Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 510/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ operator 2711

DECIZIE PENALĂ Nr. 510

Ședința publică de la 14 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Nacu

JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 3: Florin

Grefier

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.69/A din 2.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata recurentă, asistată de avocat, lipsă inculpatul, reprezentat de avocat și inculpatul, reprezentat de avocat, lipsă partea civilă intimată.

Procedura de citare îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, se constată că prin registratura instanței inculpata a depus motivele de recurs, iar partea civilă concluzii scrise, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apărătorul inculpatei, avocat a solicitat,în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit.a p Cod Penal, admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată în apel,pentru netemeinicie și nelegalitate. Instanța de apel nu a ținut seama de faptul că inculpata a recunoscut comiterea infracțiunii, faptă pe care a regretat-o, a colaborat cu organele judiciare și nu are antecedente penale. Prejudiciul în cauză a fost achitat, astfel că nu se justifică soluția instanței de apel în ceea ce privește latura civilă. Apreciază că prima instanță în mod corect a reținut că fapta pentru care a dispus condamnarea inculpatei, îndeplinește prevederile art. 81.p, scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea acesteia, argumentele instanței de apel, cum că inculpata nu s-ar fi prezentat în instanță, nu justifică modificarea modalității de executare a pedepsei. Referitor la persoana inculpatei a arătat că aceasta este însărcinată în 6 luni, are în întreținere pe părinții săi grav bolnavi și este singura întreținătoare a acestora.

Avocat, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. Instanța de apel a săvârșit o gravă eroare de fapt, ca urmare a interpretării trunchiate și greșite a probatoriului administrat. Din probatoriul administrat de instanța de fond rezultă că solicitarea a fost transmisă inculpatului de către dispecerat de unde s-a dat și dispoziția de plecare a ambulanței, iar inculpatul a avut reprezentarea faptului că despre situația inculpatei se cunoștea și la dispecerat. Fapta reținută în sarcina inculpatului, de a nu aduce la cunoștința dispeceratului despre solicitarea inculpatei, nu există, nu există nici legătură de cauzalitate cu pretinsul prejudiciu cauzat, astfel că soluția de achitare pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.

Apărătorul inculpatului, avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale pronunțată de Tribunalul Timiș și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe. Instanța de apel, în mod greșit a concluzionat că inculpatul a cunoscut împrejurarea că deplasarea se face în interesul personal al inculpatei, din chiar decizia atacată reținându-se că în urma discuției cu aceasta, urma să se meargă la pentru transportarea unui bolnav. Instanța de apel a interpretat greșit și depozițiile martorilor care au arătat că au mai existat cazuri când deplasarea s-a făcut doar cu asistent medical și fără medic. Tot în mod eronat s-a reținut și faptul că inculpatul ar fi contribuit la încărcarea țigărilor, aspect care nu este susținut de probe.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, pentru următoarele considerente. In ce o privește pe inculpata, hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, pedeapsa aplicată acesteia fiind corect individualizată. Relativ la inculpatul, a arătat că hotărârea instanței de apel se bazează pe materialul probator administrat, din care a rezultat că inculpatul cunoștea caracterul fals al solicitării ambulanței. De asemenea, inculpatul a cunoscut scopul deplasării, a permis încărcarea țigărilor în ambulanță. Toți inculpații, prin aceste demersuri și-a încălcat atribuțiile de serviciu, iar partea civilă a fost lipsită de o ambulanță pregătită pentru a intervenție de grad 0.

Inculpata, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria Sînnicolau M, arătând că este însărcinată.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 82/18.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr-, în temeiul art. 25.penal raportat la art. 248.penal cu aplicarea art. 41 alin.2 penal s-a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă a închisorii de 1 an.

In temeiul art. 71.penal s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.a,b,c penal.

In temeiul art. 81.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în temeiul art. 71 alin.5 penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. In temeiul art. 82.penal s-a stabilit termen de încercare de 3 ani, compus din termenul de 2 ani la care se adaugă durata pedepsei aplicate, iar în temeiul art. 359.pr.penală s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83.penal.

In temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d pr.penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra interselor public, prevăzută de art. 248.penal.

S-a constatat că prejudiciul material a fost recuperat și că partea vătămată nu a solicitat daune morale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 rap. la art. 248.penal cu aplicarea art. 41 alin.2 penal, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 248.penal și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 248.penal.

Din probele administrate în cauză a rezultat că în noaptea de 26/27.07.2006, inculpata a sunat la - Sânnicolau M, unde a vorbit cu inculpatul căruia i-a solicitat să-i trimită un șofer în loc., întrucât are o problemă tehnică cu mașina. Această convorbire a avut loc în jurul orelor 01. Inculpatul i-a comunicat acesteia numele șoferilor care erau de serviciu în nopatea respectivă și inculpata a cerut să-i fie trimis numitul. Intrucât acesta lucra pe ambulanța de grad 0, inculpatul i-a spus inculpatei că acest lucru nu se poate, fiind necesară o solicitare din partea

Din declarațiile martorilor, a rezultat că inculpata a sunat la în noaptea de 26/27.07.2006 și a anunțat că a fost implicată într-un accident de circulație în loc.. Acest serviciu a făcut solicitarea la substația Sânnicolau M, solicitândt trimiterea ambulanței de grad 0. Aceste martore, asistente în cadrul T au declarat că și în cazul în care se cunoștea faptul că nu este vorba de o solicitare reală, nu putea fi refuzată efectuarea deplasării, ci trebuia anunțat medicul de gardă despre această împrejurare.

Inculpatul, după primirea solicitării de la, a comunicat șoferului să urmează că efectueze deplasarea la și el a refuzat să plece motivat de faptul că se afla acolo inculpata, pe care de altfel inculpatul a luat-o de la ieșirea din loc. Sânnicolau Ajunși în loc., au oprit mașina, acolo inculpata întâlnindu-se cu numitul și i-ai solicitat inculpatului să deschidă ușile ambulanței pentru a încărca niște cutii, în care ulterior inculpatul a aflat că sunt țigări. La câteva minute, au fost surprinși de organele Poliției de Frontieră și conduși la sediul acestei instituții.

