Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 525/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 248 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RERCURS
DECIZIA PENALĂ NR. 525
Ședința publică de la 18 Mai 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea din 11 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, având ca obiect recursurile declarate de partea civilă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ și inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 32 de la 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Procedura îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile fiind încheiate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.86/18.09.2008 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, în baza art. 248.Cod Penal combinat cu art. 2481.pen, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a,b,c și Cod Penal art. 76 alin.2 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui - și, născut la data de 16.08.1947 în comuna, jud. D, domiciliat în orașul F,-, jud. D, studii superioare, economist la. Agenția F, căsătorit, fără antecedente penale - la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art.289 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art. 76 alin.1 lit.e și Cod Penal art. 74 alin.1 lit. a,b,c Cod Penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 lună închisoare.
În baza art. 33-34.Cod Penal, s-a constatat că infracțiunile sunt concurente și s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 81-82.Cod Penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei stabilind un termen de încercare de 3 ani și 8 luni pentru inculpat și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.
Cod PenalÎn baza art. 71.Cod Penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a, lit. b și lit.c Cod Penal, iar conform dispozițiilor art. 71 alin.5 Cod Penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 248.Cod Penal combinat cu art. 2481.pen, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a,b,c și Cod Penal art. 76 alin.2 Cod Penal, a fost condamnată inculpata - fiica lui și, născută la data de 18.04.1954 în Cirna, jud. D, domiciliată în orașul F, str. -, -.5,.1,.7, jud. D, studii superioare, economist la. Agenția F, căsătorită, fără antecedente penale - la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art.289 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art. 74 alin.1 lit.a,b,c și Cod Penal 76 alin.1 lit.e Cod Penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 lună închisoare.
În baza art.33-34.Cod Penal, s-a constatat că infracțiunile sunt concurente și s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 81-82.Cod Penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani și 8 luni pentru inculpată, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 83.
Cod PenalÎn baza art.71 Cod Penal, i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a, lit. b și c Cod Penal, iar conform dispozițiilor art. 71 alin.5 Cod Penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 346.C.P.P. s-a respins acțiunea civilă promovată de partea civilă - Agenția F, iar în baza art. 191.C.P.P. a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 500 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul din 20.03.2007 stat în dosarul nr-, Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiașia dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248. combinat cu art. 2481. și art. 289 alin. 1. cu aplicarea art. 33 lit.a
In fapt, instanța de fond a constatat că inculpatul a îndeplinit funcția de director al BCR -Agentia F în perioada 1991 - mai 2004, iar inculpata a îndeplinit funcția de șef birou contabilitate în cadrul aceleiași agenții bancare, în perioada 25.11.1991 - 22.07.2004, iar funcțiile pe care aceștia le ocupau, permitea celor doi să angajeze banca în desfășurarea anumitor relații între unitate și diferiți beneficiari care apelau la serviciile BCR - Agentia F, respectiv acordarea de credite, acordarea de garanții prin avalizarea cambiilor sau biletelor la ordin emise de diferite societăți comerciale.
Soțul inculpatei, numitul era acționar al SC. SA C, inculpata fiind cea care întocmea documentele contabile ale acestei societăți.
Intre SC și SC COM SRL exista o legătură, în sensul că numita - în prezent - a fost unic asociat al SC COM SRL până în anul 1999, când a cesionat părțile sociale în favoarea soacrei sale, mama numitului, care era acționar împreună cu soțul inculpatei, numitul, la SC SA.
In timp, cei doi acționari obișnuiau să întocmească documente fictive prin care să arate că între SC COM SRL și SC SA se desfășoară anumite acte de comerț, cu scopul de a favoriza una dintre cele două societăți, funcție de nevoile acestora, în realitate însă între aceste societăți nu existau relații de afaceri așa cum erau ele evidențiate în mod nereal în documente.
Întrucât SA, în luna februarie a anului 2003 avea nevoie de lichidități bănești de care nu dispunea, între -, asociat în cadrul SC SA și acționar în cadrul SC COM SRL s-a încheiat o înțelegere în sensul că SC COM SRL să emită un bilet la ordin pentru plata sumei de 3.950.000.000 lei(ROL),către SC. SA pentru ca aceasta din urmă societate să-l folosească la obținerea unui credit de la Banca românească - Sucursala
Anterior emiterii acestui bilet la ordin, cei doi asociați, respectiv și s-au deplasat la Sucursala Ca B ăncii, unde au discutat condițiile obținerii unui credit pentru suma de 3.950.000.000 lei ( ROL) și de unde li s-a spus de către ofițerii de credit că pot obține acest împrumut numai dacă prezintă băncii garanții, chiar un bilet la ordin, avalizat însă de o altă bancă.
