Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 431/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 431
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în loc. Câmpulung M,-, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 148 din 02.06.2009 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns din oficiu avocat, pentru inculpatul recurent lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat oficiu arată că inculpatul recurent a depus la dosar o cerere de amânare, motivat de faptul că dorește să-și angajeze un alt apărător, contractul de asistență juridică încheiat cu avocat fiind reziliat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la cererea de amânare formulată în scris de către inculpatul recurent.
Procurorul, având cuvântul, arată că față de motivul invocat în cerere și pentru garantarea dreptului la apărare, în principiu este de acord cu amânarea cauzei, în măsura în care s-a dovedit că a fost reziliat contractul de asistență juridică încheiat cu avocat.
Întrucât recursul se află la al patrulea termen de judecată și având în vedere că a fost acordat termen la solicitarea inculpatului pentru a-și angaja apărător, instanța respinge cererea de amânare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești atacate și redozarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia sub minimul prevăzut de lege, dându-se eficiență dispozițiilor art. 74 Cod penal. În motivare, arată că inculpatul recurent a avut o poziție procesuală corectă pe tot parcursul procesului penal și a făcut demersuri pentru a acoperi prejudiciul creat prin comiterea infracțiunii.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei atacate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că pedeapsa a fost corect individualizată, cu atât mai mult cu cât inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea unor fapte de aceeași natură.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 20 din 4 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr-, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii art. 37 lit. b Cod penal în loc de art. 37 lit. a Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.
În cauză, prima instanță a făcut aplicarea art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un an) și 2 (două) luni închisoare.
În temeiul art.83 din Codul penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 257 din 12 iunie 2006 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și s-a dispus ca aceasta să se execute separat de pedeapsa ce i s-a aplicat prin prezenta sentință.
Pe durata prevăzută de art.71 cod penal, inculpatul i-au fost interzise drepturile prevăzute de dispozițiile art.64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Pe data de 26 februarie 2008, în jurul orelor 07,30 condus o autoutilitară, pe drumurile publice, deși nu poseda permis de conducere și consumase băuturi alcoolice.
Astfel, în dimineața zilei respective, un echipaj al Poliției rutiere din cadrul Poliției Municipiului Câmpulung Mai dentificat în trafic, pe raza municipiului Câmpulung M, o autoutilitară marca cu număr de înmatriculare B - 63 - și, întrucât conducătorul auto nu a oprit la semnalul regulamentar făcut de agenții de poliție, aceștia au plecat în urmărirea autovehiculului, însă conducătorul auto, în persoana inculpatului, a accelerat și a intrat în coliziune cu un parapet metalic din care cauză mașina a suferit avarii.
S-a constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere, iar la examinarea medicală s-a constatat că avea în sânge o îmbibație alcoolică de 2,15 și respectiv 2,00 gr.%0.
Inculpatul a fost trimis în judecată cu reținerea stării de recidivă prevăzută de art.37 lit. b Cod penal.
Instanța de judecată, analizând fișa de cazier judiciar a constatat că acesta a suferit o condamnare de un an și 6 luni închisoare pentru furt și infracțiuni la regimul circulației, cu suspendarea executării pedepsei, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.257 din 12 iunie 2006 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Constatându-se că încadrarea corectă este cea de la 37 lit. a Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 334 Cod procedură penală.
Faptele săvârșite de inculpat fiind concurente, s-a făcut și aplicațiunea art. 33 lit. a Cod penal, dispundu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, potrivit art. 34 lit. b Cod penal.
Avându-se în vedere modul și împrejurările în care inculpatul a comis faptele, gradul avansat de alcoolemie în care se afla, precum și persoana și conduita acestuia, care este recidivist și a mai comis și anterior fapte similare, instanța a apreciat că, în speță, se impune ca pedeapsa ce i se va aplica să fie executată prin privare de libertate.
Ținând seama că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, prin sentința penală nr. 257 din 12 iunie 2006 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și avându-se în vedere că acesta a comis infracțiunile ce sunt reținute în prezentul dosar, în perioada termenului de încercare - în temeiul art. 83 din Codul penal -a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a acestei pedepse urmând a dispune ca aceasta să se execute, separat, de pedeapsa ce i se va aplica prin prezenta sentință.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea hotărârii Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în sensul reindividualizării pedepsei, întrucât probatoriul administrat în cauză demonstrează că în sarcina sa se puteau reține largi circumstanțe atenuante, făcând trimitere la disp. art. 74 și art. 76 Cod penal.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art.371, 378 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului apelant, Tribunalul a apreciat că acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal, pedepsele aplicate fiind orientate spre minimul special prevăzut de textul incriminator, neimpunându-se reținerea de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerea cuantumului pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de textul incriminator, având în vedere faptul că inculpatul a comis, cu intenție, 2 (două) infracțiuni care aduc atingere relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a circulației pe drumurile publice, el neaflându-se la primul conflict cu legea penală.
