Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 3/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.198 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.3
Ședința publică din 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Sandu Geta
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27 august 1984, domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei penale nr.339 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales, reprezentantul legal al părții vătămate intimate și, reprezentantul legal al părții vătămate intimate, lipsă fiind părțile vătămate intimate.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanții legali ai părților vătămate intimate, având pe rând cuvântul, precizează că înțeleg să-l ierte pe inculpat și să-și retragă plângerile formulate împotriva acestuia, susținerile lor fiind consemnate în proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța face cunoscut inculpatului că are posibilitatea de a da declarație în fața instanței de recurs.
Inculpatul precizează că își menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să dea alte declarații. Nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, față de împăcarea intervenită între părți, înțelege să renunțe la primul motiv de recurs. În ce privește al doilea motiv invocat solicită admiterea recursului, în sensul achitării inculpatului în temeiul disp.art.11 alin.1 lit.b raportat la art.10 lit.a sau c cod procedură penală, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, situație în care instanțele trebuiau să dea eficiență principiului "dubiul profită inculpatului" și să dispună achitarea acestuia. În subsidiar, dând eficiență sporită circumstanțelor atenuante care pledează în favoarea inculpatului, solicită reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a executării acesteia. Arată că inculpatul este o persoană serioasă, care nu a dat dovadă de comportament deviant, care a depus eforturi pentru aplanarea conflictului iscat între părți, fiind vecini.
Reprezentanții legali ai părților vătămate intimate, având pe rând cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca legală și temeinică, apreciind că din probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului, declarațiile părților vătămate coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați în cauză, cu evaluarea psihologică și cu cele precizate de inculpat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, însușindu-și concluziile apărătorului, solicită admiterea recursului și achitarea sa, întrucât se consideră nevinovat.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate în sistem audio conform art.304 cod procedură penală, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 315/P/2006 din data de 06.12.2006 inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni de perversiune sexuală în formă continuată și în concurs real prevăzute de art. 201 al. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, comise asupra părții vătămate în anul 2003 și a două infracțiuni de perversiune sexuală în formă continuată și în concurs real prevăzute de art. 201 al. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal asupra părții vătămate în anul 2005.
Prin sentința penală nr. 402 din 1.06.2007 a Judecătoriei Suceavaa fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 198 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41al. 2 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală (faptă comisă asupra minorului în cursul anului 2003).
Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 198 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41al. 2 Cod penal la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal ( faptă comisă asupra minorului în vara anului 2005) și la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 198 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41al. 2 Cod penal ( faptă comisă asupra minorului în vara anului 2005).
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, c și e Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea vătămată și inculpatul a fost obligat să-i plătească 10.000 lei daune morale, iar părții vătămate suma de 10.000 lei cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că probele administrate au făcut dovada comiterii de către inculpat a 3 și respectiv 2 acte sexuale asupra minorilor și în cursul anului 2005, nu și a celor comise în anul 2003 asupra minorului.
În consecință, inculpatul a fost achitat în temeiul textului de lege amintit pentru infracțiunea prev. de art. 198 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal pretins a fi săvârșită în anul 2003 și condamnat pentru celelalte două infracțiuni comise în cursul anului 2005,la pedepse privative de libertate, la individualizarea judiciară ținându-se seama de criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Infracțiunile fiind săvârșite în concurs real, s-au aplicat disp. art. 33, 34 Cod penal.
Soluționând latura civilă a cauzei, prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească părților vătămate, persoane lipsite de capacitate de exercițiu, daune morale, avându-se în vedere prejudiciul suferit de acestea.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpatul.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât greșit instanța i-a interzis inculpatului, în baza art. 71 Cod penal și dreptul prev. de art. 64 lit. c Cod penal, care se referă la dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii și de asemenea greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru fapta săvârșită în cursul 2003 parte vătămată fiind. Astfel, instanța a reținut că susținerile acestei părți vătămate nu se coroborează cu nici un mijloc de probă deși din evaluarea psihologică a acesteia reiese că minorul a fost victima abuzului sexual săvârșit de inculpat în perioada 2003 - 2005, în diferite ocazii, acesta fiind amenințat să nu denunțe fapta. De asemenea, instanța a omis să aibă în vedere declarația martorului care, în luna august 2003, l-a văzut pe inculpat împreună cu părțile vătămate deplasându-se în câmp ori la pescuit, martorul fiind contrariat de acest aspect, având în vedere diferența mare de vârstă dintre aceștia. Același martor a relatat cum a aflat de faptele inculpatului în data de 12 ianuarie 2006, chiar de la partea vătămată. Mai mult, partea vătămată în anul 2003 avea 6 ani și raportat la această vârstă nu avea experiența de viață necesară pentru a relata astfel de aspecte, de natură sexuală.