In această situație, s-a completat biletul la ordin pentru suma de 3.950.000.000 lei ( ROL) la data de 10.02.2003, cu scadența la 27.03.2003, după care cei doi asociați respectiv - și s-au deplasat la sediul BCR - Agenția F, unde l-au contactat pe inculpatul - director al acestei agenții în acea perioadă și i-au cerut să avalizeze biletul la ordin, relatându-i acestuia că urmează să-l folosească la obținerea unui credit de la Sucursala Ca B ăncii, asigurându-l totodată ca înainte de termenul scadent vor achita contravaloarea creditului ce-l vor obține și astfel nu va fi nici o problemă.
In aceste condiții, inculpatul a semnat la rubrica,avalizat biletul la ordin, a aplicat ștampila Băncii Comerciale Române - Agentia F, după care acest bilet la ordin a fost semnat și de către inculpata, șef biroul contabilitate în cadrul aceleiași agenții bancare în acea perioadă.
Nu s-a putut stabili cu exactitate data la care cei doi au avalizat biletul la ordin emis de SC COM SRL în favoarea lui SC SA, însă cu certitudine s-a stabilit faptul că, la data de 12.02.2003 acesta era avalizat, fiind folosit pentru obținerea creditului care i s-a acordat SC SA de către Banca românească SA - Sucursala C prin contractul de credit bancar nr. - din 12.02.2003,care la articolul 3 are prevăzută mențiunea ca, biletul la ordin în valoare de 3.950.000.000 lei(ROL) emis de SC COM SRL este avalizat de BCR- Agentia F.
In momentul avalizării biletului la ordin, atât inculpatul cât și inculpata au încălcat în mod flagrant regulamentele bancare, în sensul că biletul la ordin trebuia anterior verificat de ofițerii de credit care trebuiau să stabilească dacă acest bilet exprima sau nu operațiuni reale, trebuia înscris în Registrul de evidente al titlurilor prezentate la avalizare, lucru care în realitate nu s-a întâmplat și înainte de acestea solicitantul trebuia să completeze o cerere pe care s-o adreseze societății bancare prin care să solicite avalizarea biletului la ordin.
Toate aceste lucruri sunt necesare, întrucât avalizarea unui bilet la ordin implică pentru bancă condiții similare acordării unui credit sau eliberării unor scrisori de garanție bancară, respectiv analizarea cererilor și a documentațiilor prezentate de clienții băncilor în vederea obținerii avalului pe un titlu se va efectua de ofițerii de credite, potrivit Metodologiei de analizat și evaluare a riscului creditului, în conformitate cu normele metodologice ale fiecărei unități bancare în parte.
Neprocedând de această manieră, este evident că s-a încălcat în mod flagrant de către cei doi învinuiți întreaga metodologie de avalizare a unui bilet la ordin în detrimentul unității parte vătămată - BCR - Agenția
Întrucât, până la data scadentă, nu s-a reușit achitarea creditului către Banca românească SA - Sucursala C, cei doi inculpați, pentru a crea aparență de legalitate, la data de 26.03.2003 au încheiat un contract de credit atât în calitate de reprezentanți al BCR - Agenția F, cât și în calitate de giranți.
In ședința comitetului director al BCR - Agenția F din data de 26.03.2003, cei doi inculpați au pus în discuție cererea de avalizare a biletului la ordin, deși acesta fusese anterior avalizat de către ei, aspect consemnat în cuprinsul procesului verbal încheiat cu această ocazie.
S-a reținut că doar inculpații și au fost de acord să avalizeze biletul la ordin, martora - consilier juridic în cadrul BCR - Agentia și secretar al comitetului director s-a abținut.
Nici cu această ocazie nu s-a efectuat o analiză asupra acestui bilet la ordin, nu existat un raport întocmit de ofițerul de credit care să ateste veridicitatea operațiunilor comerciale înscrise în acest bilet și fără ca el să fie înregistrat în,Registrul de evidentă a titlurilor prezentate la avalizare.
Pentru garantarea avalului, s-au constituit mai multe ipoteci asupra unor imobile aparținând numiților și, inculpaților și, dar și asupra unui imobil aparținând numitei, toate fiind încheiate la data de 26.03.2003, însă numita decedase la data de 05.09.2002.
