Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 260/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 260
Ședința publică din 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Acsinte
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de revizuientul împotriva deciziei penale nr. 127 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Procurorul, arată că simpla susținere a revizuientului că nu este vinovat de săvârșirea faptei fără a aduce probe care să se încadreze într-unul din cazurile de revizuire prev. de art. 394 Cod procedură penală, nu justifică o eventuală admitere în principiu a cererii de revizuire. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.73 din data de 02.03.2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr-, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul în contradictoriu cu, ca nefondată.
S-a respins cererea de daune morale și a fost obligat revizuientul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, prin adresa nr. 718/III/6/2008 din 27.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticenia fost înaintată Judecătoriei Fălticeni cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 546 din 4.11.1996 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37 din 20.01.1997 a Tribunalului Suceava, împreună cu concluziile de respingere a acestei cereri.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost judecat și condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și a solicitat daune morale de 100.000 lei, apreciind că dosarul penal i-a fost întocmit prin abuz de către numitul care l-ar fi determinat pe minorul să semneze declarația cum că ar fi fost agresat sexual de către el, revizuentul.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că revizuentul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 200 alin. 1 și 2 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 17/18 aprilie 1996 ademenit și întreținut relații sexuale pe cale anală cu minorul - parte vătămată, în vârstă de 15 ani.
Prin sentința penală nr. 546 din 04.11.1996, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru fapta prev. de art. 200 alin. 1 și 2 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, iar prin decizia penală nr. 37/20 ian. 1997, rămasă definitivă prin nerecurare, Tribunalul Suceavaa admis apelul declarat de inculpat, desființând în parte sentința apelată, doar în sensul deducerii din pedeapsa aplicată a arestării preventive de la 18.04.1996 în loc de 19.04.1996, fiind menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței.
Analizând cererea de revizuire prin prisma cazurilor de revizuire stipulate în articolul mai sus menționat, prima instanță a constatat că cererea este neîntemeiată, întrucât nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.
Împrejurarea că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, invocată de revizuent în cererea sa, nu a fost reținută de instanța de fond ca fiind motiv de revizuire, întrucât această situație reprezintă o chestiune de fond, invocată de altfel în cursul procesului penal de către revizuent, unde au fost administrate probe care în final au condus la condamnarea revizuentului la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pentru aceste considerentele, prima instanță a respins ca nefondate atât cererea de revizuire, cât și cererea de daune morale.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel revizuientul, arătând că este nevinovat și a fost condamnat pe nedrept, deoarece numitul l-a învățat pe copil să spună că l-ar fi agresat sexual din cauză că avea ură pe el.
Prin decizia penală nr. 127 din data de 11 mai 2009 a Tribunalului Suceavas -a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că motivele invocate de către revizuient nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute în mod expres și limitativ de disp. art. 394 Cod procedură penală, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, arătând că este nevinovat. Precizează că dosarul penal i-a fost întocmit de numitul sau l-ar fi determinat pe minor să declare că el l-ar fi agresat sexual.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, însă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 394 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când:
s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
un martor, un expert ssu un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Revizuientul a susținut că este nevinovat, numitul fiind acela care l-a determinat pe minorul să declare că a fost agresat de către el.
A reținut atât prima instanță, cât și cea de apel că susținerile revizuientului nu se încadrează în cazurile prevăzute expres și limitativ de lege, împrejurările reclamate fiind de altfel invocate și analizate în cursul procesului penal.
Față de susținerile revizuientului, se impunea ca prima instanță să analizeze dacă în sarcina martorului se poate reține săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, aceasta pe cale incidentală întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.
De asemenea, se impunea a se analiza față de susținerile revizuientului, în sensul că același martor a determinat-o pe partea vătămată să reclame o faptă în însăși materialitatea ei, față de eventualele probe propuse de către petent, dacă există fapte sau împrejurări noi necunoscute de către instanță la pronunțarea hotărârii de condamnare.
Așadar, se impunea ca instanțele de fond și apel, în virtutea rolului activ, să verifice dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de cazurile de revizuire reglementate de art. 394 alin. 1 lit. a, b Cod procedură penală, cele invocate de revizuient circumscriindu-se teoretic acestor cazuri de revizuire.
Pentru considerentele arătate, Curtea în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală rap. la art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală va admite recursul, va casa în totalitate atât decizia penală cât și sentința penală și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de revizuientul, domiciliat în com. Vadu, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 127 din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate atât decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 73 din 02.03.2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Fălticeni.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.06.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. BC
3ex/08.07.2009
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Artur, Acsinte