In jurul orelor 4, inculpatul a sunat la informând despre faptul că ambulanța de grad 0 se află la sediul T - Sânnicolau In jurul orelor 2,30-3 fost anunțat și medicul de gardă despre cele întâmplate.

Din declarația martorei a rezultat că, în urma unei anchete interne celor trei inculpați le-a fost desfăcut contractul de muncă, reținându-se că prin faptele lor au pus în pericol serviciul de ambulanță. Astfel, potrivit dispozițiilor nr. 61/02.08.2006, nr. 60/02.08.2006 și nr. 55/02.08.2006 în temeiul art. 264 pct.1 lit.f din Codul munciia fost desfăcut contractul de muncă al inculpaților, și.

Reținând această stare de fapt, prima instanță a analizat fapta fiecărui inculpat raportat la cele menționate anterior și cu privire la incidența legii penale în cauză.

Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul, din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv fișa postului, a reieșit că acesta era angajat ca șofer în cadrul T - Sânnicolau Conform fișei postului, fila 102, acesta îndeplinește sarcinile ce-i revin conform regulamentului de funcționare și organizare, și este subordonat ierarhic directului adjunct tehnic și șefului de garaj. Potrivit art. 12 din Regulamentul intern al T, înregistrat la la data de 10.08.2007 (deci după constatarea faptelor) fiecare salariat răspunde de îndeplinirea sarcinilor ce-i revin din fișa postului, iar potrivit art. 13 lit.f are obligația de a înștiința șefii ierarhici superiori de îndată ce au constatat existența unor nereguli, abateri ori lipsuri în muncă. Prima instanță a apreciat că prevederile Regulamentului intern nu sunt aplicabile la inculpatul, întrucât așa cum s-a menționat acest Regulament a fost înregistrat la la data de 10.08.2007, la un an de la desfacerea contractului de muncă al acestui inculpat, astfel că prima instanță a avut în vedere atribuțiile de serviciu ale acestui inculpat așa cum au fost ele stipulate în fișa postului, act semnat de către inculpat.

In cursul cercetărilor judecătorești, atât medicul de gardă cât și celelalte persoane audiate din cadrul, precum și organele de urmărire penală au învederat instanței că inculpatul trebuie să refuze efectuarea deplasării cu autosanitara de tip 0, în condițiile în care nu a fost însoțit de către asistent medical și medicul de gardă. Pe de altă parte, aceleași persoane au declarat că o solicitare de tip urgență nu poate fi refuzată, chiar dacă ar fi cunoscut că solicitarea nu este reală și că ar fi avut obligația de a anunța medicul de gardă. O asemenea obligație nu este prevăzută în fișa postului, așa cum a fost întocmită, prevăzându-se doar la pct.20 că în timpul misiunilor medicale se subordonează cadrului medical însoțitor.

Din probele administrate în cauză a mai rezultat și faptul că șoferul, la momentul plecării în solicitare, avea cunoștință că nu este vorba de o solicitare de grad 0, însă datorită faptului că urma să fie însoțit de inculpata, nu a avut reprezentarea faptului că este vorba de o solicitare, acestuia comunicând-se că o persoană în loc. are probleme medicale.

Concluzionând, prima instanță a reținut că în sarcina inculpatului se poate reține faptul că a acceptat să efectueze deplasarea cu ambulanța, fără a fi însoțit de asistentul medical și de medicul de gardă, așa cum se prevede Ordinul nr. 270/2004 al Ministerului Sănătății.

Potrivit art. 248.penal constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin această cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei unități din cele la care se referă art. 145.penal sau o pagubă patrimoniului acesteia. Din definiția dată de acest text legal, rezultă că autorul infracțiunii nu poate fi decât un funcționar public.

Potrivit art. 147 alin.1 penal prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul uneia din unitățile dintre cele la care se referă art. 145.penal. Acest articol prevede că prin public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Coroborând aceste dispoziții legale, prima instanță a apreciat că Serviciile de ambulanță sunt servicii de interes public, astfel că nu a reținut susținerea apărării referitoare la faptul că autorul infracțiunii nu are calitatea specială cerută de lege.

Sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prima instanță a apreciat că, pentru a fi în prezența infracțiunii, este necesar ca fapta să fie săvârșită cu vinovăție de către inculpat, ceea ce raportat la starea de fapt reținută, presupune ca inculpatul să fi știut că prin efectuarea deplasării în solicitare, cauzează un prejudiciul Serviciului de Ambulanță și că a urmărit sau a acceptat producerea acelui prejudiciu. Sarcina dovedirii elementelor constitutive ale infracțiunii revine organelor de urmărire penală. Din întreg material probator existent la dosarul cauzei nu a rezultat nicio împrejurare din care instanța să poată reține existența vinovăției inculpatului, așa cum este ea definită de prevederile Codului penal, inculpatul beneficiind de prezumția de nevinovăție.

Și sub aspect obiectiv, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului, de a nu refuza plecarea în solicitare, în condițiile în care nu era însoțit de medic și asistent, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, având în vedere împrejurările concrete. Din declarațiile martorilor audiați s-a reținut faptul că ambulanța de grad 0 mai plecat și alte dăți la solicitări de acest tip fără medicul de gardă, iar cu privire la prezența asistentului, inculpatului i s-a spus că urmează să fie însoțit de inculpata, asistentă în cadrul Mai mult, instanța constată că pentru faptele sale inculpatul a fost sancționat disciplinar prin desfacerea contractului de muncă.

In ceea ce-l privește pe inculpatul, prima instanță a reținut faptul că în noaptea de 26/27.07.2006 a avut o convorbire telefonică cu inculpata și a refuzat cererea acesteia de a-l trimite pe șoferul pentru aoa juta. Urmare a solicitării primite de la a dispus ca inculpatul să plece în solicitare, cu toate că știa că nu este vorba de un accident de mașină, așa cum a fost comunicat de către Conform fișei postului și așa cum a declarat și inculpatul, acesta avea obligația de a anunța despre această situație pe medicul de gardă, lucru pe care acesta nu l-a făcut. Și din declarațiile celorlalte persoane care au calitatea de asistent medical, rezultă că inculpatul nu putea să refuze solicitarea și nu avea dreptul să interzică plecarea în solicitare.

Prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului referitoare la faptul că nu se încadrează în dispozițiile art. 248.penal, întrucât potrivit art. 12 alin.1 din 307/2004, asistentul medical nu sunt funcționari publici, din considerentele menționate anterior având în vedere definiția dată de art. 147 alin1. și art. 145.penal noțiunilor de "funcționar public" și "public".

Și în cazul inculpatului, prima instanță a apreciat că în cauză nu au fost dovedite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. Astfel, pentru a fi în prezența acestei infracțiuni, este necesar ca inculpatul să săvârșească fapta cu vinovăție, adică să urmărească producerea prejudiciului sau să accepte producerea lui. In cauză nu a fost făcută nici o dovadă în acest sens, prin probele administrate nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul.

Pe de altă parte, și sub aspectul laturii obiective, ca și în cazul inculpatului, prima instanță a apreciat că omisiunea inculpatului de a-l anunța pe medicul de gardă despre neregula constatată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, iar pe plan disciplinar a fost sancționat prin desfacerea contractului de muncă.

Tot din definiția infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice mai rezultă că pentru a atrage răspunderea penală, deci a constitui infracțiune, fapta trebuie să aibă ca urmare o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau instituții din cele prevăzute la art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia. In sensul art. 248.penal, nu orice tulburare a bunului mers al activității unei unități duce la realizarea conținutului infracțiunii, ci numai o tulburare însemnată. Atât organele de urmărire penală, cât și martorii și au susținut că s-a produs o tulburare a activității T- Sânnicolau M, datorită faptului că această unitate spitalicească a fost lipsită aproximativ 2 ore de autosanitara de tip 0.

Din probele administrate în cauză a rezultat că de la momentul plecării în solicitare, în jurul orelor 1,10-1,20 și până în jurul orelor 4, această ambulanță a lipsit din unitate. Pe de o parte, instanța reține că în această perioadă de timp nu a fost înregistrată nici o solicitare pentru deplasarea ambulanței, iar pe de altă parte instanța apreciază că absența autosanitarei din Spitalul Sânnicolau M nu este urmarea faptei celor doi inculpați. Astfel, din declarația inculpatului a reieșit faptul că după sosirea autosanitarei în loc. în locul indicat de inculpata și unde s-au întâlnit cu numitul, organele Poliției de Frontieră i-a depistat relativ repede, la interval de câteva minute. De la acel moment, cei trei au fost conduși la sediul Sânnicolau M, unde au fost reținuți împreună cu autosanitara până în jurul orelor 4, când de la s-a luat legătura cu T pentru a permite luarea autosanitarei. Este cel puțin surprinzătoare atitudinea organelor din cadrul Sânnicolau M care au reținut mașina ambulanței timp de 2 ore la sediul acesteia. In opinia primei instanțe, nu se justifica o asemenea acțiune, întrucât după deplasarea la sediul Sânnicolau M și ridicarea cantității de țigări, prezența autosanitarei nu se mai justifica la dispoziția acestor organe.

Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că, pe de o parte nu s-a făcut dovada unei tulburări însemnate a bunului mers al unității, așa cum este prevăzută de art. 248.penal, iar pe de altă parte nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpaților și (acea de a refuza plecarea în solicitare și respectiv acea de a nu anunța medicul de gardă) nu au avut ca rezultat lipsirea Spitalului de autosanitara de tip 0.

Pentru aceste motive, prima instanță a considerat că faptele inculpaților și nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, motiv pentru care în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d pr.penală va dispune achitarea acestor inculpați.

Referitor la inculpata, prima instanță a reținut că aceasta a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice. Din probatoriul administrat, prima instanță a reținut faptul că inculpata a solicitat inculpatului să-i trimită un șofer pentru aoa juta, întrucât i s-a defectat mașina personală, iar după ce acesta a refuzat, a sunat la și a solicitat deplasarea ambulanței, invocând faptul că a fost implicată într-un accident rutier soldat cu victime.

Potrivit art. 25.penal, instigator este persoana care cu intenție, determină o altă persoană că săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Astfel, inculpata urmărea să transporte o cantitate de țigări și neavând alt mijloc de transport, a determinat pe inculpatul să trimită ambulanța condusă de inculpatul. Această acțiune de determinare s-a realizat prin solicitarea efectuată la, cunoscând faptul că, primind solicitarea, niciunul din cei doi inculpați nu aveau dreptul să refuze trimiterea ambulanței.

Chiar dacă faptele comise de inculpații și nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 248.penal, în sarcina inculpatei prima instanță a reținut infracțiunea de instigare la săvârșirea acestei infracțiuni, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 31.penal.

De asemenea, din modul de comitere al faptei, respectiv din împrejurarea că a sunat mai întâi pe inculpatul și ca urmare a nereușitei în acțiunea sa, a sunat la, astfel că prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 41 alin.2 penal.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 25 raportat la art. 248.penal, prima instanță a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă a închisorii de 1 an. Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere limitele pedepsei prevăzute de lege, împrejurarea că inculpata a recunoscut comiterea infracțiunii și că este fără antecedente penale.

In temeiul art. 71.penal a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.a,b, c penal, apreciind că se impune și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit.c penal, întrucât infracțiunea a fost comisă în legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatei.

In ceea ce privește modul de individualizare a pedepsei, prima instanță a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 81.penal, privitoare la pedeapsă și la persoana inculpatei, motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, stabilind, în temeiul art. 82.penal, termen de încercare de 3 ani. In temeiul art. 359.pr.penală a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83.penal.

Referitor la prejudiciu material, prima instanță a constatat că partea vătămată Serviciul de Ambulanță T s-a constituit parte civilă pentru suma de 412,48 lei, sumă ce a fost achitată de către inculpați, și că nu au fost solicitate daune morale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M și partea civilă Serviciul de Ambulanță T, apelurile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 18.06.2008 sub același număr de dosar - -.