S-a mai constituit, de asemenea, o ipotecă asupra unui imobil aparținând SC INDUSTRIE SRL, însă asupra acestuia fuseseră deja constituite ipoteci pentru credite acordate SC COM SRL.
In cauză s-a dispus și s-a efectuat o expertiză contabilă, din cuprinsul raportului întocmit cu această ocazie rezultând că, la data emiterii de către SC COM SRL Fab iletului la ordin în sumă de 3.950.000.000 lei (ROL), în favoarea SC SA C nu existau obligații de plată față de aceste societăți și nu au rezultat livrări de mărfuri sau executări lucrări, ori prestări servicii ulterioare scadenței biletului la ordin.
De asemenea, s-a reținut faptul că nu au fost emise facturi de către SC SA pentru suma de 3.950.000.000 lei (ROL), iar prejudiciul cauzat unității parte vătămată BCR- Agentia Faf ost de 3.950.000.000 lei (ROL).
În baza probelor administrate în cele două faze procesuale respectiv: contractul de scont nr. 1 din 26.03.2003, biletul la ordin emis de SC COM SRL în favoarea SC SA la data de 10.02.2003, contractul de credit bancar nr. - din 12.02.2003 încheiat între Banca Românească SA și SC SA împreună cu graficul de rambursare, nota de constatare nr. - din 30.09.2005 întocmită de Garda Financiară D, raportul de expertiză grafologică nr. 72548 din 03.01.2006, raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, înscrisuri, instanța de fond a constatat și reținut că, în calitate de director, respectiv șef birou contabilitate la Agenția Fa B., cei doi inculpați au avalizat în intervalul 10.02.-12.02.2003, cu încălcarea normelor băncii, un bilet la ordin emis de SC COM SRL F la data de 10.02.2003, pentru plata sumei de 3.950.000.000 lei către SC SA C, fără a verifica realitatea creanței și a operațiunilor pentru care a fost emis biletul la ordin și fără constituirea de garanții.
SA, reprezentată de și a utilizat respectivul bilet la ordin cu prilejul obținerii unui credit de trezorerie, însumă de 3.700.000.000 lei de la Banca Românească - Sucursala C, pentru care s-a încheiat contractul de credit bancar nr. -/12.02.2003, conform căruia, la acea dată, biletul la ordin emis de SC COM SRL era avalizat de - Agenția
La data de 25.03.2003, la Agenția Fa B. a fost introdus la plată respectivul bilet la ordin, dar având în vedere că SC COM SRL nu avea în cont disponibilul necesar decontării, a fost încheiat acordul de avalizare contract de credit nr. 1/26.03.2003 între Agenția și SC COM SRL, prin care agentul economic a fost creditat cu suma de 3.950.000.000 lei.
Tot la data de 26.03.2003, a fost încheiat și procesul-verbal nr.9/26.03.2003, la ședința Comitetului Director al Agenției F, în care s-a consemnat, în mod nereal, că s-a discutat cererea SC COM SRL de avalizare a biletului la ordin, cu care și au fost de acord, deși practic, această avalizare avusese loc anterior datei de 12.02.2003.
În acordul de avalizare/contract de credit nr. 1/26.03.2003 s-au consemnat la capitolul "garanții", imobilul din cart. Nouă,. 14,.2,.4, aparținând lui, care la data încheierii contractului era decedată încă din 5 septembrie 2002, precum și imobilul situat în orașul F,-, aparținând SC INDUSTRIES SRL F, deși contractul de garanție pentru acesta a fost autentificat la Biroul Notarului Public din F sub nr. 1075/28.03.2003, practica data încheierii acordului de avalizare/contract de credit nr. 1/26.03.2003, nefiind constituită ipoteca asupra acestui imobil.
Totodată, 04.03.2003 era data scadenței creditului însumă de 1.900.000.000 lei, acordat de Agenția F către SC SA în baza contractului nr. 29/11.03.2002, pentru 90 de zile, prelungit prin mai multe acte adiționale și care nu fusese rambursat la data scadenței și rămas ulterior nerecuperat.
Prin avalizarea biletului la ordin și acordarea creditului în sumă de 3.950.000.000 lei de către partea civilă - Agenția F reprezentată de inculpații și, în favoarea SC COM SRL F, administrată de, sumă de bani destinată practic tot SC SA C al cărui administrator era, beneficiara biletului la ordin, credit care nu a fost rambursat de SC COM SRL, a fost prejudiciată cu suma de 3.950.000.000 lei.
