Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 428/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 428
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 06.10.1972 în localitatea, jud. B, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 177 A din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat, desemnat din oficiu pentru a asigura asistență juridică inculpatului recurent, solicită acordarea onorariului parțial.
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, arată că textele de lege care incriminează faptele reținute în sarcina acestuia sunt lacunare, astfel încât, prin Decizia nr. 3 din 23.05.2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii, hotărâre pe care înțelege să o depună la dosar, ÎCCJ a oferit mai multe lămuriri cu privire la delimitarea activităților, în vederea stabilirii încadrării juridice corecte. Astfel, apreciază că este necesar a se face distincție între aceste genuri de activități, respectiv între raport sexual, perversiuni sexuale și tentativă la aceste infracțiuni. În cauză nu poate fi reținut un raport sexual, iar față de definiția actului sexual, astfel cum este redată de ÎCCJ în pagina 2 al. 2 a deciziei sus-menționate, aplicarea acesteia s-a făcut în mod nelegal. Apărătorul inculpatului recurent solicită instanței ca, prin reanalizarea probatoriului administrat în cauză, să se constate lipsa laturii obiective în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 198 al. 1,3 Cod penal, sens în care pune concluzii de achitare, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală. De asemenea, deși în cauză nu este dat art. 49 al. 1 Cod penal, respectiv starea de beție, cauză care ar duce la înlăturarea răspunderii penale, datorită modului și împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptei, inculpatul aflându-se într-o avansată stare de ebrietate pentru că evenimentele au fost de așa natură, se poate reține o stare de puternică lipsă a discernământului, infracțiunea fiind comisă pe acest fond. Față de acest aspect, apreciază că lipsește și latura subiectivă a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, solicitând achitarea acestuia, considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective. În subsidiar, avocat solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor, admiterea recursului și aplicarea unei pedepse coborâte mult sub minimul prevăzut de lege. Pedeapsa aplicată inculpatului este exagerat de mare și nu au fost analizate circumstanțele referitoare la persoana acestuia, precum și starea de beție în care se afla la data critică, confirmată, de altfel, de martori. Inculpatul recurent are o situație familială deosebită, locuiește împreună cu părinții, mama sa are un handicap sever, familia sa este compusă din 4 copii minori și o concubină care nu realizează venituri, astfel încât privarea sa de libertate o perioadă lungă de timp ar avea grave repercusiuni și asupra familiei. Apreciază că reeducarea inculpatului se poate face și prin aplicarea unei pedepse reduse ca întindere.
Procurorul, având cuvântul, arată că încadrarea juridică dată faptei s-a făcut în mod corect, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 198 al. 1 și 3 Cod penal, sens în care pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului și precizează că regretă fapta comisă.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 228/P/2008 din 12 august 2008, a fost trimis în judecată, aflat în stare de detenție într-o altă cauză, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 12/13 februarie 2008 întreținut un act sexual cu minora, în vârstă de 13 ani, promițându-i în schimb o sumă de bani.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, pe baza probelor administrate în cauză, declarațiile părților, martorilor, procese verbale de cercetare și examinare, acte medico-legale, alte acte, a reținut vinovăția inculpatului, astfel că prin sentința penală nr. 1414 din 8 mai 2009 a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 198 al. 1,3 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 12 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani, în condițiile art. 39 al. 4 teza a II-a Cod penal, urmând ca, în final, cel în cauză să execute pedeapsa de 15 ani închisoare în regim de detenție.
Pe lângă această pedeapsă principală, instanța de fond a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit.b și lit. e Cod penal pe o durată de 5 ani.
Întrucât inculpatul a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 516 din 15 decembrie 2008 Judecătoriei Săveni, rămasă definitivă la data de 4 martie 2009, prin nerecurarea deciziei penale nr. 29 A a Tribunalului Botoșani, la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, pe care o execută în prezent, prima instanță constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile din cadrul sentinței anterior menționate, sens în care a dispus descontopirea pedepselor, pe care, în temeiul art. 36 al. 1 Cod penal rap. la art. 34 lit. b și art. 35 al. 1 Cod penal le-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, aplicând rezultanta de 15 ani închisoare, la care a adăugat din nou un spor de 4 luni închisoare, iar în finalul acestor operațiuni a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani și 4 luni închisoare, ca pedeapsă principală, și pedeapsa complementară de 5 ani.
