Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 416/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 416/R/2008
Ședința publică din 24 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș Președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
-
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 9 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al inculpatului depune înscrisuri la dosar reprezentând adeverință din care rezultă că inculpatul a solicitat drept de rezidență în Spania, având acolo loc de muncă stabil. Depune de asemenea un raport de constatare medico-legal în copie, originalul fiind depus la instanța de fond, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate prin care s-a menținut măsura arestării preventive și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, în condițiile în care se apreciază că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Încă din momentul în care procurorul de caz a finalizat urmărirea penală în cauză, având în vedere raportul de constatare medico-legal, s-a pus în discuție corecta încadrare juridică a cauzei. Apreciază că față de situația avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și până când s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, instanța de fond menținând măsura arestării preventive ca legală și temeinică, s-au schimbat temeiurile avute în vedere, pentru că nu ne mai află în prezența unei infracțiuni intenționate, de tentativă la infracțiunea de omor, ci este vorba de o infracțiune de vătămare corporală gravă. Susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar corecta încadrare juridică a faptelor urmează a fi stabilită de către instanța de fond. La luarea măsurii arestării preventive se au în vedere indicii temeinice și probe, or la această dată nu există decât concluziile provizorii ale medicului legist, raportul de constatare medico-legală depus astăzi la dosar din care rezultă că leziunile nu au fost produse prin lovire, ci prin cădere, lipsind astfel intenția de a ucide, atât intenția directă, cât și intenția indirectă. Inculpatul nu a intenționat în niciun moment de a suprima viața victimei, a fost un conflict spontan survenit datorită consumului de alcool, care a dus la manifestări reprobabile de nedorit, rezultatul fiind vătămarea corporală gravă a părții vătămate. Permanent inculpatul a negat săvârșirea faptelor și a arătat că incidentul a avut un caracter spontan, a colaborat cu organele de urmărire penală în dorința de a îndrepta consecințele nefericitului incident. Măsura menținerii arestării preventive nu se mai justifică în acest moment, în măsura în care se poate înlocui cu o altă măsură neprivativă de libertate, prin care să se garanteze buna desfășurare a procesului penal. Pericolul concret pentru ordinea publică prev. de disp. art. 148 lit. f pr.pen. nu mai subzistă în acest moment, iar opinia publică este satisfăcută prin reacția organelor în drept în constatarea acestei infracțiuni. Nu mai subzistă acel pericol social care să mai justifice privarea de libertate a inculpatului. S-a făcut de asemenea dovada că acesta obține venitul necesar existenței sale într-un mod licit. că are capacitate de a înțelege tot ceea ce s-a întâmplat și are capacitatea de a îndrepta efectele, consecințele faptei sale.
În concluzie, solicită admiterea recursului pentru motivele mai sus expuse, apreciind că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și să se constate că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Instanța de fond trebuie să se pronunțe cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei, întrucât tentativa la infracțiunea de omor este astfel apreciată față de alte infracțiuni. Inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa. Starea de fapt este cea care dă posibilitatea de a se aprecia în concret dacă inculpatul prezintă sau nu pericol pentru ordinea publică și dacă e posibilă înlocuirea măsurii arestării preventive. S-a trecut cu vederea că și partea vătămată a fost sub influența băuturilor alcoolice. Nu poate fi făcută o interpretare în defavoarea inculpaților. Există șapte martori în prezenta cauză, patru dintre ei au afirmat că leziunile mai grave s-au produs prin cădere, doi martori nu au văzut nimic, iar declarația martorei trebuie privită cu subiectivism, întrucât este prietena părții vătămate și a fost antrenată în conflict, intervenind și începând să-i lovească pe inculpați. Această probă nu are nicio valoare, inculpații nu au avut nicio clipă intenția sau să accepte ideea că ar putea să producă decesul părții vătămate. Au aplicat într-adevăr lovituri dar aceste lovituri nu conduc la deces și nu caracterizează o intenție de omor. Având în vedere raportul de constatare medico-legal aflat la dosarul cauzei, apreciază că nu se justifică intenția de tentativă la infracțiunea de omor. Inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Plasarea inculpatului în mijlocul evenimentelor nu dovedește că ar fi săvârșit infracțiunea respectivă. Este student și nu este o persoană caracterizată prin violență. Apreciază că se impune lăsarea în libertate a inculpatului cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate. Încheierea atacată este dată cu respectarea prevederilor legale, fiind incidente disp. art. 143 și art. 148 lit. f pr.pen. în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. La dosarul cauzei există nu doar indicii, ci chiar probe care conduc la concluzia că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Declarațiile martorilor contravin celor date de inculpați. În acea dată partea vătămată a fost lovită cu pumnul de către inculpatul, căzând la pământ, fiind lovită apoi cu pumnii și picioarele, din actele medicale rezultând fracturi osoase cauzate părții vătămate. Intenția de a suprima viața victimei trebuie raportată la gravitatea deosebită a faptei comise, partea vătămată nefiind refăcută nici în prezent. Inculpații se află în arest preventiv din luna februarie 2008, astfel încât nici termenul rezonabil nu a fost depășit, raportat la gravitatea faptei comise.