Față de cele reținute, instanța de fond a constatat că cele două fapte ale inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481. și de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. 1. contractul din 26.03.2003 reprezentând înscris oficial, iar inculpații, având calitatea de funcționari în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, procedând la condamnarea acestora, iar la individualizarea pedepselor a ținut seama de atitudinea procesuală sinceră a celor doi inculpați, de aspectul că nu au antecedente penale și că au stăruit pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii și pentru repararea pagubei pricinuite părții civile făcând aplicarea prevederilor art. 76 din
Ca modalitate de executare, instanța de fond a apreciat că se impune suspendarea condiționată a executării pedepselor, măsură suficientă pentru a se asigura reeducarea inculpaților, termenul de încercare fiind stabilit conform art. 82 din
Corespunzător prevederilor art. 71. inculpaților li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c, respectiv dreptul de "a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice", "dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat sau de a exercita o profesie" ori de "a desfășura o activitate de natura aceleia de care ei s-au folosit la săvârșirea infracțiunii", interdicție ce urmează a fi suspendată corespunzător dispozițiilor art. 71 alin. 5 din
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că garanțiile constituite de către inculpați și executate până în prezent, au acoperit integral prejudiciul încercat de partea civilă - Agenția F, concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul fiind legale și temeinice.
Instanța de fond a apreciat că nu le pot fi imputate celor doi inculpați dobânzile calculate greșit și nelegal după declararea stării de insolvență a debitorului și trecerea în afara bilanțului a debitului, așa cum solicitat partea civilă, dispunând în consecință, în temeiul art. 346.C.P.P. respingerea acțiunii civile.
Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel inculpații și și partea civilă B - Agenția
Inculpații, deși nu au formulat în scris motive de apel, au invocat oral - prin apărător - nelegalitatea sentinței, în sensul că în mod greșit au fost condamnați, deoarece nu au avut nici un moment intenția de a frauda partea civilă, lipsind deci vinovăția și oricum în prezent nu mai există nici un prejudiciu, debitul fiind recuperat prin valorificarea garanțiilor, iar acel bilet la ordin avalizat de inculpați nu a fost singura garanție instituită cu prilejul încheierii contactului de credit cu Banca Românească.
În subsidiar, au solicitat să se dispună achitarea lor în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit.1pr.pen. și art. 181pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În apelul părții civile s-a criticat modul de soluționare al laturii civile, invocându-se că în mod greșit s-a respins acțiunea civilă, în condițiile în care se impunea obligarea celor doi inculpați, în solidar, la plata sumei de 282.329 lei reprezentând prejudiciul cauzat BCR SA Agenția F, deoarece constatările instanței de fond preluate din concluziile raportul de expertiză, în sensul că nu pot fi imputate inculpaților dobânzile calculate de bancă după declararea stării de insolvență a debitoarei COM F și scoaterea în afara bilanțului a debitului, sunt eronate. S-a mai arătat că prejudiciul cauzat băncii decurge din creditul restant, dobânzi și penalități calculate conform normelor bancare anterior declarării procedurii insolvenței pentru debitoarea și au învederat acest aspect instanței, în concluziile pe care le-au depus la dosar.
Prin decizia penală nr. 32 de la 29 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj - Secția Penală a dispus respingerea apelurilor declarate de inculpații și, precum și apelul formulat de partea civilă B - AGENȚIA F, obligându-i în final pe apelanți la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat că apărarea inculpaților - în sensul că prin avalizarea acelui bilet la ordin, nu s-a urmărit crearea vreunui prejudiciu în dauna părții civile BCR Agenția F, lipsind deci intenția de fraudare și, în consecință, latura subiectivă a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată - este infirmată de probatoriul administrat în cauză.
În speța de față, s-a stabilit în mod cert - chiar inculpatul, recunoscând aspectul că SC Fae mis un bilet la ordin pentru plata sumei de 3.950.000 lei către SC SA C, bilet ce a fost completat la data de 10.02 2003 cu scadență la 27.03 2003, după care reprezentanții SC - și l-au contactat pe inculpatul -director la BCR Agenția F, convingându-l să avalizeze acel bilet la ordin pe care urmau să-l folosească la obținerea unui credit de la Sucursala Ca B ăncii.
Conform reglementărilor din domeniul bancar, avalizarea este operațiunea financiară care constă în garantarea de către o persoană numită avalist a îndeplinirii obligațiilor asumate de unul din semnatarii unui bilet la ordin (tras, trăgător sau girantul lui).
Analiza efectuată în vederea avalizării unui bilet la ordin precum și competențele de avalizare sunt cele de la eliberarea scrisorilor de garanție bancară, iar metodele de analiză în vederea avalizării sunt aceleași ca în cazul acordării creditelor în lei pe termen scurt sau mediu.