În motivele de apel depuse la dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente: instanța a pronunțat o hotărâre nelegală prin faptul că a condamnat-o pe inculpata pentru comiterea instigării la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, deci pentru comiterea unei fapte penale în calitate de instigator al unor persoane care au comis o faptă fără vinovăție,în condițiile în care instanța de fond i-a achitat pe inculpații și pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, apreciind că nu au comis fapta cu vinovăție. Mai mult decât atât, prima instanță a reținut în considerentele hotărârii că în cauză sunt incidente prevederile art. 31.Cod Penal, dar a menținut în dispozitivul hotărârii prevederile art. 25.Cod Penal Instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și prin faptul că a obligat Serviciul de Ambulanță T la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condițiile în care cercetarea inculpaților nu s-a făcut la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ci din oficiu, chiar dacă în cauză Serviciul de Ambulanță Taf ormulat o plângere penală împotriva inculpaților, aceasta având calitatea de parte civilă în cauză. Se apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică deoarece i-a achitat pe inculpații și, considerând că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, deși există probe care îi acuză pe aceștia. Instanța a apreciat faptul că în cauză nu s-a dovedit tulburarea însemnată a bunului mers al unității, deși aceasta a fost dovedită și nu este singura condiție prevăzută de lege pentru ca fapta să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, o condiție necesară pentru ca fapta să fie infracțiune, fiind și producerea unei pagube patrimoniului părții vătămate, pagubă care a fost precizată, dar despre care prima instanță nu a făcut vorbire în considerentele hotărârii pronunțată, dar a constatat în dispozitivul acesteia că prejudiciul a fost recuperat. Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelată și pronunțarea unei decizii legale și temeinice.

Apelul părții civile Serviciul de Ambulanță T nu a fost motivat.

Prin decizia penală nr. 69/A din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M și partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță T împotriva sentinței penale nr. 82/18.03.2008 a Judecătoriei Sânnicolau M, pronunțată în dosarul nr-, s-a desființat sentința apelată și, rejudecând, s-au dispus următoarele:

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81, 82.Cod Penal și art. 71 alin. 5.Cod Penal, în ceea ce o privește pe inculpata și s-a dispus executarea pedepsei aplicată acesteia, în penitenciar.

În baza art. 248.Cod Penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71.Cod Penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81.Cod Penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o perioadă de 3 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 82.Cod Penal.

În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 83.Cod Penal

În baza art. 248.Cod Penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71.Cod Penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 83.Cod Penal

În baza art. 191 alin. 1 și 2.C.P.P. fiecare dintre inculpați a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat în primă instanță.

S-a înlăturat obligarea părții civile Serviciul Județean de Ambulanță T la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelată.

Instanța de apel, nalizând materialul probator administrat în cauză, a constatat că fapta inculpatului, care, cu știință, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, în scopul de aoa juta pe inculpata, în sensul că, deși cunoștea caracterul nereal al sesizării făcute de aceasta cu privire la solicitarea de trimitere a unei ambulanțe în localitatea, a acceptat trimiterea acestei ambulanțe, fără aoî nsoți și fără a încunoștința medicul de gardă despre această împrejurare, ambulanța fiind utilizată în vederea transportului ilegal de țigări de contrabandă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.248

Cod Penal

În același timp, fapta inculpatului, care, în calitate de șofer al ambulanței aparținând Spitalului Sânnicolau M, a acceptat plecarea la solicitarea făcută de inculpata, deși cunoștea că aceasta este, fără să fie însoțit de un asistent medical și medicul de gardă, deși prezența acestora era obligatorie, pentru ca ulterior, după ajungerea în localitatea să accepte folosirea ambulanței la transportul ilegal de țigări de contrabandă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.248

Cod Penal

Instanța de apel a reținut că, potrivit fișei postului semnată de inculpatul și existentă la dosarul de urmărire penală, acesta, în calitate de asistent medical, avea obligația să se prezinte prompt la chemarea la caz și să plece imediat ce primește fișa de solicitare. De asemenea, el este șeful echipajului care se deplasează la caz și confirmă, prin semnătura sa, realitatea curselor efectuate de autosanitară în teren, fiind interzise orice fel de abateri de la traseu.

În același sens, s-a constatat că inculpatul avea obligația să răspundă de utilizarea integrală a timpului de lucru, fiindu-i interzis să părăsească unitatea sau echipajul înainte de terminarea programului de lucru, nu în ultimul rând având și obligația de a informa și sesiza eventualele abateri ale personalului cu care rezolvă actul medical de prim ajutor.

Or, în prezenta cauză, toate aceste obligații au fost încălcate de către inculpatul. Așa cum rezultă din declarațiile sale date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, în noaptea de 26/27.07.2006 inculpatul a fost sunat pe telefonul ambulanței de către inculpata, care i-a cerut să-i trimită o ambulanță în localitatea, pentru că i s-a defectat mașina.

Este de reținut faptul că, din acel moment, inculpatul a avut reprezentarea faptului că solicitarea inculpatei de a se trimite o ambulanță este, aceasta având nevoie de un asemenea vehicul pentru rezolvarea unor probleme personale.

Inculpatul a continuat arătând că inculpata i-a cerut numele șoferilor care erau de serviciu în noaptea aceea, apoi solicitându-i să i-l trimită pe inculpatul. La răspunsul său că inculpatul nu poate fi trimis întrucât acesta lucrează pe ambulanța de grad 0 (urgențe și terapie intensivă), astfel că nu poate pleca decât cu aprobarea dispeceratului de la, inculpata i-a transmis că va vorbi ea la dispecerat în T și i-a cerut să i-l aducă pe inculpatul la telefon, cu care de altfel a și purtat o discuție telefonică.

