Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA
SECȚIA PENAL operator 2711
DECIZIE PENAL Nr. 9
Ședința public de la 06 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timi șoara.
Pe rol se afl soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 21 decembrie 2009, pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public, se prezint inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constat recursul în stare de judecat și acord cuvântul pentru dezbateri.
Aprtorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în principal, punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea msurii arestrii preventive cu interdicția de a prsi țara. Încheierea pronunțat de prima instanț nu este motivat, deoarece judectorul nu a dezvoltat distinct, pentru fiecare inculpat, motivele pentru care se impune menținerea în continuare a msurii arestrii preventive. A mai artat c nu exist probe pentru existența infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, întrucât chiar și în rechizitoriu, odat se face referire c " împreun cu alte persoane neidentificate a comis fapta ",sau c " împreun cu alt persoan " Aprtorul a mai învederat instanței c nu se pun la dispoziția aprrii toate volumele de urmrire penal, în care de altfel exist mai multe vicii de procedur, unele probe sunt lovite de nulitate absolut, iar menținerea msurii arestrii preventive a fost fcut de o instanț necompetent.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timi ș ca fiind temeinic și legal, menținerea msurii arestrii preventive fiind justificat. Dup sesizarea instanței de fond s-a constatat c nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea msurii arestrii preventive, existența grupului infracțional organizat s- dovedit, iar din analiza probelor de la dosar este evident c infracțiunile au fost concepute prin pluralitate organizat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constat urmtoarele:
Prin încheierea penal de ședinț din data de 21 decembrie 2009, pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr-, în baza art. 300 ind. 2 Cod procedur penal raportat la art. 160 ind. b Cod procedur penal, s-a constatat legalitatea și temeinicia lurii msurii arestrii preventive faț de inculpații, și și menține msura arestrii preventive dispuse faț de inculpați, urmând ca legalitatea și temeinicia msurii arestrii preventive s fie verificat înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 18.02.2010.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedur penal, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a msurii arestrii preventive, formulate de aprtorii inculpaților.
Tribunalul deliberând asupra strii de arest preventiv a inculpaților, -, a constatat c faț de inculpați continu s-și gseasc incidența dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedur penal, în sensul c faptele pentru care sunt trimiși în judecat inculpații vizeaz infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lsarea în libertate a acestora prezint pericol concret pentru ordinea public, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al svârșirii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, caracterul organizat al desfșurrii activitții infracționale, circumstanțele personale ale inculpaților.
În aceste împrejurri, tribunalul a constatat c presupunerea rezonabil conform creia inculpații s-ar face vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina acestora, privește fapte grave, care aduc atingere patrimoniului și care implic activitatea mai multor persoane, amploarea activitții fiind dat nu doar de numrul mare de inculpați, ci și de numrul mare de prți civile și de cuantumul ridicat al prejudiciului.
De asemenea, prima instanț a constatat c faptele reținute în sarcina inculpaților au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le genereaz, inclusiv asupra comunitților din care fac parte și inculpații, impunând obligația de a se lua toate msurile necesare și rezonabile pentru a crea siguranța cetțenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. Lsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranț al populației, iar mai mult decât atât acest gen de fapte neurmate de o ripost ferm a societții implic întreținerea climatului infracțional și sfidarea legii.
Deși se are în vedere durata arestului preventiv și menținerea unui caracter rezonabil al acesteia, s-a apreciat c prin menținerea acestei msuri preventive privative de libertate faț de inculpați se urmrește stabilirea unui just echilibru între msura arestrii preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetțenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de svârșire a faptei cu privire la care s-a reținut c exist indicii relativ la participarea inculpaților, și totodat acestea s-au concretizat în trimiterea în judecat a inculpaților.
Având în vedere c msura arestrii preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța public și c nu au intervenit elemente noi de natur s modifice temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea, respectiv prelungirea și menținerea strii de arest preventiv, s-a dispus menținerea strii de arest preventiv a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit a fost menținut msura arestrii preventive a sa.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Probatoriul administrat în cauz pân la data la care prima instanț s-a pronunțat cu privire la starea de arest, dovedește c temeiurile care au fost avute în vedere la luarea msurii arestrii preventive - art. 148 lit.f p Cod Penal- se menține în continuare. Astfel, în mod corect Tribunalul Timi șar eținut c lsarea în libertate a inculpatului prezint pericol concret pentru ordinea public, iar pedeapsa prevzut de lege pentru infracțiunile avute în vedere la luarea acestei msuri este mai mare de 4 ani închisoare.
Curtea constat c potrivit disp.art. 68 ind. 1.p Cod Penal, art. 139, 160 ind. b p Cod Penal, pentru luarea msurii preventive a arestrii inculpatului se impune existența presupunerii rezonabile privind svârșirea faptelor de ctre inculpat; probele administrate pân în prezent în dosarul de fond nu conduc la concluzia c msura arestrii preventive a inculpatului a fost luat cu înclcarea disp.art. 143.p Cod Penal, raportat la art. 148 lit.f p Cod Penal și nici c temeiurile care au determinat luarea acestei msuri nu ar subzista în continuare.
În faza urmririi penale, arestarea inculpatului s-a solicitat pentru svârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Lg.39/2003, furt calificat în form continuat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,e, i și alin. 4.p, cu aplicarea art. 41 alin.2 p, tâlhrie, prev. de art. 211 alin. 2 lit.a,b și alin.2 ind. 1 lit.a p, splare de bani, prev. de art. 23 lit.a,c din Lg.656/2002, cu aplic.art. 41 alin.2 p și infracțiunea de reproducere fr drept în computerul personal a programelor de calculator, prev. de art. 139 ind. 9 din Lg.8/1996, cu aplic.art. 41 alin.2 p, constând în aceea c împreun cu alți inculpați - trimiși în judecat în același dosar - pe timp de noapte, prin escaladare și distrugerea bancomatelor din localitțile P, M, au sustras în mod repetat, prin distrugerea sau escaladarea bancomatelor, suma total de 1.059.075 lei, iar pentru ascunderea sursei de provenienț a banilor, o parte a acestora a fost folosit pentru achiziționarea unor bunuri imobile.
Lsarea în libertate a inculpaților poate induce în rândul cetțenilor un sentiment de team c și depunerile bnești ale acestora pot fi sustrase, cunoscut fiind c în etapa actual, economiile bnești, inclusiv drepturile salariale sunt depuse în conturi bancare.
Așa cum a statuat în mod constant prin jurisprudența sa Curtea de Justiție a Comunitților Europene, justiția trebuia s vegheze la menținerea unui just echilibru între interesul personal al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societții de pstrare a ordinii de drept.
Cum în speț acest echilibru este în favoarea interesului general al societții este îndeplinit și cea de a doua condiție prev. de art. 148 lit.f p Cod Penal, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pc 1, lit.b p Cod Penal, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal, inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare ctre stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pc 1, lit.b p Cod Penal, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 21 decembrie 2009, pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal, oblig inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare ctre stat în recurs.
Definitiv.
Pronunțat în ședința public, azi 6 Ianuarie 2010.
Președinte, Judector, Judector,
G
Grefier
Red.ID/11.01.2010
Tehnored AJ/2 ex/11.01.2010
Prima instanț: Trib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Gheorghe Bugarsky
