Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 105/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.105
Ședința publică de la 01 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 03 iunie 1957, în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, jud. D, împotriva încheierii de ședință din Cameră de Consiliu din data de 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în baza disp. art.3001alin.1 rap. la art.160 alin.2 cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de acesta.
Prin aceeași încheiere, potrivit disp. art.3001alin.3 cod proc. penală a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului iar în temeiul disp. art.139 rap. la art.145 cod proc. penală au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, arată că prin prezenta cale de atac se critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 29 ianuarie 2010, prin care s-a dispus menținerea arestării preventive față de recurent și au fost respinse cererile acestuia de revocare sau înlocuire a măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Se susține că deși la dosarul cauzei există indicii că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, așa cum se descrie prin actul de sesizare a instanței, în plus, există o declarație de recunoaștere din partea acestuia, până la momentul pronunțării unei hotărârii definitive de condamnare recurentul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Dacă așa cum s-a arătat sunt date că inculpatul s-ar face vinovat de comiterea faptei deduse judecății, din probele administrate până în prezent nu rezultă indicii sau temeiuri că în situația punerii în libertate acesta va încerca influențarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal, garanții în acest sens fiind poziția procesuală de recunoaștere, precum și lipsa antecedentelor penale.
Pentru motivele arătate, se solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, potrivit disp. art.139 alin.2 cod proc. penală, revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu conform disp. art.139 alin.1 rap. la art.136 lit.b comb. cu art.145 cod proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că trecerea unui anumit interval de timp de la momentul arestării unei persoane cercetate și administrarea probelor necesare acuzării și respectiv apărării în procesul penal nu conduc la reducerea pericolului social ale acesteia față de ordinea publică.
Se arată că în cauza de față, așa cum corect a reținut și instanța de fond, subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat și sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții înscrise sub art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, motive pentru care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, solicită continuarea procesului în stare de libertate pentru a putea achita cheltuielile de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în baza art.3001alin.1 pr.pen. raportat la art.160 alin.2 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și în baza art.3001alin.3 pr.pen. a fost menținută arestarea preventivă a acestuia.
În baza art.139 rap. la art.145 și art.1451pr.pen. a fost respinse ca neîntemeiate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că față de inculpat a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea nr.1/07.01.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, fiind emis mandatul de arestare preventivă nrr.3/U/ 07.01.2010, în conformitate cu disp. art. 148 lit.
C.P.P.Din probele administrate în cauză, a reținut tribunalul că rezultă indicii temeinice în a considera că inculpatul a comis infracțiunea de omor prev. de art.174 Cod Penal, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Fiind audiat în instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, declarația sa de recunoaștere coroborându-se și cu celelalte probe administrate în cauză până la acest moment, respectiv, proces verbal de cercetare la fața locului, adresa nr.14/06.01.2010 emisă de P, declarațiile martorilor, și din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței.
Raportat la cele reținute, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C.P.P. respectiv există indicii temeinice si motive verosimile in a considera ca inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Totodată, instanța a constatat că există cazul prev. de art. 148 lit. f pentru C.P.P. infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publica este dat in cazul inculpatului, de gravitatea faptei comise de acesta, infracțiunea de omor prezentând un grad ridicat de pericol, modalitatea de comitere a acestei fapte, sentimentul de insecuritate pe care îl creează în rândul opiniei publice și reacția opiniei publice la comiterea unor asemenea fapte.
Totodată, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 5 pct.1 lit. c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Ca atare organele judiciare abilitate au datoria să intervină în mod prompt pentru înlăturarea unor asemenea stări de pericol, inclusiv prin înlăturarea unor stări de pericol social ridicat.
Raportat la aceste considerente, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, sens în care, în temeiul art.3001alin.1 a C.P.P. constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art.3001al.3 C.P.P. a menținut această măsură.
În baza art. 139 rap. la art.145 C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că beneficiază de prezumția de nevinovăție și la dosarul cauzei nu există indicii că va încerca influențarea adevărului în cauză sau buna desfășurare a procesului penal, garanții în acest sens fiind poziția sa procesuală de recunoaștere, precum și lipsa antecedentelor penale.
