Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 4/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.209 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.4
Ședința separată cu minori din 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Sandu Geta
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 157 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind curatorul intimat, partea civilă intimată - SRL, Autoritatea tutelară din cadrul Consiliului local al comunei S și Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța face cunoscut inculpatului că are posibilitatea de a da declarație în fața instanței de recurs.
Inculpatul precizează că nu dorește să dea declarație și nu are alte cereri de formulat.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul reducerii pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere cuantumul prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii, precum și poziția procesuală sinceră a acestuia. În ce privește motivul de recurs vizând contopirea pedepselor lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca legală și temeinică, apreciind că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere atât criteriile prev. de art.72 cod penal cât și cele prev. de art.52 teza a II.a cod penal. În ce privește motivul de recurs vizând contopirea pedepselor aplicare prin mai multe sentințe, instanțele de control nu pot dispune, direct în căile de atac, acest lucru.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, reducerea pedepsei și contopirea pedepselor, precizând că a recunoscut fapta prin autodenunț, iar prejudiciul a fost recuperat.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate în sistem audio conform art.304 cod procedură penală, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.79 din 17 martie 2008 Judecătoria Fălticenil -a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g,i cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 cod penal în sensul interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a-II- și lit.b cod penal.
S-a respins cererea de contopire formulată de inculpat ca prematur introdusă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut că inculpatul a sustras în noaptea de 3/4 decembrie 2004 un ferăstrău mecanic din atelierul aparținând părții vătămate, pe care ulterior l-a abandonat în curtea societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că pedeapsa aplicată este prea mare pentru o infracțiune săvârșită în timpul minorității ținându-se seama că a avut o poziție corectă de recunoaștere a faptei și de regret. Totodată, a arătat că deși a depus cerere de contopire a pedepselor, aceasta i-a fost respinsă, iar în prezent execută două mandate.
Prin decizie penală nr. 157 din 12 mai 2008 Tribunalului Suceava apelul a fost respins ca nefondat cu motivarea că în mod justificat prima instanță a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii deduse judecății, pedeapsa aplicată fiind just și proporțional individualizată, cu respectarea criteriilor prev. de art.72 cod penal.
S-a constatat, de asemenea, că deși prezenta infracțiune este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 262 din 15 iunie 2005 Judecătoriei Gura Humorului și prin sentința penală nr.301 din 20 septembrie 2006 Tribunalului Suceava, iar prima instanță nu a făcut aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, tribunalul nu poate proceda la contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente întrucât prin decizia ICCJ nr.LXX s-a stabilit că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs susținând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare în raport de fapta comisă și circumstanțele care caracterizează persoana sa și că nejustificat instanțele care au judecat cauza în fond și în apel nu au dispus, deși a solicitat, contopirea pedepsei aplicate pentru fapta prezentă cu pedepsele ce i-au fost aplicate prin hotărâri definitive, pentru infracțiuni concurente.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate în raport de actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.2 cod procedură penală, Curtea constată că este fondat.
Inculpatul a formulat în fața primei instanțe o cerere vizând contopirea pedepsei ce urma a-i fi aplicată pentru fapta prezentă pe care, de altfel recunoscut-o, cu cele aplicate prin sentințe rămase definitive și prin care fost condamnat la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni concurente.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei cereri, respingând-o ca prematură conform minutei și dispozitivului sentinței, însă în considerentele hotărârii nu se regăsește motivarea acestei soluții.
Deși critica adusă sentinței, în apel, a vizat tocmai modul de soluționare a acestei cereri, tribunalul s-a limitat doar la constatarea imposibilității contopirii pedepselor în calea de atac, invocând decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite nr.LXX(70) din 15 octombrie 2007, fără a analiza pe fond modul în care s-a soluționat cererea de contopire a pedepselor formulată de inculpat în fața primei instanțe, nefiind vorba de o cerere formulată direct în apel, situație la care se referă decizia ICCJ.
Procedând în acest mod, instanțele au pronunțat hotărâri nelegale, încălcând dreptul la apărare și la un proces echitabil al inculpatului, fiind incident cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.9 cod procedură penală.
Față de cele reținute, Curtea va admite recursul declarat de inculpat în temeiul dispozițiilor art. 385/15 alin.2 cod procedură penală, va casa ambele hotărâri și cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanțe care va analiza și celelalte susțineri ale inculpatului din recurs, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.157 din 12 mai 2008 Tribunalului Suceava - secția penală.
Casează în totalitate decizia penală nr.157 din 12 mai 2008 Tribunalului Suceava și sentința penală nr.79 din 17 martie 2008 Judecătoriei Fălticeni (dosar nr-) și trimite cauza pentru rejudecare primei instanțe.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care 100 lei onorariu apărător oficiu pentru inculpat din recurs se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 11.02.2009
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Maierean Ana, Sandu Geta