După câteva minute de la această convorbire, inculpatul a indicat faptul că a primit un telefon de la dispeceratul Serviciului de Ambulanță din T, prin care i s-a cerut ca ambulanța condusă de inculpatul să plece la pentru că acolo s-a produs un accident de circulație, al cărei victimă este inculpata. În acel moment, inculpatul, deși cunoștea faptul că această solicitare este mincinoasă, iar inculpata avea nevoie de ambulanță pentru rezolvarea unor probleme personale, nu a comunicat aceste aspecte dispeceratului, deși avea această obligație.

Este adevărat faptul că potrivit fișei potului, inculpatul nu putea refuza o urgență de gradul 0 (accident de circulație), însă în acest caz avea obligația de a-l încunoștința despre această urgență pe medicul de gardă, respectiv pe martorul, lucru pe care nu l-a făcut, aspect recunoscut de inculpat. Mai mult decât atât, chiar acceptând că nu putea refuza trimiterea ambulanței, inculpata anunțând o urgență de grad 0, inculpatul cunoscând caracterul nereal al acestei solicitări, inculpatul avea obligația să plece la caz în 30 de sec, lucru pe care de asemenea nu l-a făcut, el arătând că știa că nu este vorba de o urgență și a considerat că nu este necesară prezența sa, cu atât mai mult cu cât ambulanța urma să fie însoțită și de inculpata, care și ea avea calitate de asistent medical, fiind însă în concediu de odihnă.

Declarațiile inculpatului au fost confirmate și de inculpata, care a precizat că în noaptea incidentului a vorbit la telefon cu inculpatul și i-a transmis acestuia că are nevoie de o ambulanță în interes personal pentru că i s-ar fi defectat mașina.

La rândul său, inculpatul a menționat faptul că inculpatul i-a transmis că a primit o solicitare pentru deplasarea ambulanței la, dar i-a cerut să plece singur, pentru că la fața locului se găsește inculpata, astfel că n-ar fi necesară și deplasarea sa acolo.

Împrejurarea că inculpatul, cu știință, și-a încălcat atribuțiile de serviciu, a rezultat și din declarațiile martorului, medicul de gardă din noaptea de 26/27.07.2006 de la Ambulanța din Sânnicolau Acesta a precizat că deși avea obligația să-l încunoștințeze despre faptul că a trimis ambulanța la o urgență, inculpatul nu a făcut- Mai mult decât atât, ambulanța nu a fost însoțită de medic, deși era obligatoriu acest lucru, el aflând despre cele întâmplate abia în momentul în care la sediul ambulanței a venit martorul, un alt șofer destinat să-l înlocuiască pe inculpatul, care fusese reținut de organele de poliție. Același martor a mai precizat că deși inculpatul avea obligația să-l informeze în legătură cu săvârșirea oricăror abateri de către personalul de serviciu, nu și-a respectat această obligație. Mai mult decât atât, în momentul în care martorul a dorit să intre în legătură cu dispeceratul de la, inculpatul s-a opus, arătând că cei de la cunosc deja situația, aspect care nu corespundea realității.

Aceleași aspecte au fost relatate și de martorul a, un alt asistent medical se serviciu în noaptea incidentului la serviciul de ambulanță din Sânnicolau Aceasta a precizat că la un moment dat a sunat telefonul și a răspuns inculpatul. După aproximativ 15 minute a sunat telefonul direct cu dispeceratul din T, apel care s-a repetat ulterior. La acest din urmă apel a răspuns martorul în cauză, și i s-a cerut să consemneze niște date în fișa de solicitare, lucru pe care l-a și făcut. Martorul a mai indicat faptul că a crezut că inculpatul plecase la solicitare, dar acesta era afară și fuma, transmițându-i că nu a plecat întrucât solicitarea nu era reală, iar inculpata avea nevoie de o mașină doar pentru că i se defectase autoturismul.

Instanța de apel a mai reținut și faptul că, potrivit declarațiilor martorilor, și, nu asistentul medical decide plecarea ambulanței la o solicitare, această hotărâre fiind luată de către medicul de gardă.

Starea de fapt a fost confirmată și de martorul, asistent medical care era de serviciu la dispeceratul ambulanței din Aceasta a precizat că a primit o solicitare pentru trimiterea ambulanței de grad 0 la, din partea inculpatei, care a afirmat că este singura victimă a accidentului de circulație. În momentul în care a sunat la ambulanța din Sânnicolau M, martorul i-a comunicat faptul că ambulanța deja plecase, pentru ca ulterior, în jurul orei 4,30 să afle că solicitarea fusese abuzivă și că ambulanța a plecat fără asistent medical și fără medic. Aceleași aspecte au fost relatate și de martorii, și, colege de serviciu cu martorul.

În ceea ce privește activitatea desfășurată de inculpatul, instanța de apel a reținut că potrivit fișei postului semnată de acesta, el avea obligația de a îndeplini sarcinile ce îi revin conform regulamentului de funcționare și organizare, precum și dispozițiilor date de către conducerea unității cu privire la respectarea ordinii și disciplinei la locul de muncă. De asemenea, inculpatul răspundea de executarea sarcinilor pe care le avea în limitele prevederilor legale și cu respectarea actelor normative în vigoare în domeniul de activitate respectiv.

Pe de altă parte, potrivit art.5 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.270/11.03.2004 serviciile medicale publice de ambulanță aveau obligația de a deplasa la locul solicitării mijloacele de intervenție specifice, precum și personalul medico-sanitar și echipamentele necesare în vederea acordării primului ajutor. De asemenea, potrivit aceluiași ordin, echipajul de intervenție pentru autosanitara tip C (unitate mobilă de terapie intensivă, categorie din care făcea parte și ambulanța condusă de inculpatul ), în mod obligatoriu trebuia să fie format dintr-un medic, un asistent medical și un ambulanțier (șofer).

Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul, în calitate de șofer al ambulanței, a acceptat să plece la solicitarea făcută de către inculpata, fără să fie însoțit de medic și asistent medical, el cunoscând faptul că deplasarea o va face în interesul personal al inculpatei.

