Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1046/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1593/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1046/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită administrarea probei cu înscrisuri, pentru a dovedi formularea în termen a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public declară că este de acord cu administrarea acestei probe.
Curtea încuviințează administrarea probei solicitate și ia act de depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate, în cadrul acesteia, de către recurentul inculpat, din care rezultă formularea în termen a recursului, la data de 24 iunie 2009.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a acestuia, deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Învederează că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor de care este acuzat și a colaborat cu organele judiciare, astfel că nu mai este necesară menținerea lui în stare de arest preventiv, neexistând martori, părți vătămate sau experți pe care să îi poată influența.
De asemenea, arată că inculpatul este bolnav, fiind atașate la dosarul de fond acte medicale care dovedesc acest lucru.
Depune la dosar și note scrise, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, apreciind ca legală și temeinică încheierea prin care instanța de fond i-a menținut acestuia starea de arest preventiv.
Susține că, în cauză, există probe și indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpat, precum și dovezi că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea acelor fapte, precum și derularea lor pe o perioadă lungă de timp, împrejurare care a și atras reținerea incidenței dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal.
Cât privește starea de boală a inculpatului, arată că, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care nu a fost încă finalizată, urmând ca, în funcție de concluziile acesteia, să se stabilească măsurile legale ce se impun.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 23 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 10 octombrie 1971 în B, arestat în baza nr.219/UP/23.10.2008 emis de Tribunalul București - Secția a I-a Penală) și a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și respectiv deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal, fiind acuzat că, în perioada 28 martie - 20 iunie 2008, în trei rânduri, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorilor " " și " " cantitatea totală de 0,44 grame de heroină, în schimbul sumei de 250 lei, iar, la data de 16 august 2008, fost depistat având asupra lui, pentru consumul propriu, cantitatea de 0,10 grame de heroină.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor art.136, art.143, art.148 lit.f și art.1491din Codul d e procedură penală.
În acest sens, a reținut că există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, în fața instanței nefiind încă audiat acesta și nici administrate probe care să releve împrejurări noi față de cele ce rezultă din probatoriul din faza de urmărire penală.
De asemenea, a reținut că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care a avut în vedere natura și gravitatea faptelor, dar și modalitatea concretă în care se susține a fi fost comise, aspecte ce conturează o periculozitate deosebită a inculpatului, care determină un impact negativ, de neîncredere și insecuritate, în rândul societății.
În sfârșit, făcând referire și la jurisprudența CEDO (cazurile Franța și Franța), Tribunalul a apreciat că măsura privativă de libertate dispusă față de inculpat este necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care nu au fost administrate până în prezent toate probele.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 24 iunie 2009)inculpatul.
Recursul inculpatului a fost înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 02 iulie 2009.
În dezbaterile asupra recursului și în notele scrise depuse la dosar, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales, a susținut că nu mai subzistă temeiurile inițiale ale arestării preventive, contestând îndeplinirea în ceea ce îl privește numai a condiției prevăzute de art.148 lit.f teza a II-a din Codul d e procedură penală, referitoare la existența unui pericol concret pentru ordinea publică, a învederat că recunoaște săvârșirea faptelor de care este acuzat, a arătat că, în raport cu specificul probatoriului care urmează a fi administrat, nu există motive de a se considera că lăsarea lui în libertate ar putea afecta buna desfășurare a procesului penal, a pretins că faptele reținute în sarcina sa au avut doar un caracter accidental și o gravitate scăzută, întrucât furniza droguri doar persoanelor din anturajul său, împreună cu care și el se droga și a făcut referire la circumstanțele lui personale favorabile (lipsa de antecedente penale, apartenența la o familie organizată, existența unui domiciliu stabil, existența unor posibilități reale de încadrare de muncă și starea precară de sănătate), pentru toate aceste motive solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra subzistenței temeiurilor de fapt și de drept ( art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatului (la data de 23 octombrie 2008), precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia, cu caracter preventiv.
Astfel, inculpatul este judecat pentru o infracțiune continuată de trafic de droguri de mare risc, în al cărei conținut constitutiv sunt reținute trei acte materiale de vânzare de heroină, contra unor sume de bani, comise la datele de 28 martie, 13 iunie și 20 iunie 2008, precum și pentru infracțiunea de deținere de heroină pentru consum propriu, fapta surprinsă în flagrant la data de 16 august 2008, cele două infracțiuni fiind pedepsite de lege cu închisoare de până la 20 de ani.
