, credit în sumă de 120 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994, circularei nr. 66/1999 și Deciziei P 660/1998.
La firma SC SRL.
1. Credit acordat prin contractul de credit nr. 269/01.07.1999 credit agricol, în sumă de 1000 mil.lei, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994, circularei nr. 48/1998, Legii nr. 165/1998, Deciziei P 660/1998 și circularei nr.66/1999.
2. Credit acordat prin actul adițional nr. 335/03.08.1999 la contractul de credit nr. 265/25.06.1999 credit în sumă de 10 mil.lei pentru nevoi temporare, credit legal acordat și garantat conform NM nr. 1/1994 și circulara nr. 66/1999.
La debitorul s-a acordat un credit agricol în sumă de 75 mil.lei prin contractul de credit nr. 244/08.06.1999, credit legal acordat și garantat conform nr.l/1994, circularei nr. 48/1998 și Legii nr. 165/1998 (credit ipotecat cu apartamentul din B M).
Având în vedere actele din dosar și normele bancare instanța a constatat că acordarea creditelor bancare presupuneau parcurgerea unor etape (instrumentarea documentației de credit, avizarea documentației de către comitetul de risc și aprobarea de către comitetul de conducere) iar la aceste operațiuni conlucrau toate compartimentele - respectiv inspector de credite, jurist, evaluator autorizat, directori; care au respectat: resursele de creditare, garanțiile permise, atât la creditele din resursele proprii ale băncii cât și la creditele acordate conform Legii 165/1998 și limitele de creditare conform competențelor de aprobare a creditelor.
Pe baza considerentelor susmenționate instanța, a apreciat că inculpații și în funcțiile lor de conducere a Sucursala Z, au procedat conform normelor în vigoare la data acordării creditelor, iar faptul că nu și-a încasat debitele rezultate din creditele acordate nu se datorează modului de acordare a creditelor de către inculpați, ci este consecința modului defectuos cu care a acționat firma de lichidare în recuperarea debitelor restante, care la data încheierii contractelor de credit și actelor adiționale erau garantate de experți autorizați ai băncii centrale conform legii.
Chiar dacă banca a intrat în procedura de faliment firma de lichidare avea obligația să valorifice corect și legal garanțiile constituite, pentru creditele acordate și nu trebuia să permită ca acele garanții (imobile, utilaje să fie vândute la valori derizorii.
Așadar, sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, instanța a apreciat că în speță nu există un raport de cauzalitate între modul de îndeplinire a îndatoririlor de servire a inculpaților (privind acordarea creditelor și constituirea garanțiilor) și producerea pagubei în patrimoniul părții vătămate, motiv pentru care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap.1a art. 10 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpaților și pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu.
Totodată instanța a constatat neîndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpaților, prev. de art. 998 cod civil (acțiune ilicită, prejudiciu, vinovăție și legătură de cauzalitate) motiv pentru care s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SA - bancă în faliment prin lichidator.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și - bancă în faliment în calitate de parte civilă prin lichidator INSOLVENCY SPECIALISTS -
Prin decizia penală nr.118 din 20 septembrie 2007, Tribunalul Sălaja admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și partea civilă -B prin lichidator INSOLVENCY SPECIALISTS - B contra sentinței penale nr.170/2007 a Judecătoriei Zalău care a fost desființată în întregime.
Judecând cauza pe fond, au fost condamnați inculpații și în baza art.246 Cod penal rap.la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, la câte: 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a-c Cod penal pe o durată de 5 ani
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal, 64 lit.a-c Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B prin lichidator suma de 10.515.314.606 lei ROL despăgubiri civile (4.464.089.915 lei ROL credite nerambursate, 6.028.450.560 lei ROL dobânzi, 22.774.131 ROL comisioane).
Inculpații și au fost obligați să plătească în solidar suma de 1.725.057.175 ROL (651.348.813 lei ROL credite nerambursate,1.073.619.255 ROL dobânzi, 89.107 ROL comisioane) aceleiași părți civile.
Inculpații au fost obligați să plătească în cotă de 1/2 parte suma de 93.189.000 reprezentând onorariu expertiză efectuată de expert cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitare.
Inculpații au fost obligați să plătească statului câte 500 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această deciziei, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpații au fost angajați în cadrul SA - Sucursala Z, în diferite perioade de timp și au ocupat și diverse funcții de conducere și execuție. Inculpatul a ocupat funcția de director economic, de la înființarea sucursalei, în luna mai 1998, până la data de 11 mai 1999 și funcția ca director în luna ianuarie 2002. Inculpata a ocupat funcția de director, din luna mai 1998, până la data de 11 mai 1999 și funcția de director adjunct, până în luna mai 2000.
Numitul este asociat unic și administrator al SC " " SRL și controlează și societățile SC " " SRL, al cărei asociat unic este soția sa, și SC " " SRL SA, unde deține împreună cu soția sa, 94 % din acțiuni.
