Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 192 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 430
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui, născut la 03.12.1971, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 389 din 30.05.2005, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 694/P/2005.
La apelul nominal au răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat ales, inculpatul intimat, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura necompletă cu partea vătămată intimată, întrucât nu a fost restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales arată că partea vătămată este decedată, urmând a depune la dosar un act doveditor.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția tardivității declarării recursului în cauză.
Avocat ales, pentru inculpatul recurent, apreciază că în cauză sunt aplicabile disp. art. 3853rap. la art. 3859Cod procedură penală, fiind vorba de un recurs peste termen. Apărătorul inculpatului recurent arată că acesta nu a fost prezent la nici un termen în fața instanței de apel, și nici la pronunțare, neavând cunoștință de dosar, iar despre soluția pronunțată a luat la cunoștință abia în momentul în care a fost arestat, la 16.07.2009. De asemenea, acesta s-a aflat în stare de arest în Spania timp de două luni, perioadă în care nu a avut posibilitatea materială de a declara recurs.
Procurorul apreciază că, față de data încarcerării inculpatului la Penitenciarul Botoșani și data la care acesta a declarat recursul, calea de atac a fost exercitată cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Inculpatul intimat lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Inculpatul recurent arată că a fost adus în țară la data de 11.08.2009, iar la data de 4.09.2009 a fost depus în Penitenciarul Botoșani, fără a i se aduce la cunoștință motivul arestării. Mai mult, în perioada în care s-a aflat în stare de arest în Spania i s-au înmânat documente care nu erau traduse în limba română, astfel încât nu a avut cunoștință de existența mandatului de executare a pedepsei închisorii.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 650 din 06.12.2004 a Judecătoriei Gura Humoruluis -a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, în seara zilei de 26.12.2003, inculpatul se deplasa împreună cu familia sa pe o uliță din satul, comuna, spre domiciliul său, iar în apropierea domiciliului lui copiii acestuia aruncau cu petarde. Inculpatul le-a atras atenția să nu mai arunce cu petarde, însă unul dintre copii a continuat să arunce, motiv pentru care inculpatul s-a deplasat la locuința lui, spunându-i că, copiii acestuia aruncau petarde. Între cei doi a izbucnit o ceartă și, în cele din urmă, s-au lovit reciproc. În urma conflictului, s-a deplasat la locuința fratelui său, partea vătămată, ce locuia în aceeași curte. În drum spre casă, inculpatul s-a întâlnit cu fratele său, și vărul său, inculpatul, cărora le-a povestit ce a pățit, cei trei hotărându-se să se răzbune. Astfel, cei trei s-au deplasat la locuința lui și, pentru că nu l-au găsit acasă, s-au dus la locuința lui, unde au intrat, pătrunzând fără drept în locuința unde se aflau, și. În locuința lui se afla, iar când i-a văzut pe cei trei s-a refugiat într-o altă cameră, dar a fost urmărit de și, lovindu-l cu pumnii, iar atacându-l cu un cuțit pe care îl avea asupra sa. Conflictul a fost aplanat la intervenția lui și, care l-au imobilizat pe, iar a fugit.
În urma loviturii de cuțit primită de la, a suferit leziuni ce i-au pus viața în pericol, motiv pentru care a fost cercetat în dosarul 183/P/2004 al Tribunalului Suceava, pentru tentativă de omor, prin același rechizitoriu dispunându-se disjungerea cauzei față de inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și lovire.
În continuarea cercetărilor efectuate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, în fața instanței au fost audiați partea vătămată, inculpatul și martorii, și.
Examinând materialul probator, instanța a constatat că din actele existente la dosar nu rezultă că partea vătămată a formulat vreo plângere sau a reclamat în vreun fel violarea de domiciliu, săvârșită de către cei doi inculpați, rude ale sale, din declarațiile părții vătămate, date atât în timpul urmăririi penale, cât și în fața instanței, dar și din declarațiile martorilor audiați de instanță, rezultând că inculpații și au avut acceptul tacit al părții vătămate de a pătrunde oricând în locuința părții vătămate, fiind rude cu aceasta, singura nemulțumire a părții vătămate fiind aceea că nu a acceptat ca inculpatul să își rezolve conflictele cu (fratele părții vătămate) în locuința părții vătămate, iar la solicitarea părții vătămate ca inculpații să părăsească locuința aceștia s-au conformat.
Față de cele arătate mai sus, instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, astfel că, neexistând fapta reclamată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală instanța i-a achitat pe inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 192 alin.3 Cod Penal, pentru punerea în mișcare a acțiunii penale nu este necesară plângerea prealabilă a părții vătămate, această condiție fiind imperativă în situația prevăzută de alin. 1 al textului legal indicat. Pe de altă parte, se arată că din probele administrate, rezultă fără nici un dubiu că inculpații au intrat în locuința lui fără consimțământul acestuia și au refuzat să plece, părăsind casa numai după ce a fost agresat și a ieșit el însuși afară.
Analizând apelul, Tribunalul Suceavaa constatat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică și, în consecință, prin decizia penală nr. 389 din 30.05.2005 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului împotriva sentinței penale nr. 650 din 6.12.2004, pronunțată de Judecătoria Gura Humorului. S-a desființat în totalitate sentința penală mai sus-menționată și, în rejudecare, a fost condamnat inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 74, 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni prev. de art. 82 Cod penal și atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 și urm. Cod penal.
A fost condamnat inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 Cod penal privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat restul rămas neexecutat de 479 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 133 din 20.10.1999 pronunțată de Tribunalul Suceava și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 48/6.03.2000 a Curții de Apel Suceava, urmând ca în baza art. 39 Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului, suma de 900.000 lei cheltuieli judiciare de la instanța de fond, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru fiecare inculpat (în total 800.000 lei) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul intimat - se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Tribunalul Suceavaa arătat că în cazul formelor agravante prevăzute de art. 192 al. 2 Cod penal, pentru ca instanța să fie investită cu judecarea cauzei, nu este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, deoarece așa cum rezultă din art. 192 al. 3 Cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate numai în cazul formei simple prev. de art. 192 al. 1 Cod penal, ori, în speță, infracțiunea a fost comisă de mai multe persoane, în timpul nopții, deci în formă agravată.
Din analiza atentă a declarațiilor date în cursul urmăririi penale, rezultă fără nici un dubiu că inculpații au intrat în locuința lui fără consimțământul acestuia și au refuzat să plece, părăsind casa numai după ce a fost agresat și a ieșit el însuși afară.
De asemenea, în instanța de apel, partea vătămată a arătat că își menține declarația dată în fața procurorului, cele declarate la prima instanță necorespunzând adevărului.
Prin sentința penală nr. 330 din 17.11.2004 a Tribunalului Suceava, inculpatul, fratele celor doi inculpați, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal și art. 192 al. 2 Cod penal, fiind reținută aceeași situație de fapt, astfel cum a fost prezentată în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului.
Față de cele reținute, Tribunalul a constatat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, astfel încât, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul formulat, a desființat în totalitate sentința penală, iar în rejudecare a condamnat pe cei doi inculpați.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța a ținut seama de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, precum și de disp. art. 52 Cod penal.
Referitor la inculpatul, instanța a considerat că scopul pedepsei de prevenție generală și specială, precum și reeducarea inculpatului se pot realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, în limitele prev. de art. 76 lit. d Cod penal, prin aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal și fără a dispune ca executarea acesteia să se facă în regim penitenciar, în privința inculpatului fiind aplicabile dispozițiile art. 81 și urm. Cod penal.
Referitor la inculpatul, tribunalul a reținut că acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal, astfel încât scopul pedepsei și reeducarea inculpatului se pot realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, executarea acesteia urmând a se face în regim penitenciar, urmând a se face aplicarea disp. art. 71 și art. 64 Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat restul rămas neexecutat de 479 din pedeapsa de 5 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 133 din 20.10.1999 a Tribunalului Suceava, iar în baza art. 39 Cod penal se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Referitor la latura civilă, Tribunalul a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, arătând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, deoarece partea vătămată i-a permis accesul în locuință iar incidentul l-a avut cu fratele acesteia, care nu locuia cu partea vătămată.
A mai arătat că la judecarea apelului nu a fost legal citat și deoarece era plecat in Spania nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și nu a primit nici comunicarea hotărârii instanței de apel, motiv pentru care nu a declarat apel. Cum hotărârea a rămas definitivă, s-a emis mandatul de executare, fiind arestat în Spania. Neavând cum să declare recurs din arestul din Spania, solicită să se constate că prezenta cerere este un recurs în termen, potrivit dispozițiilor art. 3853pct.2 raportat la dispozițiile art. 365 Cod Procedură Penală.
Examinând recursul declarat Curtea constată că acesta este tardiv, pentru următoarele considerente:
Comunicarea deciziei penale nr. 389 din 30 mai 2005 a Tribunalului Suceavas -a realizat, către inculpatul recurent, la data de 7.06.2005, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 52 din dosarul 694/P/2005 al Tribunalului Suceava.
Cererea de recurs formulată de către inculpatul a fost depusă la instanță la data de 10.11.2009, cu mult peste termenul legal de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Sub aspectul aprecierii incidenței art. 3853al. 2 raportat la art. 365 Cod procedură penală, așa cum s-a invocat de către recurent, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de textul legal menționat, vizând recursul peste termen.
Deși inculpatul a lipsit de la toate termenele de judecată cât și de la pronunțarea hotărârii atacate, el nu a respectat cea de-a doua condiție cumulativă prevăzută de art. 3853al. 2 raportat la art. 365 Cod procedură penală, respectiv nu a declarat recursul în termen de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
Astfel, din cuprinsul formelor de executare, aflate la filele 139, 160 și 164 dosar de fond, rezultă că inculpatul, în baza mandatului european de executare emis în cauză, a fost arestat în Spania, în vederea predării, la data de 23.06.2009.
La data de 11.08.2009 inculpatul a fost preluat de către autoritățile române din Spania și ulterior, la data de 4.09.2009, a fost depus în Penitenciarul Botoșani.
Așadar, pedeapsa a început a fi executată la data de 23.06.2009 iar cererea de recurs, fiind formulată la 10.11.2009, nu a respectat condiția de termen arătată mai sus, pentru constatarea existenței unui recurs peste termen, în condițiile art. 365 Cod procedură penală. De altfel, chiar dacă ne-am raporta la data de 4.09.2009, ca și moment al începerii executării pedepsei, termenul de 10 zile a fost depășit.
Toate aspectele invocate de către recurent, vizând fondul cauzei, vor putea fi analizate într-o eventuală procedură a rejudecării după extrădare, conform art. 5221Cod procedură penală, procedură ce se află la îndemâna părții.
Așa fiind, Curtea, constatând că cererea de recurs a fost formulată cu depășirea termenului legal, în temeiul art.38515pct.1 lit. a Cod Procedură Penală va respinge, ca tardiv, recursul formulat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 389 din 30.05.2005 a Tribunalului Suceava, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod Procedură Penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 389 din 30.05.2005 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr. 694/P/2005.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex.
16.12.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