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, arată că există la dosarul cauzei tot ceea ce s-a susținut de către reprezentanta Ministerului Public.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, arată că a depus o sentință a Tribunalului Cluj și decizia Curții de APEL CLUJ, privind pe inculpatul, care a fost într-o situație similară, fiind condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, după ce s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor. Și în acel dosar s-au produs fracturi la nivelul oaselor craniene părții vătămate, fiind necesară intervenția chirurgicală. Arată că există o anumită percepție la nivelul instanțelor judecătorești cu privire la mecanismul de producere a leziunilor. În prezenta cauză agresiunea s-a produs într-un interval de timp foarte scurt între 30 de secunde și 1 minut. Niciunul dintre obiectele, instrumentele folosite nu era să producă moartea în mod cert a victimei. Inculpații au aplicat câteva lovituri, nu numeroase lovituri. Inculpatul era încălțat cu adidașii cumpărați din Spania și a aplicat doar două lovituri, cât victima se afla la sol. În urma loviturii aplicate în zona capului, victima cade jos, auzindu-se efectiv zgomotul produs prin lovire.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul în replică, susține că în acel dosar invocat, privind pe inculpatul este vorba de un singur inculpat care aplică o singură lovitură victimei. S-a stabilit că acea lovitură nu a fost intenționată. În acest dosar există mai mulți inculpați care au aplicat mai multe lovituri victimei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că nu a intenționat să atenteze la viața victimei, nu a avut nimic la el, nu a fost înarmat. Nu a dorit asemenea probleme. Regretă fapta săvârșită.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și nu poate să recunoască încadrarea juridică a faptelor pentru că nu a încercat să pună în pericol viața victimei.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 09 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art. 3002rap.la art.160 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
S - fiul lui și, născut la 6.01.1984 în C N, domiciliat în C N,-,.1, în prezent deținut în Arestul IPJ C și
- fiul lui și, născut la 25.03.1986 în C N, domiciliat în C N, str.-, nr.5,.2, în prezent deținut în Arestul IPJ
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii preventive formulate de inculpați, prin apărători.
S-a menținut starea de arest a inculpaților.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin încheierea penală nr.10/C/26.02.2008 a Tribunalului Cluj - Secția penală - s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, emițându-se mandatele de arestare preventivă nr.5 și respectiv 6 din 26.02.2008. Măsura arestării preventive a fost prelungită în cursul urmăririi penale prin încheierile penale nr. 21/C/25.03.2008 și 26/C/22.04.2008.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpații au fost trimiși in judecată, in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev.și ped.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i pen.
Măsura arestului preventiv a fost luată și prelungită succesiv, reținându-se ca temei al luării acesteia dispozițiile art. 143 și 148 lit. f din Codul d e procedură penală deoarece s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La data de 15.05.2007, în temeiul dispozițiilor art. 300/1 pr.pen. instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, constatând că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, încheierea Tribunalului Cluj rămânând definitivă prin decizia penală 333/R/2008 a Curții de APEL CLUJ.
Potrivit art. 3002din Codul d e procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Făcând aplicarea textului de lege de mai sus, tribunalul a constatat că se impune menținerea măsurii arestului preventiv, aceasta fiind temeinic și legal luată.
Verificând actele dosarului, instanța a apreciat că există indicii că inculpații au comis fapta pentru care au fost trimiși în judecată, acestea reieșind din depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, din concluziile raportului de constatare medico-legală privind pe partea vătămată G și parțial din declarațiile inculpaților.
Tribunalul a apreciat că este în continuare incident temeiul arestării prev.de art.148 lit.f Codul d e procedură penală, respectiv inculpații sunt trimiși în judecată pentru o infracțiune pedepsită cu închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, prima cerință a textului de lege sus-menționat fiind astfel îndeplinită. cadrului procesual la acest moment (când cercetarea judecătorească abia a fost demarată, fiind audiați în fața instanței doar cei doi inculpați) examinarea oportunității sau temeiniciei cererii de schimbare a încadrării juridice în sensul solicitat de apărătorii inculpaților.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților s-a subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putință de tăgadă că o întreagă colectivitate sau ordinea de drept ar fi puse în primejdie prin lăsarea în libertate a infractorilor. Astfel, pentru a se constata existența sau inexistența acestei condiții cerute de art.148 lit.f se C.P.P. pornește și de la pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, însă apare imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe sunt diferite de cele care ar putea justifica o eventuală condamnare.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu fermitate.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță socială a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Așa cum s-a reținut, inculpații sunt acuzați de comiterea unei infracțiuni îndreptate împotriva vieții unei persoane, de săvârșirea unei agresiuni de o violență deosebită, în public, urmările acesteia asupra stării de sănătate a părții vătămate fiind extrem de serioase, așa cum reiese din raportul de constatare medico-legală. Partea vătămată nu este refăcută și nu a putut fi audiată nici până în prezent nici de către procuror și nici de către instanță, medicii afirmând că la momentul de față relaționarea cu pacientul este extrem de dificilă și i se recomandă acestuia consult psihiatric.