Inculpatul a recunoscut faptul că a discutat la telefon cu inculpata, care i-a spus că i s-a defectat mașina în localitatea și i-a cerut să vină până acolo întrucât are un bolnav în mașină care trebuie transportat la spital. La scurt timp după aceea, inculpatul i-a comunicat faptul că inculpata a făcut o solicitare la dispeceratul din T, și că, în consecință, trebuie să se deplaseze la. Inculpatul i-a cerut să plece singur, fără medic și fără asistent medical, spunându-i că oricum inculpata oricum se află la fața locului. Inculpatul a acceptat să plece în aceste condiții, încălcându-și în mod grav atribuțiile de serviciu.

Inculpatul a afirmat, iar prima instanță a acceptat în mod greșit aceste apărări, că au existat și alte situații în care a plecat singur la solicitări. Aceste declarații sunt contrazise de martorii, și, alți șoferi angajați ai ambulanței, care au precizat că nu au cunoștință despre existența unor asemenea situații în care șoferul să fi plecat singur la solicitări. De altfel, o asemenea justificare este greu de crezut, întrucât nu poate fi justificată deplasarea la o urgență medicală doar a șoferului, persoană care nu are cunoștințe de specialitate și care nu poate acorda primul ajutor în condiții legale.

De asemenea, inculpatul a menționat că nu putea refuza plecarea la solicitare, fiind vorba de o urgență de gradul 0. Inculpatul avea posibilitatea să refuze plecarea, în condițiile în care nu a fost însoțit de un asistent medical și de medic, aspect pe care l-au evidențiat și martorii, și. În condițiile în care ordinul superiorului era în mod vădit ilegal, întrucât presupunea să plece la solicitare singur și neînsoțit, inculpatul avea posibilitatea să refuze acest ordin.

Inculpatul a mai precizat faptul că nu a avut cunoștință de faptul că solicitarea formulată de inculpata este abuzivă și nu a știut în ce va fi implicat.

Aceste susțineri sunt însă contrazise de probele administrate în cauză. Inculpata a precizat că în momentul în care a discutat cu inculpatul la telefon, după ce acesta a fost chemat de inculpatul, i-a transmis acestuia că are nevoie de ambulanță în interes personal. În momentul în care s-a întâlnit cu inculpatul și a urcat în ambulanța condusă de către acesta, inculpata a arătat că i-a comunicat acestuia despre ce este vorba, cerându-i să oprească în dreptul boscheților unde aștepta martorul.

Chiar dacă este posibil ca inițial să nu fi cunoscut faptul că urmează a fi implicat în transportul ilegal de țigări de contrabandă, aspect reliefat și de martorul, în momentul în care a oprit ambulanța în localitatea cu siguranță inculpatul a realizat faptul că nu este vorba de transportul vreunui bolnav, ci de transportul de țigări de contrabandă. Or, potrivit fișei postului, inculpatul era obligat să respecte dispozițiile date de șeful echipajului. Or, aceste dispoziții vizau transportul unui presupus bolnav și nicidecum transportul unor țigări de contrabandă. În acel moment, deși avea posibilitatea să refuze încărcarea ambulanței cu aceste țigări, să plece și să anunțe autoritățile, inculpatul nu a făcut-o, mai mult decât atât el contribuind la încărcarea țigărilor. În acest sens poate fi observată atât declarația martorului, care a precizat că inculpatul a ajutat la încărcarea țigărilor, cât și procesul verbal de constatare întocmit de organele de cercetare penală, în cuprinsul căruia au fost consemnate același aspecte.

Față de aceste considerente, instanța de apel a constatat că în prezenta cauză subzistă suficiente probe în legătură cu încălcarea de către cei doi inculpați, cu știință, a atribuțiilor de serviciu.

Este adevărat faptul că pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.248 Cod Penal, este necesară cauzarea unei tulburări bunului mers al activității unui organ sau instituții de stat sau o pagubă patrimoniului acesteia. În mod corect prima instanță a reținut că existența infracțiunii presupune o tulburare efectivă a bunului mers al activității, nefiind suficientă numai eventualitatea unei astfel de urmări ori producerea unei stări de pericol. Or, în prezenta cauză s-a dovedit doar faptul că, prin folosirea abuzivă a ambulanței, s-a creat o stare de pericol, care însă nu este suficientă pentru reținerea infracțiunii de abuz în serviciu.

Însă prima instanță a omis să rețină faptul că urmările arătate în cuprinsul art.248 sunt Cod Penal prevăzute alternativ, ceea ce înseamnă că pentru existența infracțiunii este suficient să se producă numai una dintre aceste urmări, respectiv tulburarea sau paguba,

Așa cum rezultă din adresa nr.4225/25.08.2006 a Serviciului Județean de Ambulanță T, prin activitatea ilicită desfășurată de cei trei inculpați, s-a cauzat patrimoniului acestei unități o pagubă în valoare de 412, 48 lei.

Împrejurarea că ulterior prejudiciul a fost recuperat de inculpați sau că valoarea acestuia este relativ redusă nu are nicio relevanță sub aspectul reținerii infracțiunii, ținând seama și de împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională.

De asemenea, prima instanță a dispus achitarea inculpaților și, în condițiile prevăzute de art.10 lit.d C.P.P. apreciind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.248 sub Cod Penal aspectul laturii subiective, întrucât lipsește vinovăția.

Judecătoria Sânnicolau Mao mis faptul că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice poate fi săvârșită și cu intenție indirectă, nu numai cu intenție directă. Or, în prezenta cauză, chiar dacă este posibil ca inculpații și să nu fi urmărit, prin acțiunile lor, cauzarea unei pagube patrimoniului părții vătămate, dar cu siguranță au acceptat posibilitatea apariției unei asemenea consecințe, putându-se reține în sarcina lor, fără putință de tăgadă, cel puțin intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.

Mai mult decât atât, în situația în care a apreciat că nu poate fi reținută intenția în sarcina celor doi inculpați, prima instanță avea posibilitatea a analiza existența culpei ca modalitate a vinovăției, cu consecința schimbării încadrării juridice și cercetării existenței infracțiunii prevăzute de art.249

Cod Penal

Pentru aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a apelurile C.P.P. declarate în cauză urmează a fi admise, sentința Judecătoriei Sânnicolau M desființată, iar rejudecând cauza, instanța de apel a dispus condamnarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare.