În perioada 27 iulie 1998 - 13 ianuarie 2000, inculpații au acordat numeroase credite succesive, societăților, și, numitului și SC "" SRL, județul M, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, în ce privește respectarea normelor de creditare, având drept consecință prejudicierea intereselor legale ale SA, în condițiile în care majoritatea creditelor astfel acordate, nu au fost rambursate și nu există posibilitatea recuperării debitelor în totalitate, prin valorificarea garanțiilor constituite.
La data de 27 iulie 1998, fost încheiat contractul de împrumut nr.44/27 07.1998, prin care SA - Sucursala Z, reprezentată de inculpata, director și inculpatul, director economic, a acordat un împrumut în sumă de 400 milioane lei, către SC " " SRL, reprezentată de, pe un termen de 9 luni, cu o perioadă de grație de 4 luni, pentru achitarea cheltuielilor curente, cu întreținerea, valorificarea, recoltarea produselor agricole.
Împrumutul a fost acordat cu o dobândă de 63 % pe an, dobândă care trebuia achitată lunar, înaintea oricăror alte debite fată de bancă, inclusiv în perioada de grație. Împrumutul trebuia restituit în patru rate, scadența ultimei rate fiind data de 20 martie 1999.
Împrumutul a fost garantat prin constituirea unui gaj fără deposedare, asupra unor utilaje agricole, a căror valoare luată în garanție era de 744.000.080 lei, conform contractului de gaj nr.278/23.07.1998.
Acest contract de credit a fost încheiat în forma sa inițială de către inculpații și, cu respectarea legalității în activitatea lor de serviciu.
La data de 31 august 1998, la. SA - Sucursala Zaf ost înregistrată cererea lui, reprezentantul SC " " SRL, pentru acordarea unui nou credit, de 400 milioane lei, pe termen de un an, pentru acoperirea cheltuielilor de întreținerea unei livezi și furajarea animalelor.
Ca urmare a cererii depuse, în aceeași zi s-a încheiat actul adițional nr.678/31 08 1998, la contractul de împrumut nr.44/27 07 1998, prin care creditul inițial a fost suplimentat cu suma de 400 milioane lei, fiind rambursabil până la data de 20 iunie 1999, cu o dobândă de 58 % pe an.
La încheierea acestui act, conform mențiunilor din cuprinsul său, banca a fost reprezentată de către inculpații și.
Prin contractul de garanție mobiliară nr.675/31 08 1998, s-a constituit un gaj fără deposedare, în favoarea asupra unor bunuri a căror valoare luată în garanție era de 1.220.000.000 lei. Acest contract a fost încheiat pentru a garanta restituirea împrumutului total de 800.000.000 lei, alături de contractul de gaj nr.278/23 07 1998.
Garanția constituită conform contractului nr.675/31.08.1998 a fost acceptată de inculpații și, deși erau încălcate Normele Metodologice privind activitatea de creditare în lei nr.1/1994, ale Băncii Internaționale a religiilor SA. Astfel, în contract se menționează că debitorul aduce în gaj un depozit de cereale, cu suprafața construită de 176.tip., un adăpost universal, pentru porci, cu suprafața construită de 808,5. o hală de sortat fructe, cu adăpost animale, 300 capete porci la îngrășat și 500 tone mere de consum. S-a constituit gaj asupra unor imobile (depozit de cereale, adăpost pentru porci, hală de sortat fructe), în condițiile în care obiectul gajului îl poate constitui doar un bun mobil. In mod normal, imobilele trebuiau ipotecate în favoarea băncii, fapt însă greu de realizat, deoarece situația juridică a acestora era incertă, aspect cunoscut și ignorat cu bună știință de către învinuiți.
În cursul cercetărilor, inculpatul a arătat că adăpostul de cereale și hala de sortat, nu se încadrează în categoria imobilelor și deci, puteau fi gajate.
Această apărare este formală, deoarece inculpații, la data încheierii actului adițional, au realizat în mod corect, că acele bunuri sunt imobile și situația lor juridică nu este clară. Această împrejurare a fost dovedită chiar de mențiunea care este făcută în actul adițional, respectiv că "împrumutatul se obligă ca după întabularea imobilelor, prin prezentul contract, în termen de 10 zile, să constituie ipotecă asupra lor".
Nici acceptarea celorlalte bunuri aduse în gaj, (300 capete porci, 500 tone mere de consum) nu este în conformitate cu normele
Astfel, potrivit Anexei nr.1 privind punctul 21 1/1994, bunurile mobile puteau fi constituite în gaj fără deposedare, dacă pe întreaga perioadă acreditării, se regăseau sub aceeași formă, ori în mod evident, animalele și fructele menționate, nu puteau fi regăsite în aceeași formă, până în luna iunie 1999.