La termenul de judecată din 17.12.2007, în fața instanței de apel, reprezentanta Parchetului a invocat că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută, deoarece judecarea cauzei a avut loc în ședință nepublică, deși inculpatul era major, solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare.
Inculpatul nu și-a motivat apelul în scris, apărătorul său fiind de acord cu solicitarea reprezentatei Parchetului, motivat de încălcarea dispozițiilor procedurale privind publicitatea ședinței de judecată.
Prin decizia penală nr. 500 din data de 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 402 din 01.06.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr-, s-a casat în totalitate sentința sus-menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că judecarea cauzei în primă instanță s-a desfășurat în ședință nepublică, atât la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile în fond cât și pe parcursul cercetării judecătorești, deși inculpatul era major la data comiterii faptei, încălcându-se astfel dispozițiile privind publicitatea ședinței de judecată prev. de art. 290 alin. 1 Cod procedură penală, fiind dat astfel unul din cazurile de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr- la data de 19.01.2008.
Prin sentința penală nr. 380 din data de 25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr-, în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art.198 al.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - trei acte sexuale comise asupra minorului în cursul anului 2003.
În baza art.198 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza II, lit. b, e Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor - două acte sexuale comise asupra minorului în vara anului 2005.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza II, și b și e Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.198 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. II, b, e Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor - două acte sexuale comise asupra minorului în vara anului 2005.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza II, b și e Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit. a Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza II, b, e Cod penal pe o perioadă de 2 ani,
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza I, b, și e Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală combinat cu art. 998 și art.999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 20.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 17 alin.3 raportat la art. 346 Cod procedură penală combinat cu art. 998 și art.999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul și părțile vătămate și locuiesc în același sat și sunt vecini, între familiile lor existând în trecut relații de prietenie. În vara anului 2005, inculpatul împreună cu părțile vătămate și, respectiv cu martorul au mers la pescuit la " Neagră".
Ajunși la locul respectiv, martorul s-a decis să pescuiască în alt loc și a plecat.
Rămas singur cu părțile vătămate inculpatul și-a dat jos pantalonii și le-a solicitat părților vătămate să-l masturbeze apoi a întreținut cu fiecare raporturi sexuale orale.
În cursul aceluiași an, inculpatul a mai fost la pescuit cu cele două părți vătămate, solicitându-le de asemenea să-l masturbeze și să întrețină raporturi sexuale orale, lucru acceptat de părțile vătămate.
Deși părțile vătămate au relatat că s-a întâmplat același lucru și când au mers în pădure la fragi, instanța de fond a reținut că probatoriul administrat în cauză nu relevă cu suficiente argumente reținerea în sarcina inculpatului a încă unui act infracțional, așa încât a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Reținând vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 198 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, prima instanță l-a condamnat la pedepse cu închisoarea individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea în regim de penitenciar.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale fiind dovedită existența unui prejudiciu moral.
Prin decizia penală nr. 339 din 10.11.2008 a Tribunalului Suceava - secția penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.
S-a desființat în parte sentința penală nr. 380 din 25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava.
În temeiul art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv din trei infracțiuni prev. de art. 201 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, în trei infracțiuni prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a Cod penal.
A condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II - a, lit. și e Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (fapte comise asupra minorului în cursul anului 2003 ).
A condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II - a, lit. și e Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (fapte comise asupra minorului în cursul anului 2005 ).
A condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II - a, lit. și e Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (fapte comise asupra minorului în cursul anului 2005 ).
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II - a, b și e Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II - a, b și e Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare cu această decizie.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că motivul de apel vizând omisiunea primei instanțe de a pune în discuție încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului - din trei infracțiuni prev. de art. 201 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal în trei infracțiuni prev. de art. 198 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 33 lit. a Cod penal este întemeiat.
Având în vedere decizia nr. III/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, tribunalul, în temeiul art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor din trei infracțiuni prev. de art. 201 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal în trei infracțiuni prev. de art. 198 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 33 lit. a Cod penal.
În ce privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a reținut că declarațiile minorului se coroborează cu evaluarea psihologică efectuată în cauză și cu declarațiile martorului.