La individualizarea judiciară a sancțiunilor ce urmează a fi aplicate, instanța de apel a avut în vedere criteriile legale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faptele inculpaților prezintă un ridicat grad de pericol social, prin acțiunile lor aceștia aducând o atingere însemnată bunei desfășurări a activității de serviciu în cadrul serviciului public de ambulanță.

Instanța de apel a avut în vedere și persoana inculpaților, aceștia adoptând un comportament relativ sincer în cursul procesului, recunoscând starea de fapt așa cum a fost descrisă în rechizitoriu. De asemenea, inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen, ceea ce denotă o periculozitate mai redusă, astfel încât, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 Cod Penal, instanța apreciază ca fiind suficientă aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, respectiv 1 an închisoare pentru fiecare dintre inculpați.

Având în vedere conduita bună a celor doi inculpați anterior săvârșirii faptelor și constatând că și celelalte condiții prevăzute de art.81 sunt Cod Penal îndeplinite, instanța de apel a considerat că prezenta condamnare reprezintă un avertisment pentru inculpați și aceștia, chiar fără executarea pedepselor, nu vor mai săvârși alte fapte prevăzute de legea penală, astfel încât scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea sancțiunilor.

Instanța de apel a constatat că sentința Judecătoriei Sânnicolau M nu este temeinică și legală nici în ceea ce o privește pe inculpata.

Deși starea de fapt a fost corect reținută și în mod corect s-a dispus condamnarea acesteia, există o neconcordanță între motivele care au determinat condamnarea și expuse în considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia. Astfel, prima instanță, în dispozitiv, a hotărât condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu prevăzută de art.25 raportat Cod Penal la art.248 Cod Penal, iar în considerentele sentinței a reținut săvârșirea de către aceasta a infracțiunii de participație improprie la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art.31 raportat Cod Penal la art.248

Cod Penal

Instanța de apel a lămurit această neconcordanță, reținând ca fiind corectă soluția dispusă prin dispozitivul sentinței de condamnare, raportat și la soluția de condamnare dispusă în apel față de ceilalți doi inculpați.

De asemenea, tribunalul reținut că modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatei și dispusă de Judecătoria Sânnicolau M, este greșită. Astfel, potrivit dispozițiilor art.81 alin.1 lit.c instanța Cod Penal poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei atunci când apreciază că scopul acesteia poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Or, în prezenta cauză, prima instanță nu a avut la dispoziție elemente care să justifice aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia. Inculpata, deși cunoștea existența acestui proces, a ales să părăsească țara și nu s-a prezentat niciodată în fața instanțelor de judecată, cu toate că ea poate fi considerată autorul moral al întregii activități, determinând intrarea în sfera infracțional și a celorlalți doi inculpați. Simpla recunoaștere a unei anumite stări de fapt, din cursul urmăririi penale, în condițiile în care la dosar existau suficiente dovezi care conduceau la stabilirea vinovăției inculpatei, nu poate fi considerată suficientă pentru a determina aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, motiv pentru care instanța de apel a înlăturat față de aceasta aplicarea dispozițiilor art.81 și Cod Penal a dispus executarea pedepsei aplicate în detenție.

Împotriva deciziei penale nr. 69/A din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în termen legal au declarat recurs inculpații, și, recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 30.03.2009, sub nr.-.

În motivarea recursului, inculpatul a solicitat instanței casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. Inculpatul a considerat că instanța de apel a săvârșit o gravă eroare de fapt ca urmare a interpretării trunchiate și deopotrivă greșite a probatoriului administrat în cauză, fapt care a dus la condamnarea acestuia pentru săvârșirii infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal. A mai arătat inculpatul că nu este vinovat de cele întâmplate, deoarece nu putea refuza plecarea ambulanței la solicitare, chiar și în situația în care ar fi cunoscut că solicitarea este falsă.

Inculpatul, în motivele de recurs depuse, a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, care a dispus în mod corect achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 Cod penal. A considerat că decizia instanței de apel este netemeinică și nelegală, deoarece aceasta interpreta în mod greșit depozițiile martorilor, iar pe de altă parte, infracțiunea de abuz în serviciu este necesar să fie săvârșită cu intenție, iar în cauză nu poate fi reținută această formă a vinovăției pentru inculpat.

Inculpata, prin motivele de recurs depuse la data de 08.05.2009, a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea sentinței penale pronunțată de prima instanță, care în mod corect a condamnat-o la 1 an închisoare cu suspendarea executării pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, prevăzut de art. 20.Cod Penal, raportat la art. 248 Cod penal. A mai arătat inculpata că decizia este netemeinică și nelegală, deoarece pentru această infracțiune i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 1 an cu executare în penitenciar, iar celorlalți inculpați li s-a reținut săvârșirea faptei de abuz în serviciu, prevăzută de art. 31, raportat la art. 248 Cod penal și li s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea executării. De asemenea, inculpata solicită aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal, deoarece a recunoscut comiterea infracțiunii și a regretat-o, prejudiciul material a fost mic și a fost recuperat, iar în fața primei instanțe de judecată nu s-a putut prezenta deoarece părinții au fost grav bolnavi, mama acesteia decedând la data de 03.01.2008, iar tatăl său este diagnosticat cu infarct cerebral, fiind singura persoană care-l îngrijește și că este însărcinată în 28 de săptămâni, medicul primar ginecolog recomandându-i să evite efortul fizic greu, astfel că executarea pedepsei în penitenciar i-ar cauza atât ei, cât și viitorului copil, probleme medicale deosebite. A depus la dosar înscrisuri.