Consecința încălcării cu știință a normelor de creditare de către învinuiți, o constituie imposibilitatea valorificării garanțiilor în condițiile în care debitorul nu a rambursat creditul.
La data de 30 septembrie 1998,a fost încheiat actul adițional nr.10 16/30.09.1998, la contractul de împrumut nr.44/27 07 1998, banca fiind reprezentată de inculpații și, prin care creditul inițial acordat SC " " SRL, a fost suplimentat cu suma de 150 milioane lei pe termen de 3 luni, fiind rambursabil până la data de 20.01.1999, cu o dobândă de 68% pe an.
Împrumutul astfel suplimentat, era garantat prin constituirea unui nou gaj fără deposedare, conform contractului nr. 1015/29.09.1998, asupra unor bunuri cu valoarea luată în garanție, de 240 milioane lei, alături de gajurile aferente contractelor 278/23 07 1998 și 675/31 08 1998.
Creditul a fost suplimentat, deși garanțiile constituite conform contractului de gaj nr.675/31.01.1998 erau necorespunzătoare, așa cum s-a arătat anterior, iar debitorul înregistra restanțe la plata dobânzii, pentru perioada iulie-septembrie 1998, la creditul inițial, fiind astfel încălcate prev. art.64 din nr.1/1994, a, potrivit cărora creditul inițial poate fi suplimentat dacă nu se înregistrează restanțe la dobânzi.
Potrivit art.5 din contractul de împrumut nr.44 din 27 iulie 1998, plata dobânzii urma să se facă lunar, începând cu luna următoare celei acordării creditului, inclusiv în perioada de grație. Este adevărat că la data de 01 09 1998 se achită dobânzi în sumă de 25.458.906 lei, însă un calcul simplu arată că dobânda de 63 % pe an, la un credit de 400 milioane lei, pentru două luni se ridică la peste 40 milioane lei.
În final, acest credit nu a mai fost rambursat.
La data de 04 noiembrie 1998, fost încheiat actul adițional nr. 265/4. Il.
1998, la contractul de împrumut nr.44/27 07 1998. În esență, prin acest act adițional, din creditul total de 950 milioane lei, suma de 721.088.000 lei, a fost
preluată ca și credit, acordat conform Legii nr. 165/1998, privind constituirea la dispoziția Ministerului Agriculturii și Alimentației, a fondului pentru finanțarea cheltuielilor aferente lucrărilor agricole din sectorul vegetal și a celor pentru creșterea animalelor, în perioada: 1998-2000, cu o dobândă subvenționată de 41 %pe an.
La scadența creditelor menționate, au fost încheiate acte adiționale prin care s-au prelungit termenele de rambursare și s-au constituit alte garanții, de exemplu s-a constituit ipotecă, conform actului adițional nr.399/16.09.1999, la contractul de împrumut nr.44/27.07.1998, fapt ce dovedește că garanțiile inițiale erau necorespunzătoare. Termenele de rambursare au fost prelungite numai pentru a crea aparența că nu există credite restante, pentru a putea astfel acorda noi credite.
La data de 26 februarie 1999, fost încheiat contractul de împrumut nr.82/26.02.1999, banca fiind reprezentată de învinuiții și, prin care a fost acordat un împrumut de 200 milioane lei către SC SRL, pe termen de 360 zile, conform Legii nr.165/1998.
Și acest credit a fost acordat cu încălcarea normelor privind competența de acordare a creditelor, cu consecința prejudicierii intereselor, în condițiile în care creditul nu a mai fost rambursat.
La data de 15 martie 1999, fost încheiat contractul de credit nr.113/15.03.1999, banca fiind reprezentată de învinuiții și, prin care a fost acordat un împrumut de 800 milioane lei către SC SRL, pe termen de 360 zile, conform Legii nr.165/1998.
Împrumutul a fost garantat prin instituirea unei ipoteci de rangul II, asupra fermei, din județul Asupra acestui imobil mai era constituită o ipotecă de rangul I, în favoarea SC SA-B M, pentru suma de 1.229.200.000 lei.
Învinuiții au acceptat constituirea unei ipoteci de rangul II. Deși potrivit art.21 din nr.1/1994 ale era acceptată ca și garanție doar ipoteca convențională de rangul normele de creditare au fost încălcate și în ce privește competența de aprobare a creditelor.
Acordarea acestui credit de către învinuiți, cu încălcarea normelor de creditare, a avut drept consecință prejudicierea intereselor legale ale, în condițiile în care creditul nu a mai fost rambursat.
La data de 4 mai 1999 fost încheiat contractul de credit nr.174/4.05.1999, banca fiind reprezentată de învinuiții și, prin care a fost acordat un împrumut de 20 milioane lei, pe un termen de 15 zile, către SC SRL. Acest împrumut a fost acordat cu încălcarea normelor de creditare privind competența de aprobare a creditelor, având drept consecință prejudicierea intereselor, în condițiile în care creditul nu a mai fost rambursat.