Apreciind că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestor infracțiuni, instanța de apel l-a condamnat la pedeapsa închisorii individualizată în raport de gradul de pericol social al faptei, împrejurările comiterii ei, urmarea produsă și persoana inculpatului.
Criticile inculpatului vizând omisiunea primei instanțe de a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice au fost apreciate neîntemeiate, nefiind incidente disp. art. 197 al. 2 Cod procedură penală.
În ce privește vinovăția inculpatului, instanța de apel a reținut că probele administrate sunt concludente iar micșorarea pedepsei nu se justifică față de împrejurările săvârșirii infracțiunilor și urmările produse.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a invocat nulitatea deciziei atacate pe considerentul că magistratul care a condus ședința de judecată a efectuat acte de cercetare în cursul urmăririi penale față de același inculpat, îndeplinind la acea dată funcția de procuror, fiind astfel incidente disp. art. 47 al. 2, 48 al. 1 lit. a Cod procedură penală.
În al doilea rând a arătat că instanța de apel, după ce a dispus schimbarea încadrării juridice, a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului reținând în motivare argumente bazate pe probe vădit îndoielnice care nu sunt de natură a forma convingerea cu privire la vinovăția inculpatului, pedeapsa fiind mai mare decât în primul ciclu procesual.
A arătat de asemenea că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, probatoriul administrat în cauză impunând a se da eficiență principiului "dubiul profită inculpatului".
Inculpatul a criticat și cuantumul pedepsei arătând că aceasta este prea aspră, respectiv modalitatea de executare arătând că se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
La termenul de astăzi inculpatul, prin apărător, a renunțat la primul motiv de recurs.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, astfel cum au fost precizate la termenul de astăzi și care se încadrează în dispozițiile art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, curtea constată recursul neîntemeiat.
Probatoriul administrat în cauză a confirmat vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile pentru care a fost condamnat.
Astfel, în ce privește fapta din cursul anului 2003 comisă asupra minorului -, declarațiile acestuia din urmă se coroborează cu declarațiile martorului care l-a văzut pe inculpat în prezența celor doi minori în cursul anului 2003 sesizând apropierea nefirească dintre aceștia cu atât mai mult cu cât diferența de vârstă este foarte mare.
Declarațiile părților vătămate cu privire la faptele din vara anului 2005 se coroborează de asemenea cu declarațiile martorilor și.
psihologice ale minorilor au confirmat că aceștia au fost abuzați sexual.
Inculpatul a fost testat cu aparatul poligraf, constatându-se modificări psihologice semnificative caracteristice comportamentului simulat.
Este de reținut că la termenul de astăzi părinții părților vătămate au confirmat plata sumelor stabilite cu titlu de daune morale, aceasta fiind o dovadă în plus a vinovăției inculpatului care, a considerat că în această modalitate poate beneficia de reducerea cuantumului pedepsei.
Criticile recurentului vizând veridicitatea declarațiilor celor doi martori, respectiv și nu pot fi reținute atâta timp cât nu au fost dovedite, iar relațiile bune dintre familiile părților vătămate și a inculpatului au constituit tocmai motivul pentru care părțile vătămate, aflate la o vârstă fragedă, au avut încredere în inculpat și au petrecut cu acesta perioade mai lungi de timp.
Reprezentanții legali ai părților vătămate au declarat în fața instanței că își retrag plângerea însă pentru infracțiunea prev. de art. 198 al. 1 Cod penal împăcarea nu înlătură răspunderea penală.
În ce privește aplicarea unei pedepse mai mari în apel în al doilea ciclu procesual este de menționat că, dispozițiile art.385 al. 2 Cod procedură penală au fost respectate apelul procurorului fiind în defavoarea inculpatului, instanța având posibilitatea de a aplica o pedeapsă mai grea decât cea arătată în art. 372 al. 2 și 373 Cod procedură penală.
Cuantumul pedepsei a fost corect stabilit față de natura faptei, pericolul social ridicat și urmarea produsă asupra părților vătămate aflate la o vârstă fragedă, așa încât nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, neavând justificare nici schimbarea modalității de executare scopul educativ al pedepsei putând fi atins doar prin executarea ei în regim de penitenciar.
Față de cele arătate, văzând și disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.339 din 10 noiembrie 2008 Tribunalului Suceava - Secția Penală ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din recurs din care 50 lei onorariu apărător oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 23.02.2009
Jud.fond:
Jud.apel.
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Maierean Ana, Sandu Geta