În urma aprobării avalizării încheierii acordului de garanție a contractelor de garanție și înscrierea acestora de către unitatea de competență, se semnează "per aval" pe biletul la ordin, de către cele două persoane care reprezintă legal banca.
Inculpații și, așa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, nu le-au solicitat celor doi asociați ai SC nici un fel de documente necesare pentru avalizarea acelui bilet la ordin, potrivit normelor BCR, ignorându-se faptul că avalizarea acestui titlu de credit implică pentru bancă aceleași riscuri ca și acordarea uni credit, deci, fără a se efectua nici un fel de analiză a cererii de avalizare (cerere care nici nu a fost depusă în scris) și a documentelor care trebuiau să stea în spatele biletului la ordin de către ofițerul de credite și, totodată, fără a se face și o analiză în Comitetul Director al Bancii, directorul BCR F și șefa biroului contabilitate - inculpații din prezenta cauză au semnat biletul la ordin, acordând avalul și, mai mult, nici nu au înregistrat acest instrument de plată avalizat în Registru de evidență a titlurilor prezentate la avalizare din aceea dată.
Susținerea inculpaților că pentru obținerea creditelor de trezorerie în valoare de 3.700.000 ROL de la Banca Românească de către reprezentanții SC, nu s-a instituit ca și garanție doar acest bilet la ordin avalizat, ci și alte două bilete la ordin - nu a fost pe deplin dovedită și oricum, nu poate conduce la înlăturarea vinovăției inculpaților, care și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu prilejul avalizării acelui bilet la ordin, în condiții în care s-a stabilit ulterior că acel bilet la ordin avea la bază operațiuni comerciale fictive.
De asemenea, apărarea inculpaților - în sensul că, pentru garantarea avalului, ulterior, respectiv prin contractul de scont nr. 1/26.03 2003 s-au constituit ipoteci asupra mai multor imobile (unele aparținând chiar inculpaților) - nu poate conduce la concluzia lipsei vinovăției inculpaților în îndeplinirea frauduloasă a atribuțiunilor de serviciu, soldată cu prejudicierea BCR Agenția F, cei doi inculpați procedând la întocmirea contractului din 26.03 2003 tocmai pentru a cerea o aparență de legalitate operației de avalizare a biletului la ordin, însă din probele administrate a rezultat că nici cu această ocazie nu s-a efectuat analiza impusă de normele BCR, iar pentru o parte din garanțiile instituite cu acest prilej existau suspiciuni de nelegalitate.
Ori, toate aceste aspecte au relevat indubitabil că inculpații și -directorul BCR -Agenția F și respectiv sef birou contabilitate - și-au îndeplinit defectuos atribuțiunile de serviciu prin manoperele frauduloase folosite pentru avalizarea acelui bilet la ordin, care nu avea la bază operațiuni comerciale reale, creându-se un prejudiciu părții civile BCR - Agenția
Vinovăția inculpaților - așa cum a constatat și instanța de fond - a fost pe deplin stabilită și dovedită, iar faptele acestora, în raport de împrejurările în care au fost comise și de consecințele produse, prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, apreciindu-se astfel că, în speță nu-și pot găsi aplicarea prevederile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1pr.pen. raportat la art. 181c.pen.
În ceea ce privește critica privind modul de soluționare al acțiunii civile, formulată de partea civilă Agenția F, instanța de apel a constatat că, inițial, în faza de urmărire penală, BCR-Agenția Faa rătat că se constituie parte civilă cu suma de 3.623 680 000 ROL reprezentând credit restant nerecuperat de la SC F, așa cum rezultă și din cuprinsul adresei nr. 247/303 2006, însă ulterior, prin valorificarea garanțiilor aferente acordului de avalizare (contractul de credit nr. 1/2603 2003), realizată prin intermediul executorului bancar, s-a mai recuperat din debit, astfel că partea civilă din prezenta cauză a precizat la instanța de fond și prin motivele de apel că prejudiciul actual, rămas nerecuperat, este în cuantum de 282 329 lei (RON).
Astfel, din concluziile raportului de expertiză întocmit în faza cercetării judecătorești, a rezultat că prejudiciul cauzat Agenției BCR este format din creditul în valoare de 3.950. 000.000 ROL - datoria SC COM către bancă și dobânzile curente pentru perioada de 90 de zile pe care s-a acordat creditul prin contractul din 26. 03 2003 și care, pe perioada 27.03-24.06.2003 reprezintă suma de 276.500.000 lei, plus dobânzile penalizatoare, pentru împrumutul trecut la credite restante la data de 24.06.2003, până la data de 27.11 2003, când creditul restant a fost trecut la categoria credite îndoielnice și înregistrat în afara bilanțului.