La data de 15 mai 1999 fost încheiat contractul de credit nr.192/15.05.1999, banca fiind reprezentată de învinuiții și, prin care a fost acordat un împrumut de 20 milioane lei, către SC SRL rambursabil la data de 25 mai 1999.
Acest credit a fost acordat cu încălcarea nomelor privind competența e acordare a creditelor și nu a mai fost rambursat.
La data de 22 mai 1999 fost încheiat contractul de credit nr.215/22.05.1999, banca fiind reprezentată de învinuiții și, prin care a fost acordat un împrumut de 20 milioane lei către SC SRL, rambursabil la data de 9 iunie 1999.
Acest credit a fost acordat cu încălcarea normelor privind competența de acordare a creditelor și nu a mai fost rambursat, fiind astfel prejudiciate interesele băncii.
La data de 4 iunie 1999, fost încheiat contractul de credit nr.241/4.06.1999, banca fiind reprezentată de învinuiții și, prin care a fost acordat un împrumut de 20 milioane lei, către SC SRL, rambursabil la data de 25 iunie 1999.
Acest credit a fost acordat cu încălcarea normelor privind competența de acordare a creditelor, având drept consecință prejudicierea intereselor, în condițiile în care nu a mai fost rambursat.
La data de 8 iunie 1999, fost încheiat contractul de credit nr.244/8.06.1999, banca fiind reprezentată de învinuiții și, prin care a fost acordat un împrumut de 75 milioane lei, către, fiind rambursabil la data de 25 mai 2000.
Acest credit a fost acordat cu încălcarea normelor privind competența de acordare a creditelor, având drept consecință prejudicierea intereselor, în condițiile în care nu a mai fost rambursat.
La data de 9 iulie 1999, fost încheiat contractul de credit nr.288/9.07.1999 banca fiind reprezentată de învinuiții și, prin care a fost acordat un împrumut de 85 milioane lei, către SC SRL-, fiind rambursabil la data de 17 ianuarie 2000.
Acest credit a fost acordat cu încălcarea normelor privind competența de acordare a creditelor, având drept consecință prejudicierea intereselor, în condițiile în care nu a mai fost rambursat.
Este de menționat că acest contract a fost semnat din partea băncii doar de către învinuitul.
La data de 15 iulie 1999, fost încheiat actul adițional nr.296/15. 07.1999, la contractul de credit nr.288/9.07.1999 banca fiind reprezentată de învinuiții și.
Prin acest act adițional, creditul inițial, de 85 milioane lei, a fost suplimentat cu suma de 75 milioane lei.
Acest credit a fost acordat cu încălcarea normelor privind competența de acordare a creditelor, având drept consecință prejudicierea intereselor, în condițiile în care nu a mai fost rambursat.
S-a menționat că pe cererea semnată de, privind suplimentarea creditului din contractul nr.288/9.07.1999, învinuitul, a făcut o mențiune, în sensul că SC SA, nu îndeplinește condițiile de creditare. Cu toate acestea, învinuitul, a hotărât acordarea creditului suplimentar.
La data de 22 iulie 1999, fost încheiat contractul de credit nr.317 /22.07.1999 banca fiind reprezentată de învinuiții și, prin care a fost acordat un împrumut de 22 milioane lei, către SC SA-, fiind rambursabil la data de 22 septembrie 1999.
Acest credit a fost acordat cu încălcarea normelor privind competența de acordare a creditelor, având drept consecință prejudicierea intereselor, în condițiile în care nu a mai fost rambursat.Acest contract a fost semnat de către învinuita, în locul învinuitului.
La data de 22 septembrie 1999, fost încheiat contractul de credit nrAI2/22.09.l999 banca fiind reprezentată de învinuiții și, prin care a fost acordat un împrumut de 120 milioane lei, către SC SRL-, fiind rambursabil la data de 21 noiembrie 1999.
Acest credit a fost acordat cu încălcarea normelor privind competența de acordare a creditelor. De asemenea, contractul a fost încheiat cu încălcarea Circularei nr.71/19 august 1999, președintelui, care interzicea acordarea de credite pentru persoanele fizice și juridice, din afara județului în care funcționa unitatea băncii.
Încălcarea normelor de creditare, având drept consecință prejudicierea intereselor, în condițiile în care nu a mai fost rambursat.
La data de 29 septembrie 1999, fost încheiat contractul de credit nr.429/29.09.1999 banca fiind reprezentată de învinuiții și, prin care a fost acordat un împrumut de 215 milioane lei, către SC SRL-, fiind rambursabil la data de 28 decembrie 1999.