S-a dedus durata reținerii, cât și durata executată din pedeapsa rezultantă, la zi, cât și anularea vechiului mandat de executare, urmând a fi emis un nou mandat.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate 40.000 lei cu titlul de daune morale și statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență faptul că în acea seară atât inculpatul, cât și partea vătămată, s-au întâlnit la locuința acestuia, unde se aflau și și, că toți au consumat alcool și au ascultat muzică, că partea vătămată era un copil minor, aspect evident la acea vreme, așa după cum rezultă atât din fotografiile judiciare aflate la dosar, cât și din declarațiile celor audiați în cauză, astfel că nu se poate pune în discuție situația personală a minorei la acel moment.
Instanța de fond a reținut că, la un moment dat, cei prezenți s-au dispersat, concubina inculpatului plecând la culcare, împrejurare în care inculpatul a determinat-o pe minoră să-l însoțească într-o anexă a locuinței, pentru a aduce niște alimente, propunându-i totodată să întrețină cu el relații sexuale în acel loc, contra sumei de 50 lei. Partea vătămată a fost inițial de acord cu acest lucru, au intrat în încăpere, unde s-au dezbrăcat, însă la un moment dat minora s-a opus, context în care inculpatul a constrâns-o pe aceasta, însă nu a finalizat raportul sexual normal, datorită stării de ebrietate în care se afla, actul sexual consumându-se în exteriorul organelor genitale, unde inculpatul a și ejaculat, prezența spermatozoizilor fiind pusă în evidență de către actele medico-legale, acte care atestă și existența leziunilor suferite de partea vătămată.
În aceste condiții, partea vătămată a fost obligată să plece desculță de la locuința inculpatului, fără să mai primească banii promiși, a ajuns acasă după ce s-a întâlnit pe drum cu martorii și cât și C, iar sa, unde partea vătămată locuiește întrucât nu are părinți a anunțat a doua zi organele de poliție.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a apreciat că pentru reeducarea acestuia se impune aplicarea unei pedepse orientată spre maxim, cu executare în regim de detenție, cât și o pedeapsă complementară, făcându-se aplicarea în cauză a stării de recidivă în care inculpatul se situează, cât și aplicarea în cauză a regulii privind concursul de infracțiuni.
Instanța de fond a apreciat, în aplicarea Legii nr. 272/2004 privind protecția copilului, că părții vătămate i se cuvin despăgubiri morale în sumă de 40.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, prin apărător, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că a comis fapta reținută în sarcina sa de către instanța de fond, pe fondul stării de ebrietate și cu acordul părții vătămate, fără să cunoască vârsta reală a acesteia.
Prin concluzii, inculpatul a solicitat achitarea, arătând că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, în primul rând pentru faptul că nu s-a consumat nici un raport sexual în adevăratul sens al cuvântului, ci a existat doar o tentativă absolut improprie în acest sens, situație generată de starea de ebrietate a inculpatului, dat fiind acordul părții vătămate de a întreține raporturi sexuale contra unei sume de bani, cât și faptul că nu a avut reprezentarea că ea este minoră.
Prin decizia penală nr. 177 A din 20.10.2009 a Tribunalului Botoșani, a fost admis apelul declarat de inculpatul, desființată în parte sentința atacată și, în rejudecare, s-a dispus repunerea în individualitatea lor a pedepselor contopite, înlăturarea sporului de 3 ani închisoare aplicat în temeiul art. 39 alin. 4 Cod penal, cât și a sporului de 4 luni închisoare, aplicat conform art. 36 alin.1 și 34 lit. b Cod penal, și în temeiul art. 33 lit. a, 34 Cod penal, contopirea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 198 alin. 1, 3 Cod penal cu cele două pedepse a câte un an închisoare stabilite prin sentința penală nr. 516 din 15 decembrie 2008 Judecătoriei Săveni, urmând ca cel în cauză să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.
În temeiul art. 35 alin. 1 Cod penal s-a aplicat alături de pedeapsa principală de 12 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b, e Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II, b Cod penal, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, examinând probele de la dosar, inclusiv actele medicale, a reținut că este real și exact faptul că în noaptea de 12 februarie 2008 inculpatul și partea vătămată, minoră în vârstă de 13 ani, s-au întâlnit la locuința acestuia din localitatea, jud. B, unde împreună cu alte persoane au consumat băuturi alcoolice, iar în aceste condiții inculpatul a fost cel care, la finalul întâlnirii din această locuință, i-a propus părții vătămate să întrețină cu dânsul raporturi sexuale contra sumei de 50 lei.