S-a concluzionat deci în raportul de expertiză că totalul prejudiciului, la data de 27.11 2003, este de 4.822.653.000 ROL, valoare care, recalculată după data de 1 iulie 2005, este de 4. 826.530 000 ROL, însă din acest prejudiciu s-a recuperat suma de -,34 RON prin valorificarea garanțiilor de către executorul bancar.
Deși expertul a constatat că a mai rămas de recuperat suma de 33522,237 lei, totuși, analizându-se ultima stare financiară a debitoarei SRL F, instanța de apel a constatat că, în evidențele băncii din cursul anului 2008 la rubrica "sold contabil final" și respectiv "sold disponibil" apare 0,00 și mențiunea lichidării judiciare în urma procedurii insolvenței a debitoarei, deci s-a putut concluziona că debitul a fost trecut la cheltuieli și pierderi și acoperit din provizioanele constituite la dispoziția băncii pentru situații de risc.
Mai mult, din actele dosarului a rezultat că BCR- Agenția Faf ormulat și cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei COM SRL C, pentru recuperarea acelui aval transformat în credit pe o perioadă de 90 de zile, în valoare de 3950.000.000 ROL - ce era purtător de dobânzi și comisioane - precizând la aceea dată (27 06 2005) că datoria debitoare față de bancă a ajuns la suma de 5.547.000.000 ROL, iar prin sentința nr. 563/26 sept. 2005, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei SC COM C, iar BCR și-a înscris creanța la masa credală. Ulterior, la data de 11 mai 2006, BCR - Agenția Fas olicitat să fie înscrisă și o creanță suplimentară, în cuantum de 13548,52 RON reprezentând creanțe atașate născute după deschiderea procedurii insolvenței în intervalul 28.09.2005 -22.02.2006, însă lichidatorul judiciar al SC nu a admis această creanță suplimentară, deoarece se încălcau prevederile art. 45 din Legea 64/1995.
Față de cele mai sus expuse, instanța de apel a constatat că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Banca Comercială Agenția F, neputând fi imputabile celor doi inculpați dobânzile calculate greșit și nelegal după declararea stării de insolvență a debitoarei și trecerea în afara bilanțului a acestor dobânzi atașate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât partea civilă Banca Comercială Română, cât și inculpații și, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, astfel:
În recursul părții civile a fost criticată soluționarea laturii civile a cauzei, solicitându-se casarea hotărârilor și, în rejudecare, admiterea acțiunii civile și obligarea solidară a inculpaților la plata sumei de 282.329 lei, reprezentând valoarea prejudiciului la data de 1 aprilie 2008, susținându-se că instanțele de fond și de apel nu s-au pronunțat asupra acestei cereri a părții civile, considerată esențială pentru cauză.
În recursurile inculpaților, s-a solicitat în teză principală, achitarea acestora în temeiul art.10 lit.d Cod pr.penală și în teză subsidiară, în temeiul art.10 lit.1Cod pr.penală, pentru ambele infracțiuni, cu motivarea că emiterea unui bilet la ordin și operațiunea de avalizare a acestuia nu constituie falsuri în înțelesul legii penale, deoarece biletul la ordin a fost emis pentru o societate cu bonitate cunoscută, în baza relațiilor de încredere între client și unitatea bancară, iar în cazul infracțiunii prev.de art.248 Cod penal, cu motivarea că nu a existat intenția producerii unui prejudiciu, întrucât au fost constituite garanții în vederea recuperării pagubei; pentru soluția solicitată în teză subsidiară, s-a arătat că faptele inculpaților nu prezintă pericolul social al infracțiunilor prev.de art.289 Cod penal și de art.248 Cod penal, deoarece inculpații sunt bine caracterizați socio-profesional, au depus toate diligențele și au recuperat prejudiciul produs, aflându-se în eroare asupra scopului în care a fost utilizat biletul la ordin - garanție iar nu acoperirea creditului acordat aceluiași client de altă unitate bancară.