Acest credit a fost acordat cu încălcarea normelor privind competența de acordare a creditelor și cu încălcarea dispozițiilor Circularei nr.71/19 august 1999, președintelui
Încălcarea normelor de creditare, având drept consecință prejudicierea intereselor, în condițiile în care nu a mai fost rambursat.
La data de 25 octombrie 1999, fost încheiat actul adițional la contractul de credit nr.429/29.09.1999, prin care creditul inițial de 215 milioane lei a fost suplimentat cu suma de 220 milioane lei, ajungându-se la un volum total în sumă de 435 milioane lei.
Ca urmare a cererii formulate de către învinuitul a încheiat un referat în care a menționat că agentul economic SC SRL se încadrează în categoria D de creditare și a arătat că nu poate fi creditat. Cu toate acestea, învinuita a hotărât suplimentarea creditului, cu încălcarea normelor de creditare. Nici acest credit nu a mai fost rambursat și învinuitul a formulat obiecții cu privire la acest act.
La data de 21 octombrie 1999, fost încheiat contractul de împrumut nr.476/21.10.l999 banca fiind reprezentată de învinuiții și, prin care a fost acordat un împrumut de 550 milioane lei, către SC SA.
Învinuitul, a întocmit un referat în care a menționat că acest credit de 550 milioane lei, nu poate fi acordat, având în vedere garanțiile propuse de, respectiv o ipotecă de rangul III, asupra fermei în referat învinuitul a menționat că nu se respectă normele de creditare referitor la garanții și a mai menționat că SC SA nu și-a mai plătit dobânzile și nu și-a desfășurat operațiunile bancare prin
Referatul întocmit de învinuitul a fost însușit și de învinuiții, și: În cuprinsul referatului a mai fost făcută mențiunea că cei din comitetul de conducere (din care făceau parte învinuiții și ), n-au vrut să semneze.
Cu toate că erau încălcate flagrant normele de creditare și cu toată opoziția celorlalți învinuiți, și au hotărât acordarea creditului de 550 milioane lei, care în final nu a mai fost rambursat, fiind astfel prejudiciate interesele băncii.
La data de 1 noiembrie 1999, fost încheiat contractul de împrumut nr.496/1.ll.l999 prin care a fost acordat un împrumut de 450 milioane lei, către SC SRL.
Ca urmare a cererii de credit făcută de, învinuitul a întocmit un referat în care a menționat că SC SRL nu a prezentat documentația necesară pentru analiza economicofinanciară, nu are sediul în județul S și în consecință, nu poate fi creditată.
Pe referatul întocmit de învinuitul și învinuiții, și, au menționat în scris, că nu sunt de acord cu acordarea creditului.
Cu toate acestea, învinuiții și, încălcându-și atribuțiile de serviciu cu privire la respectarea normelor de creditare, au hotărât acordarea împrumutului de 450 milioane lei, cu consecința prejudicierii intereselor legale ale în condițiile în care acesta nu a mai fost rambursat.
În aceeași zi, respectiv la data de 1 noiembrie 1999, fost încheiat contractul de împrumut nr.493/1.ll.l999 prin care a fost acordat un împrumut de 1 miliard lei, către SC SA.
Învinuitul a întocmit un nou referat în care a menționat că sunt încălcate normele de creditare, astfel că societatea nu poate fi creditată.
Învinuiții, și, au menționat în scris pe referatul întocmit de că nu sunt de acord cu acordarea creditului.
Învinuiții și au hotărât totuși acordarea creditului, cu încălcarea normelor de creditare, fără a ține cont de obiecțiunile celorlalți învinuiți. Nici acest credit nu a mai fost rambursat.
La data de 13 ianuarie 2000, fost încheiat actul adițional nr.15/13.0 1.2000, la contractul de împrumut nr.493/1.11.l999, creditul inițial fiind suplimentat cu suma de 50 milioane lei, banca fiind reprezentată de către învinuitul.
Nici acest împrumut, acordat cu încălcarea normelor de creditare nu a mai fost rambursat.
La data de 3 august 1999, fost încheiat actul adițional nr.335/ 3.08.1999, la contractul de împrumut nr.265/25.06.l999, creditul inițial fiind suplimentat cu suma de 10 milioane lei.
Creditul nu putea fi suplimentat, întrucât se înregistrau restanțe la creditul inițial, din care, în final a fost rambursată o singură, de 1.363.636 lei, la data de 29 septembrie 1999.
Învinuitul a întocmit un referat în care a arătat că societatea nu poate beneficia de suplimentarea creditului, întrucât garanția inițială era neîndestulătoare, fiind încălcate normele de creditare.
Opinia învinuitului a fost împărtășită și de către învinuitul.
Cu toate acestea, învinuitul a hotărât acordarea creditului, care nu a mai fost rambursat.