Din analiza sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată următoarele:

Starea de fapt reținută de instanța de apel este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și readministrate în fața instanței și din care rezultă că în noaptea de 26/27.07.2006, inculpata, asistență medicală la Serviciul de Ambulanță a județului T, substația Sânnicolau M, fiind în concediu de odihnă, în jurul orei 1,00, a apelat telefonic Serviciul de Ambulanță Sânnicolau M, având o convorbire cu inculpatul, asistent medical angajat al Serviciului de Ambulanță al Județului T, de serviciu în noaptea respectivă, căruia i-a solicitat un șofer de serviciu, motivând că se află în localitatea unde i s-a defectat mașina, după care a avut o convorbire și cu inculpatul, șofer de serviciu la același serviciu de ambulanță,

În baza acestor înțelegeri, autosanitara de urgență de tip "0" condusă de inculpatul, s-a deplasat în localitatea, iar inculpata a încărcat în aceasta baxuri de țigări, moment în care au fost surprinși de lucrătorii din cadrul Sânnicolau

Potrivit art. 248 Cod penal, fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act, ori îl îndeplinește în mod defectuos, și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ, sau al unei instituții de stat, ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145, sau o pagubă patrimoniului acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 4 luni la 5 ani.

În cauză, în mod corect tribunalul a reținut că fapta inculpatului care, deși cunoștea caracterul nereal al sesizării făcute de inculpata, cu privire la solicitarea de trimitere a unei ambulanțe în localitatea, a acceptat trimiterea acestei ambulanțe, fără aoî nsoți și fără a încunoștiința medicul de gardă despre această împrejurare, ambulanța fiind utilizată în vederea transportului ilegal de țigări de contrabandă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 248 Cod penal.

De asemenea, fapta inculpatul, care, în calitate de șofer al ambulanței, a acceptat plecarea la solicitarea făcută de inculpata, deși cunoștea că aceasta este, fără să fie însoțit de către un asistent medical și medicul de gardă, deși prezența acestora era obligatorie, pentru ca ulterior, după ajungerea în localitatea să accepte folosirea ambulanței la transportul ilegal de țigări de contrabandă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal.

În sprijinul vinovăției inculpaților și, stau fișele postului, declarația martorului, medic de gardă în noaptea de 26/27.07.2006, care confirmă faptul că nu a fost înștiințat despre acel apel, martorul a, asistent medical de serviciu în acea noapte, martorii, declarațiile inculpatei.

În cauză nu pot fi reținute apărările inculpatului, referitoare la faptul că nu a anunțat medicul de gardă și nu s-a deplasat împreună cu inculpatul la locul solicitării, deoarece chiar dacă făcea acest lucru, ambulanța tot trebuia să se deplaseze, întrucât tocmai aceste omisiuni demonstrează participarea acestuia la activitatea infracțională din cauză și la neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Curtea înlătură și apărările inculpatului, referitoare la neîndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu pe considerentul că la acest serviciu de ambulanță s-a mai întâmplat de multe ori ca ambulanța să plece fără medic, doar cu asistent, că nu a ajutat la încărcarea țigărilor de contrabandă și nu a săvârșit fapta cu intenție, întrucât, așa cum s-a arătat pe larg în decizia recurată, inculpatul nu a respectat obligațiile înscrise în fișa postului și a avut încă de la început reprezentarea sesizării nereale la serviciul de urgență a inculpatei, săvârșind astfel fapta cu intenție directă.

În ceea ce-o privește pe inculpata, curtea constată că starea de fapt a fost reținută în cazul acesteia în mod corect, atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel, care în mod corect a stabilit și încadrarea juridică, respectiv instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25.Cod Penal, raportat la art. 248 Cod penal, și nu art. 31 Cod penal, rap. la art. 248 Cod penal.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate acestei inculpate, având în vedere înscrisurile depuse în recurs, curtea apreciază că pentru atingerea dublului scop preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, este suficientă aplicarea dispozițiilor art. 86¹Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru aplicarea acestei instituții de drept penal, s-a avut în vedere faptul că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, a achitat prejudiciul, și cu toate că aceasta poate fi considerată autorul moral al întregii activități, determinând săvârșirea faptei de către ceilalți doi inculpați, executarea pedepsei în regim de detenție nu și-ar atinge scopul în condițiile în care inculpata este însărcinată în 28 de săptămâni (filele 44- -52 dosar), iar neprezentarea în instanță s-a datorat și problemelor familiale, respectiv bolilor grave pe care le au părinții acesteia și respectiv decesul mamei survenit la data de 03.01.2008.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. pr. pen va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.69/A din 02.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 18.06.2008.

Pe cale de consecință, potrivit art. 385¹⁵pct. 2 lit. pr. pen va admite recursul declarat de inculpata împotriva aceleași decizii pe care o va casa în privința acestei inculpate și, rejudecând:

Potrivit art. 86¹. penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 86². penal va stabili termen de încercare de 5 ani pe seama inculpatei, iar în baza art.86³va obliga inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, conform programului stabilit de acesta;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliul, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 359.pr.pen. va atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art. 86⁴. penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.

Va menține în rest dispozițiile deciziei penale recurate și care nu contravin prezentei decizii.

În conformitate cu prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpații și la plata sumei de 100 lei fiecare, cheltuielile judiciare către stat în recurs.

Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.69/A din 2.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.

În baza art. 385¹⁵pct.2 lit.d C.P.P. admite recursul declarat de inculpata împotriva aceleiași decizii pe care o casează în privința acestei inculpate și, rejudecând;

În baza art.86¹P dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.86²p stabilește termen de încercare de 5 ani pe seama inculpatei, iar în baza art.86 ind.3 obligă inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, conform programului stabilit de acesta;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art.359 p Cod Penal atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art.86⁴pac ăror nerespectare atrage revocarea suspendării.

Menține în rest dispozițiile deciziei penale recurate și care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.192 alin.2 p Cod Penal obligă pe inculpații și la plata sumei de 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

În baza art.192 alin.3 p Cod Penal celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi, 14 Mai 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red./22.05.09

Tehnored AJ/2 ex/28.05.09

Prima instanță: Jud.Sânnicolau M-

Apel: Trib.T-,

Președinte:Anca Nacu
Judecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin

#Judecator Anca Nacu

Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 510/2009. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 510/2009. Curtea de Apel Timisoara