Partea vătămată a fost inițial de acord cu această cerere, astfel că cei doi s-au retras într-o anexă a locuinței, unde s-au dezbrăcat, însă la un moment dat partea vătămată s-a răzgândit și nu a mai dorit să întrețină relații sexuale, dar inculpatul a constrâns-o, încercând să consume raportul sexual, lucru care nu s-a mai întâmplat datorită stării în care se afla, astfel că actul sexual s-a consumat în afara organelor genitale ale părții vătămate, de unde se deduce că inculpatul a obținut o satisfacție sexuală, satisfacție pe care a realizat-o prin forțarea minorei, așa cum atestă certificatele medico-legale și cum reține și prima instanță.
Deși inculpatul a arătat că infracțiunea nu s-a putut consuma nici din punct de vedere subiectiv și nici din punct de vedere obiectiv, Tribunalul a considerat că sub acest aspect apelul este neîntemeiat, făcând trimitere la decizia obligatorie a ICCJ nr. III/23 mai 2005, care a tranșat interpretarea actelor sexuale de orice natură.
Ca atare, instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, iar pe baza acesteia vinovăția inculpatului, dar că a aplicat o pedeapsă vădit disproporționată în raport cu situația de fapt dedusă judecății, atunci când a aplicat pe lângă pedepsele principale și cele două sporuri de 3 ani închisoare și patru luni închisoare despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Drept urmare apelul declarat de inculpat a fost admis doar din acest punct de vedere, așa încât, după repunerea în individualitatea lor a pedepselor contopite, s-au înlăturat cele două sporuri aplicate, s-a dat curs prevederilor art. 33, 34 Cod penal și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe o perioadă de 5 ani.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, câtă vreme în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective. A reiterat inculpatul aspectele invocate în fața instanței de apel, respectiv că a avut acordul părții vătămate, a cărei vârstă nu o cunoștea, că datorită stării de ebrietate avansate în care se afla raportul sexual normal nu a fost finalizat și, ca atare, nu se poate vorbi de o satisfacție de o natură sexuală. În concluziile orale, apărătorul ales al inculpatului, făcând trimitere la considerentele Deciziei nr. 3/2005, a explicat noțiunile de act sexual, raport sexual și perversiuni sexuale și, raportându-le la cazul dat, a arătat că încadrarea juridică dată faptei este greșită, în realitate fiind vorba de o tentativă la infracțiunea prev. de art. 198 al. 1 și 3 Cod penal, pentru care a solicitat achitarea recurentului. În subsidiar, s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este exagerat de mare în raport de situația de fapt reținută, dar și de circumstanțele care pledează în favoarea inculpatului, solicitându-se redozarea acesteia.
Procedând la soluționarea recursului, prin prisma motivelor invocate, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14 și 18 Cod procedură penală, în conformitate cu disp. art. 3856al. 2 rap. la art. 38514Cod procedură penală și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Rezultă din materialul probator că, la data critică, inculpatul i-a propus părții vătămate, minoră în vârstă de 13 ani și 2 săptămâni, să întrețină relații sexuale pentru suma de 50 lei, propunere acceptată inițial de partea vătămată și concretizată în dezbrăcarea părților de hainele din partea inferioară a corpului, însă în momentul penetrației efective, penisul în erecție al inculptului a provocat părții vătămate leziuni în zona organelor genitale, respectiv infiltrate hemoragice și congestie intensă a mucoasei himeneale și a celei perineale adiacente, fapt ce a determinat-o pe minoră să se răzgândească, situație neacceptată de inculpat care, ținând-o de gât pe - astfel explicându-se prezența echimozelor la nivelul feței anterioare a gâtului descrise în raportul de constatare medico-legală - a continuat activitatea sexuală, finalizată prin ejacularea precoce, datorată probabil și stării de ebrietate în care se afla.
Această situația de fapt este demonstrată cu declarațiile părții vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului, raport de evaluare psihologică, proces-verbal de examinare criminalistică, acte medico-legale, declarații de martori, coroborate cu declarațiile de recunoaștere parțială a faptei ale inculpatului.
Deși inculpatul a susținut că nu cunoștea vârsta victimei, afirmațiile sale sunt infirmate de depozițiile martorilor prezenți în locuința sa, cu referire expresă la depoziția martorului care, în acea seară, în prezența inculpatului, a atenționat-o pe partea vătămată că la vârsta ei, de 13 ani, nu este indicat să bea și să fumeze și chiar i-a aplicat o corecție fizică, după care i-a solicitat să plece acasă (07-70 ds.105ds.fond), a concubinei inculpatului, martora a carea a descris-o, din punct de vedere fizic, pe partea vătămată, de concluziile raportului medico-legal nr. 43/R din 26.02.2008, întocmit de SML B, dar și de structura fizică a minorei, caracteristică unui copil de 12-13 ani.