La data de 1 iulie 1999, fost încheiat contractul de împrumut nr.269/1.07.l999, prin care a fost acordat un credit de 1 miliard lei, către SC SRL, în conformitate cu prevederile Legii 165/1998, pe termen de un an. Creditul a fost acordat cu încălcarea normelor de creditare privind competența de aprobare a creditelor, deoarece mai exista un credit anterior, (contractul nr.265/25.06.1999), fiind astfel depășit plafonul de 1 miliard lei.
Învinuitul a hotărât acordarea acestui împrumut cu încălcarea normelor de creditare, având drept consecință vătămarea intereselor, în condițiile în care creditul nu a mai fost rambursat.
În ceea ce privește activitatea de creditare, învinuiții și, care dețineau funcții de conducere în cadrul -Sucursala Z, potrivit atribuțiilor lor de serviciu, au avut rolul decizional în acordarea creditelor. Aceștia aveau calitatea de administratori ai fondurilor băncii și lor le revine răspunderea pentru toate plasamentele făcute ceilalți învinuiți au avut doar rol consultativ, fără a putea hotărî, conform atribuțiilor lor de serviciu, cu privire la acordarea sau neacordarea vreunui credit.
În cursul urmăririi penale, învinuiții, și, au declarat în mod constant că acordarea creditelor către și firmele controlate de acesta, a fost decisă întotdeauna de către învinuiții și. Aceștia au menționat că discuțiile în legătură cu acordarea creditelor, au fost purtate de către, direct cu și deși în mod normal, cererea de credit trebui a adresată inspectorilor de credit. Învinuiții au mai arătat că la un moment dat, și-au dat seama despre intenția lui și de a credita sub orice formă, firmele lui, situație în care au hotărât să se opună. Învinuiții și, nu au ținut seama de opinia celorlalți învinuiți, pe care au ignorat-o și au continuat să acorde credite firmelor menționate, cu încălcarea normelor de creditare. De mai multe ori, învinuiții și-au exprimat în scris dezacordul cu privire la acordarea creditelor către firmele lui.
Reaua-credință a învinuitului rezultă și din faptul că prin adresa nr.1450/2.07.1999, a solicitat Judecătoriei Baia Mare, radierea ipotecii de rangul II, înregistrată asupra imobilelor din localitatea, proprietatea SC SA, constituită pentru a garanta creditul de un miliard lei, acordat conform contractelor nr.82/1999 și 113/1999, deși împrumutul nu a fost rambursat.
Așa cum s-a menționat și anterior, învinuiții și, au procedat la prelungirea termenelor de rambursare a creditelor acordate anterior, numai pentru a crea aparența că nu există credite restante și a putea astfel să acorde noi credite în continuare, cu încălcarea normelor. Mai trebuie precizat că potrivit Circularei nr.72/30.l2.l997 a, doar Comitetul de Direcție al, pe baza analizelor efectuate de unitățile băncii și a Direcției de Creditare, putea să acorde perioada de grație pentru dobânzi, să efectueze rescadențări, amânări sau prelungiri ale termenelor de rambursare a creditelor, în condițiile în care societățile comerciale înregistrau pierderi, aveau rate restante sau dobânzi neplătite, determinate de cauze obiective, iar prin măsurile luate de bancă, se aprecia că se asigura redresarea situației economice și financiare și prin aceasta, rambursarea datoriilor față de bancă.
La data de 30 iulie 2003, -SA-Sucursala Z înregistra un debit total de 12.803.395.958 lei, din care credite nerambursate 5.663.728 lei, dobânzi 7.102.069.815 lei, comisioane bancare 22.863.238 lei, cheltuieli de urmărire 15.124.077 lei. Garanțiile certe care pot fi valorificate, sunt în sumă de 1.674.000.000 lei.
În cursul judecății inculpatul precizează că bunurile cu care a fost garantat împrumutul suplimentar le-a apreciat ca bunuri mobile deoarece a apreciat că puteau fi mișcate, după apariția Legii 165/1998, parte din credit s-a trecut pe creditele prevăzute de această lege, creditul de 800 milioane lei acordat în baza contractului nr.113/1999 a fost garantat și prin instituirea unei ipoteci de rangul II. În ceea ce privește acordarea creditelor pentru facilități au fost acordate clienților permanenți pentru nevoi urgente activitate care s-a desfășurat conform normelor existente la data acordării lor. După apariția Circularei nr. 71/1999 nu putea tăia finanțarea clienților pe care îi avea anterior, clienți din alt județ.
Inculpata a precizat că experiența clientului i-a inspirat încredere în acordarea creditelor, garanția cu bunurile mobile au fost suficiente și corespunzătoare și că societățile comerciale și din județul M și-au mutat sediul în județul S și că debitorii nu aveau credite restante la data suplimentării acestora.