În aceste condiții, independent de împrejurarea că inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală și au manifestat ulterior regret față de cele petrecute, cercetarea lor în stare de libertate în acest moment procesual poate conduce la crearea acelei stări de dezaprobare publică, la care se adaugă și sentimentul de insecuritate pe care l-ar resimți partea vătămată și persoanele apropiate acesteia. Aceleași considerente conduc la concluzia că momentan nu se justifică nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Constatând în consecință că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpații și cu respectarea dispozițiilor art.143 al.1-3.C.P.P. iar temeiul prev.de art.148 lit.f p Cod Penal, impune în continuarea privarea de libertate a inculpaților, astfel temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului subzistă, în temeiul art. 3002din Codul d e procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs ambii inculpați solicitând casarea acesteia iar în urma rejudecării cauzei să se dispună în principal revocarea măsurii arestului preventiv întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării lor,iar în secundar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Analizând recursul declarat, raportat la dispozițiile art.3856alin.3 și C.P.P. la probele administrate până în acest moment, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpații au fost trimiși in judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosarul nr.109/P/2008 sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 raportat la art.174 și art.175 lit.i Cod Penal, în sarcina sa reținându-se că în noaptea de 23/24 februarie 2008, în loc public, împreună l-au agresat pe partea vătămată G aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
Instanța fondului,la termenul din 9 iunie, potrivit dispozițiilor art.300/2 rap. la art.160 C.P.P. a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii aretului preventiv dispuse față de inculpați și a reținut că există în continuare indicii temeinice că inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși in judecată și că temeiurile arestării subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora. Totodată cauza s-a amânat pentru termenul din 10 iulie pentru audierea părții vătămate și a martorilor cauzei.
În momentul verificării legalității și temeiniciei unor măsuri preventive instanța este ținută să verifice in primul rând dacă sunt probe sau indicii temeinice să persoana față de care s-a dispus o măsură preventivă a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Din probele ce se află în dosarul de urmărire penală rezultă o bănuială legitimă că inculpații recurenți pot fi autorii infracțiunii pentru care au fost trimiși in judecată. Aceste probe sunt declarațiile inculpaților, ale martorilor audiați in cauză, concluziile raportului de expertiză medico-legală și procesul verbal de cercetare la fața locului.
Apoi instanța este obligată să verifice dacă temeiul avut în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv subzistă și impune in continuare privarea de libertate a inculpatului.
În sarcina inculpaților a fost reținut art.148 lit.f respectiv C.P.P. că au săvârșit o infracțiune pentru care lege prevede pedeapsa închisorii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii cuprinsă intre 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare, ca atare prima condiție impusă de art.148 lit.f este C.P.P. îndeplinită.
Cu privire la cea de-a doua teză, Curtea reține că punerea în libertate a inculpaților în acest moment procesual este inoportună si ar împiedica buna soluționare a procesului penal deoarece prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
În susținerea acestor afirmații vor fi reținute ca argumente gravitatea deosebită a faptei pentru care aceștia sunt cercetați, modalitatea in care aceasta a fost comisă, exercitarea de agresiuni de o violență extremă in public de către două persoane, urmările deosebit de grave pe care aceste agresiuni le-au produs părții vătămate, urmări reliefate de raportul de constatare medico-legală întocmit in cauză, faptul că inculpații au continuat să agreseze victima in special după ce aceasta a fost căzută la pământ și a fost practic in imposibilitatea de a se apăra.
De asemenea trebuie avută în vedere și reacția comunității cu privire la o astfel de faptă comisă în plin centrul orașului și generată de un incident absolut minor ce a avut loc anterior agresiunii între partea vătămată și inculpatul.
Având in vedere aceste considerente instanța în baza art.38515pct.1 lit.b C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpați considerând încheierea atacată ca fiind legală și temeinică.În acest context și cererea de înlocuire a măsurii arestului cu masura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara apare ca fiind neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 9 iunie 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpații și să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red.IM
Dact./4ex.
01.07.2008
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