Astfel, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și susținerile acestuia, prin apărător, în sensul că inculpatul a recunoscut fapta comisă, a colaborat cu organele de anchetă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei sentinței penale apelate, pedeapsa aplicată de prima instanță fiind consecința conduitei inculpatului, care și-a asumat riscul acesteia, având în vedere faptul că, deși cunoștea că nu posedă permis de conducere, inculpatul a înțeles să conducă un autoturism, punând astfel în pericol circulația pe drumurile publice, în condițiile în care se afla și sub influența alcoolului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele din apel. Astfel, a solicitat să se aprecieze asupra gradului concret de pericol social al faptelor comise, de împrejurările concrete în care au fost realizate, de circumstanțele sale personale, astfel încât să se dea eficiență dispozițiilor art. 74 Cod penal.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod Procedură Penală, precum și din prisma dispozițiilor art.3859alin.3 Cod Procedură Penală, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, ca urmare a coroborării acestuia, statuând asupra vinovăției inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit. a Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal.
Inculpatul apelant a comis faptele deduse judecății în împrejurările reținute de instanțe, vinovăția sa fiind în mod corect stabilită prin procesul verbal de sesizare, procesul verbal de constatare din 26 februarie 2008, protocolul aparatului electronic tip, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 403/D din 27 februarie 2008, buletin de examinare clinică, acte de identitate ale numitului, copie după certificatul de înmatriculare a autoutilitarei, declarațiile martorilor,.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, la data critică, organele poliției rutiere aflate într-un control de rutină pe raza municipiului C- M, au semnalizat unei mașini marca cu nr. de înmatriculare B-63- să oprească. Întrucât șoferul mașinii nu s-a conformat, echipajul de poliție a pornit în urmărirea mașinii. În asemenea împrejurări șoferul autoutilitarei a accelerat astfel încât s-a izbit de un parapet metalic, impactul determinând avarii la mașina condusă de inculpat.
Cu ocazia cercetărilor efectuate de către organele de poliție, s-a constatat că șoferul mașinii este numitul și că acesta mai era însoțit de două persoane. Cu prilejul testării cu aparatul electronic tip, s-a înregistrat o concentrație de 0,97 mg/l alcool pur în aerul expirat. În asemenea împrejurări, inculpatul a fost condus la Spitalul C- M unde i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Buletinul de analiză toxicologică relevă o alcoolemie a inculpatului de 2,15 gr. %o pentru proba I și 2,00 gr. %0 la proba II-a, cu precizarea că, în momentul în care inculpatul a fost încunoștințat despre aceste rezultate, el nu a înțeles să le conteste.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, apreciindu-se că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza prin stabilirea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, ca urmare a analizării corelative a condițiilor menționate.
În apel, Tribunalul a menținut hotărârea instanței de fond constatând că motivele invocate de către inculpat nu sunt întemeiate, nejustificând reducerea pedepsei stabilite de către instanța de fond.
Curtea constată că în cauza de față instanțele au făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de comitere a acestora, de persoana inculpatului care este recidivist, fiind condamnat în antecedență pentru o infracțiune de furt calificat, aspect care vădește perseverența infracțională a recurentului și neatingerea scopului acestei pedepse aplicate în antecedență.
Împrejurarea că inculpatul s-a prezentat în cursul procesului penal, nu poate determina, de plano, reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod Penal, cu rezultatul stabilirii unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, atâta timp cât nu este completată de elemente care să definească pe deplin această circumstanță, însă a fost avută în vedere de către instanțe în procesul individualizării pedepsei, prin stabilirea unor pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, chiar dacă inculpatul este recidivist.
Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului recurent sunt optime atingerii scopurilor și funcțiilor acestora, redozarea solicitată nefiind de natură a asigura reeducarea și reinserția socială a inculpatului.
Cu privire la reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, în mod corect prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice în art. 37 lit. a Cod penal, întrucât acesta a suferit o condamnare de un an și 6 luni închisoare pentru furt și infracțiuni la regimul circulației, cu suspendarea executării pedepsei, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.257 din 12 iunie 2006 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, infracțiunile din prezenta cauză fiind comise înlăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate.
Așa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod Procedură Penală va respinge, ca nefondat, recursul formulat de către inculpat împotriva deciziei penale nr. 148 din 02.06.2009 a Tribunalului Suceava, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 189, art.192 alin.2 Cod Procedură Penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 148 din 02.06.2009 a Tribunalului Suceava.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. ) se va avansa din fondurile în contul Baroului
Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
15.12.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