Martorii audiați în cauză - personal al au precizat că au adus la cunoștința conducerii băncii că ar fi indicată oprirea creditării numitului și a firmelor pe care le conducea sau era acționar, referatele lor nu au fost luate În considerare de conducerea băncii și că s-au opus acordării acestora.
În ce privește susținerea inculpatei că firmele creditate și-au mutat sediul în județul S este adevărat în ce privește SC SA.
Analizând declarațiile inculpaților și ale martorilor, cererile de solicitare a creditului și contractele de împrumut instanța a constatat că cei doi inculpați nu au respectat Normele Metodologice nr.1/1994 ale punctul 24 care prevede că agenții economici cu credite nerambursate la scadență nu pot beneficia de credite noi decât cu aprobarea centralei băncii, aprobare pe care cei doi inculpați nu au cerut- De asemenea cei doi inculpați nu au respectat pct.21 din aceleași Norme Metodologice referitoare la tipurile de garanții acceptate de la acordarea creditelor.
Inculpații au încălcat art.3 din Norma 5/1992 a care prevede că în situația unui grup de persoane fizice sau juridice care beneficiază împreună sau cu titlu individual de împrumuturi acordate de aceeași societate bancară și care sunt legate economic între ele se consideră un singur debitor și nu au respectat pct.69 din nr.1/1994 și pct.5 din Circulara nr.48/1998 privind acordarea de credite conform Legii nr.165/1998 și Decizia nr. P 660/1998 care a stabilit limita de competență acordării creditelor de către sucursalele județene la un miliard lei.
S-a reținut că fapta inculpatului care în calitate de director și respectiv director adjunct al -Sucursala Z în perioada 1998 - 2000, în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu privind respectarea normelor de creditare cu ocazia acordării de 19 împrumuturi, având drept consecință vătămarea intereselor legale ale -SA în condițiile în care aceste credite nu au mai fost rambursate, neexistând posibilitatea recuperării debitelor, datorită modului defectuos de constituire a garanțiilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor calificat în formă continuată prev.și ped.de art.246 Cod penal rap.la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru care instanța l-a condamnat la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal pe o durată de 5 ani.
S-a reținut că fapta inculpatei care în calitate de director și respectiv director adjunct al -Sucursala Z în perioada 1998-1999 în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu privind respectarea normelor de creditare cu ocazia acordării a 12 împrumuturi având drept consecință vătămarea intereselor legale ale -SA în condițiile în care aceste credite nu au mai fost rambursate, neexistând posibilitatea recuperării debitelor, datorită modului defectuos de constituire a garanțiilor, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor calificat în forma continuată prev.de art.246 Cod penal rap.la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru care instanța a condamnat-o la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal pe o durată de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art.64 lit.a-c Cod penal pentru ambii inculpați.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, SA - bancă în faliment prin lichidatorul SC și Valorificare Active SA - B s-a constituit inițial parte civilă cu suma de 10.614.682.691 lei iar în ședința publică din 24 martie 2004 și-a precizat suma cu care se constituie parte civilă la 12.803.000.000 lei. Pentru rezolvarea laturii civile instanța a luat în calcul expertiza efectuată de expertul având în vedere că aceasta se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv raportul expertizei judiciare efectuate în cursul urmăririi penale, nota de cercetare administrativă, declarațiile martorilor, notele explicative ale inculpaților, obligându-i așadar pe inculpați la plata despăgubirilor civile așa cum s-a arătat în dispozitiv.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații și solicitând casarea acesteia iar în urma rejudecării cauzei să se dispună în principal achitarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea acestei infracțiuni, nu au încălcat nici o normă emisă de BNR sau iar falimentul băncii s-a datorat modului în care au fost valorificate garanțiile de către lichidator, iar în subsidiar să se trimită cauza spre rejudecare întrucât tribunalul nu a analizat probele administrate în fața instanței de fond, respectiv concluziilor experților desemnați în cauză.
Analizând decizia atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.170/23.02.2007 a Judecătoriei Zalăus -a dispus achitarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal, arătându-se în motivare printre altele că aceștia au procedat conform normelor în vigoare la data acordării creditelor, iar faptul că nu și-a încasat debitele rezultate din creditele acordate nu se datorează modului de acordare a creditelor de către inculpați, ci este consecința modului defectuos în care a acționat firma de lichidare în recuperarea debitelor restante, astfel că nu există un raport de cauzalitate între modul de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu a inculpaților și producerea pagubei în patrimoniul părții vătămate.
Tribunalul Sălaj prin decizia atacată a admis apelul Parchetului și a dispus condamnarea inculpaților însă fără să motiveze acest lucru.
Instanța nu a motivat de ce a înlăturat expertiza efectuată de, de experții și care au concluzionat că prejudiciul înregistrat de bancă nu este o urmare a îndeplinirii defectuoase a sarcinilor de serviciu a inculpaților.