Probatoriul administrat până în prezent (procesele verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor " " și " " și rapoartelor întocmite de investigatorul " ", procesele verbale de redare a convorbirii directe purtate de inculpat cu cel de-al doilea colaborator și a convorbirilor telefonice purtate de acesta cu consumatorii pe care îi aproviziona cu heroină, rapoartele de constatare tehnico-științifică) fundamentează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, pe care chiar acesta le recunoaște, potrivit poziției procesuale exprimate în prezentul recurs.
De asemenea, este justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere, îndeosebi, comiterea de către acesta, în decurs de aproximativ 3 luni, a unor fapte repetate de punere ilegală în circulație, contra cost, a unui drog de mare risc, dar și împrejurarea că, în perioada 2003-2006, acesta a fost sancționat administrativ de 3 ori pentru două fapte de deținere de droguri în vederea consumului propriu (perseverând în aceste acțiuni, prin săvârșirea unei noi asemenea fapte în cursul anului 2008), precum și pentru o faptă de furt calificat.
Coroborând aceste împrejurări cu faptul că inculpatul a abandonat de cursurile școlare (a absolvit numai 10 clase) și că, la data arestării, acesta nu avea nicio ocupație, este rezonabil a considera că singura lui sursă de venituri o constituia la acel moment săvârșirea de fapte ilicite grave, existând riscul ca, aflat în libertate, el să continue pe aceeași cale, cu atât mai mult cu avertismentele repetate ce i-au fost adresate, prin aplicarea sancțiunilor administrative anterior menționate, nu au fost în măsură să-l determine la respectarea normelor de conviețuire socială.
În aceste condiții, este evidentă discordanța dintre pretinsele circumstanțe favorabile invocate de inculpat și datele ce caracterizează în mod real persoana sa, astfel cum sunt evidențiate de probe incontestabile ale cauzei, acestea relevând, contrar celor susținute de apărare, periculozitatea lui socială sporită.
În același context, Curtea apreciază total nerelevantă adeverința prezentată în fața instanței de fond, prin care o societate comercială își manifestă disponibilitatea de a-l angaja pe inculpat în situația punerii lui în libertate, întrucât, pe de o parte, nu este dovedită nicio calificare profesională a acestuia, care să-l facă în mod serios a ocupa un post în cadrul acelei societăți (care, de altfel, făcând îndoielnică intenția exprimată, nici nu își declină obiectul de activitate), iar, pe de altă parte, nu se poate înțelege de ce inculpatul, dacă ar fi fost animat într-adevăr de astfel de intenții, nu s-a încadrat niciodată în muncă până la momentul arestării.
În ceea ce privește pretinsa stare precară de sănătate a inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a dispus deja efectuarea unei expertize medico-legale (nefinalizată până în prezent), care să lămurească în mod obiectiv acest aspect, urmând ca, în funcție de concluziile acelei expertize, să se dispună măsurile legale.
Totodată, având în vedere că inculpatul a manifestat pe parcursul urmăririi penale o atitudine oscilantă în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, pe care a negat-o în declarațiile inițiale, Curtea apreciază că, cel puțin până la audierea sa nemijlocită în faza de judecată, dar și până la ascultarea directă de către instanța de fond a colaboratorilor cărora le-a vândut heroină (care sunt persoane din anturajul acestuia, conform propriilor afirmații), menținerea lui în stare de arest preventiv este necesară, potrivit art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicând influențarea probatoriului.
Nu în cele din urmă, Curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpatului (dispusă la data de 23 octombrie 2008) se încadrează încă în limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care urmărirea penală a fost deja finalizată (prin întocmirea rechizitoriului la data de 14 ianuarie 2009), iar judecata în primă instanță nu înregistrează amânări imputabile organelor judiciare.
Față de aceste considerente și având în vedere că, nici din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pentru judecător, aflat în concediu
de odihnă, semnează președintele
completului de judecată.
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 03.08.2009
- II.
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Damian Dolache, Vasile