Este real că în raportul de constatare medico-legală menționat se concluzionează faptul că partea vătămată este virgină anatomic, nefiind posibil un contact sexual cu intromisiune fără deflorare, însă nu se explică care este cauza incizurii ( termen utilizat în anatomie, semnificând o crăpătură sau crestătura) la ora 5 de pe cadranul convețional, atunci când se descrie rezultatul constatărilor făcute în urma examenului genital și nici motivul pentru care s-a recoltat secreție vaginală prin orificiul himenal, constatându-se prezența spermatozoizilor în curs de degradare pe frotiurile de secreție vaginală.
Raportat la situația de fapt reținută de instanțele de fond și apel, s-a stabilit încadrarea juridică a infracțiunii comise de inculpat, încadrare care comportă întradevăr discuții, însă nu din perspectiva prezentată de apărătorul recurentului - în realitate, actul sexual, astfel cum este definit prin decizia cu caracter obligatoriu a ÎCCJ, nr.III/23.05.2005, s-a consumat, a existat opoziția victimei și dată fiind vârsta acesteia nu se poate vorbi de un consimțământ valabil exprimat - dar n lipsa căilor de atac ce trebuiau exercitate de către procuror și având în vedere prevederile art. 3858Cod procedură penală privind neagravarea situației în propriul recurs, nelegalitatea constatată în acest cadru procesual nu mai poate fi remediată, astfel că instanța de recurs se va limita doar la cel de-al doilea motiv de recurs invocat vizând sancțiunea penală stabilită, pe care o apreciază ca fiind vădit disproporționată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, nefiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 Cod penal, astfel că se impune redozarea acesteia.
În argumentarea punctului de vedere îmbrățișat, Curtea a pus accent pe aspectul că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.
În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
În acest context se impune, pe de o parte, a se acorda atenția cuvenită aspectului că acesta a avut un act sexual cu o minoră care nu a împlinit vârsta de 14 ani, gravitatea sporită a faptei fiind determinată de vârsta fragedă a victimei, dar și de urmările unei asemenea fapte asupra dezvoltării ulterioare a părții vătămate, iar pe de altă parte, instanța de control judiciar s-a oprit în cadrul acestei analize și asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, reținând că acesta a avut o comportare sinceră, este tânăr, și prin riposta fermă a organelor în drept prin măsura preventivă dispusă, a conștientizat că trebuie să-și corijeze comportamentul față de valorile fundamentale ocrotite de lege, prin normele dreptului penal și procesual penal și avertismentele categorice date de societate, prin instanța de judecatăi, criterii ce vor fi valorificate la nivelul dozării pedepsei ce se va aplica, aceasta cuantificându-se, nu către maximul special pentru care au optat instanțele inferioare, ci la un nivel corespunzător.
În același timp, instanța de recurs apreciază că se impune și reducerea perioadei interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit.b și lit. e Cod penal aplicate inculpatului cu titlu de pedeapsa complementară alături de pedeapsa principală.
Pentru considerentele ce preced, Curtea concluzionează că recursul inculpatului, întemeiat pe acest motiv este fondat, urmând a fi admis ca atare, potrivit art.38515pct.2 lit d Cod procedură penală, sens în care, va casa în parte decizia atacată și în parte sentința instanței de fond, va cuantifica pedeapsa aplicată la un nivel corespunzător în raport cu situația de fapt dedusă judecății, va da curs prevederilor art.36 alin.1Cod penal rap.la art.34 cod penal, în condițiile în care acesta a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 516 din 15 decembrie 2008 Judecătoriei Săveni, pentru fapte concurente, la două pedepse a câte un an închisoare, va reduce durata de aplicare a pedepsei complementare, menținând celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 177 din 20.10.2009 a Tribunalului Botoșani.
Casează, în parte decizia penală mai sus menționată și în parte sentința penală nr. 1414/08.05.2009 a Judecătoriei Botoșani și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art.198 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare (în loc de 12 ani închisoare).
În temeiul art.36 alin.1Cod penal rap.la art.34 cod penal, contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu cele două pedepse de câte 1 (un ) an închisoare aplicate prin sentința penală nr.516 din 15.12.2008 a Judecătoriei Săveni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 29 A/12.02.2009 a Tribunalului Botoșani la data de 04.03.2009, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7(șapte) ani închisoare.
În temeiul art. 35 alin.1 Cod penal aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală de 7 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b,e Cod penal, pe o perioadă de 3 ani (în loc de 5 ani).
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate și ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Sas umei de 50 lei, reprezentând onorariu parțial al apărătorului desemnat din oficiu (avocat ).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