Astfel hotărârea instanței prin care se reține vinovăția inculpaților nu analizează probele administrate în fața instanței de fond, respectiv concluziile experților desemnați în cauză. Expertiza efectuată de și nici concluziile experților asistenți nu au format obiectul analizei instanței de apel. Aceasta a copiat prima hotărâre din anul 2004 și nu a explicat în nici un mod de ce nu a ținut cont de concluziile experților care au apreciat că prejudiciul adus este urmare a modului defectuos de valorificare a garanțiilor și a faptului că nu s-au urmărit și valorificat toate bunurile aduse în garanție,concluzii ce au fost însușite de prima instanță.
Acest mod de soluționare echivalează cu nemotivarea hotărârii. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu se face nici o analiză a elementelor de fapt, a probelor administrate după desființarea primei hotărâri. De asemenea obiecțiunile experților asistenți nu au fost analizate de instanță și nu s-a motivat în nici un fel pentru ce au fost înlăturate.
De asemenea s-a solicitat de către apărătorii inculpaților în fața tribunalului audierea în cauză a tuturor experților care au efectuat lucrări în dosar, însă instanța a respins această cerere fără însă motiva această respingere.Ori potrivit art.302 pr.pen. instanța este obligată să pună în discuție cererile formulate de părți și să se pronunțe asupra lor prin încheiere motivată.
Potrivit art.383 proc.pen. decizia dată în apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea oricăruia dintre soluțiile prevăzute de art.379 pct.2 proc.pen. ori decizia tribunalului nu cuprinde motivarea desființării sentinței apelate, pe ce probe se bazează starea de fapt reținută, motivul înlăturării concluziilor celorlalte expertize efectuate în cauză.De asemenea instanța de apel trebuia să motiveze de ce a înlăturat apărările pe care și le-au formulat inculpații în cauză.
Dacă este adevărat că pentru satisfacerea obligației de a motiva este suficient ca instanța să arate din ce împrejurări și din ce probe și-a format intima convingere, fără a fi nevoie să discute fiecare argument invocat de părți în susținerea apărării lor, nu este mai puțin adevărat că, atunci când se invocă înaintea unei instanțe de apel un complex de deducții și argumente care prin strânsa legătură dintre ele constituie fiecare și toate laolaltă o critică integrală a temeiurilor de bază ale hotărârii apelate, nu se poate ca instanța de apel să nu ia în considerare acest complex de deducții, fiindcă o atare omisiune ar nesocoti însăși rațiunea de a fi a apelului.
Instanța de control judiciar pe linia cercetării temeiniciei hotărârii recurate, are sarcina de a verifica dacă faptele și împrejurările reținute prin hotărârea atacată reprezintă adevărul material, complet și cert întemeiat. Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Motivarea în drept trebuie să demonstreze cu argumente convingătoare rezultate din probele dosarului, tot ceea ce instanța a hotărât în dispozitivul sentinței sau deciziei. Dacă în fața instanței de apel s-au formulat cereri noi și motive noi de reformare a hotărârii, instanța de control judiciar nu se poate limita să preia total sau parțial motivarea instanței de fond, ci, printr-o nouă examinare a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți. (CEDO "cauza Boldea contra României").
Instanța de control judiciar este datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii,cu atât mai mult cu cât a pronunțat o hotărâre opusă celei pronunțate de prima instanță,fiind obligată să verifice și să dea o apreciere personală materialului probator.
De asemenea potrivit art.3859pct.9 proc.pen. hotărârile sunt supuse casării când hotărârea nu cuprinde motivele pentru care se întemeiază soluția.
În concluzie, fiind prezent cazul de casare prevăzut de art.3859pct.9 proc.pen. Curtea va admite recursurile inculpaților va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Sălaj.
Cu ocazia rejudecării tribunalul va arăta motivele de fapt și de drept pentru care a adoptat o anumită soluție, se vor analiza și apărările pe care și le-au formulat inculpații în cursul procesului,unele dintre aceste apărări fiind însușite și de experții desemnați în cauză.
De asemenea, Curtea consideră că față de complexitatea și specificul cauzei, în speță activitatea bancară, raportat la concluziile contradictorii ale expertizelor efectuate în cauză, este utilă cauzei audierea nemijlocită a tuturor experților care au realizat expertize la dosar, pentru a se lămuri în fața instanței toate aspectele dosarului, respectiv ce norme bancare au fost încălcate de cei doi inculpați, dacă s-au încălcat aceste norme și cum s-a ajuns la falimentul băncii. Evident că această probă nu putea fi administrată în fața instanței de recurs, fază în care se admit doar înscrisuri noi ca și probe conform art.38514proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.c proc.pen. admite recursurile declarate de inculpații și împotriva Deciziei penale nr.118/20.09.2007 a Tribunalului Sălaj pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Sălaj.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red.IM
Dact./3ex.
01.07.2008
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria
