Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 103/
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Milan Danilov
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 7/CC/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpata recurentă, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, din cadrul Baroului T
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul ales al inculpatei arătată că nu există indicii temeinice privind pericolul social pe care l-ar prezenta inculpata pentru ordinea publică în condițiile în care a manifestat un comportament extrem de sincer și a recunoscut fapta, mai mult a cooperat cu organele de urmărire penală în vederea stabilirii întregii activități infracționale, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și cercetarea inculpatei în stare de libertate.
Procurorul arată că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, având în vedere numărul mare de infracțiuni, pagubele foarte mari precum și temerea că este posibil ca inculpata să săvârșească noi infracțiuni, solicitând respingerea recursului declarat de inculpată, ca nefondat.
Inculpata recurentă, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are antecedente penale și a ajutat organele de urmărire penală.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 7/CC/18.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș,în baza art. 23 alin.5 din Constituție, raportat la art. 155, art. 159.C.P.P. a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatei, formulată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
A dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 21.01.2008 și până la data de 19.02.2008, inclusiv.
În baza art. 192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea nr. 581/P/2007 din data de 16.01.2008 formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21.01.2008 până la data de 19.02.2008.
În motivarea propunerii, Ministrul Public a arătat că inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave comisă în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin.1,2,34 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că, în perioada 2006-2007 comis 3 infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată și în concurs real, constând în aceea că, singură sau împreună cu inculpatul G, inculpatul A, învinuita (), prin intermediul SC Grup SRL Nouă, SC Auto SRL H al căror administrator este, precum și al SC SRL, SC SRL Târgu J, administrate de inculpatul G, respectiv inculpatul A, prin folosirea de instrumente de plată fără acoperire în conturile de disponibil bancar, au înșelat mai multe societăți comerciale, valoarea totală a prejudiciului ridicându-se la suma de 1.809.129,70 lei RON. Ulterior,s-a stabilit, pe baza probelor administrate, că inculpata s-a implicat, în aceeași perioadă, în înșelarea unei alte societăți comerciale, mutându-și activitatea infracțională pe teritoriul județului S unde, după modul de operare prezentat, a închiriat un apartament și un depozit.
Față de aceasta a fost începută urmărirea penală la data de 16.11.2007, orele 0830, fiind confirmată în aceeași zi de procuror.
Prin ordonanța nr. 581/P/2007 din data de 22 noiembrie 2007, ora 1400Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 1,2,3,4,5 cu Cod Penal aplic. art. 41 alin.2 și art.33 lit. a
Cod PenalPrin ordonanța nr. 581/P/2007 din data de 23 noiembrie 2007, ora 545Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa luat față de inculpată măsura reținerii de la data de 23.11. 2007 ora 545până la data de 23.11.2007 ora 1230, având în vedere timpul scurs de la momentul executării mandatului de aducere ( 22.11.2007 ora 1230) și măsura polițienească a conducerii la parchet.
Prin încheierea penală nr. 174/CC/23.11.2007, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 99/23.11.2007.
În probațiunea a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 581/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Potrivit disp. art. 155.C.P.P. în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Din analiza materialului probator administrat, s-a reținut faptul că nu au apărut temeiuri noi care sp justifice cercetarea în stare de libertate a inculpatei, menținându-se temeiurile care au fost avute în vedere la emiterea mandatului de arestare preventivă, inculpata recunoscând toate faptele reținute în sarcina sa, cererea formulată de Parchet a fost motivată și justificată în condițiile art. 159.C.P.P. fiind respectat caracterul rezonabil al bănuielii privind săvârșirea infracțiunilor care au stat la baza arestării preventive a inculpatei.
Raportat la numărul infracțiunilor, la numărul actelor materiale, la cuantumul prejudiciilor, la faptul că nu s-a recuperat nimic din prejudicii, la modul de săvârșire, la rezonanța socială a faptelor inculpatei, care au un impact puternic asupra opiniei publice, judecătorul a apreciat că într-adevăr în speța de față există probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii nr. 7/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a declarat recurs inculpata, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 28.01.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii orale a acestuia s-a arătat că nu există indicii temeinice privind pericolul social pe care l-ar prezenta inculpata pentru ordinea publică în condițiile în care a manifestat un comportament extrem de sincer și a recunoscut fapta, mai mult a cooperat cu organele de urmărire penală în vederea stabilirii întregii activități infracționale.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatei, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile imputate inculpatului aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertății și patrimoniului persoanei, și chiar sănătății acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Prin urmare, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge recursul declarat de inculpata împotriva încheierii nr. 7/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat de 60 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 7/CC/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. AN /06.02.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 08.02.2008
Prima instanță:
Președinte:Milan DanilovJudecători:Milan Danilov, Laura Bogdan, Anca Nacu
