Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1029/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Menținere măsură arestare preventivă-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1029
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - -JUDECĂTOR 3: Doru Filimon
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul în stare de arest, asistat de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate cereri ori excepții, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive deoarece inculpatul este fără antecedente penale, din probe rezultă necesitatea reținerii unor circumstanțe atenuante, iar pe de altă parte inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar detenția sa prelungită pe parcursul a 9 luni, nu mai este rezonabilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat deoarece pentru inculpat nu au dispărut temeiurile de fapt și de drept, ce au fost avute la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, fiind că inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, simpla trecere a timpului, fără modificarea în vreun fel a temeiurilor avute în vedere inițial, nejustificând revocarea arestării.
Inculpatul având ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile apărătorului ales și promite că se va prezenta la fiecare termen de judecată, dacă va fi lăsat în libertate.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 19 octombrie 2009, Tribunalul Dolj, în baza art. 3002Cpp, rap. la art. 160 alin. 1, 3 Cpp, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 12.06.1989, în prezent deținut în C, măsură dispusă prin încheierea de ședință nr. 14 din data de 11 februarie 2009 - mandat de arestare preventivă nr. 13 din data de 11 februarie 2009 emis de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 1469 din data de 29 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 20 rap. la art.208 al. 1-209 al. 1lit. g,i Cp condamnarea inculpatului, la 2 ani închisoare. În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 s-a dispus condamnarea inculpatului G la 1 an închisoare. În baza art.208 al.1-209 al.1 lit. a, e, g, i Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp a fost condamnat pe inculpatul G la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a-34 lit. b Cp au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art.88 Cp s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de arest preventiv de la 10.02.2009 la zi și s-a menținut starea de arest. S-a făcut aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b Cp pe durata executării pedepsei principale. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 500 lei, contravaloarea prejudiciului. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 3.800 lei, contravaloarea prejudiciului. S-a luat act că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile. În baza art. 118 lit. e Cp s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 lei, contravaloarea prejudiciului nerecuperat pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000 lei.
În fapt, s-a reținut că n noaptea de 22/23.11.2008 a încercat să sustragă, prin efracție, bunuri din restaurantul aparținând SC SRL C, iar în noaptea de 09/10.02.2009 a condus auto marca 166 cu nr. de înmatriculare W 736 pe drumurile publice fără a fi posesor al permisului de conducere și a sustras, în timp ce învinuiții și asigurau paza locului, două detectoare și un sistem de navigație din autoturismele părților vătămate și, fapte ce constituie infracțiunile de tentativă la furt calificat, furt calificat și respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere.
În noaptea de 22/23.11.2008 în jurul orelor 01,00 inculpatul s-a deplasat în cart. lui, în zona complexului Novaci cu intenția de a sustrage bunuri din autoturisme. Întrucât nu a găsit nimic de furat, s-a deplasat la barul aparținând SC SRL unde cu ajutorul unei șurubelnițe pe care o avea asupra sa a spart geamul de la ușa de acces, însă fiindu-i frică să nu fie observat a abandonat acțiunea și a părăsit locul faptei.
Prin ordonanța emisă la data de 10.02.2009, orele 20.00, s-a dispus reținerea inculpatului pentru 24 ore, pentru săvârșirea infracțiunilor arătate mai sus.
La data de 11.02.2009, a fost admisa de către Judecătoria Craiova propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova privind arestarea preventivă a inculpatului .
Starea de fapt a fost susținuta cu următoarele probe: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză dactiloscopică, declarațiile inculpatului.
În drept, faptele inculpatului G așa cum au fost reținute în actul de inculpare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. și ped.de art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. lit. g, i Cp, a unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a fi posesor al permisului de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalProcedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, pentru ca instanța să stabilească dacă mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a avut în vedere aspecte, referitoare atât la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, cât și caracterul rezonabil al detenției preventive.
Pericolul pentru ordinea publică presupune o rezonanță a unei fapte și trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacții care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice și respectului față de lege.
Pentru a susține că este vorba de un pericol public, care să justifice arestarea sau menținerea arestării nu este suficient doar ca acesta să fie afirmat ci trebuie să se demonstreze că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă infractorul este liber.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, adică pericolul poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, elementele ce caracterizează persoana infractorului, complexitatea cauzei sau comportamentul perturbant ori agresiv al infractorului.
Ca atare, instanța a constatat că lăsarea în libertate a infractorului prezintă pericol pentru ordinea publică, ținând cont de împrejurările în care au fost comise faptele, intervalul de timp în care a acționat, natura infracțiunilor săvârșite, frecvența săvârșirii unor astfel de fapte, împrejurările și modalitatea în care au fost săvârșite, subzistând în continuare temeiurile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f Cpp, apreciindu-se de asemenea că astfel poate fi realizat și scopul măsurii preventive respectiv pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
S-a constatat că instanța europeană a apreciat că o persoană condamnată în primă instanță a fost în stare de detenție până în acel moment se găsește în situația precizată de art.5 paragraful 1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza Salmaz contra Turciei, hotărârea din 12 ianuarie 2007) care autorizează privarea de liberate a persoanei pe baza condamnării chiar și nedefinitivă caz ce presupune atât o constatare a vinovăției cât și aplicarea unei pedepse.
Potrivit Jurisprudenței CEDO prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o " tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pentru un termen limitat întrucât persistența motivelor plauzibile care au condus la arestarea unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni este o condiție sine qua non a legalității menținerii detenției.
Însă, instanța a constatat că, în speță, există un interes public care impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, iar durata detenției preventive, începând cu data de 11 februarie 2009 nedepășind până în prezent un termen rezonabil, astfel după cum este prevăzut de art. 6 parag.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe considerentele sus menționate și având în vedere și dispozițiile art. 3002Cpp, rap. la art. 160 alin.1, 3 Cpp, instanța a menținut măsura arestării preventive dispusă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, criticând-o oral pentru netemeinicie și invocând faptul că detenția sa nu este rezonabilă și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat și va fi respins cu urmărirea motivare.
Așa cum temeinic și legașl a reținut și prima instanță, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea succesivă a arestării preventive față de inculpat, nu au încetat și nuici nu s-au schimbat nici în ceea ce privește starea de fapt și nici în ceea ce privește starea de drept, inculpatul fiind deja declarat vinovat în primă instanță pentru toate acutzațiile care i se aduc.
Simplu fapt al trecerii timpului, nu poate justifica în sine revocarea unei măsuri preventive, atât timp cât în urma urmăririi penale și a cercetării judecătorești, nu rezultă elemente și împrejurări noi, favorabile inculpatului, care să facă aplicabile dispozițiile art. 3002combinat cu art. 139 alin.1 și 2 cod pr.penală.
La evaluarea stării de pericol pe care l-ar prezenta iunculpatul în situația în care ar fi pus în libertate, trebuie să se țină seama atât de gradul de pericol social al fapătelor comise, dar și de numărul acestora, care se apreciază a fi mare în raport de perioada scurtă de timp în care au fost comise, dar și datele negative ce caracterizează persoana inculpatului.
Ori, în raport de aceste împrejurări, nu există garanții că inculpatul nu art mai săvârși noi fapte penale în cazul în care acesta ar fi pus în libertate.
Neconstatându-se existența motivelor de casare invocate în art. 3856alin.3 cod pr.penală și neconstatându-se din oficiu alte motive de fapt sau de drept care să impună casarea încheierii, în baza art. 38515alin.1 pct. 1 lit. b cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văztând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2009, prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Obligă recurentul inculpat la 51 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 octombrie 2009.
- - - - - -
Grefier
Red.jud/-
A/
S/IB/2.11.2009 23 octombrie 2009
- C va încasa de la rec.inc.suma de 51 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, George Ciobanu, Doru Filimon