Curtea, analizând recursurile promovate în cauză, reține:
Activitatea infracțională dedusă judecății rezidă în emiterea de către cei doi inculpați, prin utilizarea competențelor funcțiilor deținute la data respectivă (februarie 2003 - director și șef birou contabilitate în cadrul BCR - Agenția F), a unui bilet la ordin pentru suma de 3.950.000.000 lei, pentru SC COM SRL, în favoarea SC SA, precum și avalizarea acestui bilet la ordin, ceea ce a servit la obținerea creditului acordat de Banca Românească SA - Sucursala C, debitoarei SC SA, prin contractul de credit bancar nr.- din 12 februarie 2003, în valoare de 3.700.000.000 lei, cu încălcarea normelor bancare.
Astfel, s-a reținut că avalizarea biletului la ordin necesita aceleași condiții, garanții și procedură similare cu acordarea creditului bancar sau emiterea unei scrisori de garanție bancară, ceea ce în cauză nu s-a respectat, cei doi inculpați fiind singuri dintre funcționarii unității bancare, care au semnat la rubrica "avalizat" biletul la ordin și au aplicat ștampila BCR Agenția F, fără a verifica dacă biletul la ordin exprimă operațiuni reale și fără a se evalua riscul conform metodologiei stabilită prin norme bancare interne (înscrisuri aflate la filele 301- 304 în dosarul de fond).
Mai mult, s-a reținut că deși biletul la ordin avalizat a fost utilizat la obținerea creditului bancar la data de 12 februarie 2003, inculpații, pentru a crea o aparență de legalitate, au supus discuției cererea de avalizare a biletului la ordin în ședința comitetului director din 26 martie 2003, la care au participat cei doi inculpați și consilierul juridic, care s-a abținut, discuția având loc în absența oricărui raport asupra veridicității operațiunilor comerciale atestate în biletul la ordin și cu omisiunea înregistrării acestuia în registrul special de evidență a titlurilor prezentate la avalizare; din raportul de expertiză contabilă, întocmit asupra activității SC COM SRL F, a rezultat că la data emiterii biletului la ordin (10 februarie 2003), între societatea respectivă și beneficiarul biletului la ordin - SC SA C, nu existau raporturi comerciale care să fi creat obligații de plată pentru valoarea de 3.950.000.000 lei.
În acest context, la data de 26 martie 2003, BCR Agenția Fae mis contractul de scont nr.1, prin care aproba cererea de avalizare a biletului la ordin, unitatea bancară fiind reprezentată de cei doi inculpați, biletul la ordin avalizat servind la rambursarea integrală a creditului obținut de SC SA de la Banca Românească SA, la data de 28 martie 2003.
Pentru contractul de credit nr.1 din 26 martie 2003, reprezentând o novație a avalizării biletului la ordin, inculpații, în calitate de reprezentanți ai unității bancare, au constituit garanții prin constituire de ipoteci asupra a două imobile: un imobil situat în C, cartier Nouă Bl.14.2.4, aparținând unei persoane predecedată la data de 5 septembrie 2002 ( ); un imobil situat în F,-, proprietatea unui terț față de debitorul din cauză - SC INDUSTRIES SRL F, asupra căruia erau deja constituite ipoteci pentru credite acordate SC COM SRL.
Ori, față de această situație de fapt, se constată că acordul de avalizare dat de BCR - Agenția F în favoarea SC SA, în calitate de beneficiar al biletului la ordin, a stat la baza acordării creditului obținut de această societate de la Banca Românească SA și, urmare a neplății sumei înscrise în bilet, de către emitentul biletului la ordin - SC COM SRL, în calitate de avalizat, ci de către avalist - BCR Agenția F, această unitate bancară a devenit creditor al avalizatului SC COM SRL, conform clauzei din acordul de avalizare privind transformarea acestuia în contract de credit.
În aceste condiții, răspunderea penală a inculpaților este necesar a fi analizată în raport de modalitatea în care s-a avalizat biletul la ordin, iar nu în raport de momentul transformării acordului de avalizare în contract de credit a SC COM SRL; se reține astfel că inculpații și-au încălcat atribuțiile de serviciu, emițând și avalizând biletul la ordin, fără respectarea procedurii stipulate de regulamentele interne (analizarea bonității societății, evaluarea riscului în baza cererilor și documentațiilor prezentate de client, evidențierea cererii de avalizare în registrul special de evidență), iar prin aceasta cauzând un prejudiciu important societății, în condițiile art.2481rap.la art.248 Cod penal.