Curtea examinând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate precum și din oficiu, în limitele art. 3859alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt, iar dispozițiile procedurale privind menținerea arestării preventive a inculpatului la judecata cauzei în fond și mai înaintea pronunțării unei hotărâri de condamnare, au fost corect interpretate și în deplin acord cu jurisprudența internă și europeană adoptată de instanța de contencios în materia apărării drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Într-adevăr, la acest moment al procesului penal revocarea sau înlocuirea arestării preventive a recurentului se poate dispune numai dacă se constată că măsura a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreunei temei care să justifice menținerea acesteia, după caz, dacă s-au schimbat motivele care au determinat privarea de libertate.
În cauză se observă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. și ped. de art.174, constând in aceea că în data de 05.01.2010, după ce au consumat împreună băuturi alcoolice până in jurul orei 17,00, deranjat de prezenta victimei, în vârstă de 80 ani, la domiciliul său, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri de mare intensitate cu pumnii și picioarele in zona capului și a corpului, cu interesarea unor zone vitale, provocându-i acesteia multiple leziuni și o sângerare puternică ce a fost cauzată de agresiunea asupra organelor interne. Ulterior, inculpatul s-a culcat lăsând-o pe victimă in stare de agonie, iar in jurul orei 19,00, martora a constatat că aceasta a decedat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 1/07.01.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, subzistă și în prezent și impun privarea recurentului de libertate.
Sub un prim aspect, în cauză există în continuare probe și indicii temeinice, verosimile, care atestă participația recurentului la săvârșirea infracțiunii pentru care este dedus judecății, acestea fiind reprezentate de mijloacele de probă avute în vedere la momentul emiterii actului de sesizare a instanței, iar recurentul recunoscând, de altfel, participația sa penală. Astfel, cerința prevăzută de art.143 pr.penală, este în continuare satisfăcută, câtă vreme pe parcursul urmăririi penale au fost administrate suficiente mijloace de probă din coroborarea cărora rezultă, cel puțin până la acest moment, comiterea de către recurent a faptei ce formează obiectul judecății.
Este adevărat că, pe întreg parcursul procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive își produc efectele pe deplin dispozițiile ce reglementează incidența prezumției de nevinovăție, însă, atâta vreme cât pe parcursul urmăririi penale au fost administrate probe și sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă și verosimilă de participare a recurentului la săvârșirea faptei, privarea sa de libertate nu constituie o înfrângere a principiului prezumției de nevinovăție, ci o expresie a aplicării art.5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, potrivit căruia privarea de libertate este admisibilă "dacă cel în cauză a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".
Pe de altă parte, în ceea ce privește concluzia vizând pericolul pentru ordinea publică, este important de subliniat că, deși pericolul social al infracțiunii nu se confundă cu pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, totuși, în aprecierea celei din urmă condiții, nu se poarte face abstracție de gravitatea infracțiunii dedusă judecății, care în cauza de față este o infracțiune contra vieții, deci de o gravitate ce nu poate fi pusă la îndoială.
Este adevărat că inculpatul este o persoană lipsită de antecedente penale, însă în cauza de față, aceasta nu poate constitui un argument hotărâtor în aprecierea întrunirii condițiilor prevăzute de lege, necesare pentru menținerea recurentului în detenție.
Ca atare, în mod judicios tribunalul a constatat că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurentului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel încât criticile fiind apreciate ca nefondate, urmează ca recursul să fie respins conform art.38515pct.1 lit.b pr.penală, neexistând temeiuri pertinente pentru a se aprecia că în cauză înlocuirea măsurii arestării preventive, așa cum a solicitat recurentul, cu o altă măsură preventivă mai ușoară, ar satisface în mod eficient exigențele impuse de desfășurarea în bune condiții a procesului penal, în continuare.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpatul, fiul lui și, născut la 03 iunie 1957, deținut în Penitenciarul Mărgineni, jud. D, împotriva încheierii de ședință din Cameră de Consiliu din data de 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei cu titlu de onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 Februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./4 ex./02.02. 2010
. fond - Trib. P/Jud. fond
Operator de date cu caracter personal/Notificare nr.3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu, Gabriela
