Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 10
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, inculpatul recurent depune la dosar un memoriu, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare, punerea în libertate a inculpatului, sau, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, având în vedere că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 p, prima instanță în mod corect reținând vinovăția acestuia.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat să fie judecat în stare de libertate, arătând că regretă fapta, încercat recuperarea prejudiciului și colaborat cu organele de anchetă pentru descoperirea participanților.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160bproc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații: și, urmând a fi verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 15.02.2010.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. au fost respinse cererile formulate de catre inculpatii si, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Timișa reținut că motivele care au stat la baza emiterii mandatului de arestare preventivă pe seama acestora nu s-au modificat, continuând să subziste suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatii să fi fost implicati în săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la persoana inculpatilor, cunoscuti cu antecedente penale, și la modalitatea de aducere la îndeplinire a activitătii presupus infracționale, apreciindu-se că lasarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, așa încât în baza art. 3002C.P.P. raportat la art. 160bC.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpaților si.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. sau c C.P.P. acestea au fost respinse ca fiind neîntemeiate, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. în condițiile în care s-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu, care a solicitat punerea în libertate a inculpatului sau înlocuirea măsurii arestării preventive, iar inculpatul în ultimul său cuvânt a arătat că regretă fapta comisă.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin.3 C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, Curtea apreciază că instanța de apel în cursul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a apreciat în mod judicios că se impune în continuare privarea temporară de libertate a inculpatului, deoarece în continuare sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f p Cod Penal, în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de inculpare, infracțiune acare este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii de care este acuzat, respectiv o infracțiune care implică violența.
Această menținere a măsurii arestării preventive se impune cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost condamnat printr-o hotărâre nedefinitivă la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pedeapsa care a fost stabilită în urma aplicării unei circumstanțe atenuante facultative, cu toate că inculpatul se află și în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat la un an închisoare de o altă instanță judecătorească, trăgându-se concluzia că acea hotărâre de condamnare nu și-a produs efectul educativ și preventiv, inculpatul având o atitudine de dispreț a legii continuând activitățile cu caracter infracțional.
Instanța constată de asemenea că durata privării de libertate a inculpatului este una rezonabilă, în lumina jurisprudenței naționale dar și a celei O, inculpatul fiind arestat la data de 12.07.2009, fiind parcursă etapa judecății în prima instanță, în cadrul căreia se administrează majoritatea probelor, inculpatul fiind în cursul judecării căilor de atac.
Curtea apreciază că singura măsură preventivă care asigură buna desfășurare a procesului penal este măsura arestării preventive care urmează a fi menținută în continuare, o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nefiind suficientă și în aceste condiții nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive așa cum s-a solicitat de apărătorul inculpatului.
Faptul că inculpatul regretă săvârșirea faptei și a avut o poziție de stopare a activității infracționale a unui alt inculpat au fost valorificate de către prima instanță prin reținerea circumstanțelor atenuante și prin coborârea sub minimul special al pedepsei aplicate.
Văzând că subzistă motivele luării și apoi menținerii măsurii arestării preventive, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pct. 1 lit.b p Cod Penal, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.p Cod Penal, obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului T, a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 06 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
G
Grefier
Red.B/12.01.2010
Tehnored AJ/2 ex/13.01.2010
Prima instantă: Jud. TM-
- apel - Trib. T -,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Gheorghe Bugarsky