În ceea ce privește lipsa intenției, critică susținută de recurenții inculpați, se constată că potrivit propriilor declarații, aceștia au recunoscut că avalizarea biletului la ordin s-a realizat fără respectarea normelor bancare, obligatorii în materie, încrezându-se fără temei în buna credință a reprezentanților societății comerciale, ceea ce echivalează cu intenție indirectă în sensul că au prevăzut rezultatul socialmente periculos, dar l-au acceptat. Apărarea inculpaților, în sensul că s-au aflat în culpă, deoarece nu au prevăzut că avalizatul, respectiv beneficiarul biletului la ordin, vor frauda unitatea bancară, nu este susținută de probele administrate, deoarece expertizele contabile efectuate în speță au demonstrat, pe de o parte, că nu existau relații comerciale între cele două societăți care să motiveze emiterea biletului la ordin, iar pe de altă parte, lipsa de bonitate a societății avalizate (SC COM SRL), în cazul căreia, pentru recuperarea creditului rezultat din transformarea avalului (contractul nr.1/26 martie 2003), s-a trecut la executarea silită a garanțiilor în procedura de lichidare judiciară a societății.
De asemenea, inculpații au săvârșit și infracțiunea de fals intelectual, procedând la avalizarea biletului la ordin emis la data de 10 februarie 2003, antedatând înscrisul și aplicând ștampila unității bancare și semnând în calitate de reprezentanți.
În raport de aceste considerente, se reține că în mod corect s-a stabilit vinovăția inculpaților și răspunderea penală a acestora pentru ambele infracțiuni deduse judecății, fiind nefondată și critica referitoare la incidența prevederilor art.10 lit.1Cod pr.penală, coroborat cu art.181Cod penal, deoarece faptele, prin modalitatea concretă de săvârșire și urmările produse, prezintă pericolul social specific infracțiunilor prev.de art.289 Cod penal și art.248 rap.la art.2481Cod penal.
În acest ultim sens, se reține că recuperarea ulterioară a prejudiciului în procedura lichidării judiciare a debitorului, prin executarea silită asupra garanțiilor, nu are relevanță asupra aprecierii rezultatului socialmente periculos al infracțiunii, care se produce în momentul consumării infracțiunii (săvârșirea acțiunii care reprezintă elementul material).
Pentru aceste considerente, se constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, soluțiile adoptate de instanțele de fond și de apel fiind legale și temeinice.
În ceea ce privește recursul promovat de partea civilă, având ca obiect angajarea răspunderii civile a inculpaților și pentru valoarea de 282.329 lei, calculată la data de 1 aprilie 2008 - reprezentând creanță suplimentară rezultată din soldul creanței societății COM SRL, debitoarea creditului acordat de BCR Agenția F, în contractul nr.1/2003, neachitat - se reține că această creanță a fost solicitată și în cadrul procedurii lichidării judiciare inițiată împotriva debitoarei COM SRL, instanța comercială respingând această solicitare cu motivarea că reprezintă dobânzi calculate după declanșarea procedurii falimentului și încalcă prevederile art.45 din Legea nr.64/1995.
Ori, din probele din cauză, rezultă că rambursarea creditului, în valoare de 3.950.000.000 lei ROL, s-a realizat atât prin executarea silită asupra garanțiilor pentru valoarea totală de 450.772,34 RON cât și din provizioanele constituite la dispoziția băncii pentru situații de risc, situație constatată în cadrul procedurii lichidării judiciare a debitoarei SC COM SRL (conform sentințelor civile nr.563 din 28 septembrie 2005 și nr.352 din 31 mai 2006, pronunțate de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.168/F/2005); astfel, sunt incidente dispozițiile art.19 alin.4 Cod pr.penală, deoarece în prezenta cauză constituirea de parte civilă s-a realizat la data de 2 mai 2007, după soluționarea pe cale civilă a pretențiilor formulate de creditoarea BCR - Agenția
Pe cale de consecință, soluția de respingere a acțiunii civile este legală și temeinică, întrucât executarea creanței invocată de partea civilă în cursul procesului penal, s-a realizat pe cale civilă, anterior promovării acțiunii civile în procesul penal, situație în care devine aplicabil principiul conform căruia alegerea unei proceduri jurisdicționale exclude opțiunea ulterioară pentru altă procedură (electa una non datur recursus ad alteram),
Față de considerentele expuse, se reține aplicarea art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursurile fiind nefondate și urmând a fi respinse, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de partea civilă Banca Comercială SA și inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 32 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-.
Obligă pe fiecare recurent la câte 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 mai 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
PS/8.07.2009
18 mai 2009.
- Administrația Finanțelor Publice F va încasa de la rec.inc. și suma de câte 630 lei, cheltuieli judiciare statului, iar de la partea civilă BCR SA B - Agenția F, suma de 130 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Mihai Marin, Robert
