Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1047/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 6235/2/2009
1649/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1047
Ședința publică din data de 20 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Dolache Damian
JUDECĂTOR 3: Băjan
GREFIER: G
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurenții-inculpați și împotriva Încheierii de ședință din data de 02.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu și personal, în stare de arest și asistat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurentul-inculpat personal, învederează că își retrage recursul declarat în cauză.
Apărătorul din oficiu solicită să se ia act de încetarea delegației pentru inculpatul.
Curtea ia act de declarația de retragere a recursului formulat de către inculpatul.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 02.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai impun menținerea stării de arest.
Din dosarul de urmărire penală nu rezultă suficiente probe care să dovedească vinovăția inculpatului, singurele probe fiind declarațiile coinculpaților.
Față de aceste considerente, apreciind că nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii în întreținere iar la momentul luării măsurii lucra fără carte de muncă pentru a-și câștiga veniturile, rezultă că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind doar consumator.
Pentru motivele arătate solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului formulat de către inculpată ca nefondat, apreciind soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în cauză existând probe și indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpat, având în vedere declarațiile date de către coinculpatul dată în faza de urmărire penală în care arată că a fost amenințat de inculpatul cu privire la declarațiile pe care acesta trebuia să le dea; de asemenea, declarația investigatorului sub acoperire și procese-verbale întocmite de către investigator, din toate aceste probe rezultând participarea inculpatului șa săvârșirea faptei. Totodată, să se aibă în vedere convorbirile telefonice din care rezultă participarea inculpatului la săvârșirea faptei.
Pentru aceste considerente, având în vedere și natura și gravitatea faptei pentru care este cercetată și față de faptul că inculpatul nu este la prima abatere, perseverând în acest gen de infracțiuni fiind condamnat însă hotărârea nu este definitivă, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de către inculpatul solicită să se ia act de declarația de retragere a recursului.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat C.P.P. la 160 alin.1 și alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive pentru inculpații și.
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a arătat că, în cauză, se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, reținând că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, respectiv dispozițiile art. 148 lit.f și ale art.143 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și.
Inculpatul critică încheierea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu persoana sa în stare de libertate.
În motivarea recursului arată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, recunoaște consumul de droguri însă nu sunt suficiente probe care să-i dovedească vinovăția referitor la traficul de droguri, cu excepția declarațiilor coinculpaților. În plus, arată că nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori în întreținere, era angajat cu carte de muncă la momentul reținerii, aspecte care arată că nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică odată pus în libertate.
La termenul de judecată din 13.07.2009 inculpatul și-a manifestat voința de a renunța la calea de atac, poziție pe care și-a menținut-o și la termenul din 20.07.2009.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Prima instanță a apreciat în mod corect că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive dispusă față de acesta, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată (trafic de droguri de mare risc, în modalitatea vânzării unei doze de heroină) - declarațiile coinculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică ce atestă natura drogului, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, declarația martorului sub acoperire, conținutul convorbirilor telefonice interceptate și depozițiile inculpatului, din care rezultă împrejurarea că la data de 27.11.2009 a vândut investigatorului sub acoperire și colaboratorului acestuia cantitatea de 0,35 grame cocaină cu suma de 400 lei.
De asemenea, este întrunit cazul prevăzut de art.148 lit.f proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de gravitatea deosebită a faptei, de modalitatea concretă și împrejurările în care a fost comisă, de antecedența penală a inculpatului, aspecte care trezesc un sentiment de insecuritate în rândul societății prin eventuala lăsare în libertate a acestuia.
Cât privește împrejurarea că are 2 copii minori în întreținere și un loc de muncă stabil, invocate în motivarea recursului, Curtea apreciază că reprezintă circumstanțe favorabile acestuia, însă urmează a fi valorificate la momentul unei eventuale condamnări și dozării sancțiunii ce îi va fi aplicată.
Drept urmare, apreciind că se impune menținerea în continuare a stării de arest a recurentului-inculpat, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul promovat de acest inculpat.
Cu privire la inculpatul, față de împrejurarea că acesta a declarat că își retrage recursul, Curtea va lua act de manifestarea de voința de a renunța la calea de atac
Constatând că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea va face aplicația dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală și îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.3854alin.2 raportat la art.369 alin.1 din Codul d e procedură penală, ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția l-a penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul ministerului justiției și libertăților cetățenești.
II. În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G
Red./8.10.2009
Dact./8.10.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Dolache Damian, Băjan
