Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 1/R/2010
Ședința publică din 05 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela președintele secției penale
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent -, născut la 05.05.1975, fiul lui - și al, deținut în prezent în Penitenciarul -O, împotriva încheierii penale din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.300/2 combinat cu art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuterniciri avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, de la dosar.
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii lui în libertate. Arată că inculpatul este arestat de peste un an de zile, fapta ce i se reține în sarcină este pedepsită cu închisoarea de la 1 - 5 ani. Consideră că dacă va fi lăsat în libertate nu va comite fapte penale și că persoana inculpatului nu prezintă un pericol concert pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că, în speță sunt indicii și probe certe privind comiterea faptei reținute în sarcina inculpatului, iar gradul de pericol social concret al faptei impune menținerea acestei măsuri.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că inculpatul a fost audiat în calitate de învinuit la data de 11 decembrie 2008, dată de la care s-a sustras de la urmărirea penală și în prezent este judecat în stare de libertate. Consideră că pentru egalitate de tratament juridic s-ar impune să fie cercetat în stare de libertate. Arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că lăsat în libertate nu va comite infracțiuni.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 18 decembrie 2009, Tribunalul Bihor, în baza art. 300/2 raportat la art. 160 lit. b Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la 05.05.1975 în loc. O, domiciliat in O,-, - 2,.6, CNP -, deținut in Penitenciarul Oradea, arestat preventiv în baza încheierii nr. 44 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 59/2008.
A respins cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrat la aceasta instanță la data de 26 ianuarie 2009, fost trimis in judecată inculpatul în stare de arest preventiv.
Măsura a fost dispusă în temeiul disp.art.148 al.1 lit. f Cod de procedură penală, reținându-se în sarcina acestuia comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 aliniat 1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 și 42 Cod penal, precum și cu art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în perioada iunie - august 2008, împreună cu, prezentându-se sub alte identități, respectiv că sunt reprezentanții SC SRL I, cu achiziționat diferite mărfuri de la mai multe societăți, pentru care au emis file cec și bilete la ordin, știind că pentru valorificarea lor nu există disponibil în cont, cauzând un prejudiciu în sumă de 316.708,38 lei.
În faza de urmărire penală au fost administrate probe ce permit a se ajunge la concluzia că, există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, întrunite fiind condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, s-a apreciat că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 300/2 combinat cu art. 160/b Cod de procedură penală și prevederile art. 23 alin. 4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful 1 litera c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, tribunalul a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului și, pentru aceleași considerente, a respins și cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
În susținerea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărătorul său, a arătat că cercetarea sa în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, că este arestat de 1 an si 2 luni și că pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este judecat este pedepsită cu închisoarea de la 1-5 ani.
Examinând încheierea recurată prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursul declarat apare ca nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Verificând din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 300 ind.2 și art. 160 indice b din Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța de fond a dispus menținerea acesteia.
Curtea apreciază că soluția dispusă prin încheierea din 18 decembrie 2009 este legală și temeinică.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, în cauză subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani, iar probele administrate în cauză până în acest moment constituie probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, respectiv infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 aliniat 1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 și 42 Cod penal și art. 37 lit. b din Cod penal, modalitatea concretă de săvârșire a faptei și urmările produse în urma săvârșirii acesteia.
De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului a fost făcută și în concordanță cu prevederile articolului 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 23 din Constituție, potrivit cărora măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Cu privire la critica formulată de recurentul inculpat privind durata rezonabilă a măsurii arestării, curtea reține că, deși inculpatul este arestat preventiv de 1 an de zile, caracterul rezonabil al duratei măsurii arestului preventiv nu este încălcat, fiind apreciat, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, și în raport de complexitatea cauzei, de gravitatea deosebită a infracțiunii, de indiciile cu privire la vinovăție, de riscul ca inculpatul să comită alte infracțiuni având în vedere natura infracțiunilor precedente și numărul pedepselor suportate în consecință (cauza Austriei, - Elveției).
Față de aceste considerente, curtea, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale din 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul -, împotriva încheierii penale din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
decizie - /05.01.2010.
Judec. fond -
AB/05.01.2010
2 ex.
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Țarcă Gabriela, Munteanu Traian
